HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Haine Dama designer roman

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

> Vrei si tu un Jurnal?

Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).

53 Pagini V  « < 15 16 17 18 19 > »   
Reply to this topicStart new topic
> -X-
coconut
mesaj 3 Mar 2008, 08:27 PM
Mesaj #561


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 922
Inscris: 18 August 05
Din: Bucureşti
Forumist Nr.: 6.802



Exergy, mulţumesc! E o adevărată plăcere să "te citesc"! wub.gif


--------------------
Felix qui, quod amat, defendere fortiter audet - Ovidiu, Amores


Go to the top of the page
 
+Quote Post
Erwin
mesaj 4 Mar 2008, 12:33 AM
Mesaj #562


Cronicar
******

Grup: Admin
Mesaje: 5.082
Inscris: 26 December 05
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 7.531



QUOTE
De fapt adevarata arta e dincolo de ceea ce se vede, dincolo de imaginea propriu zisa. Imaginea e doar suportul pe care pictorul scrie un veritabil eseu filozofic ce se cere citit in liniste.


Îmi place concluzia! Să o postezi la citate personale! spoton.gif


--------------------
pantha rhei
Universul Fractal
The universe appears to be fractal, cyclic and self-regenerating. Implied is that it is eternal and infinite.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 5 Mar 2008, 04:42 PM
Mesaj #563


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



METEORA, imi pare rau ca nu-ti pot indeplini dorinta. smile.gif

coconut
, sper sa nu te plictisesti cind iti faci timp sa treci pe aici. smile.gif

SORIN, am crezut ca ai trecut de virsta la care te increzi in vrajitoare si zine. smile.gif

Erwin smile.gif

Acest topic a fost editat de exergy33: 6 Mar 2008, 06:45 AM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 5 Mar 2008, 04:42 PM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
exergy33
mesaj 7 Mar 2008, 05:36 PM
Mesaj #564


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



pentru METEORA smile.gif

Tradatoarele

Clasa a cincea, vacanta de primavara, prima mea iesire in afara granitelor Romaniei ... smile.gif

Asteptasem cu multa nerabdare ziua aceasta, nu numai pentru faptul ca urma sa calc pe pamintul unei alte tari, cit pentru faptul ca urma sa vad locul unde a invatat Eminescu, Cernăuţi.

La finalul calatoriei am inteles mai multe lucruri.

Grupul nostru era format din vreo cinsprezece elevi si trei insotitori: o invatatoare de la scoala noastra, un profesor in virsta pe care nu il cunosteam, pentru ca preda la alta scoala, ... si tovarasa de la judet.
Tovarasa era imbracata cu un pardesiu de culoare gri deschis si avea pe cap o caciula de vulpe argintie ce ii venea pina pe sprincene.
Pe mine ma pufnea risul cind ma uitam la ea. Afara era destul de cald, era primavara in toata regula. In piata se vindeau zambile, fresii si lalele.
Trecuse anotimpul caciulilor de vulpe, dar se pare ca tovarasa ori nu stia, ori isi inchipuise ca va lua privirea rusilor cu blana de pe cap.
Noi eram imbracati in uniforme de pionieri, cravata rosie cu tricolor la git si berete bleumarin pe cap.

Dimineata se anunta superba. Strazile orasului Cernăuţi mi s-au parut foarte largi iar Universitatea de-a dreptul imensa. Cladirea fusese construita dupa toate rigorile impuse de regimul austro-ungar.
A fost primul lacas de invatamint superior in care am pus piciorul, caci pina atunci nu vazusem cum arata pe dinauntru o facultate sau o universitate.

De acolo am fost dusi la o sala de spectacole unde urma sa ne intilnim cu pionierii rusi, dupa care urma sa mergem undeva in afara orasului sa plantam pomii prieteniei smile.gif.

In autocarul nostru erau numai elevi de la a cincea in sus, cu exceptia unei fetite din clasa a doua. Invatatoarea de la scoala noastra a asezat-o pe scaun linga mine si mi-a zis sa am grija de ea, sa nu se piarda si sa nu care cumva sa o las singura si sa se sperie sau sa inceapa sa plinga.
Nu-mi convenea postul de nanny, dar nu aveam incotro. rolleyes.gif

Avea un par lucios si brunet, tuns pina la linia gitului, si un breton de sub care ieseau doi ochi verzi si niste gene lungi, foarte feminine.
O chema Smaranda, dar mie imi venea sa-i zic Smaralda ... din cauza ochilor ei verzi si limpezi ca piatra de smarald.

Ma tinea strins de mina, si in timp ce cautam niste fotolii libere pe care sa ne asezam, pentru a urmari spectacolul copiilor rusi, vorbea incontinuu minunindu-se de ceea ce vedea. Cel mai mult era speriata de faptul ca se vorbea intr-o alta limba din care ea nu pricepea nimic.

Am gasit niste locuri aproape de scena, cred ca prin rindul trei sau patru. Ne-am asezat asteptind sa se ridice cortina. Printre scaune era un permanent du-te vino de copii imbracati in costume ciudate.
La un moment dat linga noi s-au asezat doi rusi, o fata si un baiat.
Fata a intrat in vorba cu mine, rostind citeva cuvinte intr-o romaneasca aproximativa : "Veniti de la Rumunia?"
Acel "de la Rumunia" in loc "din Romania" avea un farmec aparte.
I-am raspuns ca da si am intrebat-o la rindul meu cum de stie romaneste. Face la scoala limba romana?
Ea mi-a raspuns ca nu, dar ca, in cartierul lor sunt foarte multi copii romani, si ca, jucindu-se impreuna a invatat romaneste.
A spus ca o cheama Dana, iar pe fratele ei Peter.
Dupa numele lor mi-am dat seama ca ei trebuie sa fie de origine germana.
Peter mi-a confirmat supozitia si in mod vadit se simtea foarte bine ca poate sa vorbeasca cu noi.
Mai pe romaneste, mai pe nemteasca mea schiopatata, uneori pe ruseste chiar, dialogul nostru continua.
Smaranda nu scotea un cuvint, dar se uita la ei doi cu o privire plina de admiratie.

Spectacolul a fost foarte frumos. Ritmurile muzicala rusesti se amestecau cu cele georgiene, turkmene, moldovenesti, ucrainene, lituaniene sau tatare. Dansatorii imbracati in costume multicolore sareau acrobatic prin aer, garmoşca nu apuca sa se odihneasca, luminile se aprindeau si se stingeau scotind si mai mult in relief gratia de caprioare a fetelor din grupul de gimnastica ritmica.
La plecare Dana si Peter au propus sa facem schimb de cravate.
Mi se parea minunat sa am o amintire de la ei, asa ca, am scos de la git cravata rosie de pionier.
Smaranda m-a imitat. Intr-o secunda am innodat la git cravata ruseasca, facuta dintr-un material matasos, altfel la pipait decit cravatele romanesti.

Am mers la autocar si ne-am asezat pe scaune asteptind sa mergem sa plantam pomii prieteniei.
Probabil ca unul din copii din autocar i-a spus tovarasei ca noi doua avem cravate rusesti.
Ea a venit la noi cu o falca in cer si una in pamint.
"Unde va sunt cravatele?"
"Le-am schimbat cu niste copii rusi ?"
"Cum adica le-ati schimbat? TRADATOARELOR !"
, a spus ea pe o voce aproape tipata.
Intre timp autocarul a oprit in fata unui spatiu verde si toata lumea a coborit, cu exceptia noastra.
Prin geam vedeam autocarele cu copii rusi, camionul cu puietii pe care urma sa-i plantam si vreo doua masini de politie.
Tovarasa spumega de furie.
"Imediat sa va dati jos cravatele. Nu aveti voie sa iesiti afara. Stati in autocar pina se intorc restul copiilor. Tradatoarelor de tara! Meritati sa fiti pedepsite. V-ati vindut tara!"

Smaranda cu lacrimile siroind pe obraz a desfacut cravata si a intins-o.
"Si tu, n-auzi?! Da jos cravata!"
Nu m-am miscat deloc. Nu aveam de gind sa i-o dau.
Vazind ca nu o ascult, ea mi-a tras cravata de la git.
Atunci eu i-am dat peste mina.
A fost o reactie spontana, si nu m-am gindit nici la virsta pe care o are si nici la 'inalta ei functie de la judet'.
Mirata, si cu ciuda, ea m-a lovit peste cap.
Abia dupa ce m-a lovit si-a dat seama de prostia pe care o facuse.
Nu m-a durut. Am capul tare, la propriu vreau sa zic. rolleyes.gif
Enervata ea a coborit zicindu-i soferului sa inchida usa si sa nu ne lase sa coborim pentru ca suntem pedepsite.

Smaranda plingea in hohote. Voia sa planteze si ea un copac, sa faca fotografii cu copiii rusi si sa arate fotografiile atunci cind se va intoarce in Romania.
Mi-era mila de ea vazind-o cum plinge.

Soferul incerca sa parcheze intr-un loc mai la umbra.
Smaranda aproape ca se sufoca de plins. Degeaba am incercat sa o iau in brate si sa o duc la un geam prin care sa vada mai bine afara.
Corpul i se zguduia de plins si imi era frica sa nu i se faca rau.

Soferul s-a uitat la noi dupa care, nervos, a iesit afara. Nu a trecut nici un minut si profesorul in virsta a venit la noi.
M-a intrebat ce s-a intimplat. In trei propozitii i-am zis esentialul, mai putin faptul ca tovarasa mi-a dat cu palma peste cap.
Am vazut cum i se inaspresc trasaturile fetei si cum scrisneste din dinti.
Si-a scos ochelarii cu rama argintie de pe ochi, a luat-o pe Smaranda in brate si mi-a zis sa vin afara dupa dinsul.
Am coborit impreuna din autocar. El a lasat-o jos pe Smaranda si i-a facut semn sa mearga in directia unui pom pe care il tineau trei baieti rusi.
Smarandei nu-i venea sa creada, Lacrimile i s-au oprit brusc si cu pasi timizi s-a apropiat singura de cei trei rusi, doi blonzi si unul brunet, cel brunet cu trasaturi evident asiatice. Pustanii rusi zimbeau incintati la gindul ca vor face fotografii cu o fata asa frumoasa smile.gif

Nu m-am clintit de pe locul meu. Profesorul statea linga mine si urmarea din priviri copiii.
Tovarasa s-a apropiat amenintator de mine.
"Cine ti-a dat voie sa iesi afara?"
In gindul meu i-am raspuns : popa prostul. devil.gif

Dar atunci s-a intimplat inevitabilul. Profesorul s-a intors spre ea si cu o voce pe care nu am sa o uit niciodata, cu o dictie de judecator care citeste o sentinta de condamnare la moarte a spus : "Naiba sa te ia de netoata! Nu ti-e rusine de copii astia? "
Tovarasa tremura de furie.
"Am sa te raportez la judet", a zis ea pe o voce gituita.
"Sa ma raportezi la ma-ta", a raspuns incredibil de calm batrinul profesor.

Tovarasa a plecat cu fata rosie de nervi si cu caciula caragioasa in care capul i se infundase cu totul.
Profesorul si-a trecut ambele miini prin parul alb si s-a uitat la mine de parca abia acum descoperise faptul ca eram acolo.
"Esti destul de mare sa intelegi ce vreau sa-ti spun. Nu e frumos sa vorbesti asa cum am vorbit eu, insa uneori, in raport cu unele femei, un barbat trebuie sa fie putin nesimtit ca sa se faca perfect inteles."

Da, eram suficient de mare ca sa inteleg vorbele lui. Eram suficient de mare sa realizez ce ştift uman e tovarasa. Si eram suficient de mare ca sa ma opun lucrurilor absurde si sa nu-mi fie frica sa reactionez.

Desi au trecut foarte multi ani de atunci, si desi am aruncat sau am pierdut multe lucruri, totusi cravata aceea o am si acum.
Chiar daca e o singura cravata, eu ii spun "cravata lui Peter si Dana".
Nu e o simpla cravata. E simbolul primului meu act de rezistenta impotriva a ceea ce Einstein se temea ca s-ar putea sa nu aiba limite smile.gif

Acest topic a fost editat de exergy33: 7 Mar 2008, 07:26 PM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
SORIN
mesaj 7 Mar 2008, 05:49 PM
Mesaj #565


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.344
Inscris: 8 March 03
Forumist Nr.: 41



Just smile.gif thumb_yello.gif

Sorin.

btw.....vrajitoare: n-am trecut si n-am sa trec nicodata!!


--------------------
When you have to shoot, shoot, don't talk.

Mai usori ca vulturii, mai tari ca leii.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
METEORA
mesaj 8 Mar 2008, 11:34 PM
Mesaj #566


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 4
Inscris: 1 March 08
Forumist Nr.: 11.337



spoton.gif Dizidento! ohyeah.gif

...si MULTUMESC!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 11 Mar 2008, 05:25 PM
Mesaj #567


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



chromato - psycho - chemistry



azi mi-ar plăcea să torn alandala într-o eprubeta nuanţe de culoare smile.gif

... mai întîi aş pune o picătură albastră, nu de speranţă, ci de tristeţe adîncă, ca picăturile de cerneală ce niciodată nu şi-au găsit drumul spre cuvânt.
Apoi aş picura puţin galben, nu de invidie, ci de lumină crudă, mai crudă decât mâţişorii abia înmuguriţi.
Şi n-ar strica să pun şi ceva alb, dar nu mai alb decât puful păpădiilor.
Aş continua cu o nuanţă de verde, acel verde adânc şi închis pe care doar malachitul îl poate ascunde sub feţele-i neşlefuite.
În contrabalans, voi adauga puţin violet, învineţit de bătaia inimii în aşteptare.
O fărâma de roşu nu cred că ar fi necesară, căci pentru mine roşul e culoarea patimii ... iar eu, zilnic, încerc să pun mai puţină patima în tot ce fac, şi mai multă nepăsare.

Şi ca totul să fie perfect, voi adăuga în final o picătura de negru, strălucitor şi enigmatic ca noaptea echinoxului de primăvară smile.gif


imagine - Black Place, de Georgia O'Keeffe


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 14 Mar 2008, 05:56 PM
Mesaj #568


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



frumuseţe extraterestră




"Prefer să creez aceste sculpturi şi să greşesc; decât să nu gre­şesc şi să recreez pe Venus din Milo - căci Venus din Milo a mai fost creată odată şi este, vai, insuportabil de bătrână."

Constantin Brâncuşi


imagine - domnisoara Pogany


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 20 Mar 2008, 06:07 PM
Mesaj #569


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



Astazi la ora noua dimineata a avut loc schimbarea anului solar iranian, No Ruz, iar eu , in acea clipa m-am aflat la Yazd, in templul lui Zoroastru /Zarathustra, in fata cupei cu focul care arde neintrerupt de aproape 1500 de ani.
Sunt frinta de oboseala, pentru ca de trei zile alerg sa vad tot ce se poate vedea in acest oras si in imprejurimile sale.
La intoarcere voi posta fotografii cu explicatiile de rigoare plus mici detalii din calatorie.

Ma bucur foarte mult ca am putut sa vad ceea ce am vazut, si ca am urcat pe crestele stincilor din desert, acolo unde isi fac cuibul vulturii si ca am intrat in locurile considerate sacre de religia zoroastriana ...
Calatoria mea inca nu s-a incheiat. Cred ca voi mai ramine aici inca doua nopti ... sublime nopti ale desertului cu pinza vinata a cerului strapunse de mii de stele smile.gif.

... si de ce oare nici macar aici nu pot percepe departarea?





--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Erwin
mesaj 20 Mar 2008, 07:00 PM
Mesaj #570


Cronicar
******

Grup: Admin
Mesaje: 5.082
Inscris: 26 December 05
Din: Bucuresti
Forumist Nr.: 7.531



QUOTE
... si de ce oare nici macar aici nu pot percepe departarea?


... pentru că stelele-s aproape! smile.gif

Călătorie plăcută! thumb_yello.gif


--------------------
pantha rhei
Universul Fractal
The universe appears to be fractal, cyclic and self-regenerating. Implied is that it is eternal and infinite.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 24 Mar 2008, 12:29 PM
Mesaj #571


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



No Ruz la Ysatis smile.gif

Ysatis, aceasta e vechea denumire a orasului Yazd, denumire sub care a aparut in urma cu 5000 de ani, fiind mentionat ca un important centru strategic al imperiului med.
Cu aproape 3000 de ani idH, civilizatia mezilor se intindea de la Ecbatana/Hekmataneh, actualul Hamedan/Hamadan (nord-vestul Iranului), pina in inima desertului, la Ysatis, actualul Yazd, (partea central-estica a tarii).
Nu vreau sa fac o cronologie a orasului si a evenimentelor istorice ce i-au marcat multimilenara existenta. Ar suna prea scolareste si poate ca ar plictisi pe unii.
Asa ca, informatiile de rigoare le voi da pe parcurs, si voi incerca sa le ilustrez cu imagini captate in saptamina pe care am petrecut-o aici, pe tarimul de lut si de foc, punct comercial de renume pe Drumul Matasii, aici, pe unde a trecut si Marco Polo in calatoria sa spre China. smile.gif

Voi deschide jurnalul meu de calatorie cu imagini de la Atashkadeh, in traducere libera : locul unde arde focul, vatra focului ...
Templul Focului de la Yazd este o constructie de data recenta (1934), foarte simpla si care nu are nimic spectaculos in comparatie cu celelalte puncte de atractie turistica din zona.



(frontispiciul templului)

Ceea ce da valoare acestui loc este urna in care flacara unui foc sacru arde de peste 1500 de ani fara intrerupere.
Aceasta urna are o poveste ciudata.


(urna se afla intr-o incapere inchisa, inaccesibila publicului, insa poate fi fotografiata prin vitrina de sticla ...)


Focul a fost adus din India, de la templul Nahd-e Pars, in anul 470 dHr. O perioada urna a stat la Ardakan, mic orasel in apropiere de Yazd.
In timpul invaziilor mongole si arabe focul a fost ascuns in cele mai diferite locuri. O perioada indelungata a fost ascuns intr-o pestera iar magii religiei zoroastriene se ingrijeau ca el sa nu se stinga.
Pentru a-l intretine ei foloseau surcele din lemn de brad, de salcie, de fistic, uneori paie sau resturi de la spicele de griu, de la bumbac ... sau orice altceva ce putea arde si intretine flacara.

In religia lui Zarathustra/Zoroastru focul are mai multe semnificatii si interpretari.
Focul este considerat simbolul Soarelui cel datator de viata, e simbolul purificarii dar si simbolul iluminarii, al cunoasterii si al intelepciunii.
Deasemeni focul este privit ca un element civilizator pe scara evolutiei umane, este elementul ce a facut posibila trecerea de la forăreţele de lut la cele din caramida arsa.
Cu ajutorul focului oamenii au topit metalele si au facut unelte de lucru si arme de razboi performante, au topit nisipul prefacindu-l in sticlă, iar sticla colorata in vitralii de o frumusete electrizanta ... in special in lumina soarelui de amiaza.



Tot cu ajutorul focului ei au produs mozaicuri si smalturi in culori vii si stralucitoare pe care nici vinturile aspre ale desertului, nici soarele lui arzator si nici poluarea vehiculelor din ziua de azi, nu reusesc sa le atenueze sau sa le stearga.
Si tot cu ajutorul focului au reusit sa extraga esente si sa produca medicamente pentru care regii si reginele Europei plateau exorbitante sume de bani.

In absenta unui ghid autorizat, vizitatorii discuta aprins.




Ghizii ce insotesc grupurile de turisti nu au voie sa dea explicatii in incinta templului. Aceasta a fost o conditie impusa de comunitatea zoroastrienilor, pentru a putea opri informatiile eronate date de persoane ce nu cunosc din interior aspectele legate de istoria si religia lor.
In sfirsit a venit persoana mult asteptata smile.gif.

Am ascultat explicatiile unui mobed ce in viata de zi cu zi este functionar la o banca.




Mi s-a parut prea tinar, prea entuziast ... si prea rabdator cu tot felul de intrebari, unele chiar absurde, pe care i le adresa cu nemiluita marea de vizitatori ce umpluse pina la refuz linistitul templu. smile.gif





(iranieni ce au dorit sa celebreze in templul lui Zarathustra sarbatoarea nationala de No Ruz - anul nou in stil iranian)


In limba persana mobed inseamna mag sau preot al credintei zoroastriene, credinta care se bazeaza pe principiul binelui, intruchipat de Ahura Mazda, ce duce o lupta continua cu fortele raului, intruchipate de Ahriman.
Zartoshti, cu accentul pe ultimul i, acesta e numele sub care sunt cunoscuti in Iran cei ce apartin religiei lui Zoroastru sau Zartosht, daca e sa respectam cu strictete pronuntia numelui original. smile.gif

Acest topic a fost editat de exergy33: 24 Mar 2008, 08:41 PM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Elena Z
mesaj 24 Mar 2008, 08:06 PM
Mesaj #572


[Ileana]
*****

Grup: Membri
Mesaje: 963
Inscris: 19 November 03
Din: Cuba
Forumist Nr.: 1.242



Foarte frumos sorry.gif


--------------------
Power is the ultimate aphrodisiac ! - Henry Kissinger
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 26 Mar 2008, 04:03 PM
Mesaj #573


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



Turcoaz şi cărămiziu, smalţuri şi lut

Poate ca nicaieri in Iran contrastul dintre albastrul turcoaz si galbenul-caramiziu nu este atit de intens ca la Yazd.




Acest contrast de culori se regaseste peste tot in lumea islamica.
Il poti vedea la celebra Moschee Albastra din Isfahan, la Samarkand, la Bukhara, pe tarmurile Africii, in Spania cucerita cindva de maurii arabizati, si chiar in moschei din Moscova sau din Londra cea acoperita mai mereu de ceaţă.

Dar ca sa simti vibratia duetului acestor doua culori ai nevoie de lumina, pentru ca lumina da intensitate si eleganta dialogului dintre smalturile de culoare albastru-verzui si lutul caramiziu modelat in cele mai diverse forme.



La Masjed-e Jam'e/Marea Moschee din Yazd ai ocazia sa vezi sublimul artei traditionale persane.
Moscheea a fost construita de Ala'o Dooleh Garshasb pe la inceputul secolului al XII-lea.
In perioada 1324-1365 constructia a suferit mai multe imbunatatiri si adaugiri, insa de atunci ea a ramas aproape neschimbata, si poate de aceea intensitatea culorilor care au razbatut prin vitregia secolelor si a climei aride nu poate decit sa smulga cuvinte de admiratie oricarui vizitator ce trece dincolo de portal.



Mi-a atras atentia faptul ca de poarta principala sunt prinse niste lanturi incrucisate, ancorate cu niste piroane de peretii laterali.
Am intrebat care e rolul lor si asa am aflat o poveste interesanta.

Orasul Yazd a fost invadat de mongolii lui Gingiz Han/Genghiz Khan , de arabi cit si de afgani. Acestia aveau obiceiul sa intre in incinta cladirilor calare pe cai.
Pentru a a-i obliga sa descalece, oamenii din Yazd au dat dovada de inventivitate. Ei au proiectat un sistem de lanturi care bloca partea superioara a portii cladirilor celor mai importante din oras si nu lasa ca cineva calare pe cal sau camila sa treaca in interior.


Cele doua minarete ce o strajuiesc sunt cele mai inalte minarete din Iran.
Mi se pare extraordinara maiestria zidarilor care cu aproape sapte sute de ani in urma au reusit sa ridice aceste doua turnuri inalte de optzeci si trei de metri, si care sunt imbracate de la temelie si pina la virf cu mozaicuri colorate in albastru ca cerneala, albastru turcoaz, verde turcoaz, verde inchis, alb si negru.



Spre deosebire de celelalte moschei, care au doua iwan-uri, Marea Moschee din Yazd are un singur iwan/eyvan.

Incaperile ei formeaza un dreptunghi in mijlocul caruia se afla o curte interioara de dimensiuni mari, capabila sa adaposteasca cu usurinta sute de oameni.

Incaperile moscheii sunt multe la numar si pentru a putea prezenta citeva interioare si cupole va trebui sa mai scriu inca un post.
Deocamdata inchei aici cu imaginea mihrab-ului ce a fost finisat in 1374 si in care mai multe nuante de albastru fac sa te doara privirea ... de frumusete.



Acest topic a fost editat de exergy33: 27 Mar 2008, 07:48 AM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 28 Mar 2008, 02:01 PM
Mesaj #574


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



contradictii pline de invataminte ... si mister smile.gif

Deci cum spuneam mai inainte, minaretele moscheii din Yazd sunt cele mai inalte minarete din Iran, optzeci si trei de metri in total, din care inaltimea turnurilor este de patruzeci si opt de metri.
La un congres international cineva a facut o afirmatie interesanta. El a spus ca primii doi zgiriie-nori din lume au fost construiti in jurul anului 1350, unul in Europa, la Pisa, si celalalt in Asia, la Yazd smile.gif .


(fotografia nu imi apartine)

Intre cele doua minarete este amplasat mihrabul.
Turnurile par identice la exterior, insa in interior ele sunt diferite.
Tipa pe care am angajat-o ca ghid a terminat sectia de Ecoturism a facultatii de Geografie, insa apoi a urmat un curs complementar de istorie si arheologie pentru provincia Yazd, iar acest lucru era perfect vizibil in explicatiile pe care le dadea. De la ea am aflat lucruri care nu sunt trecute prea des in albumele de arta si de arheologie si pe care cu greu le poti gasi pe net.

Iata povestea minaretelor smile.gif.
Arhitectul care a condus lucrarile avea un ucenic foarte istet.
Constructia turnurilor este considerata ca fiind apogeul maiestriei unui arhitect din lumea islamica, pentru ca nu numai partea exterioara care urmeaza sa fie imbracata in mozaic este importanta, ci si partea lui interioara, parte ce contine scarile pe care urca muezinul pina in virful minaretului pentru a chema la rugaciune, are o importanta vitala in structura de rezistenta a peretilor.
In primul turn, urcatul si coboritul se face pe aceleasi scari, scari aranjate sub forma de serpentina.
Dupa ce a terminat de construit primul minaret, arhitectul i-a dat mina libera ucenicului. Acesta insa si-a intrecut maestrul, pentru ca a reusit un lucru extraordinar. In acel spatiu ingust al minaretului ucenicul a aranjat intr-un mod ingenios caramizile, astfel incit a reusit sa creeze doua rinduri de trepte, unele pentru coborit si altele pentru urcat. Treptele sunt despartite unele de altele si impiedica doua persoane, una urcind si alta coborind, sa se vada la fata. smile.gif
Ele amintesc foarte bine structura lantului ADN/DNA.

Minaretele sunt amplasate la poarta de intrare de la soare rasare, adica poarta estica.
In partea de la soare apune se afla poarta vestica, care este imbracata cu mozaicuri total diferite, ca desen si culoare, de poarta estica.


(fotografia nu imi apartine)

Modelele ce o incadreaza nu sunt simple modele geometrice, de fapt ele reprezinta numele Allah scris sub o forma geometrizata.
Acelasi nume se gaseste si pe mozaicurile de pe peretii exteriori si cei interiori, pe partea interioara cit si cea exterioara a cupolelor, si chiar pe peretii simpli de culoare gri-cenusie.

Va trebui sa mai spun inca o poveste legata de simbolurile din moschee.
Se stie ca orasul Yazd e considerat orasul zoroastrienilor din Iran.
In timpul invaziilor de tot felul, zoroastrienii din provinciile Kerman, Fars si Khorasan, au fugit si s-au refugiat la Yazd, salvindu-si astfel viata.
Intre ei si o parte din localnicii care de-a lungul timpului au devenit musulmani existau diferente destul de mari de cultura, de obiceiuri, ... nu numai de religie.
Dar la Yazd, intr-o prima faza, in schimbul unor taxe pe care le plateau stapinirii, lor li s-a garantat dreptul de a-si practica liber credinta.
Localnicii musulmani din Yazd, zoroastrienii din Yazd, dar si zoroastrienii refugiati, aveau un fundament comun ce ii departaja pe ei de restul celorlalti musulmani, ... arabi, afgani, mongoli, .. si anume, cultura persana.
La Marea Moschee din Yazd simboluri ariene se impletesc cu simbolurile islamice. Cred ca e unicul loc din lume in care poti vedea acest lucru.


(numele Allah incadrat de simboluri ariene )


(simbol arian, dupa altii vechi simbol persan care ar reprezenta unitatea de neam a mezilor si persilor)


(numele Allah scris cu litere arabe geometrizate)

Caci singele apa nu se face ... iar oamenii din Yazd au avut, si au, o inventivitate care pe mine m-a lasat pur si simplu fara cuvinte. Iar in posturile viitoare tocmai despre asta voi vorbi : inventivitatea acestor oameni care au imblinzit desertul smile.gif

Si mai este ceva interesant de spus in legatura cu aceasta constructie.
Deci voi explica mai scolareste ca sa ma fac inteleasa.
La ora aceasta cea mai mare parte a iranienilor sunt musulmani shiiti, insa ei nu au fost de la inceputuri asa.
Invazia arabilor a dus la schimbarea religiei, cea mai mare parte persanilor devenind musulmani suniti, pentru ca aceasta era religia oficiala a arabilor.
In acea epoca, secolele VII-X, shiitii erau divizati in secte marunte, minoritare, si fara prea mare importanta.
Cel ce a impus religia musulmana shiita in Persia anilor 1587–1629 a fost Shah Abbas, cel mai cunoscut rege al dinastiei safavide, descendent al unei familii nobile de sufisti, un fel de dervisi shiiti.
Shiitii il venereaza pe imamul Ali, varul si ginerele profetului Mohammad, casatorit cu unica lui fiica, Fatemeh/Fatimah. E bine stiut faptul ca sunitii il reneaga in totalitate pe imamul Ali.
In moscheile shiite numele lui Ali si a celorlalti unsprezece imami se gaseste scris pe mozaicuri alaturi de numele Profetului si de Allah.
La suniti apare scris numai numele Allah si Mohammad.



Insa in aceasta superba moschee din Yazd orice fel de reguli par a fi incalcate, pentru ca odata cu trecerea de la Sunna la Shia, oamenii simpli ai locului au gasit de buna cuviinta sa se roage intr-o singura cladire, pe care au impartit-o in doua ... o parte pentru suniti, si o parte pentru shiiti, in timp ce pe malurile Golfului Persic intre aceste doua ramuri se ducea o lupta strinsa, cind pe fata, cind fatisa. smile.gif
Toleranta aceasta a vechilor locuitori ai Yazdului, fata de zoroastrieni, cit si fata de noii adepti ai sectei shiite, este un lucru extraordinar, nemaiintilnit in alta parte.
Cu timpul, intreaga populatie a Iranului a devenit shiita, cu exceptia unei parti a kurzilor, partea de vest, si a minoritarilor baluci si arabi ce locuiesc in provinciile de est si de sud-est ale tarii.
Chiar daca la Yazd nu mai exista suniti, totusi, partea sunita a moscheii a ramas neatinsa.


( interiorul unei cupole pe care arhitectii au stilizat si au aranjat literele arabe ce compun numele Allah in asa fel incit sa sugereze vechiul simbol arian al bunastarii, astazi confundat cu zvastica nazista, din pacate )

Acest topic a fost editat de exergy33: 28 Mar 2008, 06:25 PM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 30 Mar 2008, 05:12 PM
Mesaj #575


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



printre picaturi, as vrea sa va fac cunostinta cu AZAM ALI, compozitoare, interpreta si instrumentista pe care Natura a inzestrat-o cu o voce remarcabila, voce pe care o puteti auzi in cele citeva piese pe care am reusit sa le incarca la :

DivShare File - 11___El_Rey_de_Francia.mp3


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 1 Apr 2008, 09:11 AM
Mesaj #576


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



Dakhmeh



E foarte dificil sa vorbesti despre acest loc dupa ce l-ai vazut, caci dupa ce l-ai vazut iti dai si mai bine seama de nonsensul tuturor dorintelor marunte ce iti consuma existenta.
Nu moartea are ceva inspaimintator in ea ci faptul ca ti-ai irosit viata pentru lucruri care nu s-au meritat.


(una din dependintele de la Dakhmeh in care erau pregatiti mortii )

A doua zi am mers in afara orasului, pe dealurile unde sunt amplasate cele doua turnuri ale tacerii, nume sub care sunt cunoscute ele peste hotare.
Acest nume a fost inventat in 1832 de Robert Murphy, functionar al guvernului britanic.

Numele original al acestor turnuri este dakhmeh sau dakhmah, nume care deriva din termenul avestan dakh-mag, si care in traducere mot a mot inseamna locul mortilor. In limbaj local li se mai spune si deme.
Dupa invataturile religiei zoroastriene aceste turnuri trebuie sa fie amplasate pe dealuri sau pe virful muntilor si cit mai departe de asezarile umane.
Inaltimea amplasamentului este considerat un lucru foarte important.
Trebuie sa spun citeva cuvinte despre ceremonialul mortilor la vechii zoroastrieni ca sa intelegeti ce vreau sa zic.

Ei considerau ca dupa moarte, in corpul decedatului isi fac locul spiritele necurate care il murdaresc pe cel ce a murit. Trupul neinsufletit se numea nasu.
Pentru a nu lasa sa se intimple acest lucru trebuie ca in cel mai scurt timp cadavrul sa dispara de pe fata pamintului. In acest sens el este mai intii spalat, dupa care i se taie unghiile si parul. Aceste operatii de pregatire erau executate de persoane care se numeau naselar.
Pe mine ma uimeste asemanarea dintre aceste cuvinte si cuvintul nasalie din limba romana, care in DEX este dat ca provenind din slavona..
NĂSĂLÍE, năsălii, s.f. Suport de lemn (ca o targă) pe care se aşază coşciugul cu mortul pentru a fi transportat (la biserică sau la cimitir). - Din sl. nosilo.

Corpul astfel pregatit era dus in turn. La Yazd au existat doua turnuri separate, turnul femeilor si turnul barbatilor.
In India se folosea un singur turn, tricircular, despartit de ziduri interioare inalte.
Cercul interioar era rezervat copiilor, cel de mijloc femeilor, iar cercul exterior sau banda exterioara, barbatilor.

In turn corpul era dezbracat si asezat cu barbia pe un fel de furca, suspendat in pozitie verticala.
Miinile si picioarele ii erau usor departate de trup, tot cu ajutorul acelei furci.
Zidurile inalte ale turnului faceau imposibila vederea cadavrului de catre oricine ar fi trecut prin zona.
In aceasta pozitie, total gol, el urma sa fie mincat de pasarile de prada ... vulturi, corbi ...
Intotdeauna prima pasare care sosea in turn ii minca ochii. Dupa aceea ii erau mincate organele genitale, urma carnea de sub brate si genunchi ... apoi restul.
Cu cit o dakhmeh era amplasata la o inaltime mai mare, cu atit numarul pasarilor care poposeau acolo era mai mare.
O persoana special pregatita, de acelasi sex cu persoana decedata, veghea in turn, si daca era nevoie, schimba pozitia cadavrului astfel incit sa fie mincat cit mai repede de pasarile de prada.
Cind considera ca oasele au fost curatate asa cum trebuie de carne, el lasa sa cada scheletul in groapa din mijlocul turnului. Aceasta groapa poarta numele de ostokhan-gah, adica locul oaselor sau osuar.


( partea de sus a camerei de priveghi in care familia mortului se ruga pe parcursul ceremonialului)

Peste oase se turna var, varul actionind ca un dezinfectant, in acelasi timp nelasind sa se simta mirosuri neplacute in jurul turnurilor.
In unele cazuri oasele erau invelite cu ceara iar apoi erau lasate pe fundul gropii, fara sa se mai toarne var peste ele.
Nu existau diferente intre imparat si cel mai umil servitor de la castel, pentru ca, in final, ambii ajungeau sa fie devorati de vulturi.
Eu cred ca tocmai de aceea, in acele vremuri imemoriale, imparatii erau buni. smile.gif

Ceremonialul mortilor la Dakhmeh nu se mai practica astazi. In 1923, Reza Shah, sau Reza Khan, cum este el numit de catre iranieni, a interzis aceasta practica considerind-o inumana si jignitoare.
De fapt, cu exceptia Indiei, nici o alta tara in care traiesc zoroastrieni, ca de exemplu SUA sau Australia, nu accepta ca trupul cuiva sa constituie hrana pasarilor de prada. De aceea, zoroastrienii 'fundamentalisti' cer prin testament ca dupa moarte cadavrul lor sa fie dus in India.
Zoroastrienii din Iran isi au propriile lor cimitire ... insa nu si slujbe religioase pentru morti ... credinta lor nu a avut niciodata asa ceva.
Ei cred ca in functie de faptele si gindurile din timpul vietii, sufletul va pleca la Ahura Mazda (Spiritul Binelui), sau la Ahriman (Spiritul Raului).
Intregul text complicat al acestei religii ancestrale poate fi codificat in aceste cuvinte :
کردار نیک. گفتار نیک. پندار نیک
Kerdare nik, goftare nik, pendare nik
purtare buna, vorba buna, gind bun
... sau ... bunatate in fapte, in vorbe si in gind
rolleyes.gif

Zoroastrienii erau obsedati de curatenie, de puritate ... nu numai puritatea trupului ci si de puritatea sufletului.
De exemplu in una din gathele lor se vorbeste despre igiena corpului. Acolo se spune ca parul si unghiile taiate nu trebuie aruncate, ele trebuie ingropate in pamint la o adincime de cel putin doua palme.
Spalatul hainelor si al vaselor avea o mare importanta.
In vechime, hainele femeilor erau spalate separat de cele ale barbatilor sau ale copiilor.
Din timpuri vechi, cu mult inainte de inflorirea medicinei in Grecia antica, in Persia zoroastriana verdeturile si legumele erau spalate cu apa sarata, in scopul disinfectarii lor.
Gunoaiele din gospodarie erau arse, iar gunoiul animalelor era transformat in compost.
Un text zoroastrian spune ca :
kesi-ra ke Tabiat-ra azyat konad, Ahura Mazda khichi vaqt anra nemibakshad / Acela care polueaza/distruge Natura, in vecii-vecilor nu va fi iertat de Ahura Mazda. smile.gif
Copii erau spalati de citeva ori pe zi iar hainele lor erau cu predilectie deschise la culoare : albe, crem, bleu ...
Femeile foloseau creme si uleiuri speciale pentru fata, corp, par si unghii.
Esentele si parfumurile extrase din plante si din lemnuri placut mirositoare aveau mare cautare, la fel ca si rasinile care trebuiau mestecate pentru a da un miros placut gurii si respiratiei.

Chiar imaginea lui Zaratustra/Zoroastru, asa cum s-a pastrat ea prin diverse texte, ne prezinta un barbat imbracat cu pantaloni albi si camasa alba incinsa cu un briu.


(imagine din templul pe care l-am vizitat in ziua precedenta)
Acest tip de imbracaminte barbateasca a persistat in comunitatea zoroastrienilor pina pe la sfirsitul secolului XIX.
Mie mi se pare destul de asemanatoare cu imbracamintea taranilor romani. smile.gif

Acest topic a fost editat de exergy33: 1 Apr 2008, 07:47 PM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 2 Apr 2008, 07:47 PM
Mesaj #577


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.958
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



    Kariz(uri) si Qanat(uri)

    Mai inainte aminteam despre inventivitatea oamenilor din Yazd, a acelor oameni ce au trait aici de milenii si care au infruntat desertul, l-au imblinzit, si mai apoi au transformat primul oras din caramida cruda (nearsa) din lume intr-un punct comercial de renume pe Drumul Matasii /Jade'e Abrisham.

    Ce au avut de infruntat?
    Foarte multe lucruri, printre care lipsa apei si caldura excesiva.
    Dar ei au stiut sa foloseasca fortele Naturii in propriul folos, si uneori, tocmai aceste lipsuri, au facut ca spiritul lor practic si ingineresc sa atinga culmi incredibile.
    Unul dintre ele este tocmai complicatul sistem subteran de alimentare cu apa.
    Iar aici nu vorbesc despre reteaua de canalizare moderna, sau de cea din perioada islamica, ci vorbesc, mare atentie smile.gif, despre sistemele de canalizare construite chiar inainte de invazia lui Alexandru Macedon in Persia.
    Acest sistem de canale si galerii sapate in piatra sau in lut s-a numit initial kariz, insa mai apoi, odata cu invazia arabilor si preluarea de catre ei a tehnicilor de forare, numele a fost arabizat devenind qanat.
    In Iran se folosesc ambii termeni, istoricii preferind sa utilizeze cuvintul qanat pentru a desemna galeriile majore, iar cel de kariz/kareez pentru galeriile minore si canalele din incinta orasului, canale cu diametre mici, atit cit sa incapa prin ele un om, taris-grapis.

    De ce oamenii au sapat canale subterane pentru a aduce apa din virful muntilor desertici?
    Raspunsul e simplu : pentru ca altfel nu se putea smile.gif. Arsita desertului ar fi evaporat cea mai mare parte a apei, daca aceasta ar fi fost transportata prin canale obisnuite, supraterane. rolleyes.gif

    La ora actuala in Iran exista in jur de 30 000 de qanaturi active care sunt racordate la reteaua moderna de distributie a apei.
    Cele mai vechi qanaturi, inca utilizabile, au fost construite prin sec al XIII-lea.
    Daca e sa amintim de cele mai renumite sisteme de qanaturi si karizuri din Iran atunci trebuie sa amintim numele unor orase ca Yazd, Naein, mic oras pe ruta Isfahan - Yazd, Isfahan, Kashan, Shiraz si Qazvin.

    Vreau sa vorbesc mai in detaliu despre reteaua de canale, despre rezervoarele subterane de apa, despre havuzuri, despre tehnica de forare si de intretinere a canalelor si castelelor de apa subterane si despre metoda de racire a apei, tinind cont ca in jur de sapte luni pe ani, douazprezece ore pe zi, temperatura aerului depaseste, uneori cu mult, treizeci de grade Celsius.
    Vreau sa vorbesc despre Muzeul Apei din Yazd, singurul muzeu de acest gen pe care l-am vizitat vreodata, si care mi-a lasat o impresie ciudata.
    Impresia ca intru intr-un templu inchinat inteligentei umane.


    (curtea muzeului vazuta din interior prin vitraliile colorate)

    Am coborit treptele abrupte ce duceau la rezervorul subteran, in timp ce sotul meu incerca in disperare de cauza sa ma opreasca smile.gif, si de acolo m-am strecurat pe verticala, in adincime, pe unul din karizurile dezafectate ... i-am atins peretii acoperiti cu sarooj si am simtit mirosul de apa proaspata ce razbatea din adincuri.
    Sarooj este un fel pasta obtinuta prin amestecul de nisip, huma, albus de oua, cenusa, par de capra si var, cu care se captuseau peretii canalelor de lut, dar si a celor sapate in piatra.
    Amestecul in cauza asigura atit impermeabilitatea cit si igiena apei transportate, pentru ca nu lasa sa se dezvolte alge si bacterii pe peretii umezi.
    Sedimentele si namolurile care se depuneau de-a lungul canalelor orizontale, a celor usor inclinate si in rezervoarele de apa, erau periodic curatate. Acest proces se numeste layeh-rubi, adica indepartarea straturilor. A se vedea asemanarea dintre cuvintul persan/avestan layeh si englezescul layer. smile.gif
    Castelele si rezervoarele de apa se numesc Ab-Anbar, adica un fel de hambare pentru apa.


    (intrarea intr-un rezervor subteran legat de sistemul de qanaturi - imagine publicitara)

    Oamenii care sapau aceste canale subterane se numeau moqanna sau muqanna, si erau la mare respect in comunitatea orasului.




    (incinta Muzeului Apei din Yazd, manechinul unui moqanna sau fintinar smile.gif ... si un mecanism din lemn prevazut cu ciutura si cu ajutorul caruia scotea pamintul sapat de persoana din interiorul galeriei)

    Multi dintre ei si-au pierdut viata in galeriile surpate, si cred ca de aceea ei si-au ales drept imbracaminte de lucru o camasa alba pina la genunchi, camasa cu care erau imbracati si mortii inainte de a fi spalati si infasurati in giulgiu.
    In muzeu am vazut uneltele lor de lucru : tirnacoape, cutite, mici sapaligi si gheare de metal cu care sapau pe brinci galeriile.
    Mi-a atras atentia un fel de casca de protectie smile.gif pe care era fixat un fel de lampas ce functiona cu seu de oaie.

    Sunt foarte multe lucruri de spus despre felul in care vechii persani au reusit sa capteze apa, si cu ajutorul ei sa faca sa infloreasca in zonele aride orase pline de havuzuri, de gradini cu pomi roditori, de bai ce au aspectul unor palate, de parcuri desprinse parca din povestile celor 1001 de nopti, de ateliere mestesugaresti in care lina, matasea si bumbacul adus de la sute, uneori de la mii de kilometri distanta, era preschimbat in covoare, cuverturi, brocarduri si testuri de vis.
    Voi reveni dupa ce imi voi sistematiza informatiile si fotografiile.

    Inchei cu ceva ce mi-a placut ...



    (vas de ceramica din secolul XIII (daca nu gresesc cumva), inalt de vreo 100-120 centimetri si prevazut cu robinet de bronz )

    Acest topic a fost editat de exergy33: 2 Apr 2008, 08:35 PM


    --------------------
    *_*_*

    Pierdut în Geometria Uitării
    Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
    Trecătorul -X-

    https://exergy33.wordpress.com/
    Go to the top of the page
     
    +Quote Post
    exergy33
    mesaj 6 Apr 2008, 08:30 PM
    Mesaj #578


    Domnitor
    ******

    Grup: Membri
    Mesaje: 4.958
    Inscris: 9 August 05
    Din: marginea viselor
    Forumist Nr.: 6.763




    iluzia nuanţelor



    Intotdeauna am avut dificultati in a clasifica pe cineva drept "om rau" sau persona non grata ... chiar si atunci cind acesta avea un comportament ce incalca cele mai multe din normele impuse de societate.
    Mai grav decit atit, nu o puteam cataloga drept o persoana indizerabila chiar daca stiam ca mi-a facut rau, sau incearca cu buna stiinta sa-mi faca rau.
    In acele situatii incercam cu si mai multa rivna sa-i descopar nuantele sufletului, caci in mod oarecum inconstient intuiam ca sufletul este compus din nuante, unele de suprafata, altele de adincime, si ca, prin suprapunerea lor se creeaza iluzia a ceva.

    Perceptia noastra de moment este de fapt perceptia acelei iluzii si nu perceptia tuturor nuantelor ce o compun.
    Unii oameni, sclipitori la suprafata, sunt compusi de fapt din nuante banale, dar peste care arunca un praf sclipitor ce-ti fura privirea.
    Privindu-i mai atent le vei descoperi lipsa de adincime, platitudinea, sau mai bine zis platitudinea trairilor si incapacitatea lor de a vedea cu adevarat lumea.

    Nu trebuie sa fii mare psiholog ca sa-ti dai seama ca unii isi ascund timiditatea sub pelerina unei exuberante excesive, sau naivitatea in fraze celebre rostite de altii, personaje importante ale diferitelor epoci istorice sau ale prezentului suprasaturat de stereotipuri comerciale.

    Asa cum prin amestecul a doua culori de baza se obtin culori noi, fiind suficient sa maresti sau sa micsorezi foarte putin doza uneia din ele pentru a gasi un ton inedit, tot asa, prin amestecul sentimentelor de baza ce compun spectrul sufletesc se obtin nuante umane inimaginabile.

    Ma uitam in jurul meu si nu gaseam nuanta care sa-mi atraga privirea, acea nuanta in care sa ma regasesc in totalitate, in care sa-mi pot dizolva sentimentele pina la uitare de sine ... si cind incetasem sa mai caut, am descoperit-o smile.gif
    Compusa din doua culori de baza, doua coduri aparent diferite, inaccesibile oricui, dar pe care eu, de la prima privire, am stiut ca de fapt sunt unul si acelasi.
    Am fost prima care a descoperit lucrul acesta, si daca m-ai intreba cum am reusit, as raspunde printr-un singur cuvint : dizolvindu-ma.

    imagine - Misha Gordin


    --------------------
    *_*_*

    Pierdut în Geometria Uitării
    Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
    Trecătorul -X-

    https://exergy33.wordpress.com/
    Go to the top of the page
     
    +Quote Post
    exergy33
    mesaj 9 Apr 2008, 05:22 PM
    Mesaj #579


    Domnitor
    ******

    Grup: Membri
    Mesaje: 4.958
    Inscris: 9 August 05
    Din: marginea viselor
    Forumist Nr.: 6.763



    Ab ... abadani rolleyes.gif

    In limba persana ab inseamna apa iar abadani inseamna dezvoltare, extindere.
    Abadani este cuvintul care poate arata cel mai bine importanta apei in vechea Persie, orice activitate fiind iremediabil legata de sursele stabile de apa.
    Cum se face ca, in regiuni desertice in care ploua doar o data la citeva luni, gasim urmele unor civilizatii infloritoare?
    De ce oamenii de acolo nu au parasit desertul?

    Lasind in urma orasul cu moscheile acoperite de mozaicuri turcoaz, gradinile cu havuzuri, vitraliile multicolore, peretii impodobiti cu cioburi de oglinzi si restaurantele traditionale care iti deschid poarta spre lumea Sheherezadei ... patrunzi in spatiile parca fara de orizont ale desertului.

    Il simti viu cum pulseaza in aerul fierbinte, cum iti asculta bataile inimii, cum iti ingreuneaza umbra rugindu-te sa mai ramii ... si din cauza asta nu poti pleca dintr-o data, iar dupa ce pleci, il vezi in somn, faci ce faci si lasi deoparte tot confortul lumii civilizate ca sa revii acolo.
    Printre plantele uscate de caldura, stincile cu forme ciudate si cladirile din caramida si lut, poti parea un calator excentric cu aparatele foto puse pe umar si cu fata arsa de soare.
    Dar eu n-am avut niciodata complexul femeii europene, si poate ca si din cauza asta oamenii pe care i-am cunoscut la Maybod au incercat sa-mi povesteasca cit mai mult, iar faptul ca vorbeam cu ei direct, nu prin intermediul unui translator, le-a inflacarat cuvintele.



    (curtea din spatele micului bazar de linga Muzeul Apei in care cineva a avut inspiratia sa aranjeze mai multe vase vechi pe marginea havuzului)

    Ziua precedenta am cumparat dintr-un mic bazar un fel de rochie-tunica, un model pe care il purtau cu secole in urma femeile de religie zoroastriana.
    In tonuri de zahar ars si caramiziu, cu arabescuri fine de culoare neagra si cu insemne ancestrale pe ea ... mi-a atras atentia imediat ce am trecut de prima arcada a bazarului.
    In calatoria mea la Maybod am asortat-o cu niste pantaloni negri, model tigareta. Combinatia mea vestimentara est-vest smile.gif, incropita la repezeala, m-a facut sa ma simt foarte bine pe parcursul acelei zile.
    Aveam senzatia ca ea actioneaza ca un liant intre mine si cei cu care veneam in contact, si inainte ca eu sa incep sa vorbesc, rochia vorbea pentru mine.

    Maybod este un mic orasel situat la cinzeci de kilometri distanta de Yazd, in directia nord vestica, oras in care poti vedea foarte ... foarte multe lucruri interesante.
    Se crede ca a fost fondat in perioada dinastiei sasanide de un personaj cu numele de Mahbod. Asta e prima ipoteza pentru etimologia cuvintului Maybod.
    Numele orasului, sub forma de Qelaaa Mobadan, apare in mai multe carti din lumea islamica, dar apare mai tirziu si pe hartile chinezesti sau cele europene, fiind considerat un reper important pe Drumul Matasii.
    Numele Qelaa Mobadan indica faptul ca inainte de islam in acest loc s-ar fi aflat un centru religios zoroastrian, cuvintul persan mobed desemnindu-i pe magii zoroastrieni.

    Azi voi vorbi despre rezervorul de apa de linga vechiul caravanserai.
    Sistemul de qanaturi din Maybod are in jur de patruzeci-cincizeci de kilometri. Este trecut in lucrarile de referinta sub numele de Qotb Abad.
    In anul 2000 centrul istoric de la Maybod a fost inregistrat in patrimoniul UNESCO.



    Construit numai din caramizi si acoperit cu straturi de lut ... dar atit de elegant intre cele patru turnuri care asigura racirea apei. Aceste turnuri se numesc bad ghir, adica turnurile care prind vintul smile.gif, bad insemnind vint.

    In vechime, karizurile si qanaturile de care am vorbit mai inainte, alimentau rezervoarele de apa ale orasului de la care isi lua apa fiecare locuitor, baile publice, havuzurile din moschei, scoli si bazaruri, cele din gradinile publice dar si havuzurile din vilele oamenilor cu stare.


    (kariz dezafectat cu peretii protejati de un strat de sorooj)


    Apa era strinsa la mai multi metri in adincime, uneori mai mult de douazeci.
    Unele rezervoare de apa, cum e cel de pe insula Kish, sunt de-a dreptul imense ... ceva in genul unei statii subterane de metro ...


    rezervorul subteran de pe insula Kish ... fotografia nu-mi apartine smile.gif

    Unele rezervoare de apa au zeci de trepte in adincime, adevarate tuneluri pe peretii carora, la intrare, se mai vad suportii metalici in care erau infipte festilele ce ardeau acolo pe timp de noapte.



    (intrarea intr-un kariz)



    (una din incaperile fostului caravanserai din apropierea rezervorului ... peretii de caramida sunt extraordinar de fin lucrati )

    Acest topic a fost editat de exergy33: 9 Apr 2008, 09:53 PM


    --------------------
    *_*_*

    Pierdut în Geometria Uitării
    Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
    Trecătorul -X-

    https://exergy33.wordpress.com/
    Go to the top of the page
     
    +Quote Post
    exergy33
    mesaj 11 Apr 2008, 11:42 AM
    Mesaj #580


    Domnitor
    ******

    Grup: Membri
    Mesaje: 4.958
    Inscris: 9 August 05
    Din: marginea viselor
    Forumist Nr.: 6.763



    Citadela de lut ... citadela de foc smile.gif

    De fapt cel mai important punct de atractie al orasului Maybod/Meybod/Maibod il reprezinta citadela de lut Narin, citadela care se a fost construita cu aproape trei milenii in urma. Cercetarile efectuate par sa indice faptul ca ea a fost construita de catre mezi si a constituit unul din cele mai importante forturi militare ale timpului.

    La ora actuala nu se pot vedea decit niste ruine, si am ramas de-a dreptul surprinsa sa aflu ca aceasta bijuterie de lut a fost foarte mult distrusa in timpul ultimului sah al Iranului, Mohammad Reza Pahlavi. Insa pe baza fotografiilor facute inainte de 1979 s-a putut face reconstituirea machetei intregului ansamblu.

    Citadela de lut din Maybod apare in lucrarile de specialitate sub mai multe denumiri : Narin Qale/Ghale, Narin fortress, Narenj Fortress, Narin Dezh ...


    (singurul turn din zidul exterior de aparare care a rezistat peste milenii ... acest prim zid de aparare nu mai exista azi)

    In limba persana cuvintul qale sau ghale desemneaza o citadela, o cetate fortuita cu ziduri inalte, turnuri de paza si santuri de aparare.
    Numele Narin provine dintr-un vechi cuvint avestan, nar, care inseamna foc. smile.gif Nu pot sa nu ma gindesc la cuvintul amnar din limba romana.
    Denumirea aceasta a fost data datorita faptului ca in lumina asfintitului fortareata arata ca un bulgare de jar. Denumirea paralela de Narenj a fost data mai tirziu, prin asemanarea fortaretei cu fructul narenj, un fel de portocala foarte acra, cu coaja de o culoare portocaliu-rosiatica.
    Numele Dezh-e Narin, se pronunta dej, a fost mentionat in foarte multe texte, el insemnind castel de aparare smile.gif ... si iarasi ma intorc la limba romana si ma intreb de ce nimeni nu se ocupa in mod serios de etimologia cuvintului dej, si nu cauta sa explice de unde provine denumirea orasului Dej, actualul Onesti..

    Citadela a fost construita din chirpici si lut, si a rezistat secole intregi vicisitudinilor naturii, dar nu si prostiei oamenilor.


    (...ceea ce a mai ramas din fortareata Narin ... fotografia nu-mi apatine)

    In timpul dinastiei sasanide, ultima dinastie preislamica, fortareata era inca functionala. O dovedesc monezile, obiectele de uz casnic si armele descoperite aici.
    Aceasta fortareata are patru etaje, din care, la ora actuala, doua etaje si jumatate se afla sub pamint, fiind inghitite de nisipuri, si numai un etaj si jumatate se afla la suprafata si poate fi vizitat.
    In curind vor incepe lucrari de escavare , finantate atit de statul iranian cit si de UNESCO, ... si nu se stie ce surprize vor iesi la suparafata.

    Cu citeva luni inainte, in incinta citadelei a fost organizata o tabara pentru studentii de la arheologie. Ceea ce se vede in imaginea de mai jos sunt de fapt creatiile lor, nu ale mezilor ... nici ale sasanizilor. smile.gif
    Am captat imaginea de pe meterezele citadelei, de aceea constructiile facute de studenti par mici. In realitate ele au intre doi si patru metri.



    (am incercat sa scot ceva din imaginea originala, dar mai mult decit atit nu am reusit)

    Se pot intilni si 'inscrisuri' cu litere latine, facute de turisti pe nisipul din curtile interioare sau din apropierea fortaretei.
    Am zimbit cind am dat ochii cu ...



    smile.gif

    Acest topic a fost editat de exergy33: 11 Apr 2008, 11:52 AM


    --------------------
    *_*_*

    Pierdut în Geometria Uitării
    Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
    Trecătorul -X-

    https://exergy33.wordpress.com/
    Go to the top of the page
     
    +Quote Post
    exergy33
    mesaj 14 Apr 2008, 03:50 PM
    Mesaj #581


    Domnitor
    ******

    Grup: Membri
    Mesaje: 4.958
    Inscris: 9 August 05
    Din: marginea viselor
    Forumist Nr.: 6.763



    Muze-e Ziloo

    Tot la Maybod, foarte aproape de rezervorul de apa pe care l-am prezentat cu citeva zile in urma, se afla un muzeu interesant unde sunt expuse un fel de covoare care in limba persana se numesc ziloo.

    Vreau sa spun ca in Iran fiecare tip de covor are un nume propriu ce il diferentiaza de restul tesaturilor similare.
    Prin cuvintul farsh sunt desemnate covoarele persane, care pot avea o singura fata ... dar si doua fete. Adica se pot folosi si pe dos, modelul de pe fata fiind diferit de modelul de pe dos.
    Ele se pot confectiona din lina, dar si din matase ... ori aceste covoare tesute din fir de matase pot atinge cifre inimaginabile pentru europeanul de rind nefamiliarizat cu arta lor.

    Alt tip de covoare il reprezinta ghilimurile/kilimurile, care sunt tesute din lina si foarte asemanatoare cu scoartele taranesti din Romania, ca textura si model.

    Insa in desert oamenii au nevoie de materiale racoroase. In loc de covoare din lina ei folosesc un fel de covoare din fire de bumbac pe care le numesc ziloo.

    Muzeul este interesant prin faptul ca la fiecare ora poti vedea cite un mester tesind covoare, si care iti poate explica in amanunt cum functioneaza razboiul de tesut construit in mare parte din lemn.



    Alt fapt deosebit de interesant il reprezinta simbolul bunastarii/neshane-e barekat pe care il vezi multiplicat de sute de ori in piesele expuse pe peretii muzeului.



    Noi il numim zvastica / svastica ... si il consideram un simbol al nazist, insa oamenii din Maybod se revolta cind aud de aceasta comparatie.



    Am discutat citeva ore cu mesterul din fotografie si el a avut rabdare sa-mi explice foarte multe lucruri, sa-mi povesteasca ce a patit la o expozitie internationala ... iar in final mi-a facut surpriza sa-mi arate ceva ce tinea incuiat in seif. smile.gif

    Dar amanuntele le voi povesti in postul urmator. smile.gif

    Acest topic a fost editat de exergy33: 15 Apr 2008, 08:35 AM


    --------------------
    *_*_*

    Pierdut în Geometria Uitării
    Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
    Trecătorul -X-

    https://exergy33.wordpress.com/
    Go to the top of the page
     
    +Quote Post
    andra_v
    mesaj 14 Apr 2008, 04:00 PM
    Mesaj #582


    Cronicar
    ******

    Grup: Moderator
    Mesaje: 2.799
    Inscris: 9 September 06
    Din: Bucuresti
    Forumist Nr.: 8.652



    Exergy, in vacanta de Craciun am ajuns la Putna. Am apucat sa vad muzeul, unde ghidul ne-a aratat un vesmant al doamnei Maria de Mangop, obiectul cel mai incarcat de simboluri pe care mi-a fost dat sa-l vad. Unul dintre ele era zvastica, al carui sens spiritual, ni l-a explicat eruditul si tanarul monah. Ne-a tinut o adevarata conferinta de heraldica.

    Acest topic a fost editat de andra_v: 14 Apr 2008, 04:10 PM


    --------------------
    An Appeal From James’ Family

    An Appeal From James’ Family
    Unidentified gunmen kidnapped journalist James Foley in northwest Syria on Thanksgiving Day, November 22 2012.

    Jim is the oldest of five children. He has reported independently and objectively from the Middle East for the past five years. Prior to his work as a journalist, Jim helped empower disadvantaged individuals as a teacher and mentor assisting them in improving their lives.

    The family appeals for the release of Jim unharmed.
    Go to the top of the page
     
    +Quote Post
    exergy33
    mesaj 16 Apr 2008, 04:59 PM
    Mesaj #583


    Domnitor
    ******

    Grup: Membri
    Mesaje: 4.958
    Inscris: 9 August 05
    Din: marginea viselor
    Forumist Nr.: 6.763



    @andra_v
    perfect adevarat smile.gif

    beraye Hitler che kesi haqq-e copyright dade?

    La muzeul-atelier din Maybod am stat mai multe ore. Nu ma dadeam dusa de linga razboiul de tesut, nici de linga peretii plini de exponate ... nici de linga celelalte ustensile ciudate expuse acolo.

    La razboiul de pe postament lucra un barbat in virsta ... citeva trepte mai jos citiva tineri discutau aprins despre FC Milano rolleyes.gif .
    Am fotografiat cite ceva apoi am cerut voie sa intru in partea in care era amplasat razboiul.
    Sotul meu imi spunea (in limba romana) ca nu e nimic interesant de fotografiat. Nu eram de aceeasi parere. Ghidul nostru parcase masina la umbra si intrase si el in muzeu. Mi-a dat citeva explicatii de rutina, dar totusi utile.
    Mesterul lucra nestingherit, de unde se vedea ca e foarte obisnuit cu turistii.
    De aici inainte il voi numi Ussa, cuvint care in limba persana inseamna mester.

    I-am cerut voie sa-l filmez in timp ce lucreaza. In gluma mi-a raspuns ca nu-i fotogenic ... si de aceea sa iau mai mult in cadru ... itele.
    Am filmat toate partile componente ... apoi am mers incet in lungul muzeului. Cred ca am fotografiat cam tot ce se gasea expus pe pereti.



    (macheta citadelei Narin din interiorul muzeului de covoare)

    Turistii intrau si ieseau ... iar eu eram tot acolo.
    Am observat ca Ussa ii face semn unuia dintre tinerii de linga el ... si ii arata cu capul in directia mea.
    Baiatul s-a apropiat de mine si mi-a zis ca e student la etnografie si ca isi face practica studenteasca la Yazd, iar daca ma intereseaza imi poate da unele explicatii mai in detaliu.

    I-am ascultat explicatiile apoi am pus si eu citeva intrebari. Tocmai ajunsesem in dreptul tesaturilor cu mult discutatele insemne 'naziste'.
    Am zis ca ma intereseaza simbolurile ariene si felul in care s-au pastrat de-a lungul timpului in arta textila.
    Tot discutind nici n-am observat ca Ussa statea linga noi. Mi-am dat seama ca se uita asa ... mai curios la mine. N-am zis nimic.
    Atunci Ussa m-a intrebat de unde sunt. I-am zis ca din Romania.
    Mi-a pus citeva intrebari in legatura cu Iranul, despre perceptia mea asupra oamenilor de aici... despre istorie, religie, dialecte si obiceiuri.
    Mi-a zis ca sunt una dintre putinele persoane care au calcat pragul muzeului si la vederea simbolului bunastarii nu a zis ca acest simbol este zvastica nazista ... si pentru ca de foarte putine ori are sansa sa se intilneasca cu astfel de persoane, ar vrea sa stea mai mult de vorba cu mine ... sa-mi spuna tot ce are pe suflet, atit el cit si restul oamenilor din Maybod.

    Ussa suferea mult din cauza ca unul din cele mai vechi simboluri ale provinciei lor este interzis in Europa.
    Asa numitul simbol al zvasticii il poti vedea pe hainele femeilor, pe leaganele copiilor, pe covoare ... bijuterii ... oriunde vei merge ... la Yazd, la Maybod, la Ardakan, ...
    Mi-a povestit ca la o expozitie in Franta, pentru ca in standul lor se afla expus un covor cu insemnele 'zvasticii', un tip a venit si i-a tras doua palme apoi a incercat sa scoata covorul de pe cadrul unde se afla expus.
    Ussa s-a impotrivit. Intre timp s-a strins lumea in jurul lor, iar la citeva minute au venit citeva persoane din serviciul de securitate al expozitiei.
    Ussa a afirmat ca acea zi a fost una din cele mai negre zile din viata lui de saizeci si ceva de ani, pentru ca a simtit cit de mult te poate durea sufletul atunci cind vezi ca ti se fura identitatea, ca ti se taie radacinile.
    Povestea foarte inflacarat. Fata i se aprinsese iar miinile gesticulau in miscari ample ...
    M-a intrebat privindu-ma drep in ochi : " beraye Hitler che kesi haqq-e copyright dade/cine i-a dat lui Hitler dreptul de copyright?
    El ne-a furat simbolul, iar europenii in loc sa ni-l dea inapoi, tac in masa ... dar eu nu pot tacea si de aceea pe orice student vine aici trebuie sa-l invat sa nu taca.
    Ma bucur nespus ca am putut sa vorbesc cu dumneavoastra. Sa veniti si la vara. Am placerea sa va duc in satele din jur, sa vedeti lucruri, oameni si traditii despre care nu se vorbeste in pliantele de turism.
    Vreau sa va arat ceva ce nu arat oricui, doar celor ce sunt interesati cu adevarat de simboluri. Un covor tesut de strabunicul bunicului meu. Culorile s-au sters dar totusi se poate vedea esentialul ..."


    Un baiat a deschis seiful metalic aflat intr-o nisa, apoi cu grija a scos un sul alburiu afara. L-a desfasurat pe masa si am putut vedea simbolul 'zvasticii' pe o moschee .... covorul fusese tesut inainte de faramitarea imperiului otoman, deci inainte de 1877 smile.gif.



    In timp ce asculta vorbele lui Ussa, sotul meu se uita din cind in cind la mine, sa-mi vada reactia.
    Mai tirziu, afara, mi-a zis : ... azi 1 Farvardin, prima zi a anului ... ai facut ca un om sa fie fericit, si de aceea tot anul iti va merge bine.


    --------------------
    *_*_*

    Pierdut în Geometria Uitării
    Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
    Trecătorul -X-

    https://exergy33.wordpress.com/
    Go to the top of the page
     
    +Quote Post
    exergy33
    mesaj 19 Apr 2008, 05:15 PM
    Mesaj #584


    Domnitor
    ******

    Grup: Membri
    Mesaje: 4.958
    Inscris: 9 August 05
    Din: marginea viselor
    Forumist Nr.: 6.763



    ...

    De multe ori viata pare complicata. O insiruire haotica de traiectorii la capatul carora nu gasesti ceea ce ai cautat. Intre ceea ce vrei, si ceea ce ti se intimpla, apar defazaje pe care pina si logica refuza sa le filtreze.

    Dar tocmai defazajele acestea succesive si repetabile m-au facut sa inteleg ca nu timpul e cel ce hotaraste pentru noi, ci noi suntem cei care hotarim daca a venit, sau nu, timpul.


    --------------------
    *_*_*

    Pierdut în Geometria Uitării
    Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
    Trecătorul -X-

    https://exergy33.wordpress.com/
    Go to the top of the page
     
    +Quote Post
    Erwin
    mesaj 20 Apr 2008, 12:08 AM
    Mesaj #585


    Cronicar
    ******

    Grup: Admin
    Mesaje: 5.082
    Inscris: 26 December 05
    Din: Bucuresti
    Forumist Nr.: 7.531



    hiya.gif
    Bine că ai rămas... pe fază! spoton.gif

    Aşteptăm continuarea!




    --------------------
    pantha rhei
    Universul Fractal
    The universe appears to be fractal, cyclic and self-regenerating. Implied is that it is eternal and infinite.
    Go to the top of the page
     
    +Quote Post
    exergy33
    mesaj 21 Apr 2008, 05:09 PM
    Mesaj #586


    Domnitor
    ******

    Grup: Membri
    Mesaje: 4.958
    Inscris: 9 August 05
    Din: marginea viselor
    Forumist Nr.: 6.763



    ... tot la Meybod/Maybod

    N-as vrea sa parasesc Maybodul inainte ca sa va fac cunostinta si cu celelalte locuri interesente pe care le-am vizitat.
    Unul din ele e Turnul Porumbeilor/Bastionul Porumbeilor, care in persana se numeste Kabootar Khane/Casa Porumbeilor ... insa localnicii ii spun Kaftar Khane.

    Ce cautau porumbeii aici la o margine a desertului, pe marginea Drumului Matasii?

    Am mai spus si inainte ca oamenii din Yazd sunt foarte inventivi, foarte harnici ...

    Ei s-au gindit ca oamenii care poposeau la caravanseraiul lor, dupa lungul drum din China sau de pe tarmurile Mediteranei, vor fi incintati sa consume fructe, legume si verdeturi proaspete. Ori in acele vremuri de ev mediu preturile unor asemenea mincaruri atingeau sume piperate in orasele desertului.

    Pe firul celor citeva piriuri din Maybod oamenii au inceput sa faca gradini de verdeturi .. in toata regula .. iar mai apoi si livezi.
    Porumbeii erau tinuti pentru gainatul lor, unul din cele mai bune ingrasaminte naturale.



    In turnul Porumbeilor din Maybod isi aveau cuibul in jur de 1500 de porumbei.


    Intr-o aripa a caravanseraiului este amenajat un mic muzeu al postei. Persanii excelau in acest domeniu. Inca de pe timpul ahemenizilor functiona un sistem de posta, cu personal calificat, cai special pregatiti care puteau alerga pe drumurile de munte, prin nisipul pustiului sau prin mlastinile ce se iveau pe neasteptate ca niste capcane.




    Aici se pot vedea diverse manechine ce-i reprezinta pe postasii/curierii din diferite epoci istorice, tolbe de scrisori, cufere cu cifru smile.gif, incaltaminte speciala, echipamentul cailor de posta, sigilii, registre, documente scrise pe hirtie, pe piele, pe pinza .. si chiar pe foi de palmier.



    Imaginile de la muzeul postei nu imi apartin. Fotografiile mele au iesit total aiurea. smile.gif


    Undeva, pe un deal, se afla casa unui fost han local, un fel de conac boieresc ... ce urmeaza sa fie amenajat ca sa primeasca turistii. Este vorba de casa lui Khan Salar, o casa veche construita in timpul dinastiei Qajare ... nu stiu data exacta, ... cam pe la 1850.
    Nu este un monument istoric in sine, insa mi-e mi-a lasat o impresie ciudata. Parca as fi vazut-o si mai inainte ... sau in alt loc.

    Camerele pustii, vitraliile colorate pline de praf, havuzul secat si neingrijit, copacii inverziti cu crengile netaiate, prispele de piatra ,arse de lumina soarelui, linistea din jur, peretii gradinii facuti dintr-un fel de chirpici mai special ... un miros ciudat de flori inexistente, caci in prajma nu erau nici un fel de flori ... toate detaliile pe care retina le inregistra automat, produceau o atractie inexplicabila asupra mea.



    Stateam asa incremenita, cu ochii in gol, fara sa ma uit la ceva anume ... dar totusi inregistram amanuntele ...



    Am iesit de pe poarta ei cu o parere de rau. Cu sentimentul ca nu o voi mai vedea niciodata.

    Peretii gradinii aveau o culoare si o textura foarte eleganta.
    Soferul nostru, care incerca sa faca si munca de ghid, ne-a spus ca tehnica de constructie a acestor ziduri se numeste sim-gheli.
    In persana sim inseamna sirma, iar ghel inseamna noroi.

    Se face un amestec din pamint galben, pamint de ceramica, nisip fin, balegar de camila, coji de orz, secara sau ovaz, paie uscate ...
    Peretele de nuiele se imbraca cu straturi succesive din acest amestec ciudat, dupa care , cu ajutorul unui instrument asemanator cu o harpa in miniatura, se razuiesc peretii.
    Operatia se repeta de citeva ori, iar ultimul strat adaugat trebuie sa aiba finetea unui covor de lina. smile.gif
    Razuitoarele de sirma au forme geometrice si dimensiuni diferite ... doar mesterul constructor stie din ochi care din ele se potriveste exact unui anume strat de o anumita consistenta.



    Am coborit strada strimta ca si cum as fi coborit din trecut inspre prezent.


    --------------------
    *_*_*

    Pierdut în Geometria Uitării
    Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
    Trecătorul -X-

    https://exergy33.wordpress.com/
    Go to the top of the page
     
    +Quote Post
    exergy33
    mesaj 24 Apr 2008, 05:37 PM
    Mesaj #587


    Domnitor
    ******

    Grup: Membri
    Mesaje: 4.958
    Inscris: 9 August 05
    Din: marginea viselor
    Forumist Nr.: 6.763



    povestea usii ...


    Marea Moschee din Yazd reprezinta inima orasului vechi. In jurul s-au construit toate celelalte cladiri, cele mai multe devenind azi monumente istorice.

    Acolo, pe o alee ingusta, am zarit o usa. Nu avea nimic interesant la prima vedere. O usa veche de lemn.



    Ce mi-a atras atentia a fost faptul ca avea doua verigi cu doua insemne diferite. Am fotografiat-o cu interes.
    Doamna care ne era ghid in acea zi mi-a spus rizind : negahi kheili tizi darid smile.gif

    Am rugat-o sa-mi spuna povestea.
    Si iarasi, inca o data, m-a fascinat inventivitatea oamenilor din Yazd.

    Inainte de inventarea soneriei si a aparatelor video, undeva, la marginea desertului Dashte Kavir, intr-un oras plin de viata, s-a gasit cineva care sa faca o usa deosebita, in asa fel incit stapinii casei sa stie daca la usa lor bate un barbat, sau o femeie.
    S-a gindit sa foloseasca doua verigi de metal cu insemne diferite, deci cu forme geometrice diferite. Prin bataia lor in usa se obtineau doua sunete total diferite.
    Acel inventator necunoscut, din instinct, a facut corelatia cu organele genitale, de fapt cu simboluri ancestrale venite din negura timpului.
    Asa se face ca, fara explicatii suplimentare date de ghizi, si tot din instinct, orice turist, din Europa sau din Japonia, stie care era partea de usa la care trebuiau sa bata femeile, si care era cea destinata barbatilor.




    Bataia data in aceasta parte a portii este melodioasa, ca vocea unei femei. Veriga circulara nu mai are nevoie de nici un fel de explicatii.


    Bataia data in cealalta parte de usa e grava si putin seaca.
    De exemplu, o femeie aflata singura acasa, daca vroia, putea sa nu-i deschida usa celui care batea de zor la ea. Iar aceasta decizie nu era considerata o impolitete.

    Nu stiu daca in alta parte a lumii mai exista astfel de usi, dar acolo, la Yazd, le poti vedea in toata partea veche a orasului, predecesoare anonime ale viitoarelor simboluri genetice.



    Acest topic a fost editat de exergy33: 25 Apr 2008, 07:04 AM


    --------------------
    *_*_*

    Pierdut în Geometria Uitării
    Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
    Trecătorul -X-

    https://exergy33.wordpress.com/
    Go to the top of the page
     
    +Quote Post
    exergy33
    mesaj 28 Apr 2008, 04:43 PM
    Mesaj #588


    Domnitor
    ******

    Grup: Membri
    Mesaje: 4.958
    Inscris: 9 August 05
    Din: marginea viselor
    Forumist Nr.: 6.763



    ingerii imbatriniti de timp

    Inima orasului vechi are o arhitectura ciudata. Zeci de alei inguste care dau una in alta, sau serpuiesc sinuos spre gradini si mici parcuri inconjurate de ziduri din caramida, sau pur si simplu te conduc la marginea unui havuz in spatele caruia zaresti intrarea unui bazar-che (mic bazar) ... sau intri direct in curtea unei moschei ... pline de porumbei. Simti o ratacire placuta in timp ce mergi pe stradutele acoperite de portaluri ... iar jocul acela de lumini si umbre iti da iluzia nemiscarii. Ai impresia ca, desi ai mers mult, nu vei ajunge niciodata acolo unde iti doresti. E ca si cum ai cauta sa intilnesti o iubire pierduta ... si fiecare pas pe care il faci, te duce intr-un fel la ea, in acelasi timp indepartindu-te. Vrei doar sa mergi ... sa mergi ... si iarasi sa mergi smile.gif.

    Yazdul are savoarea unui orient pe care nici unul din celebrele orase ale Iranului nu o mai are.
    Nu o vei gasi nici la Isfahan, nici la Tabriz, nici la Shiraz si nici la Teheran ... nicaieri altundeva.

    In multe pliante de turism informatiile sunt trecute alandala. Se fac confuzii, unele de neiertat, intre monumente si diverse denumiri, caci trebuie spus ca una si aceeasi cladire este cunoscuta sub doua, uneori trei nume diferite. smile.gif
    Turistii, inclusiv cei iranieni, sunt zapaciti de-a binelea de confuziile succesive carora cu greu le pot face fata.

    In foarte multe lucrari, dar si pe internet, se prezinta cupola moscheii care adaposteste mormintul lui Sheikh Rokn-al Din ca fiind cupola moscheii Masjed-Jame'e.
    Eroarea provine din faptul ca mausoleul ce adaposteste mormintul acestui invatat se afla exact in continuarea curtii celebrei moschei, cea cu cele mai inalte minarete din Iran, adica Masjed-e Jame'e.

    De cite ori ma uit la cupola unei moschei gindul ma duce la ouale impestritate din zona Bucovinei. smile.gif



    cupola mormintului lui Sheikh Rokn-al Din ... de fapt o moschee

    Mergind in continuarea curtii am ajuns in fata unei alte deschideri ... curiozitatea mi-a minat pasii inainte, si in linistea fierbinte de la ora prinzului, cu gura uscata de sete, am intrat pe prima usa care parea sa duca spre un loc umbros.
    M-am descaltat si am pasit incet pe covoarele persane moi. Sotul meu ramasese afara. El, niciodata, de buna voie, nu intra in moschei in care trebuie sa te descalti. In general nu intra in moschei ... si nu imi poate intelege atractia mea fata de aceste spatii religioase, stiind faptul ca nu sentimentul religios ma face sa le cercetez in amanuntime.

    Am intrat in incaperea mausoleului. La mijloc se zarea mormintul inconjurat de un grilaj de bronz. Rezemate de perete stateau citeva batrinele infasurate in cheadoruri albe sau cu imprimeuri pe fond alb.
    Cheadorul alb este un val pe care femeile musulmane si-l pun pe cap in momentul in care fac rugaciune.




    Nu pot sa-mi explic de unde s-a ivit un mos batrin cu o cipilica crosetata pe cap. Tinea in miini un bol de portelan plin cu apa ... un fel de ceasca fara toarta.
    Fara cuvinte mi-a intins apa, iar eu, tot fara cuvinte, am baut-o pina la ultima picatura. Era rece ca gheata si tot corpul s-a trezit la viata datorita ei.
    Cred ca numai oamenii desertului stiu sa decodifice setea ...

    Nu mai tin minte daca i-am multumit prin cuvinte ... dar daca nu am facut-o, sunt convinsa, ca el mi-a citit privirile.

    Ochii mi-au cazut pe covorul verde. Modelele in forma de ogiva desemneaza suprafata destinata fiecarei persoane. O ordine geometrica placuta impartea spatiul de rugaciune, in mod egal, pentru fiecare persoana in parte.



    Am filmat jur imprejur, apoi am inceput sa fotografiez in detaliu.
    Batrinelele s-au ridicat si au venit linga mine. De abia in acel moment am realizat ca imbracamintea mea nu e potrivita pentru o moschee, si ca oamenii batrini si religiosi sunt sensibili la aceasta.
    Purtam niste pantaloni de culoare crem, strimti pe corp, si o bluza in nuante de zahar ars, ness cafe si crem, cu vreo doua palme mai scurta de genunchi. Tot rasucindu-ma in stinga si in drepta, incercind sa fotografiez si partea de sus a peretilor, esarfa de matase alunecase cu totul de pe cap.

    Tocmai ma pregateam sa-mi cer scuze si sa le cer un val ca al lor, dar am ramas surprinsa sa vad ca ele se string in jurul meu, si vorbind aproape in cor, imi arata cu miinile in sus, spunindu-mi ca pe tavanul cupolei sunt scrise texte in litere arabe kufi.
    Vechea forma de scriere kufi se deosebeste de scrierea nastaliq. E ca si cum ai compara fontul modern al literelor latine cu cel al literelor gotice.



    detaliu cu scriere kufi

    Gesticulau in mod ciudat si tot ridicind miinile sub valurile albe faceau miscari care creau senzatia de zbor.
    Privind figurile lor senine, neatinse parca de pacate lumesti, am avut sentimentul ca ma aflu printre niste ingeri imbatriniti.
    Vorbele si vocile lor se continuau una pe alta. Nu puteam sa-mi dau seama cine ce spune, desi nu am probleme sa inteleg dialectul vorbit in provincia Yazd.

    Aproape ca in vis, ghidata de bratele lor infasurate in pinza chadorurilor, am fotografiat inscrisurile de pe pereti si cupola.
    Cind faceam un pas mai in fata, ele veneau in urma mea, si la fiecare click declansat de aparatul foto, le auzeam murmurind ceva ...dar mai ales le vedea zimbind asa senin, copilareste ...
    Cind am ajuns aproape de usa, una din ele a mers si mi-a adus sandalele ... i-am multumit si am dat sa ies afara, luindu-mi la revedere de la ele.
    Dar nu am inteles de ce, ele au iesit in curte dupa mine, si au inceput sa-mi atinga in mod succesiv capul, umerii si bratele spunind aproape in cor : Khoda Barekat Be De, Khoda Barekat Be de ... / Domnul sa te blagosloveasca. unsure.gif

    Stateam in mijlocul curtii inundata de soarele de amiaza, aproape semiparalizata, neputind sa-mi misc picioarele.
    Nu puteam sa-mi dau seama ce se intimpla. Eram total nedumerita.
    Sotul meu se uita stupefiat in directia noastra. Nu putea intelege de unde provine izbucnirea de afectiune a batrinelelor imbracate in chadoruri albe.
    Dupa mai multe minute de multumiri reciproce, cu inima usoara ca un fulg, am iesit din curtea mausoleului.

    Am intrebat pe foarte multe lume ce a vrut sa insemne gestul acelor femei. Nimeni nu m-a putut lamuri.
    Probabil ca si aceasta va fi una din sirul intrebarilor acelea la care nu voi afla niciodata raspuns. smile.gif

    Acest topic a fost editat de exergy33: 29 Apr 2008, 07:29 AM


    --------------------
    *_*_*

    Pierdut în Geometria Uitării
    Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
    Trecătorul -X-

    https://exergy33.wordpress.com/
    Go to the top of the page
     
    +Quote Post
    exergy33
    mesaj 30 Apr 2008, 06:27 PM
    Mesaj #589


    Domnitor
    ******

    Grup: Membri
    Mesaje: 4.958
    Inscris: 9 August 05
    Din: marginea viselor
    Forumist Nr.: 6.763



    faptasul se intoarce intotdeauna la locul faptei ...

    Ce ciudat se leaga intre ele amintirile ... unele de ieri, altele venind de foarte departe.

    Pe la inceputul anului 2006, pe blogul unei fete fascinate de Portugalia, am citit ceva ce mi-a placut. Atunci, nu stiu din ce motive, am avut un prim impuls in a-mi deschide un jurnal pe weblog, exact acolo unde citisem lucrurile acelea interesante despre muzica si literatura portugheza.

    Au trecut citeva saptamini pina cind m-am hotarit sa-l deschid.
    Pe vremea aceea postam la Han numai la Cronica Timpului, la Stiinta si Tehnica ... si ocazional la Filozofie.
    Nici prin cap nu-mi trecea sa deschid un jurnal la han. Habar nu aveam ce s-ar fi putut scrie intr-un jurnal public. Preferam sa ma ocup numai de lucruri serioase. rolleyes.gif

    Au trecut aproape doi ani de atunci, si brusc mi-am adus aminte de el. Adevarul e ca nu am scris acolo decit citeva insemnari, foarte putine la numar, ... intr-o luna de primavara.
    M-a amuzat pseudonimul pe care l-am ales dar si numele jurnalului. Totul a fost o alegere de moment ... doar citeva secunde de gindire. Inca mai incerc sa elucidez radacina alegerii mele. Ma reprezentau ele in acel moment?
    Nu stiu ce sa cred. Dar intoarcerea la locul faptei mi-a aratat ceva. Ceva legat de felul meu de a fi.

    Ieri l-am recitit si am putut sa analizez la rece toate non-sensurile pe care le-am scris acolo.
    Culmea e ca cele mai stupide lucruri le-am scris cu majuscule, si in mod sigur, tocmai acele stupiditati mi s-au parut atunci a fi cele mai importante.
    Ma uitam la insemnari ca si cum m-as fi uitat la ceva scris de o alta persoana, total straina mie.

    O amintire, atrasa parca de un magnet, mi s-a asezat in fata ochilor. Mai tirziu am inteles ca ea are legatura cu insemnarile de pe weblog.

    Cind am terminat clasa a douasprezecea, la ultimul clopotel, am invitat-o si pe invatatoarea noastra din clasa intii.
    Cam jumatate din noi am fost colegi de scoala pe o perioada incredibila, din clasa intii si pina in clasa a doasprezecea, ... unii chiar colegi de clasa. Doisprezece ani fara intrerupere.
    Invatatoarea noastra a fost foarte incintata ca nu am uitat-o, desi, ea a fost cu noi doar in clasa intii. Din clasa a doua am avut o alta invatatoare, care ulterior s-a mutat din oras.

    La terminarea festivitatii doamna invatatoare a deschis un plic din care a scos niste desene.
    In primele zile de scoala ea avea obiceiul sa dea copiilor o coala de desen si le spunea sa deseneze tot ce le trece prin cap. Nici noi nu am facut exceptie.
    Surpriza a fost ca ne-am putut revedea capodoperele desenate in urma cu doisprezece ani. smile.gif
    A fost o experienta care, mie personal, mi-a dezvaluit citeva aspecte legate de structura mea psihica.

    Tin minte ca analizam cu atentie coala de desen, numai pe jumatate colorata, nevenindu-mi sa cred ca imi apartine mie, desi, cu niste litere de tipar, care stateau gata sa se darime, in coltul din dreapta jos, imi scrisesem numele.

    Pe foaie se putea vedea o faptura ciudata, ceva intre o fata cu cozi si un fluture, care zbura prin aer. Presupun ca m-am reprezentat pe mine.
    Minecile rochiei aveau forma de clopot, si cred ca de aici venea asemanarea cu fluturele.
    La acea virsta nu calatorisem cu avionul, dar viziunea mea panoramica si aeriala se datora in mare parte faptului ca fusesem de mai multe ori pe munte si avusesem ocazia sa vad cum arata casele pe fundul vailor.

    In partea de jos a paginii schitasem niste parcele, pe care le-am colorat in nuante diferite de verde si galben. Din loc in loc infipsesem citeva linii verticale ingrosate ... cred ca vroiam sa reprezint niste copaci. Se mai vedeau niste dreptunghiuri rosii ... posibil sa fi fost acoperisurile cladirilor.
    In vazduh, paralel cu mine, nu se zarea nimic. Nici un nor, nici o pasare, nici soare ... nimic altceva.
    Straniul nu provenea din lipsa acestor elemente naturale ci din faptul ca cea mai migalita si lucrata parte a desenului o reprezentau ciorapii mei trei sferturi, ciorapi pe care eu i-am colorat in detaliu, insistind pe toate aspectele miniaturale legate de forma si de culoare.

    Nu peisajul, nu casele , nu cerul ... nu ele aveau importanta. Am lasat esentialul desenului la o parte si m-am concentat pe detalii, mai bine zis pe detaliul ciorapilor trei sferturi.

    Asa se face ca la o prima privire desenul meu scotea in relief tocmai acei ciorapi, impodobiti cu tot felul de flori si motive geometrice, colorate in mai multe tonuri de culoare.

    Recitind sumarele mele insemnari de pe weblog mi-am dat seama ca acolo nu faceam nimic altceva decit sa reiau in cuvinte ceea ce, in urma cu ani de zile, asezasem pe o coala de desen.
    Ca nu fac decit sa dau la o parte esentialul si sa ma pierd in detalii inselatoare.

    O cunostinta, psiholog de meserie, mereu imi spunea ca acesta e unul din defectele pe care le au femeile, defect pentru care platesc in viata cu virf si indesat.
    Ca, in general, femeile nu pot vedea din prima esentialul, partea importanta a unui lucru, si ca sunt atrase de detalii, de nimicuri de umplutura, dar foarte vizibile.

    Ieri, pentru intiia data m-am intrebat : oare sa nu ma fi schimbat deloc din clasa intii si pina acum?
    ... eu cred ca, totusi, da. smile.gif

    Acest topic a fost editat de exergy33: 1 May 2008, 03:12 PM


    --------------------
    *_*_*

    Pierdut în Geometria Uitării
    Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
    Trecătorul -X-

    https://exergy33.wordpress.com/
    Go to the top of the page
     
    +Quote Post
    exergy33
    mesaj 3 May 2008, 04:31 PM
    Mesaj #590


    Domnitor
    ******

    Grup: Membri
    Mesaje: 4.958
    Inscris: 9 August 05
    Din: marginea viselor
    Forumist Nr.: 6.763



    complexul Chaqmaq/Chakhmagh/Chakhmaq



    imagine publicitara ... si totodata emblema culturala a orasului Yazd. Aici se desfasoara toate sarbatorile religioase islamice si marea parte a celorlalte evenimente culturale.

    O alta confuzie pe care am vazut-o de nenumarate ori pe net se leaga tocmai de complexul Chaqmaq din Yazd, care este prezentat sub numele de Masjed Jame-e sau Marea Moschee din Yazd.
    In realitate ele se afla cumva fata in fata, insa la o oarece distanta.

    Constructia complexului a inceput in 1437, deci in timpul dinastiei timuride, din ordinul guvernatorului provinciei, Jalal-al-Din Chaqmaq.
    In limba persana cuvintul "chaqmaq" inseamna amnar ... piatra de amnar. smile.gif
    Complexul cuprindea o moschee ( vezi imaginea de mai jos), dar si o piata in care era amplasat rezervorul de apa, legat de mai multe qanaturi. Din pacate, aceste instalatii hidraulice s-au pastrat numai partial.
    Alte cladiri cum ar fi scoala teologica sau madreseh/madrasa, caravanseraiul, baia publica, bazarul aferent caravanseraiului, precum si un loc de adunare destinat dervisilor sufisti, loc cunoscut sub numele de khanagah, nu mai exista astazi.



    Interesant e faptul ca un rol important in construirea acestui complex, dar mai ales forma lui arhitectonica, ... se datoreaza unei femei.
    E vorba de Bibi Fatemeh Khatun, sotia guvernatorului Amir Jalal-al-Din Chaqmaq.
    Bibi Khatun, asa cum o numesc foarte simplu localnicii, a fost o femeie instruita in domeniul artei, al poeziei, dar si al filozofiei si misticii.
    In afara de frumusetea naturala, ea a fost inzestrata cu inteligenta, simt estetic si ... mult simt practic.
    Bibi Khatun a corectat, a sters si a refacut multe din planurile initiale si din detaliile de constructie ale cladirilor. Balconul principal si coloanele aferente au fost construite pe baza desenelor ei. Iata aici un mic detaliu. smile.gif




    Si tot ea era cea care ii verifica la singe pe mesterii zidari si le platea prestatia. Iar atunci cind fondurile publice s-au terminat, Bibi Khatun nu a ezitat sa cheltuie sume mari din zestrea proprie ... doar cu scopul de a vedea un vis implinit.
    De aceea, in Yazd, oamenii nu se sfiesc sa foloseasca denumirea de Moscheea Doamnei Bibi Khatun, chiar daca, in mod oficial , aceasta denumire apare foarte rar in lucrarile de referinta. Nu a aparut prea des nici pe timpul sahului, nu apare nici azi ... ea e vie doar in inima oamenilor. smile.gif

    Deci moscheea din imagine poate fi prezentata sub mai multe denumiri : Masjed-e Mir Chaqmaq, uneori Amir Chaqmaq, Bibi Khatun ... dar si Masjed-e Nau. smile.gif

    Acest complex a fost constuit intr-o perioada de maxima inflorire economica a provinciei, in perioada in care orasul Yazd era cel mai important punct comercial dintre Shiraz si Kerman.

    Acest complex nu mi-a produs nici o impresie deosebita. Nu stiu daca de vina a fost oboseala sau faptul ca ma suprasaturasem cu imagini.

    Totusi in apropiere am descoperit un alt bazar, in spatele caruia se gaseau mai multe ateliere cu ustensile si utilaje scoase parca din evul mediu.
    Am intrat intr-un atelier in care se teseau lucruri absolut minunate, dar si intr-un loc in care adevarati alchimisti locali preparau si extrageau esente de culori din hena/hanah, coji de fasole, de nuc, de ceapa, rubarba, sofran ...
    Mai bine de un ceas am urmarit munca lor si am fost foarte placut impresionata de felul in care batrinii mesteri incercau sa-mi explice lucrurile care ma interesau. Am notat in mod constiincios toate retetele care mi-au fost dezvaluite.
    ... daca as fi stat mai mult cred ca as fi avut sanse sa devin o ucenica silitoare.
    Dar despre toate acestea voi povesti data viitoare.


    --------------------
    *_*_*

    Pierdut în Geometria Uitării
    Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
    Trecătorul -X-

    https://exergy33.wordpress.com/
    Go to the top of the page
     
    +Quote Post
    exergy33
    mesaj 5 May 2008, 06:45 PM
    Mesaj #591


    Domnitor
    ******

    Grup: Membri
    Mesaje: 4.958
    Inscris: 9 August 05
    Din: marginea viselor
    Forumist Nr.: 6.763



    planul static

    Anul trecut, tot cam pe vremea aceasta, postam niste imagini cu cimpuri pline de maci. Pe acele dealuri se afla amplasate niste laboratoare la care merg sa lucrez din cind in cind.
    Din toamna nu am mai trecut pe acolo.
    Saptamina trecuta am vrut sa reiau niste masuratori, asa ca m-am inarmat cu aparatul foto ... in amintirea macilor de anul trecut.

    ... ce rost are sa mai spun ce am gasit. Un peisaj de cosmar. Nici urma de maci, albastrele ... sau spatiu verde.

    Buldozerele, vreo cinci-sase la numar, lucrau de zor facind un zgomot insuportabil. Muscau din toate partile pamintul cu dintii lor de fier.
    In zona se construieste un rezervor de apa. Corpul de beton al rezervorului e aproape gata. La vreo citeva sute de metri mai incolo am zarit niste siruri de blocuri proaspat construite, insiruite pe alei inca neasfaltate. In curind se vor asfalta si betona toate caile de acces. Natura va deveni (pentru a cita oara?) sclava betonului.

    Colectoarele solare cu toate instalatiile si aparatele de masura si control aferente zaceau neputincioase sub straturi grele de praf.

    Incepuse sa ploua marunt. Cerul devenise apasator, atit datorita culorii lui plumburii, cit si datorita peisajului dezolant din jur. Nu numai oamenii te pot dezamagi. Te pot dezamagi, la fel de intens, si lucrurile neinsufletite.

    Aveam sentimentul ca ma plimb prin decorurile unui film de Tarkovsky. Ca fiecare element din decor actioneaza ca o monada sugerind faptul ca viata, in intregimea ei seaca, e de fapt un plan static prelungit in care "timpul" si "miscarea" dau nastere unui orizont interior , pe linia caruia, lumi virtual existente, la care accedem prin cele cinci simturi obisnuite, si lumi ne-existente, la care accedem prin mijloace cerebrale, actioneaza una asupra celeilalte ... modificindu-se reciproc.

    Rezultatul?
    ... daca l-ai aflat deja, pastreaza secretul. Eu inca il mai caut.


    --------------------
    *_*_*

    Pierdut în Geometria Uitării
    Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
    Trecătorul -X-

    https://exergy33.wordpress.com/
    Go to the top of the page
     
    +Quote Post
    exergy33
    mesaj 8 May 2008, 05:07 PM
    Mesaj #592


    Domnitor
    ******

    Grup: Membri
    Mesaje: 4.958
    Inscris: 9 August 05
    Din: marginea viselor
    Forumist Nr.: 6.763



    culori nascute sub soarele desertului ...

    Nu numai pe mine, ci pe oricare turist ce a pus piciorul in Yazd, l-a frapat multitudinea de culori intilnita pe mozaicuri, pe ulcioarele smaltuite, pe covoare sau pe tesaturile cu nume ciudate : termeh, cashmere, jajeen, ziloo ... dar si echilibrul cromatic al acestora.
    Despre ziloo-urile de la Maybod am vorbit deja, asa ca astazi voi vorbi despre un alt fel de tesaturi, denumite termeh.


    imagine publicitara

    Este vorba despre un fel de material ce poate fi tesut manual atit din lina fina, din matase, din combinatii ale acestor doua fire ... dar uneori se pot adauga si fire din catifea. Deci se folosesc numai fire naturale care trebuie vopsite cu ingredienti de origine naturala. Nu se admit sub nici o forma fibrele sintetice si/sau colorantii artificiali. smile.gif Si tocmai de aceea o bucata de termeh incifreaza mirosuri foarte greu de descris ... a padure, a plante, a fin uscat, a coaja de copac, a nisip, a simburi de fructe, a ploaie ... mirosuri care te poarta cu gindul prin ungherele uitate ale propriei vieti, acolo unde amintirile s-au impacat cu uitarea, si uitarea cu dorintele neindeplinite.

    Dar sa revin la subiect rolleyes.gif . Tehnica de tesere si tipul firelor folosite depinde de destinatia finala a tesaturii. Caci din termeh se pot confectiona bluze si rochii pentru femei, saluri si esarfe, se pot imbraca fotoliile, dar se pot face si draperii, acele celebre draperii orientale pe fond grena, mov inchis, verde adinc, sau in nuante de bleumarin si negru, impodobite cu flori, pauni, arbori exotici si modele geometrice alambicate.

    In atelierul in care am intrat se teseau multe feluri de termeh, dar si pinzeturi obisnuite din bumbac ... cu nimic mai prejos in finete.

    Aceasta este o tesatura termeh din fir de lina, pe care s-au cusut margelute si s-au trasat modele geometrice cu un fir de matase de culoare neagra, si care urmeaza sa se foloseasca pentru confectionarea rochiilor.



    Aici insa se poate vedea un alt tip de tesatura, mult mai groasa ca textura, tesuta din matase si catifea, si a carei destinatie este foarte precisa: tapitarea scaunelor si fotoliilor.



    In atelier se gaseau mai multe razboaie de tesut si alte ustensile necunoscute mie, insa atentia mi-a fost atrasa de un razboi impunator din lemn, cam de vreo trei metri inaltime, la care se tesea o pinza obisnuita din fire de bumbac. Ghemurile de ata colorata stateau suspendate in partea de sus, alaturi de niste sipci si clame, a caror utilitate aveam sa o aflu mai tirziu. Urmeaza sa povestesc mai pe indelete detaliile ... data viitoare insa. smile.gif

    ... in acel moment mi-au venit in minte cuvintele lui Creanga : " Nu stiu altii cum sunt , dare eu cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parintesca din Humulesti, la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei de crapau matele jucandu-se cu ei, (…) parca-mi salta si acum inima de bucurie. (…) Si eu eram vesel ca vremea ce buna si sturlubatic ca vantul in turbarea sa."


    --------------------
    *_*_*

    Pierdut în Geometria Uitării
    Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
    Trecătorul -X-

    https://exergy33.wordpress.com/
    Go to the top of the page
     
    +Quote Post
    Marduk
    mesaj 9 May 2008, 02:01 PM
    Mesaj #593


    Domnitor
    ******

    Grup: Membri
    Mesaje: 17.291
    Inscris: 9 December 06
    Din: Din acest univers.
    Forumist Nr.: 9.062



    QUOTE(exergy33 @ 11 Apr 2008, 12:42 PM) *
    Se pot intilni si 'inscrisuri' cu litere latine, facute de turisti pe nisipul din curtile interioare sau din apropierea fortaretei.
    Am zimbit cind am dat ochii cu ...


    Ce mica este lumea! mwah1.gif


    --------------------
    "Problema cu lumea este că proștii și fanaticii sunt întotdeauna așa de siguri pe ei, în timp ce oamenii înțelepți sunt atât de plini de îndoieli." (Bertrand Russell)

    "A fi tolerant nu inseamnă a tolera intoleranţa altora" (Jules Romains)

    LINEDRONE
    Go to the top of the page
     
    +Quote Post
    exergy33
    mesaj 10 May 2008, 04:56 PM
    Mesaj #594


    Domnitor
    ******

    Grup: Membri
    Mesaje: 4.958
    Inscris: 9 August 05
    Din: marginea viselor
    Forumist Nr.: 6.763



    ... nu si lacatul pe care vrei sa-l deschizi




    ... in acel moment mi-au venit in minte cuvintele lui Creanga : " Nu stiu altii cum sunt , dare eu cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parintesca din Humulesti, la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei de crapau matele jucandu-se cu ei, (…) parca-mi salta si acum inima de bucurie. (…) Si eu eram vesel ca vremea ce buna si sturlubatic ca vantul in turbarea sa."

    Razboiul se afla instalat chiar la intrarea in atelier. In atelier lucrau vreo sase-sapte persoane, toti tineri, cu exceptia mesterului de la razboiul cu ite rosii.


    sub ite ... partea de sus a razboiului

    Niste becuri aprinse in plina zi il ajutau pe mesterul cel batrin sa faca si sa desfaca itele. Purta ochelari cu rama groasa din plastic negru, cu niste lentile groase ... cit fundul unui pahar de wisky.
    M-a privit in fuga, atunci cind am intrat in atelier si l-am salutat. In acelasi timp cu noi au mai intrat si alti turisti, unii mai in virsta, altii insotiti de copii de scoala generala.
    Copii nu conteneau sa se minuneze in fata utilajelor din lemn. Ma gindeam ca ei, nascuti si crescuti in epoca Internetului, a telefoanelor celulare si a jocurilor computerizate, trebuie sa gaseasca o cale sa se re-umanizeze ... si daca vor fi lasati, cred ca o vor gasi-o.
    Mama unui baiat, ce nu contenea sa fotografieze tot ce vedea in jur, l-a rugat pe mester sa vorbeasca putin despre munca lor. Toata lumea s-a strins in jurul lui, iar el, cu importanta unui Napoleon inainte de batalia de la Waterloo, si-a inceput explicatiile.

    Povestea foarte cursiv, nu se incurca in propozitii, puncta esentialul miscindu-se in fata razboiului si atingind cu mina partile despre care vorbea, dar in acelasi timp luind din mers pulsul audientei. Vroia sa stie cit de mult interes au stirnit cuvintele lui.

    Am aflat ca la acest tip de razboi se tes pinzeturi cu doua fete, adica cu modele atit pe fata cit si pe dos. Cu ajutorul unor clame si a unor sipci, un tesator experimentat poate schimba culorile dupa bunul lui plac, insa respectind modelul de baza ...
    Lungimea tesaturii sta la latitudinea tesatorului, si variaza de la citiva metri ... la citiva zeci de metri. De obicei tesatorul se opreste abia atunci cind se plictiseste de model. In acel moment el isi alege un alt model, la care va lucra alte citeva zile.

    Imi placea mirosul de plante uscate pe care il emanau tesaturile.
    L-am intrebat cum se vopsesc firele de bumbac sau de lina, ce ingrediente naturale folosesc ei, aici la Yazd?
    Ne-a facut semn sa il urmam in curtea din spatele tesatoriei. Am intrat intr-o curte mare in mijlocul careia se gaseau citeva havuzuri si mai multi copaci. Printre ei, pe niste schelete de lemn, stateau puse la uscat sculuri de ata vopsite in cele mai diverse culori. Doamna care ne era ghid a dat citeva explicatii, apoi toti trei, ne-am strecurat pe un hol ingust ce dadea intr-o incapere din care ieseau aburi. Pe jos, uriase tavi de zinc si de cupru, pline cu plante uscate sub forma de pudra, sau coji uscate, stateau insiruite ordonat linga perete.


    una din ferestrele vopsitoriei smile.gif

    ... nu-l pierdeam din ochi pe mester.
    L-am rugat sa-mi spuna citeva mici secrete smile.gif, el a ris si mi-a zis ca toate 'secretele' sunt la vedere, insa numai ucenicii talentati si isteti, abia dupa ani de zile, descopera toate tainele vopsitului. Apoi a zis ceva ce mi-a placut foarte mult. Nu stiu daca e vorba de un proverb sau e o cugetare personala a mesterului tesator.

    "Raaz-e har honar too qalbe honar-jiu ast, na too ketab-e ostad. Ostad faghat klid-ra neshan midahad , na qofl-e ke mikhai baaz-konid./ Secretul fiecarei arte sta in inima ucenicului (cautatorului de arta), nu in cartea maestrului. Maestrul iti arata doar cheia, nu si lacatul pe care ai vrea sa-l deschizi. " smile.gif

    Acest topic a fost editat de exergy33: 10 May 2008, 07:28 PM


    --------------------
    *_*_*

    Pierdut în Geometria Uitării
    Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
    Trecătorul -X-

    https://exergy33.wordpress.com/
    Go to the top of the page
     
    +Quote Post
    exergy33
    mesaj 14 May 2008, 10:22 AM
    Mesaj #595


    Domnitor
    ******

    Grup: Membri
    Mesaje: 4.958
    Inscris: 9 August 05
    Din: marginea viselor
    Forumist Nr.: 6.763



    daca ar fi sa alegi o culoare

    ... daca ar fi sa-mi aleg o culoare
    as alege una care nu doare.


    Priveam tavile si bolurile pline cu plante uscate macinate, coji de fructe, frunze uscate, bucati de lemn sau pudra placut mirositoare. In fiecare din ele se ascund secole de experienta ... fiecare culoare naturala are o istorie a ei ce se leaga de alte povesti nascute pe pamintul Persiei.
    Pe o tava de cupru am recunoscut cojile uscate de rodii, anar in limba persana.

    In Iran rodiile sunt considerate ca fiind fructe aduse din gradina paradisului si ele sunt nelipsite in seara de Yalda, cea mai lunga noapte a anului, noaptea solstitiului de iarna, noapte celebrata de religia zoroastriana.
    Am luat citeva coji in palma. Tocmai cind ma intrebam ce culoare se extrage din ele l-am auzit pe mesterul tesator ca-mi zice ca din ele se obtine o nuanta de galben, destul de rezistenta si care nu se decoloreaza la soare.
    Ascultindu-l am aflat ca pigmenti de culoare galbena se mai pot obtine din frunze de vita de vie sau din esparak, aceasta planta salbatica care creste pe dealuri si in vagauni dind o culoare extrem de rezistenta la soare .... si cu cit tesatura este expusa mai mult la soare, cu atit culoarea ei devine mai vie smile.gif


    In trecut se utiliza si sofranul, zafferan in limba persana, dar la ora actuala , in Iran, sofranul este atit de scump ca a ajuns sa se foloseasca numai in industria alimentara.
    Mai exista si praful de zard chyubeh, in traducere exacta "lemn galben", insa culoarea scoasa din zard chyubeh se apropie mai mult de nuantele de portocaliu, cele de galben murdar sau galben-ruginiu si nu este chiar atit de rezistenta la apa si la soare.
    Zard chyubeh se foloseste foarte mult in bucataria traditionala iraniana, eu insami fiind o consumatoare fidela. In limba romana acest condiment se numeste curcuma, iar in limba engleza turmeric.
    Pentru a vopsi ceva in galben pal se folosesc frunzele pomului care face dude galbene.
    Culoarea galben se mai poate extrage si din halileh. Planta creste sub forma de doua soiuri , din cel de-al doilea soi de halileh se extrage culoarea neagra si cea verde inchis ... cea mai frumoasa culoare de verde pe care am vazut-o pina acum smile.gif.

    Pentru a da culoarea rosie se foloseste praful obtinut din macinarea unor insecte uscate care in limba persana se numesc qermez (ghermez) daneh/seminte rosii.
    Se scot diferite tonuri de rosu, aceasta datorita faptului ca praful de qermez daneh contine acid carminic.
    Aceste insecte traiesc pe malul Golfului Persic si in partea de sud-est a Iranului, insa locuitorii din Yazd si-au pus imaginatia la lucru, si au reusit sa le faca sa creasca pe stejari si pe cactusi.

    Inchipuiti-va cum ar arata o crescatorie de insescte pe un stejar rolleyes.gif .

    In Iran exista o planta cu numele de golrang, in traducere exacta 'floarea care da culoare'. Din petalele ei uscate se extrag pigmenti cu ajutorul carora se poate vopsi matasea in tonuri pornind de la galben si pina la rosu aprins.
    O alta planta extraordinara este ronas. Toamna ea e smulsa din pamint. Radacinile se curata si se pun la uscat. Unii specialisti in prepararea colorantilor naturali o usuca in cuptoare speciale in care temperatura nu trebuie sa depaseasca cinzeci de grade Celsius.
    Altii insa o usuca la umbra, la temperatura mediului, spunind ca aceasta metoda de uscare da pigmenti cu o rezistenta de invidiat fata de toti agentii care ar putea sa decoloreze materialul vopsit.
    Din radacinile astfel uscate se extrage un pigment rosu, pigment ce concureaza cu rosul lui Tizian.
    Radacina contine acid rabitric si alizarin.
    Pentru a da stralucire culorii, la sfirsitul procesului de vopsire, vopsitorii cu experienta adauga citeva linguri de lapte acru sau lapte stricat. smile.gif

    Din bagham se poate obtine culoarea neagra.
    Baghamul este un arbust cu tepi care nu atrage cu nimic atentia atunci cind il vezi pe marginea drumului.
    Se taie crengile, se scoate coaja, iar apoi coaja se pune la fiert pe foc slab. Se tine pina se evapora apa si ramine un lichid viscos.
    Cu acest lichid se pot vopsi firele de lina, de bumbac sau de matase. Culoarea materialului vopsit variaza de la gri inchis la negru.
    Dar se poate pune la uscat substanta viscoasa. Prin evaporarea completa a apei, pe fundul vasului vor ramine numai cristalele. Cu ajutorul acestor cristale se poate obtine o culoare neagra demna de patratul negru al lui Malevich.
    Culoarea va deveni si mai neagra daca firele vopsite vor fi expuse la soare pe parcursul mai multor zile.
    Utilizarile cristalelor de bagham nu se opreste aici. Cu ajutorul lor, prin amestecul cu pigmentii care dau culoarea rosie, se pot scoate tonuri de violet aprins, mov inchis, vinetiu si bleumarin cu nuante de mov.

    Cea mai cunoscuta planta din care se extrage culoarea mov indigo este o planta ce se cheama nil.
    Numele "nil" se regaseste si in limba sanscrita, unde are sensul de 'albastru'. In limba romana exista cuvinte asemanatoare, sineala ... care inseamna vopsea albastra, siniliu ...sinilie.
    De fapt din frunzele de nil se pot extrage esente care dau tonuri de albastru inchis, de indigo ... si chiar de verde. In momentul in care sucul natural de culoare verde, obtinut prin strivirea plantei, intra in contact cu aerul, cu repeziciune el isi schimba culoarea ... devenind indigo, albastru ca cerneala.

    M-am bucurat foarte mult sa descoper ca nu numai eu cred ca exista o alunecare imposibil de controlat intre mov si verde smile.gif, natura a demonstrat ca ea exista ... si am vazut cu ochii mei cum se poate tranforma movul in verde, si verdele in mov ... iar ambele tranformari trec prin negru.
    E fascinant acest univers al culorilor naturale, univers atit de putin cunoscut europenilor.

    Pentru a inchide nuantele de galben si de portocaliu se adauga esenta din coaja de stejar. Coaja de stejar contine tanin, ceea ce da un plus de stabilitate culorilor de baza.
    Culoarea maron inchis se scoate din cojile de nuca. Pentru a obtine nuante de crem, cafea cu lapte sau aramiu deschis, se fierb firele in cazane in care s-au pus resturi de la spicele de griu, tarite si coji de ceapa.
    Fieberea firelor numai cu coji de ceapa le va da acestora o nuanta de roz, iar daca se adauga si putina henna, si se regleaza temperatura, se obtine un gri-albastriu sau gri-verzui ... controlul temperaturii si gramajul substantelor introduse in cazan e un secret de fabricatie pe care il stie doar mesterul vopsitor.

    Henna este cunoscuta in Europa doar ca un colorant pentru par, insa aceasta planta are intrebuintari multiple ... medicinale, cosmetice, industriale.
    Exista mai multe tipuri de henna. Din unele se extrag tonuri de rosu-caramiziu, din altele tonuri de verde prafuit ...
    Daca se amesteca o parte de henna cu doua parti de rubarba ... se obtine culoarea galben, iar daca amestecul se va pune pe par el va capata nuante de blond stralucitor. smile.gif
    Daca vrem sa obtinem culoarea verde, va trebui sa punem citeva picaturi de ab limoo in pudra de henna care da culoarea rosu-caramiziu.
    Ab limoo este sucul obtinut prin stoarcerea unor lamii mici si verzi, lime in engleza.
    Murele negre se folosesc pentru a colora materialul in tonuri de gri sau gri cu tenta violacee, frunzele de ceai pentru a da tenta de bej iar rubarba pentru nuante rozalii sau cele de rosu deschis.

    Lista ingredientilor naturali ar putea continua mult si bine. rolleyes.gif

    Adevarata arta a vopsitului nu se reduce la mestesugul de a folosi aceste culori primare, ci la talentul de a face combinatii de esente, pudre, coji si frunze, combinatii cu ajutorul carora sa se obtina nuante inedite si cit mai rezistente la apa, soare, praf ... si ani.
    Ori la acest nivel profund de cunoastere nu ajung decit foarte putini din ucenicii ce muncesc, de multe ori zi-lumina, in atelierele uitate de istorie ... uitate de timp.

    Acest topic a fost editat de exergy33: 15 May 2008, 05:09 AM


    --------------------
    *_*_*

    Pierdut în Geometria Uitării
    Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
    Trecătorul -X-

    https://exergy33.wordpress.com/
    Go to the top of the page
     
    +Quote Post

    53 Pagini V  « < 15 16 17 18 19 > » 
    Reply to this topicStart new topic

     



    RSS Versiune Text-Only Data este acum: 28 March 2024 - 10:22 PM
    Ceaiuri Medicinale Haine Dama Designer Roman