HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

> Vrei si tu un Jurnal?

Daca doriti si dumneavoastra un Jurnal, trimiteti un mesaj in acest sens in cadrul topicului Detalii Forum.
Nou: Autorul unui jurnal are dreptul de a decide ca un mesaj scris in cadrul Jurnalului sau de catre altcineva sa fie sters. Daca doriti acest lucru, trimiteti-mi un PM cu adresa mesajului in cauza si acesta va fi sters (bineinteles, atat timp cat nu se exagereaza).

52 Pagini V  « < 50 51 52  
Reply to this topicStart new topic
> -X-
exergy33
mesaj 13 Aug 2016, 07:39 PM
Mesaj #1786


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



Astazi, 13 august, este ziua internationala a stangacilor, ocazie cu care imi reamintesc de stangacii mei favoriti : Alexandru Macedon, Greta Garbo, M.C Escher, Charlemagne, Marie Curie si Toulouse Lautrec.




(desen de Escher )


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 21 Aug 2016, 11:14 AM
Mesaj #1787


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763





el și ea ... instantaneu sentimental




ilustrațieRené Gruau
*

Stăteau la aceeași masă fără să bănuiască că nu peste mult timp vor desăvârși eșecul. Acum însă mai aveau timp; aveau timp să-și zâmbească și să-și șușotească confidențiale banale nimicuri, lipsindu-le totuși deplina încredere unul în celălalt.
Mai aveau să treacă câțiva ani până să afle că a avea încredere în celălalt înseamnă de fapt a avea încredere în tine.



--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 27 Aug 2016, 03:14 PM
Mesaj #1788


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



Căutam pe internet perle de la ultimul examen de bacalaureat. Printre cele citite am găsit două care se apropie destul de mult de adevăr ...

Reţelele de socializare sunt ca un frigider: nu este nimic nou, dar totuşi intram. Ele ne congeleaza mintea şi ne fac să nu mai gândim şi devenim zombi. rolleyes.gif


Cetăţeanul turmentat: înfăţişarea sa fizică lasă de dorit, dar cea psihică, deşi îmbibată cu alcool, încă mai funcţiona vag. rofl.gif


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 27 Aug 2016, 03:14 PM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
exergy33
mesaj 13 Sep 2016, 03:17 PM
Mesaj #1789


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763





*

Sunt convinsă că succesul unui roman, al unui film sau al unei piese de teatru, este legat într-o mare măsură de titlu.
Că titlul trebuie să fie incitant, intrigant sau atipic, ca trebuie să provoace spiritul sau să stârnească valuri în subconștientul consumatorului de artă este deja un lucru bine știut și acceptat.
Țin minte că primul titlu care m-a intrigat cu adevărat în Iran a fost cel al filmului Și broaștele țesoase pot zbura.

Azi stăteam și mă gândeam că dacă ar fi să scriu o carte ce titlu i-aș alege wink.gif
Imposibil de spus … dar mi-au venit în minte unele lucruri amuzante pe care doresc să le împărtășesc cu oricine îmi vizitează blogul.
Deci ….
- Samuel, îngerul meu protector
- Niciodată să nu cauți în poșeta unei femei
- Verde de Amsterdam
- Ghidul căutătorului de ghinion
- Psihologii sunt cei mai jalnici părinți
- Toamna asta nu se numără bobocii
- H2O
- Fericirea în doi pași înapoi
- Iluzii fără dioptrii
- Cum să cucerești un jucător de șah
- Evreul din Shanghai
- Verigheta de oțel
- Albastru enervant
- Spălați-vă rufele în familie ecologic
- Gara din lanul de secară
- O svastică și un sărut
- Școala vieții la fără frecvență
- Un rus de încredere
- Alice în țara tâmpiților
- Joi înainte de răsăritul soarelui
- Ceață și gutui
- O culoare potrivită pentru o rochie nepotrivită
- Chinezoaica astigmată
- O perfectă zi imperfectă
- Tu, cel din stânga mea
- Trei narcise și un trandafir
- Invită-mă la polcă
- Castelul de apă grea
- Nu-mi spune de ce
- Redingota lui Adam
- Da, de zece ori Da
- Auf Wiedersehen Teheran

… lista rămâne deschisă



--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 17 Oct 2016, 02:49 PM
Mesaj #1790


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763




(imagine Paul Tokarski)


la o aruncătură de gând
neliniștea se preface-n scrum.
totul arde în creuzetul prezentului :
ani
ploi cu miros de gutui
idealuri scolărești împăturite cu grijă
în buzunarul uniformei.

fagi, mesteceni, frasini, arțari
săruturi care întotdeauna lăsau loc de mai bine
cărți cu î din i
aburul cafelei de dimineață
ritmul șovăielnic al setarului
puful păpădiilor zăpăcite de vântul poznaș
plapuma de mătase galben lămâi cu care-mi acopeream visele.

vocea stewardeselor, una peste alta, într-un cor halucinant,
anunțând melodios aterizarea.

toate drumurile … care nu duceau la Roma.

podul, râul, pădurea
eu însămi plus încă o jumătate din mine
pe care am rătăcit-o cândva.



--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Cla
mesaj 17 Oct 2016, 04:46 PM
Mesaj #1791


Cla
******

Grup: Membri
Mesaje: 15.792
Inscris: 7 May 04
Din: Noris Rock City
Forumist Nr.: 3.415



QUOTE(exergy33 @ 17 Oct 2016, 02:49 PM) *

(imagine Paul Tokarski)
la o aruncătură de gând
neliniștea se preface-n scrum.
totul arde în creuzetul prezentului :
ani
ploi cu miros de gutui
idealuri scolărești împăturite cu grijă
în buzunarul uniformei.

fagi, mesteceni, frasini, arțari
săruturi care întotdeauna lăsau loc de mai bine
cărți cu î din i
aburul cafelei de dimineață
ritmul șovăielnic al setarului
puful păpădiilor zăpăcite de vântul poznaș
plapuma de mătase galben lămâi cu care-mi acopeream visele.

vocea stewardeselor, una peste alta, într-un cor halucinant,
anunțând melodios aterizarea.

toate drumurile … care nu duceau la Roma.

podul, râul, pădurea
eu însămi plus încă o jumătate din mine
pe care am rătăcit-o cândva.

Da c-ai întreba ce e asta, as zice ca e un uliu.


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 23 Oct 2016, 05:52 PM
Mesaj #1792


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763




Tamara de Lempicka, Studio in the Country (1941)
Musée des Beaux-Arts de Nantes – France

*

se făcea că aveai același gând cu mine
într-un joc al probabilităților pe care îl bănuiam măsluit din start.

oare cine ar fi avut interesul să ne scoată de pe orbita cotidiană
și să ne arunce față în față într-un experiment dublu orb ce nu folosea la nimic ?

matematica nu mai putea da răspunsuri satisfăcătoare la ceea ce mă îndoiam deja
iar vibrația aurie a toamnei târzii îmi tatua pe inima simboluri necunoscute,
fiecare puls transmițându-mi o stare de neliniște pe care nu mai trăisem până atunci.

o stare de alertă continuă se suprapunea peste cele mai mărunte gesturi ale mele,
lucrurile pluteau în aer așa cum pluteau norii pe cerul nefiresc de albastru al lui octombrie,
mânați din urmă de aerul rece al stepei.
dincolo de linia orizontului se întindea Nordul,
Nordul acela neîmblânzit, necântat de poeți,
și de care eram legată prin fire nevăzute.

mă exaspera ideea că ai aceleași gânduri pe care le credeam doar ale mele,
că simți în același fel cum rugina viței de vie se scurge in vin
că lumea întreagă călătorește într-un balon de săpun
umflat de ambiții și țeluri stupide.

că doi oameni legați prin sentimente
funcționează pe principiul vaselor comunicante.

că tot tam tam-ul ăsta denumit pompos "existență"
e ca un bâlci zgomotos cu gust de semințe prăjite și marțipan.

că definești în același fel dinamica uitării, începutul, sfârșitul,
ploaia, deziluziile, culorile sau nevoia de a fi bun.

că totul, absolut totul, deși aparent scăpat de sub control,
e dirijat de undeva din adâncul nostru cel mai adânc
acolo unde nu există îngrădiri
și fericirea devine tangibilă prin simplul fapt ca-i întrezărim existeța.

uneori mă surprindeam că refuz să mă gândesc la ceva anume
și-mi impuneam să mă preocupe altceva, cum ar fi de exemplu energia eoliana,
coloranții naturali, proza interbelica, războaiele lui Ginghis Han
sau vreun instrument muzical foarte puțin cunoscut
la care azi nu mai cântă aproape nimeni.

nu știu cum se făcea că aveai același gând cu mine
iar eu mă chinuam să demonstrez că nu-i așa …


Acest topic a fost editat de exergy33: 23 Oct 2016, 05:53 PM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 8 Nov 2016, 07:39 PM
Mesaj #1793


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



rugă-minte




Tamara de Lempicka, Orchidée dans la foręt de Cuernavaca (1947)

colecție particulară, Italia
*

spune-mi o minciună
una din acelea pe care o spui tuturor
cum că totul e perfect
că ai obținut împrumut de la o bancă falimentară
că ți-ai disciplinat gândurile nocturne
că ți-ai deschis o expoziție personală cu dezamăgirile ultimului sezon

că soarele răsare de la apus
și noaptea curge în zi
decolorându-și misterul în ploaia solară
chiar dacă afară e ceață sau viscolește ca la Magadan

spune-mi o minciună ca un măr verde
ca o cunoaștere fără sens
ca un rând dintr-o poveste nescrisă
ca o iederă ce se întinde peste zilele scurse … destule.

spune-mi o minciună pe care să n-o cred din prima
și atunci
spiritul zădărniciei ce sălășuiește în mine
ți se va supune.




--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 11 Nov 2016, 08:33 AM
Mesaj #1794


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763




Rămâi cu bine Leonard Cohen ....


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 18 Nov 2016, 10:12 AM
Mesaj #1795


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



Am fost nevoită să-mi transfer blogul la o nouă adresă :

https://exergy33.wordpress.com/


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 26 Nov 2016, 05:56 PM
Mesaj #1796


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



Am cumparat revista Elle, numarul din decembrie 2016, si după nesuferitul obicei pe care il am am inceput lectura cu pagina de cuprins unde este prezentata echipa editoriala.
Surpriza ... in dreptul pozitiei de Technoredactor am citit numele Valentin Ceausescu !
Sa fie vorba oare de fiul lui Nicolae Ceausescu sau e doar o coincidenta greu de crezut ? unsure.gif


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 1 Dec 2016, 03:46 PM
Mesaj #1797


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



verde esențial


ți-e teamă de cotidian ?
de mediocritatea îmbrăcată în haine de lux,
de esențialul pierdut la gura metroului
sau într-o noapte în care ai realizat că lucrurile nu se potrivesc,
în care ai simțit oboseala de a fi protagonistul unor povești
care încep bine dar se termină întotdeauna prost ?

ți-e teamă că ai vise care costă prea scump,
că în concertul polifonic al existenței partitura ta contează prea puțin și că
nu mulți fac diferența între un falset cu pretenții de originalitate
și o interpretare de geniu,
că ești unicul martor al acestei crime nepedepsite care e viața ta și că
nimeni nu te învinuiește de faptul că o torni în eprubete prea mici
pentru ca reacțiile așteptate să se producă ?

daca nu, atunci s-ar putea să ne curgă prin vene aceeași clorofilă,
același verde esențial al unui calm derutant dincolo de neliniști.
~



--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 8 Dec 2016, 11:39 AM
Mesaj #1798


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763





--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 6 Jan 2017, 06:11 PM
Mesaj #1799


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



a little drop of poison





Intr-o tara straina, intr-un oras strain, intr-o noapte straina, eu insami am devenit o straina.
Insiruirea de clipe, de ore, de zile si nopti, in acel oras inzapezit cu toate drumurile lui inchise, parea ca nu se va termina vreodata.
Ascultam la nesfirsit muzica. MP3 player-ul din buzunarul camasii devenise parte integranta din mine.
Prin trupul si sufletul meu inghetat vocea lui Tom Waits s-a infiltrat ca o ceata sidefata de primavara, apoi s-a transformat in stropi grei - asemenea ploii de la sfirsit de octombrie, ca in cele din urma sa loveasca cu puterea unei grindini spargind totul in tandari minuscule.poor Edward, poor me, poor you, ... I don't understand.

Atunci, in acele nopti, inconjurata de zapezile devenite albastre sub lumina inselatoare a cerului instelat de iarna, am inteles ce inseamna sa mori, sa mori putin cite putin, picatura cu picatura ... a little drop of poison.
Pur si simplu sa te vezi pe tine ca si cum ai fi (alt)cineva in afara ta, ca si cum ai fi undeva sus, deasupra propriului tau corp, si i-ai urmari gesturile.
Ce ciudat mi s-a parut sa-mi citesc gindurile, ca si cum as fi citit gindurile altcuiva, o fiinta stranie pe care incercam sa o inteleg, dar nu reuseam.

La ce m-am gindit atunci?
... dar la ce nu m-am gindit ...


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 29 Jan 2017, 09:00 PM
Mesaj #1800


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763




imagine - Mark Kostabi


Viata ii oferea incredibil de putin din ceea ce rareori indraznea sa doreasca. Sau asa i se parea. Sau habar nu avea ce inseamna viata. Sau avea habar dar nu mai avea energie. Sau le avea pe amandoua, lipsindu-i insa stropul acela minuscul de candoare care sa-l transforme in copil macar o clipa pe zi.
Cine stie?

Mai intai fusese un joc nevinovat ce degenerase lent intr-un hobby interesant, mai tarziu o pasiune bolnavicioasa ce deviase brusc intr-o obsesie distrugatoare ... un viciu ascuns la care nu mai putea renunta.
Ajunsese sa nu-i poata privi pe oameni intr-un alt mod. Esential era ca in primul rand sa le descopere defectele, sa le răstoarcă si sa le întoarcă pe toate feţele, sa se amuze pe seama lor si apoi sa le clasifice in dosare meticulos arhivate.

Preocupat peste masura cu procesarea dosărelelor nu-si dadu seama ca inima i se facuse iască.

Anii treceau si dosarele se inmulteau. Prăfuite si atent ordonate ele reprezentau dovada efortului depus. Dovada palpabila a sutelor de nopti albe de cautari, etichetari si indexari. Nici o greseala, fie cat de marunta, nu trebuia omisa. Ajunsese un expert in fraze maliţioase. Nu stiu daca realiza faptul ca sensibilitatea exacerbata din faza initiala luase forma unei rautăţi abil camuflate.

Ajunsese sa creada ca, pentru el, oamenii nu mai au taine, si o afirma cu dezinvoltura aceea caracteristica neştiutorului atoatestiutor. Credea ca le poate patrunde in "intimitate" asa cum patrunde un şoricel in cămara cu bunătăţi, aţâţat de aromele din intuneric.

Ii diplacea spiritul de turma. El insusi lasa sa se inteleaga ca e un "lup singuratic". Multi il considerau inadaptat. De fapt, la inceput, fusese cate putin din fiecare, îmbibat insa de o gingăşie bizara - defectul sau major. Rareori se straduia sa o ascunda. Iar atunci cand se straduia o punea si mai mult in evidenta.
In realitate era un ratacitor prin propriile-i ganduri ce-i napadisera viata precum iedera năpădeşte peretii scorojiti ai unei vile candva aratoase.

Zilele se derulau ca pe o pista automobilistica fara radar.
Depasise borna ridicolului si cu toata viteza se indrepta spre penibil. Undeva in subconstient realiza pericolul. Uneori se oprea si privea dârele lasate in urma de frânele apasate cu furie in curbele cu unghi inchis ale existentei.
De ce nu se putea opri?
Era oare in cautarea unui model al perfectiunii?

Dacă îl întâlniţi spuneţi-i că, asa, cu imperfectiunile lor, oamenii se bucura de viata. Trăiesc. Ei nu cauta fericirea intre coperti de mucava.
Spuneţi-i că trăirile nu pot fi îndosariate, trase la xerox, filmate si artistic photoshopate - pentru a arata bine in ochii cuiva, ca nu pot fi postate în pauza de masă pe un blog savant conceput sau trimise printr-un mail de dimineaţă - avand in dreapta o ceaşcă aburindă de cafea.

Acest topic a fost editat de exergy33: 29 Jan 2017, 09:01 PM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 1 Feb 2017, 07:49 PM
Mesaj #1801


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



colega de birou





Jumătate din timp nu era acolo deși acolo îi vedeai trupul subțire, fusiform, si degetele ce răsfoiau ritmic filele dosarelor.
Îi vedeai pletele de culoare incertă prin care polenul soarelui se filtra fir cu fir, ochii de culoarea murelor și poșeta de pe birou.

Își lăsa acolo trupul, liniștit, relaxat, și își lua cu dânsa doar zâmbetul acela distant ce frânsese inima câtorva admiratori care nu se dăduseră în lături în a-și investi sentimentele.

Era făcută din jumătăți de nuanțe. Nimic din atitudinea ei nu fusese creionat cu exactitate.
Nu știai în ce categorie s-o încadrezi iar faptul că nu i se putea câștiga încrederea stârnea un deranjant sentiment de antipatie.

Nu era o prezență după care să întorci capul pe stradă dar un ochi expert și-ar fi dat seama că posedă o eleganță a seducției ce prețuia mai mult decât frumusețea fizică a unui regiment de cover girls ... și în plus de asta avea o siguranță copilărească în privire.



--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 7 Feb 2017, 11:06 PM
Mesaj #1802


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



oscilație



imagine - Frantisek Kupka





Memoria oscilează între uitare și falsificare.
Cu cât îmi reamintesc mai mult cu atât se mărește și tendința de a denatura lucrurile, învăluindu-le vrând nevrând în mantia unei efemere contradicții. Adevărul există undeva departe ... la mii de ani lumină de mintea mea.

Nu-mi pot canaliza gândurile de referință, nici cuvintele care să le exprime, și cu atât mai puțin sentimentele - sau mai bine zis emoția lor - și amplitudinea cu care m-au marcat cândva.

Niciodata nu-i prea târziu să-ți dai seama că răutatea poate îmbrăca haina unei pretinse naivități.



--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 20 Feb 2017, 02:32 PM
Mesaj #1803


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763




Politicianul






Considera Politica drept o meserie ca oricare alta însă în fața presei afirmase că Politica e o artă pentru care trebuie să ai înclinații înnăscute.
Pe naiba înclinații! … pufnea în râs citind fițuicile gazetărești care-i transformaseră afirmația în titluri cu litere de o șchioapă.

Adevărul era undeva la mijloc iar un înțelept l-ar fi lămurit că Politica e Artă și Meșteșug în egală măsură. Dar lui puțin îi păsa de înțelepți și cărțile lor insipide. Ceea ce nu însemna însă că nu le citea.
Le citea și de acolo își extrăgea ideile pe care avea să le inoculeze în creierul vulgului, căci așa își inchipuia el marea masă de alegători, ca pe o turmă cu un creier tras la indigo foarte ușor de manipulat.

Își dădea foarte bine seama că banii manevreaza totul : industria, sănătatea fizică a națiunii, balanța psihica a popoarelor, arta, valoarea și non-valoarea, apetitul pentru violență, consumismul, imaginea personală, înscenările, mușamalizările, onoarea, familia, standardele sociale, “furturile de copilărie”, premiile Nobel, lumea virtuală, gustul pentru frumos, kitschul, informațiile, globalizarea, poluarea, Mafia, alegerile prezidențiale, Miss World, preferințele culinare, pseudo-morala, credința chiar, sau, și mai rău, pesimismul generalizat al generațiilor viitoare.

Considera că totul e vandabil. Trebuie doar oferit prețul cerut, sau oferit unul tentant, pentru a obține ceea ce-ți dorești. Iar dupa aceea e preferabil să-l înlături pe cel ce ți-a onorat oferta.
A fost printre primii care și-a dat seama că Mercantilismul (cu majusculă) va deveni principala religie a cetățenilor mileniului trei.

Pentru el guvernele reprezentau doar niște sucursale ale marilor companii transnaționale sau ale giganticelor fonduri de investiții. Și de ce să nu fim sinceri … exact asta reprezintă !

Nu mai există țări independente, nici guverne cu putere de decizie, ci doar niste bieți pioni pe piețele de capital. Prim-miniștrii devin valeți ascultători ai adevăraților stăpâni carora le datorează supunere în schimbul a tot ceea ce le-a fost azvârlit de la mesele lor îmbelșugate.

Politicianul știa ca pe Tată Nostru toate acestea și nu o singură data și-a preparat elixirul succesului folosind din plin ingredientele mai sus menționate.
Dar succesul nu-l mai îmbăta ca în tinerețe. Ajunsese bătrân, puternic, bogat și invidiat de restul confraților, însă era trist deoarece nu-și aducea aminte de gustul vieții.
O înfulecase în îmbucături prea mari care de abia acum îl sufocau și-l făceau să lacrimeze …



--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 25 Feb 2017, 08:21 AM
Mesaj #1804


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



Alfabetarul





Stia ca ar fi trebuit sa le trateze impartial, dar, scurte perioade de timp, descoperea preferinte inexplicabile pentru unele in timp ce, altele, ii cadeau in dizgratie.
Lipsa uneia ii provoca nelinisti interioare. Ca si cum nu s-ar fi simtit intreg.
Unde s-a mai pomenit alfabetar cu litere lipsa?

Controlul lor devenea pe zi ce trece tot mai greu. Unele litere erau docile, nimic de reprosat, altele insa il exasperau prin spiritul rebel sau prin inflexibilitate. Nici in ruptul capului nu compuneau cuvintele dorite de dinsul.

Prins intre consoane si vocale, ca intre ciocan si nicovala, alfabetarul se straduia sa mentina echilibrul, dar, in locatia geografica unde-si ducea zilele, vocalele aveau prioritate. Afectiva si de vocabular.
Daca ar fi emigrat in Croatia situatia ar fi fost cu totul alta. Acolo paritatea de cinci consoane la o vocala per cuvant e un lucru obisnuit ce nu atrage atentia smile.gif
Sau intr-o tara cu alfabet semitic. Ar fi iesit din monotonie, fiind obligat sa se desfasoare de la dreapta la stinga, si ar fi rezolvat problema vocalelor, caci, acolo, multe vocale desi nu se scriu … se pronunta.
Adevarul e ca treaba aceasta necesita oarece inclinatii si talent. El era convins ca le avea.

Un gind recent il chinuia cu intermitente, inspaimantandu-l la ivitul zorilor : fara aportul lor nu va putea exprima nimic.
Deci, cu orice pret, trebuia sa le tina captive in cutia veche de lemn. Daca va fi nevoie le voi face prizoniere pe veci, se autoincuraja zilnic agasat de virgula ce-l privea banuitoare pe sub breton.
Ce ciudat ca tocmai ea, fara sa emita nici un sunet, schimba cu 180 de grade sensul propozitiilor ! Prezenta ei ii crestea doza de adrenalina si totodata il irita. Nu-i placea sa fie pus la punct de o virgula. Dar in acelasi timp recunostea ca ii este vitala.

Citeodata dadea dovada de slabiciune. Nu insa si de sinceritate. Dar de cele mai multe ori nu reusea sa renunte la aerul arogant. Poate ca nici nu dorea cu adevarat acest lucru.
… poate ca aroganta era doar masca in spatele careia isi ascundea singuratatea sonora.



--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 27 Feb 2017, 09:16 AM
Mesaj #1805


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



oglinda din salon






Stapânii reședinței se schimbaseră mereu dar nici unul, indiferent de câte mobile adusese în casă, nu dăduse jos oglinda din salon. Rând pe rând locuiseră acolo o familie de negustori armeni, o profesoară de pian și soțul ei avocat, un bibliotecar foarte pedant, o domnișoară batrână ce, după garderobă, fusese contemporană cu cancelarul Bismarck, o demoazelă cu boutique în pasajul de lângă gară, un cuplu de arhitecți recent căsătoriți, iar acum, în clipa de față, un matematician fotogenic ce-l concura ca imagine pe Robert de Niro.

Oglinda le cunoscuse micile bucurii și secrete, greutățile inerente existenței dar și tulburătoarele gânduri ce-i animau la ceas de seară.
Era o oglindă discretă din cristal, venețiană, în ape argintate cu o ușoară tentă verzuie.

Știa să le asculte păsurile iar proprietarii casei parcă aveau cunoștință de această calitate. Se așezau în fața ei și începeau să-i vorbească. Uneori plângeau, se înfuriau, exaltau de bucurie, priveau misterios sau cădeau într-o groapă cu melancolie din care nimeni nu-i mai putea scoate.

Acum îl privea pe matematician cum își leagă cu dexteritate cravata.
„O cravată de Don Juan care nu are ce căuta la o conferință de specialitate", a etichetat oglinda cu intransigență, deși știa că vremurile s-au schimbat și că unii vin la congrese în pantaloni pescarești.
„Rămâne ca pescarii să-și vâslească bărcile în costum și papion", a conchis ea împăcată cu ideea că oamenii fac timpurile, nu timpurile pe oameni.

Și-a amintit de distinsul avocat, întotdeauna impecabil îmbrăcat, sobru și distant. Era o plăcere să-l oglindească, la fel cum era o plăcere s-o asculte pe soția lui cântând la pian. Femeia aceea avea niște degete divine.
Formau o pereche incredibilă în care extremele de personalitate se transformaseră în poli de atracție.

„Fiecare om se naște cu un talent", așa îi spusese fiul negustorului armean. „Noi ne-am născut cu talentul de a face bani", a continuat dânsul pe un ton în care îndoială nu-și avea locul.
Poate că așa era, numai că bătrânul lui bunic, în afară faptului de a fi strâns o avere din comerțul cu grâne, mai avea și talentul de a povesti.
Povestea fantastic. Propozițiile ieșeau din gura lui ca trase de ață. Din cuvinte făcea imagini … o peliculă de film compusă din silabe și semne de punctuație atent așezate.
Cele mai frumoase povești pe care le-a auzit vreodată oglinda.

Povești. Da, povești. Asta reprezintă în fond viața oamenilor : nuvele scurte, schițe plicticoase, romanțe desuete, catrene pline de miez, comedii de duzină, romane fluviu, drame neînțelese, poezii abstracte, fabule moralizatoare, eseuri pretențioase, basme cu tâlc, epopei de familie, sonete diafane, anecdote ce stârnesc râsul sau ghicitori simple rămase mereu fără răspuns.

Bibliotecarul ar fi putut clasifica întreg orașul încadrând pe fiecare în genul literar potrivit.
De exemplu pe demoazela cu boutique ar fi inclus-o la specia parodii literare. Se potrivea perfect definiției.
Iar în plus de asta ducea o viață foarte agitată, zgomotoasă, alcătuite din nimicuri 'colosal de importante', de șuete la o cafea cu rom și bârfe infernale pe holul de la Fisc.
Existența îi pendula între prețul la zi al dolarului, toaletele necesare escapadelor cu Miky, o vacanță în Italia – pentru a mânca pizza, spaghetti și înghețată originală – ca să aibă cu ce se lăuda apoi anturajului, fără să mai conteze faptul că pizzeria era la doar zece minute de Bazilica San Marco iar cofetăria pe undeva pe lângă Palatul Dogilor.
… că doar nu-i lipsea vreo doagă să umble dupa potcoave de cai morți și să nu ia la pas mărunt toate dughenele din Veneția, să afle ce se vinde și cu cât smile.gif

Cel puțin domnișoara contemporană cu Bismarck știa ca Ceaikovski nu-i o marcă de vodcă rusească.
Știa cum se ține în mână o furculiță și, deși era puțin caraghioasă în bluza ei crem cu o mie de panglici, impunea un soi de respect.
Că era puțin țăcănită o știau toți, dar așa țăcănită cum era i-a scos de sub darâmături pe toți vecinii. Pe ea bombardamentele aviației germane o speriau mai puțin decât reavoința semenilor.

Oglinda o admirase sincer si-i regretase mereu absența. Până in ultima secundă a vieții bătrâna domnișoară surâsese … mai enigmatic ca Mona Lisa.

„Oare pe unde-or fi acum arhitecții? „, se întrebă oglinda îngrijorată.
Ea era o fată suplă, cu ochi verzi sfredelitori și tendința de a se impune. El era puțin ursuz, puțin delăsător, dar cu imaginație și cu mult simț al umorului.
Aștia doi mereu se certau pe te miri ce. Pe planul unei bucatarii, pe cine va folosi dimineața mașina, pe mâncarea de prânz arsă pe jumătate de către doamna, pe spectacolul la care domnul nu mai găsise bilete, pe un calcul greșit, pe un șablon rătăcit în trusa de toaletă a doamnei, pe compasul cu vârful rupt folosit pe post de tirbușon de către domnul
Atunci când se certau mai aprig, pentru a marca pozițiile ofensive, se adresau protocolar la persoana a treia cu „domnul" și „doamna" smile.gif
Energiile find descătușate, uneori și câte o vază de porțelan spartă sau o oală trântită demonstrativ pe gresia din bucătărie, spiritele se calmau ca prin farmec.
Cinci minute după, spre stupefacția vecinilor, ieșeau la braț îmbrăcați la patru ace. De ținut minte că focul dragostei nu se întreține cu surcele.

Urma o cină romantică la un restaurant din oraș, o noapte romantică și, nu peste mult timp, o ceartă mai abitir ca cea de dinainte. Again and again!

„Perpetuum Mobile … cine spunea că n-ar exista așa ceva pe motiv că ar încălca legile termodinamicii? Uită-te la ăștia doi. Ei infirmă legile ! "
Oglinda își zâmbi sie însăși învolburându-și apele.

Matematicianul o privi zăpăcit.
„Ce-i cu mine? Oare chiar am luat-o razna? Ce-s cu toate poveștile astea ? … mi le-a arătat întradevăr oglinda, am halucinații sau am intrat într-un univers paralel mie ? "

Își privi chipul proaspăt ras. Nu arăta rău deloc.

„Uite ce-i dragă", i se adresă oglinda privindu-l drept în ochi. „Dacă vrei ca jurnalista aceea drăguță care vine la conferință să te bage în seamă, hai nu te mai prefă că nu știi că nu-i frumos să minți cu diploma de PhD în sertar smile.gif, deci dacă vrei să-ți acorde o oarece importanță, scoate-ți de la gât cravata asta de snob. Și nici cu o tonă de gel în păr nu poți merge!
Nu se conferențiază despre Leibniz în halul ăsta. Iar ceasul acela țipător, cadou de la 'ultima', să nu care cumva să-l pui".

Matematicianul se analiză atent în oglindă. Incredibil! … de acolo îl privea imaginea unui fante de mahala, doar că ceva mai spilcuit.

Își scoase în fugă hainele și intră sub duș. Câteva minute după aceea ieși afară fredonând vesel un șlagăr la modă pe vremea liceului.
„Acum sunt bine ?" o interogă el pe oglinda din salon. „Fii sinceră te rog".

Oglinda îl legănă pe îndelete in cele patru ape ale ei.
„Cât de cât", a spus pe un ton evaziv.

„Dar asta nu-i tot", a adăugat oglinda.
„Știi ? … nu-i cazul să-i vorbești o oră despre transformata Fourier sau inegalitatea Cauchy – Buniakovski – Schwarz în timp ce ea înghite cu noduri friptura.
Și nu uita că are cu zece ani mai puțin ca tine, că-i plac florile albe, bărbații puțin timizi și înghețata caramel".



--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 5 Mar 2017, 06:45 PM
Mesaj #1806


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



khosh nevisi ... scriere frumoasă




Mohammad Ehsaei, Merciful

*
Stiu ca pentru postarea de azi s-ar fi cuvenit sa fac o introducere in caligrafia persana/iraniana dar nu am dispozitia necesara si nici nu as vrea sa incarc textul cu detalii de specialitate, asa ca, pentru doritori, voi recomanda un site.
Voi spune doar atat : caligrafia iraniana reprezinta un domeniu disputat la sange intre Forma si Culoare, intre Ratiune si Sentiment, intre Real si Imaginar, intre Traditionalism si Modernitate.

Invitatul meu de azi e pictorul si caligraful iranian Mohammad Ehsaei. Dupa parerea mea el e cel mai bun artist caligraf al momentului si totodata cel mai reprezentativ pentru arta grafica iraniana.
Ehsaei/Ehsa'i/Ehsai a reusit o simbioza interesanta intre arta orientala si pictura abstracta, fara sa faca concesii, fara sa forteze nota, fara sa se teama ca va fi catalogat in vreun fel.
De-a lungul anilor i-am folosit doua lucrari pentru a ilustra viata ca un ecou si un post-scriptum




Mohammad Ehsaei, Untitled




Cineva afirmase, pe buna dreptate, ca Mohammad Ehsaei s-a nascut caligraf smile.gif

Mohammad Ehsaei s-a nascut in 1939 la Qazvin, oras situat destul de aproape de Teheran, dar si de Marea Caspica.
In copilarie, asemenea altor mii si mii de copii iranieni, a luat lectii de caligrafie.

Fac o paranteza pentru a spune ca am ramas surprinsa sa constat cat de multa lume in Iran, nu doar copii, nu doar cei din straturile intelectuale, nu doar cei din mediul urban, au luat sau iau ore de khatati sau khosh nevisi (scriere frumoasa ).
Initierea in khosh nevisi reprezinta de fapt un prim pas necesar pentru a patrunde in cultura nationala iar iranienii considera ca aceasta arta are darul de a innobila fiinta umana. Cativa din shahii de dupa islamizarea Persiei au excelat in arta caligrafica. Unul din ei, si anume Shah Tamasp din dinastia safavida, isi petrecea timpul liber nu doar caligrafiind texte poetice; el desena chiar modele de covoare persane pe care le tesea cu mâna lui smile.gif





Mohammad Ehsaei

Dupa terminarea liceului Mohammad Ehsaei se va inscrie la Faculty of Fine Arts din Teheran, facultate pe care o va absolvi in 1966. Din 1971 va preda diverse cursuri de arta la facultatea mai sus mentionata.
In prezent Mohammad Ehsaei, pe langa alte functii si responsabilitati prin Ministerul Culturii si Societatea Caligrafilor Iranieni, conduce Departamentul de Comunicatii Vizuale al Facultatii de Arta din Teheran.

Ii voi dedica mai multe postari, insa pentru azi ma voi limita la cateva lucrari caligrafice in stiluri diferite, spre a va putea face o prima impresie despre potentialul artistic al acestui pictor-caligraf, grafician, profesor universitar si nu in ultimul rand mare iubitor de arta abstracta.





Mohammad Ehsaei, Colorful/Rang-o-horouf (1964)




Mohammad Ehsaei s-a inspirat atat din stilurile caligrafice traditionale, Kufi© si Nastaliq, cat si din arta grafica americana. Un exemplu interesant il reprezinta aceasta lucrare in doua nuante de albastru si care, in ciuda geometriei abstracte, e profund islamica prin cele trei nume pictate: Allah, Mohammad (profetul islamului), Ali (primul imam shiit).





Mohammad Ehsaei, Hov al Karim (1995)
Kufi Banai style
Qeshm Collection

Imi aduc aminte de primele mele zile in Teheran, pe cand nu stiam limba si nu ma puteam deplasa de una singura pe unde as fi dorit.
Caldura insuportabila ma tintuia in casa pana spre asfintit. In tot acest rastimp ma uitam la televizor incercand sa ma obisnuiesc cu noua dictie smile.gif
In una din emisiuni am vazut cam ce presupune caligrafia traditionala iraniana.
Fara ocupatie fiind, sau poate ca din impulsul de a-mi dovedi ca pot face si eu ceva asemanator, am incercat sa-mi scriu numele in persana … intr-un stil grafic propriu.

Am facut cateva incercari cu pixul verde pe care il aveam in mana. Niste incercari pe coli albe obisnuite. Am continuat cu un pix de culoare neagra si apoi cu altul, rosu.
Pentru scrierea caligrafica e nevoie de hartie speciala, de niste tocuri speciale denumite qalam confectionate din bambus sau trestie, si nu in ultimul rand de cerneluri potrivite.

In sfarsit, pentru mine era importanta doar posibilitatea de a gasi numelui meu o reprezentare geometrica deosebita.
Inspirandu-ma de la televizor, fara sa inteleg o iota din explicatiile realizatorului emisiunii, am reusit ceva.

Dupa mai multe luni, adica dupa ce am mai 'absorbit' informatii referitoare la istoria si cultura persana, mi-am dat seama ca stilul acelor prime incercari se apropie mai mult de caligrafia Kufica, denumire derivata din numele orasului Kufa/Kufeh din Irak.
Acest stil caligrafic a ramas pana azi cel mai aproape de inima mea … nu ca nu mi-ar place literele frânte ale stilului Nastaliq, dar nu sunt in stare sa interpretez textele Nastaliq asa cum trebuie smile.gif





Mohammad Ehsaei, Divine Names



Imi mai aduc aminte de o vacanta petrecuta la Kermanshah, cu o toamna tarzie foarte primavaratica (!), si de pasajul comercial in care am intrat in cautare de ilustrate pentru cei de acasa.
Urcand la etaj am ramas de-a dreptul uimita sa constat ca mai bine de jumatate din spatiu fusese ocupat de birourile de caligrafie.
In unele vitrine am admirat pagini proaspat caligrafiate de o frumusete princiara. Literele negre alternau cu cele aurite, se intindeau de-a lungul chenarelor filigranate sau se ascundeau in dosul unor miniaturi multicolore perfect echilibrate.
La fata locului mi-am dat seama ca multi din cei ce vin sa lucreze in aceste birouri de caligrafie sunt studentii de la arte care, pentru a face rost de bani, dar si a-si forma mâna, fac cateva ore de ucenicie saptamanala pe langa un maestru caligraf.

Neaparat trebuie sa adaug alte detalii pentru a intelege ce executa acesti caligrafi si de ce au nevoie de birouri in locuri publice amplasate in centrul orasului.

In Iran exista obiceiul de a trimite felicitari cu diverse ocazii. Pana aici nimic nou.
Acest obicei exista si in Romania, ca de altminteri peste tot in lume.
In Iran insa, pentru a arata respectul fata de o persoana, iubirea sau consideratia, nu se apeleaza la felicitari de serie. In unele familii cu traditie intelectuala e considerat chiar ca un act de nepolitete trimiterea de urari pe carti postale tiparite la tipografie sau scrise pe hartie obisnuita de scrisori.
Felicitarile virtuale si emailurile, presupun, sunt considerate niste crime impotriva bunei cresteri smile.gif





Mohammad Ehsaei, lucrare caligrafica



In aceste cazuri eticheta impune ca respectivele urari sa fie scrise caligrafic pe hartie cu chenar filigranat sau pe miniaturi pictate in original de catre un artist.
La birourile de caligrafie se poate prezenta oricine pentru a da comanda. Comenzile sunt foarte variate iar un caligraf cu experienta, discutand doar cateva minute cu clientul, stie ce anume il va multumi.
Unii indragostiti chiar ii precizeaza caligrafului ce strofa din poezie, sau ce poet, sa insereze in lucrare … altii isi expun preferintele in ceea ce priveste setul de culori sau aranjamentul in pagina.

In functie de reputatia caligrafului, dar si de calitatea materialelor utilizate, o astfel de felcitare miniaturala khosh nevisi poate depasi 100$.

Bineinteles ca studentii ce lucreaza cu ora pe langa caligrafii experimentati nu pot pretinde tarife mari chiar daca, nu de putine ori, calitatea creatiei lor e la nivelul artistilor ce si-au facut un renume in orasul in care profeseaza.

Intr-unul din birourile de sticla am vazut doua fete care aranjau un stand rotitor pentru a fi pus in vitrina. Am intrat din curiozitate si m-am uitat la cateva miniaturi pe hartie de culoarea nisipului.

Dupa un schimb minim de cuvinte una din ele si-a dat seama ca sunt straina si s-a grabit sa-mi arate ce au mai bun de vanzare. Adevarul e ca nu intentionam sa cumpar nimic sau sa fi dat o comanda, si nici nu mai aveam bani, caci cheltuisem o gramada pe cateva sculuri de mohair pe care le cumparasem la parter, dar din politete a trebuit sa ma uit pe cateva lucrari.
Cealalta fata, cu bratele incarcate de cutii, tocmai iesise pe usa.

Sacosa cu cumparaturi o lasasem pe un scaun si nu stiu cum s-a facut ca a alunecat intr-o parte si un scul de mohair a cazut jos.
Mi l-a ridicat imediat intrebandu-ma daca stiu sa impletesc.
I-am zis ca da si dansa s-a mirat cu voce tare.

Realizam foarte bine ce inseamna astfel de exclamatii afectate … si ma iritau la culme. Destul de multi iranieni traiesc cu falsa impresie ca femeile din Farang, stricto senso insemnand Europa, nu stiu sa gateasca si nu s-ar pricepe sa faca ceva util cu mainile lor … eventual sa-si dea unghiile cu lac.

Fata a insistat si m-a intrebat ce model vreau sa impletesc. Adevarul e ca am cumparat mohairul pentru ca mi-a placut textura, cu insertie de matase, si culoarea. Nici gand sa ma gandesc la vreun model.
Dar cu toate astea i-am desenat doua posibile variante de pulovere. In timp ce desenam am mai schimbat niste fraze si nu stiu cum si cand dansa a schimbat subiectul si m-a intrebat daca nu vreau sa ma inscriu la un curs de caligrafie.
Asta mai lipsea, la cate aveam de rezolvat in acea perioada de timp!

I-am explicat ca sunt in trecere prin orasul lor si ca, in joaca, am facut cateva incercari caligrafice cu pixul.

  • Cu pixul?! a exclamat ea neincrezatoare. Dar nu merge deloc, a continuat pe acelasi ton.
Foile acelea le aveam in mapa de scrisori. Mapa o pusesem intr-o despartitura a gentii si o purtam intotdeauna cu mine.

Am deschis-o si m-am pregatit sa-i arat ce 'caligrafiasem' cu pixul.

  • Interesant, am auzit o voce in spatele meu. Imi permiteti sa arunc o privire pe foi ?
M-am intors si m-am trezit in fata unui barbat in varsta, prezentabil, asa cum barbatii din ziua de azi nu mai pot fi. Un gen de prezentabilitate ce impunea respect in ciuda tinutei simple si austere.

Fata s-a ridicat imediat de pe scaun si l-a salutat. Mi-am dat seama ca se cunosc foarte bine si de mult timp. Entuziasmata incepuse sa-i povesteasca discutia purtata anterior cu mine.
Printre fraze am dedus ca vizitatorul magazinului e un fost profesor de-al ei si totodata un caligraf cunoscut in zona.

Priveam la frumusetile din jur alcatuite din litere trasate fara cusur. Mazgaliturile mele cu pixul nu-si aveau locul in acest spatiu al cautarii perfectiunii si nici nu mi-ar fi placut ca altii sa se amuze pe seama incercarilor facute cu un an si ceva inainte.

Ramasesem intepenita cu foile in mana, doar ca le intorsesem cu partea alba in sus, si ma autoinvinuiam pentru faptul ca mi-au iesit cuvintele din gura fara sa ma gandesc.
Cine ma pusese sa vorbesc ceea ce nu trebuie?

Un singur gand imi zbura prin cap : trebuia sa ies cat mai repede din biroul de caligrafie si sa ma topesc in multimea de pe bulevard.

Dar personajul nou venit parca imi citise gandurile. S-a apropiat cu inca doi pasi si mi-a zis ca e curios sa vada ce am 'caligrafiat cu pixul', o curiozitate profesionala formata de-a lungul anilor petrecuti la catedra, mi-a explicat imediat.

Simteam o caldura insuportabila ce se propaga dinspre interior inspre exterior. Auzeam un vâjâit enervant in ambele urechi, ceea ce ma impiedica sa urmaresc cuvintele interlocutorilor mei.

Nu-mi amintesc daca eu i-am dat foile sau daca el mi le-a luat din mână.
Asteptam sa mi le dea inapoi si sa plec imediat de acolo, dar dansul, cu o mina serioasa, studia fiecare pagina in parte.

A durat un minut sau doua, nu mai mult, si l-am auzit ca-mi spune cu exactitate in ce zodie m-am nascut si in care treime a ei.

Obrajii imi luasera foc si nu ma simteam deloc confortabil in fața acestui personaj ce aducea vag cu Paco Rabanne. Simteam nevoia sa-i raspund intr-un mod putin ironic pentru a contracara intr-un fel surpriza afirmatiei lui care dealtfel s-a dovedit a fi justa.

  • Nu cumva ati aflat zodia din mazgalelile astea? Inseamna ca aveti puteri neconventionale, si in mod intentionat am accentual expresia „puteri neconventionale".
Nu cred sa fi remarcat tonul meu, sau daca l-a remarcat, nu l-a luat in seama.

  • Nu doar zodia. Am aflat mai multe despre laturile personalitatii dumneavoastra. Pot afirma cu o marja minima de eroare ca sunteti de formatie tehnica si ca din cand in cand jonglati cu literatura.
Serios?! am fost tentata sa-i ripostez verbal, dar m-am abtinut.

– Daca-mi permiteti va voi spune ce am aflat.

Am dat afirmativ din cap.

A privit pe rand cele patru pagini, concentrat asemenea unui medic ce analizeaza radiografiile pacientului din cabinet, si a continuat in acelasi registru vocal.

  • Aceste khatati scrise cu rosu reflecta temperamentul, latura voluptoasa a personalitatii.
Fata privea pagina de peste umarul lui.
– Au ritm de dans, a spus dansa si s-a uitat interogativ spre cel ce-i fusese profesor.

Da, literele danseaza un tango, a adaugat profesorul dând la o parte foaia. Si-a oprit privirea asupra incercarii mele in verde si a adaugat: aici vi se reflecta energia interioara. Literele sar si se intind fara sa respecte proportiile dar totusi sunt tinute in frâu.

A dat la o parte pagina si s-a concentrat pe urmatoarea. O scrisesem cu un pix negru si incercasem sa transform literele din caligrafia kufica in cuneiforme, influentata fiind de niste inscriptii cuneiforme in piatra pe care le vazusem in acea saptamana la Muzeul National de Istorie si Arheologie (Iran Bastam) din Teheran.

S-a uitat atent la lucrare si a zambit.

– Pagina aceasta dezvaluie latura distrugatoare a personalitatii dumneavoastra. Ati maruntit literele in forme egale perfect ordonate.

Am intervenit si i-am spus ce ma inspirase.

Dânsul a zambit cu larghete. Probabil ca-l amuza teribil ceva.

– Stiti ce e interesant? Dumneavoastra ati facut calea inversa fiind condusa de aspectul exterior al lucrurilor. Caligrafia kufica a fost influentata de alfabetul Nabataean care, la randul lui, se aseamana cu scrierea cuneiforma folosita de babilonieni si de oamenii Orientului Mijlociu preislamic, insa dumneavoastra, fara sa cunoasteti asta, ati mers pe drumul invers din intuitie. Subconstientul a inmagazinat imaginile de la muzeu si apoi vi le-a dictat la momentul oportun.

Interpretarile lui mi s-au parut simpliste si chiar i-am spus ce gandesc.

– Nu vi se pare ca ati facut niste interpretari dupa sabloane … rosu – temperament, verde – energie, negru – forte malefice, distrugatoare ? Puteam la fel de bine sa fi scris cu pixul negru ceea ce am scris cu cel rosu. Toate incercarile mele au fost facute pe moment si nu au durat decat vreo cateva minute. Nu mi-am elaborat reprezentarile in pagina si nu m-am gandit ore sau zile in sir cum sa stilizez literele. Iar faptul ca am maruntit si ordonat literele 'cuneiforme' e din cauza ca, prin repetitia unor anumite litere, numele meu se preta la astfel de aranjamente.

– Tocmai de aceea, a adaugat el la fel de calm. Ati desenat instinctiv fara sa aveti cunostinte minime de caligrafie, fiind ghidata doar de imaginile ce se derulau pe ecranul televizorului si de altele inmagazinate in memorie de-a lungul vietii. Dar dati-mi voie sa va spun ca intre stilul fiecarei pagini si culoarea aleasa exista o legatura. De fapt culoarea e cea care v-a dictat forma geometrica a scrierii. Ma indoiesc ca ati fi scris cu negru acel ritm de tango al caligrafiei in rosu.
Nu vreti sa faceti o incercare?

Nu intelegeam ce vrea sa spuna.
I-a facut semn fetei sa aduca hartie, toc si cerneala. Langa perete fusesera aranjate trei mese joase de caligrafie.

– Incercati sa scrieti ceva, orice va vine in minte.

Indemnul lui ma blocase. In viata mea nu pusesem mana pe un astfel de toc dar stiam ca pentru a invata tehnica de manuire a unor astfel de ustensile sunt necesare cateva ore bune de practica.

I-am zis ca nu stiu sa scriu cu qalam insa el a dat usor din cap ca si cum nu ar fi fost important acest fapt.

Fata asezase hartia si calimara cu cerneala pe masa si tocmai imi intinsese un toc lung cat o sabie. Ma simteam exact ca un samurai care urma sa-si faca sepukko smile.gif
Am inmuiat tocul in liqeh (calimara cu matase) si am tras o linie. Hartia a hâșâit prelung, torturata de varful de trestie ce-o zgâriase, in timp ce o linie neagra diforma, zdrențuită, se intindea in partea de jos.

– Nu-i nimic, mi-a zis dânsul. Continua sa trasezi linii ca sa te obisnuiesti cu qalamul.

Fata adusese o coala noua si astepta sa o schimbe cu cea pe care o umplusem cu tot felul de linii drepte si curbe. M-am mai jucat un minut cu tocul pe hartie reusind sa trasez forme fara zgomote si zgârieturi.

– Acum concentrati-va si scrieti ceva pe coala, indiferent ce, pot fi litere desperecheate care sa nu insemne ceva.

M-am concentrat o secunda si am trasat o pentagrama … asa imi venise pe moment. Apoi in colturile ei am scris cateva litere in persana, … mim, lam, dal …dar le-am inlantuit intre ele fara sa ridic qalamul de pe hartie.

Profesorul se uita la felul in care-mi miscam mana, nu la ceea ce desenasem, caci ceea ce desenasem nu reprezenta ceva demn de a fi luat in seama de catre un caligraf.

– Acum va rog sa desenati un profil uman … un nas, niste ochi, gura … ceva de genul acesta.

M-am conformat si am desenat. Aici ma simteam ceva mai sigura pe situatie smile.gif

Profesorul si fata au inceput sa converseze intre ei pe marginea celor desenate.
Sosise randul meu sa ma amuz pe seama interpretarilor lor.

Profesorul m-a intrebat : pot avea pagina dumneavoastra cu literele negre?

In primul moment am crezut ca vrea sa-mi ia acea coala si, in ciuda faptului ca nu avea nci o valoare artistica, nu doream sa i-o dau smile.gif
El insa dorise doar sa o traga la xerox si sa o anexeze intr-un dosar in care pastra mostre ale fostilor studenti de la facultatea unde predase.

– Din punct de vedere al tehnicii de executie lucrarile dumneavoastra au o valoare aproape nula dar se merita analizata inventivitatea in ceea ce priveste formele si transformarile geometrice. Aveti o interesanta orientare spatiala. Cu asta ori te nasti, ori nu. Dar daca nu folositi acest talent inseamna ca va bateti joc de ceea ce v-a dat Natura. Si cand spun 'a va folosi de acest talent' nu ma gandesc exclusiv la caligrafie si arta.

Din fraza lui am remarcat doar cuvantul „natura". Mi-era clar ca aveam in fata un gnostic, nu un om religios.

De atunci, din cand in cand, mai ales cand sunt suparata, scriu caligrafic.
Inlocuieste cu succes orice pastila contra durerilor de cap smile.gif

Ma concentrez pe linii curbe si puncte, acele puncte buclucașe ale literelor alfabetului persan, le intercalez in campuri de culoare compuse din benzi asimetrice, caut sa creez volume sau sa le stilizez intr-o noua maniera, le combin cu elemente specifice picturii apusene sau cu reprezentarile grafice preistorice si, nu de putine ori, ma surprinde ceea ce se ascunde in mintea mea.





Mohammad Ehsaei, Zamine-e Sabz /Pamântul Verde (2002)


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 12 Mar 2017, 07:02 PM
Mesaj #1807


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763





compasul








Statea cu un picior sprijinit pe coala si cu celalalt ridicat in aer, gata sa faca o pirueta cu raza prestabilita.
Viata i se desfasura precis si concentric, guvernata de rutina aceluiasi 2πR. Existenta decurgea invariabil in jurul punctului in care-si infingea acul.
Deplasarile pe plan(ş)eta nu-i ofereau perspective cine stie ce interesante. Plictiseala tindea sa devina cronica si sa se transforme intr-o depresie cinico-trigonometrica.
Putin mai incolo rigla isi dichisea gra(da)tiile milimetrice. Visatoare privea in lungul si-n latul paginii din fata, un veritabil patinoar pe care avea sa alunece deindata.

Compasul se simtea incomodat de prezenta ei.
O invidia pentru suplete si dezinvoltura cu care glisa in directii imprevizibile, trasind figuri complicate pe care, in rarele-i momente de sinceritate, recunostea ca-i e imposibil sa le inteleaga.

Rigla tresari cind il vazu. Nu-l agrea in mod deosebit dar nici nu o enerva proximitatea lui. Uneori il compatimea cu duiosie : „Saracul! Cum de nu ameteste rotindu-se ca bezmeticul? Ce viata anosta are. Legat mereu de un punct. Sa vrei sa mergi inainte si sa n-ai cum … „

Compasul parca i-ar fi ghicit gindurile.
„Iar ma compatimeste. Minte de rigla, n-ai ce-i face! Gindeste liniar.
Habar n-are ce-i cu dinsa : cind in sus, cind in jos, cind la stinga, cind la dreapta. Ma mir ca nu s-a frint de atitea zig-zaguri si schimbari bruste de directie.”

Rigla se uita iarasi inspre compas.

El se prefacu preocupat, dar, cu virful creionului ridicat in aer, o privi de sus, dominator.
Pe furis ii arunca o privire cercetatatoare. Il enerva admiratia pe care i-o stirnea dinsa si de ciuda intepa si mai tare hirtia.
„(F)rigida si unidimensionala” eticheta scurt. Acest ultim gind il neutraliza pe precedentul. Acum se simtea mai bine, eliberat de sentimentalisme, degajat, stapin pe situatie.

Rigla se prefacu a nu-l observa dar in sine se intreba suparata : „Cine se crede bondocul asta de ma priveste de sus?”
Ii paru rau de judecata pripita. In fond ii admira tenacitatea traseelor circulare si perfectiunea lor. Ea n-ar fi fost in stare de asa ceva. „Ce rost are sa te deplasezi daca mereu te intorci in punctul din care ai pornit? „ filozofa nedumerita.
„Egoist, rutinizat si marcat de abstinenta afectiva” conchise ea pe moment cu o contractie micrometrica asemanatoare unei stringeri de inima.

Dialogul incordat al gindurilor fu intrerupt de venirea arhitectului.

El le schimba pozitia si lipi acul metalic al compasului de corpul suplu al riglei. Un fior de spaima, emotie si caldura strabatu cele doua instrumente.
Apoi, cu o mana sigura, roti compasul 180 de grade si-l opri brusc tot de rigla. Chiar in acel moment virful de grafit se rupsese.

Citeva secunde arhitectul a analizat semicercul trasat.

„Ce se intimpla? intra in panica compasul. „De ce mi-a fost inchis drumul de lungana asta care nu se sinchiseste sa se de-a la o parte?
Cita nepolitete! S-a pus de-a curmezisul drumului fara sa-si ceara scuze. Mi-a rupt virful si nici ca-i pasa!”

Arhitectul aseza jos rigla, apoi compasul, si iesi din camera.

Ramase singure, pentru intiia oara, cele doua instrumente s-au privit fata in fata.
Pe hirtie le despartea doar un centimetru si jumatate. In realitate le despartea o neexplorata geometrie.





--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 14 Mar 2017, 10:57 AM
Mesaj #1808


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



fără nume





Eram așa cum nu mai fusesem niciodată înainte.
Gravitația reprezenta doar o metaforă. Ploaia o alta. La fel și linia înșelătoare a orizontului.
Iarba ce dădea să încolțească mă speria prin agresivitatea verdelui.

Ceva se întâmpla cu mine. Mă simțeam scoasă in afara geometriei cotidiene.
Una din stările acelea bizare ce nu-și găsesc definiția în dicționar pentru că diferă de la o persoană la alta.

Un dor indescifrabil le lega pe toate … și nu-i puteam găsi nume.





--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
contraste
mesaj 14 Mar 2017, 05:58 PM
Mesaj #1809


Forumista Poeta
******

Grup: Membri
Mesaje: 6.498
Inscris: 20 April 04
Forumist Nr.: 3.171



Un colt din geometria ta, s-a infipt in memoria mea....


--------------------
Traieste ca si cum ai muri maine.
Invata ca si cum ai trai vesnic.

Indira Gandhi
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Cla
mesaj 15 Mar 2017, 01:17 AM
Mesaj #1810


Cla
******

Grup: Membri
Mesaje: 15.792
Inscris: 7 May 04
Din: Noris Rock City
Forumist Nr.: 3.415



QUOTE(name)
Un dor indescifrabil le lega pe toate … și nu-i puteam găsi nume.

Are nume: Infinit.


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 17 Mar 2017, 10:58 AM
Mesaj #1811


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763




oaspetele de la Iași





Jean-Étienne LiotardPortretul Doamnei Ecaterina Mavrocordat (n. Rosetti)
soția domnitorului Constantin Mavrocordat

Pentru acest sfarsit de saptamana propun un portret surpriza.
Despre autorul lui nu voi spune multe lucruri deoarece l-am prezentat intr-un post anterior … o poveste cu printi, printese si gust de ciocolata smile.gif

Totusi trebuie sa spun ca, in periplul sau de la Constantinopol/Istanbul la Viena, pictorul Jean Etienne Liotard a poposit la curtea domneasca de la Iasi la invitatia domnitorului Constatin Mavrocordat.
Cred ca de vina a fost ospitalitatea proverbiala a moldovenilor, caci altceva nu cred sa fi fost smile.gif , incat pictorul a ramas in dulcele targ al Iesilor vreo zece luni, perioada 1742-1743.
Aici a executat o serie de lucrari printre care si portretul domnitorului Constantin Mavrocordat, portret din pacate pierdut, cat si pe cel al sotiei sale.
Tocmai acest portret al Doamnei Ecaterina Mavrocordat, nascuta Rosetti, atrage cel mai mult atentia.

Nu am reusit sa gasesc pe net decat o imagine color de mici dimensiuni dar am avut noroc si am descoperit intr-o carte reproducerea in alb-negru a portretului din colectia de la Berlin.







Jean-Étienne Liotard, Portrait of the Moldavian Princess Ecaterina Mavrocordat.
Red and black chalk, 1742-43.
Kupferstichkabinett, Berlin, Germany




Imi place felul cum a surprins-o pictorul. Se suprapune cu ceea ce in imaginatia mea ar reprezenta o domnita autohtona.
La manastirea Frumoasa din Iasi se gaseste o icoana imbracata in argint, cu pietre pretioase, inchinata lacasului de catre Doamna Ecaterina Mavrocordat.
Acesta e singurul detaliu pe care il cunosc despre dansa, in afara faptului ca a fost cea de-a doua sotie a domnitorului Constantin Mavrocordat, daruindu-i trei fii.
Portretul ei insa ma face sa-i atribui o serie de caracteristici.
Mi-o inchipui ca pe o femeie cu o personalitate bine definita, culta, chibzuita, rabdatoare si nu in ultimul rand placuta la infatisare.

Dar capitala Moldovei nu a insemnat un punct de tranzit oarecare in viata lui Liotard.
El venea din Imperiul Otoman, unde statuse o perioada buna de timp, si reusise sa cunoasca in profunzime moravurile societatii turcesti, cultura, diplomatia, comertul si tot ceea ce tine de viata societatii.

Ajuns in Moldova artistul se simte atras de atmosfera, de calmul celor din preajma, de simpatia sincera a domnitorului si cine stie de cate alte lucruri …
Cert e ca aici, la Iasi, el adopta un nou stil vestimentar, cu giubea, caftan si caciula, isi lasa barba, si se complace intr-o perioada de „trandavie de lux".

Nu se stie cat de mult a pictat si schitat in acele zece luni. In afara de portretele deja mentionate se stie ca Liotard a mai pictat portretul unui „hospodar" si pe cel a doua doamne. Pe acesta din urma insa nu am reusit sa-l descopar in galeriile virtuale.



Jean-Étienne Liotard – Gentilhomme en talar fourré ŕ la cour de Jassy[
Cabinet d'arts graphiques du Musée d'art et d'histoire, Genčve



De la Iasi va pleca la Viena unde va ramane mult timp la curtea austro-ungara pictand numeroase tablouri printre care si pe cel al imparatesei Maria Tereza.
Dar imediat ce ajunge la Viena executa un prim autoportret cu barba. Caciula si giubeaua le avea de la Iasi.
Ani de zile pictorul va purta aceste vesminte pe jumatate orientale si nu-i de mirare ca a fost poreclit „pictorul turc" sau „turcul occidental".



Jean-Étienne LiotardSelf Portrait (1744)
Ufizzi Gallery, Florence, Italy

Un al doilea portret cu barba si vesminte ce faceau nota discordanta cu eticheta sobra a curtii de la Viena va fi realizat de Liotard in amintirea zilelor traite in Moldova.

Barba o va pastra intacta foarte multi ani, pana in 1756, mai exact pana in ziua casatoriei cu Marie Fargues.
Aceasta domnisoara provenea dintr-o familie de hughenoti si i-a cerut in mod expres lui Liotard sa-si rada barba.
Asa ca pictorul si-a sacrificat podoaba obrazului, fapt ce l-a facut sa sufere.
Il cred si eu ca i-a fost greu sa se desparta de ea. O ingrijise timp de treisprezece ani ( 1742 – Iasi, 1756 – Olanda)

… dar ce sa-i faci. Dragostea cere sacrificii smile.gif




Jean-Étienne Liotard
Autoportret (1744 – 45)
Gemäldegalerie Alte Meister, Dresden, Germany


Acest topic a fost editat de exergy33: 17 Mar 2017, 09:35 PM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 25 Mar 2017, 11:03 AM
Mesaj #1812


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763




transhumanța ... labirintul dintre anaotimpuri





Parviz Kalantari – Kouch (Pregatirea de transhumanta)
*


Ieri a nins. Cu fulgi mari desprinsi parca dintr-un caier fermecat. Mi-am amintit de copilarie si de prima vata de zahăr pe băţ pe care am mancat-o … intr-o autogara cenusie in timp ce afara ploua marunt, mocaneste, si o pisica uda se strecura printre bancile de lemn cu vopseaua cojita.


Prima ninsoare a anului mi-a amintit si de pastorii nomazi din Iran care, impreuna cu turmele lor de mii sau zeci de mii de oi, pleaca spre sud.
Acesti pastori mi se par rude bune cu ciobanii din Marginimea Sibiului sau cei de pe obcinile Bucovinei.


Cred ca voi fi in rezonanta cu propria-mi stare sufleteasca daca voi posta azi cateva din picturile sau ilustratiile lui Parviz Kalantari inspirate din viata pastorilor nomazi bakhtiari.
Despre acesti pastori iranieni, denumiti ashayeri in limba persana, am scris pe larg in mai multe randuri.
Ei populeaza provincia Chahar Mahal-e Bakhtiari (Cele patru meleaguri ale bakhtiarilor) si partial provinciile Isfahan, Lurestan, Khuzestan/Khuzistan si Kohgiluyeh – Boyer Ahmad.


Parviz Kalantari – Familie de pastori bakhtiari
(ilustratie de carte)
*


Barbatii din triburile bakhtiare sunt usor de recunoscut datorita acelei mantale fara maneci, cu trei elemente decorative verticale de culoare neagra care, de-a lungul timpului, a devenit un simbol de mandrie indreptatita.
Toti bakhtiarii au in dotare o puşcă, alt simbol omniprezent, … caci ce e bakhtiarul fara pusca lui ?
Femeile poarta haine multicolore, salbe din aur la gat sau pe acoperamantul de pe cap, si sunt renumite datorita frumusetii lor naturale.

Bakhtiarii sunt cei mai cunoscuti pastori de origine iraniana, care au avut un rol important in istoria Persiei si apoi in cea a Iranului modern, si totodata depozitarii unor traditii nealterate ce s-au perpetuat datorita lor din perioada epocii fierului si pana in ziua de azi.
Pentru detalii am inserat cateva linkuri. Ele cuprind o serie de texte insotite de imagini pe care le-am postat pe forumul HanuAncutei.


http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...st&p=744462

http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...st&p=746168

http://www.hanuancutei.com/forum/index.php...st&p=739276

Sa va starnesc curiozitatea va invit sa descoperiti ce nume poarta copiii acestor pastori.

Fetele lor se numesc Rudabeh (râul plin de apa), Soudabeh, Setareh (Stela), Manijeh, Laleh, Yaseman (Iasomie), Narghes (Narcisa), Baran (Poaie), Aseman (Cer), Morvarid (Perla), Marjan (Mărgean), Chaman (Pajiște), Tishlar (Îngerul Ploii), Firoozeh (Peruzea), Mahtab (Lumina Lunii), Mahnaz (Frumoasa ca Luna), Mahdohkt (Fata Lunii), Tahmineh, Bahar/Bahareh (Primavara), Roshanak ( Steaua Zorilor … de unde a derivat numele Roxana), Yalda (noaptea solstitiului de iarna), Mahvash (misterioasa ca Luna), Shabnam (Roua Nopții), Iran, Iran-Dokht, Mah Banou (Doamna Lunii sau Stăpâna Lunii), Parisa (Paradisiacă), Ahou (Caprioara), Susan/Sousan, Banafsheh (Violeta), Go(u)har (Nestemata), Mehranghiz (cea care aduce dragostea), Shirin (Dulce .. Dulcineea), Pari/Parivash (Zâna), Makhmal (Catifea), Spenta (Sfântă), Arezoo (Dorință), Arta (credincioasă, corectă …), Farzaneh (Învățată), Robab, Katayun, Purandokht, Simin (Argintată), Simindokht (Fata de Argint), Zarin/Zareen (Aurită …. Aurica), Delbahar (Inima Primaverii), Delshad (Inima Vesela), Golbadan (cu trup de floare), Golnar (Rodie), Golbanou (Doamna Florilor), Shahbanou (regină … soția shahului, doamna shahului), Golzar (pajiște înflorită), Golafshan (Inflorescență), Dinbanou (Doamna Credinței), Shirdel (cea cu inima de leoaica) …

Baietii poarta nume ca : Sasan, Ardeshir, Babak, Iraj, Bahram, Khosrou, Keyomars, Bijan, Jamshid, Houshang (inteligent, isteț), Kamran, Mehran, Nariman, Surin/Surena, Yiima, Kaveh, Sarvin (înalt ca ciprul), Rostam, Sohrab, Khorshid (Soare), Dariush, Toufan (Furtuna), Kurush (Cyrus), Siyavash, Behruz, Ramdin, Khordad ( a treia luna a calendarului iranian), Fereydun, Zurvan (Timp), Kayvan (Univers), Noruz (Anul Nou iranian ce coincide cu echinoctiul de primavara), Touraj, Arash, Behzad, Syamak, Burzin, Firdous (Paradis), Ardavan, Delawar, Farhad, Pirooz (Învingătorul), Gudarz, Ramin, Bahman (Avalanșă), Parviz … sau nume derivate din cuvântul „shah” – Shahin (regal), Shapour (fiu de rege/shah), Shahzad (de viță regeasca), Shahrokh, Shahryar …

Dar sa revin la pictor si lucrarile lui …

Intr-o prima postare dedicata pictorului iranian Parviz Kalantari am incercat sa-l aduc in prim plan pe copilul Parviz, cel care inca din primii ani ai vietii s-a simtit atras de culori.
Intre timp am descoperit o fotografie de-a lui facuta in clasa intai smile.gif




Parviz Kalantari – prima zi de scoala
*


Voi incheia postarea de azi cu o alta ilustratie inspirata din migratia pastorilor bakhtiari si cateva recomandari de filme documentare – pentru cei interesati de structura societatilor pastorale – chiar daca nu toate ii prezinta pe acesti oameni ai muntilor si pasunilor intr-o lumina pozitiva.





Parviz Kalantari – Marea migratie a pastorilor luri bakhtiari
(ilustratie de carte)






--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 30 Mar 2017, 10:21 AM
Mesaj #1813


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763





Harold Eugene Edgerton – Card Cut by Bullet


*


E foarte rău atunci când ți se dă peste cap programul.
Știu că știi smile.gif


Îți va lua ceva timp până te vei acomoda cu dezordinea creată de lucrurile care, date peste cap, se răzbună pe nervii tăi, cu orarul în care timpul parcă s-a înjumătățit, demonstrându-ți, dacă mai era nevoie, că viața e scurtă.

Tabieturile însă au cel mai mult de suferit.
Așa zisa cafea de dimineață o bei cam în jurul prânzului. Nici presa on-line nu o mai citești la prima oră. Uneori nu o mai citești deloc.
Romanul început în urmă cu mai bine de-o lună stă desfăcut lângă noptieră, ca o pasăre cu aripile rănite,

Din programele televizate, urmărite din obișnuință cândva, îți alegi două sau trei de care te simți legat. De restul te dispensezi fără păreri de rau dar nu cu ușurință.
Rutina vizuală, ca un drog, va rămâne câteva zile bune în sânge.

Dar cel mai rău lucru e faptul că nu mai ai liniștea necesară să meditezi. Să gândești lent, fără să dai socoteală timpului.
Să te gândești la tine, la lumea din jur, la micile obsesii ce-ți adaugă un strop de savoare vieții, la trecutul „bun trecut” sau la pisica vecinilor ce se deprinsese să-și facă siesta pe capota mașinii tale smile.gif

Cu un zâmbet în colțul buzelor o compătimești pe biata felină rămasă fără siestă și fără mașină.
Habar n-ai că la rândul ei, zbârlindu-și mustățile, te compătimește pe tine.

Viața curge. Pur și simplu curge. Curge cu repeziciunea unui pârâu de munte în ale cărui unde nu se mai oglindește nimic.

De abia atunci te întrebi.
Întrebarea țâșnește din adâncul cel mai adânc cu viteza săgeții slobozită de arcul bine întins al gândurilor: unde ești?

… vântul nu-ți aduce răspuns.



--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 16 May 2017, 01:17 PM
Mesaj #1814


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



(pr)omisiuni




imagine - Adam Pizurny


există promisiuni și promisiuni ...

promisiuni făcute cu bună credință
dintr-un imbold imposibil de descris
în ciuda faptului că cel ce le face
se îndoiește el însuși că le va putea onora.

există promisiuni lansate din vârful buzelor
sau cu voce hotărâtă, prea hotărâtă uneori,
dar și cele făcute pe un ton indiferent
enervant prin neimplicarea transmisă la nivel subliminal.

există promisiuni făcute cu răceală
semănând mai mult cu o sentință emisă de un judecător placid
dar și cele ce țâșnesc ca o lavă fierbinte, în cuvinte clocotitoare.

există promisiuni simple, concise,
dar și promisiuni complicate
ca un roman polițist cu multe personaje de umplutură.

promisiuni ce sună a promisiuni
sau a minciuni
sau a liste de cumpărături făcute la repezeală.

promisiuni încălcate,
promisiuni duse la bun sfârșit,
promisiuni absurde, de taină,
dar și promisiuni inutile sau de o inutilă frumusețe.

există promisiuni și (pr)omisiuni wink.gif

Acest topic a fost editat de exergy33: 16 May 2017, 01:21 PM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 22 Jun 2017, 06:49 PM
Mesaj #1815


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



sufletul ca o tăietură Dedekind





Lucio Fontana, Concetto Spaziale (1949)
::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::::
:::::

aș vream să-mi înțelegi mintea
nu, nu ce-i în ea
ci algoritmul după care lucrează,
logica secvențelor aparent ilogice,
sentimentalismul algebrei amintirilor
în serii geometrice convergente,
viteza de derulare a infinitului -
infinitul așa cum îl simt eu -,
înlănțuirea stop-cadrelor,
a gândurilor,
a cuvintelor
și surâsul reverențios de la final.



--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 13 Jul 2017, 06:56 PM
Mesaj #1816


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



designerul de colivii pentru suflet







imagine, Nicoletta Ceccoli - Birdcage



Undeva intr-un gang de pe Lipscani functiona cindva un atelier de pantofi. Chiar asa era scris cu litere scorojite pe geamul ingust al dughenei : Atelier de Pantofi.
Fiind in apropiere mi-am zis sa intru o fuga.

Nu mica mi-a fost surpriza sa vad ca cineva renovase cladirea, inlocuise ferestrele cu oblone din lemn cu altele noi, din sticla securit, si pusese dale din piatra lucioasa in fata usii cu vitralii abstracte. Pastrase totusi clopotelul de la intrare.

Nicaieri nu scria nimic.
Nu-mi dadeam seama daca e un atelier, o cofetarie, o banca sau un birou de asigurari.
Am intrat. Clinchetul clopotelului a sunat familiar aducindu-mi in nari mirosul de piele si prenandez.

Inauntru liniste, semiobscuritate si o muzica lasciva. Un singur poster, cu Anita Ekberg, dadea un aer placut austerei incaperi.
Pe tejgheaua in forma de L un obiect piramidal atragea atentia.
M-am apropiat si am citit literele aranjate de la baza inspre virf. De abia dupa citeva secunde am inteles propozitia.

Colivii pentru suflet - cu preţ redus

Am citit inca o data spre a ma convinge ca nu halucinez.
Am intors brusc capul cu senzatia ca cineva ma priveste.
Nu ma inselasem. Cu siguranta comerciantului versat m-a analizat pe deasupra ochelarilor. L-am analizat si eu, sa nu-si inchipuie ca ma intimidase.
Dupa acest schimb de priviri de cercetare si evaluare m-a salutat.

- Va pot fi de folos cu ceva?, a intrebat cu aceeasi siguranta. Precis ca vedea in mine un client sigur.
- As dori o colivie pentru suflet, i-am raspuns cu aerul ca si cum lunar as fi comandat una.
- O doriti cu lacat si cheie, cu cifru, cu card sau biometrica?
- O doresc definitiva?
- Definitiva? ... adica cum?
- Adica sa nu poata fi deschisa de nimeni.
- Nu doriti ca dumneavoastra personal sau cineva de incredere sa poata avea acces?
- Nu, i-am zis hotarita.
- E riscant, a adaugat el sovaitor. Nu se stie niciodata, a mai spus cu aceeasi sovaiala in glas.
- Poate ca e, dar nu-mi pasa. E un risc pe care mi-l asum. Vreau o colivie definitiva pentru suflet. Nu va e clar? ... si sa stiti ca o platesc in intregime. Nu am nevoie sa-mi reduceti din pret.

Si-a privit indelung manşetele ce-i ieseau doar un centimetru de sub mineca costumului. O privire de tip Yoghin.
Mi-a venit sa rid. Avea niste butoni din sidef cu cap de papagali. Mi se pareau de prost gust. La fel si acul de la cravata ... semana cu o craca de pom.
A observat ca ma pufneşte risul.

- S-a intimplat ceva?, m-a intrebat putin incurcat.
- Nimic, i-am raspuns serioasa. Astept sa-mi preluati comanda.
- Bine, daca insistati. Asezati-va va rog in fata ecranului.

M-am uitat in jur dar nu vedeam nici un ecran.

- Aici, mi-a zis el si mi-a aratat o lupă minusculă montata in coltul tejghelei. Trebuie sa va scanez.
- Sa ma scanati?
- Da, trebuie sa va scanez sufletul. O serie de date tehnice sunt absolut necesare pentru designul coliviei.

Nu am mai zis nimic si m-am asezat pe taburetul din fata lupei.

- Imi pare nespus de rau. Nu va pot prelua comanda.
- De ce?, am intrebat de-a dreptul mirata.
- Imi pare rau ... dumneavoastra nu aveti suflet.

Am iesit fredonind din biroul lui.
... nu stiu ce-l facuse sa ma minta.

Acest topic a fost editat de exergy33: 13 Jul 2017, 06:57 PM


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
LINICA
mesaj 31 Aug 2017, 12:22 PM
Mesaj #1817


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 639
Inscris: 6 August 04
Forumist Nr.: 4.202



Un salut de 31 august! rolleyes.gif
Go to the top of the page
 
+Quote Post
exergy33
mesaj 2 Sep 2017, 06:03 PM
Mesaj #1818


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 4.948
Inscris: 9 August 05
Din: marginea viselor
Forumist Nr.: 6.763



Salut, salut, salut flowers.gif

O, ce surpriza !

Nu ți-a fost frică să intri în pustietatea asta de la Han ? rolleyes.gif


--------------------
*_*_*

Pierdut în Geometria Uitării
Căutând Ipote(nu)zele Fericirii -
Trecătorul -X-

https://exergy33.wordpress.com/
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Elena Z
mesaj 19 Sep 2017, 11:46 AM
Mesaj #1819


[Ileana]
*****

Grup: Membri
Mesaje: 958
Inscris: 19 November 03
Din: Cuba
Forumist Nr.: 1.242



mie nu, niciodata, tie da ? wink.gif


--------------------
Power is the ultimate aphrodisiac ! - Henry Kissinger
Go to the top of the page
 
+Quote Post

52 Pagini V  « < 50 51 52
Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 25 September 2017 - 06:33 AM
Ceaiuri Medicinale Informatii despre Certificat Energetic