Ma tot uit si ma tot intleb de ce eclanul de la TV e loz in loc sa fie nolmal. Vleau sa ma mai uit o data la plimul episod din Cold Feet si nu pot, ca imaginea e putin tlemulata si bate sple loz.

Am o glamada de butoane pe cele 2 telecomenzi necesale. Daca le iau la lind, se face seala si tot nu lezolv ploblema. Cled ca am apasat ial din gleseala un buton, ceva, aiulea...

Olicum, acum stiu cum e sa ma uit ca matza-n calendal.

Mda.. apasasem butonul DISC in loc de PAUZA. Nu conteaza. Invatam din greseli

Azi nu mai e loz.)

Mi-am propus sa iau in serios afirmatia ca "nu merita sa iti consumi energia pentru lucruri care nu sunt in puterea ta". Ma refer la lucruri pe care le-ai putea repara numai daca esti Dumnezeu.

Insa, la Judecata de Apoi, nu te va intreba nimeni: De ce nu ai facut sa vina primavara dupa toamna ?

Pentru ca asta nu sta in puterea ta. Asa cum nu sta nici macar in puterea medicilor sa re-dea viata celor dragi.

Insa e greu. E o lectie cu multe capitole de repetat.

In fine... azi e soare. Si ma voi bucura de el.

Asa cum ma bucur ca sora-mea s-a angajat, in domeniul ei, la primul interviu pe care l-a avut vreodata. Si e un job chiar fain. Sunt tare mandra de ea, mai ales ca mai are si licenta anul care vine... imi spune ca e obositor, dar ii place. Asta e important. Ca ii place.

Doamne, ce trece timpul !

Am uitat ceva important: duminica viitoare merg la CONCERT de Craciun !!! Asa sunt de fericita !! Abia astept. Va fi un concert international de colinde, de pe toate continentele, inclusiv Africa

Am descoperit si eu "Illegal" a Shakirei si chiar m-a prins, desi nu sunt deloc o fana a ei.

"You don´t even know the meaning of the words "I´m sorry",
You said you would love me ´till you die,
As far as I know, you´re still alive..."

In alta ordine de idei, discutie pe mess:

"-Mi-e foame.
- Pai gateste-ti ceva.
- Nu pot, sunt la serviciu.
- Atunci du-te la coltz sa iti cumperi ceva.
- Nu am.
- Ce nu ai ?
- Coltz."

Da, asta cu mersul la coltz s-a cam incetatenit.

Suna copilaresc postul tau. Dulce de copilaresc. In alta ordine de idei, ma bucur ca ai rezolvat si ca nu mai e loz eclanul.

Imi cer scuze ptr absenta indelungata. Work and sadness keep me away...

Spor la scris in continuare! O zi faina!

Multzam de vizita. Mda, ma mai prostesc si eu... dal nu-s singula, sa stii !

Nu stiu cand ma voi maturiza.... de fapt, nu stiu daca vreau

In perioada asta, mai ales, cand ma pierd cu orele printre tarabele de la Targul de Craciun (promit sa va arat si poze, dar nu stiu daca azi apuc !) ce vand toate minunile din lumea asta, cand miroase a scortisoara si a portocale in casuta, cand beau vin fiert langa niste crengi de brad, cand imi gasesc cizmele pline de dulciuri, cand ma trezesc ca vin din oras cu un ren de plush in geanta, toate astea nu pot sa nu imi aminteasca faptul ca sunt copil.

Aseara am stat la Targ cu niste prieteni pana ce s-a inchis. Eram ultimii printre aia ce faceau curatenie si radeam de se auzea pana acasa

De fapt, a fi copil ma ajuta sa imi adun energiile pentru atunci cand am nevoie reala de ele.

Ausländer, it should be illegal to be sad !

Stiu ca eu spun si nu aplic mereu, dar ma straduiesc.

In rest, spor la munca !

Don't warry, be happy !

M-am dus sa cumpar 1(un) buchet de flori de 4 euro. Am venit cu o plasa plina cu maruntisuri (frumoaseeeeee !) de peste 30 de euro.

Sunt incurabila.

Face bine la pisic.

sa completezi colectia

Passenger,

Azi e prima zi de iarna. Au inghetat ferestrele. Au inghetat parbrizele. E frig.

E bine, inseamna ca vine intr-adevar Craciunul.

Kristin, sarumana pentru sosul de camembert. Isi lingeau degetele invitatii. Asta pana le-am dat linguri.

Sa cresti mare. Mi-amintesti de niste prieteni, tot francezi, la care am facut MICI. Am umblat cu ei o zi intreaga la nu stiu ce ferme sa gasim carne de care trebuie, condimente etc. Am dat prin masina si le-am spus ca mai dureaza, ca trebuie sa se amestece gusturile.

De obicei atenti la maniere, nu au mai putut de fain ce mirosea si si-au bagat la propriu degetele in compozitie si au mancat vreo 100 gr. de compozitie cruda

Cand erau micii pe gratar, se adunasera si vecinii, ca prea frumos mirosea.

Asta, dupa ce, cand au venit in RO, am incercat sa ii convingem ca micii din PIATA (aia ce se fac la tarabe dubioase) nu sunt asa de incredere si ca mai bine facem acasa. De unde ? AU mancat vreo 10 si tot mai voiau. De acolo, din piata

In orice caz, ador sa vorbesc despre mancaruri / sa gatesc cu francezi. Au "gustul" in sange.

Ma gandeam ca dupa ce ai incercat "steak tartar", micii cruzi nu mai sunt o problema

Sa trecem la chestiuni cu adevarat importante: am (re)descoperit o bijuterie de song de Craciun:

White Christmas

Desi sunt multe variante, asta imi place cel mai mult.

I´m dreaming of a white Christmas,
Just like the ones I used to know...

Mai e cineva asa .. visator ?

Pomul Crăciunului - George Coşbuc

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Pădurea iarna doarme, c'aşa vrea Dumnezeu.

Şi numai câte-un viscol o bate uneori,
Ea plânge atunci cu hohot, cuprinsă de fiori.

Şi tace-apoi şi-adoarme, când viscolele pier,
În noaptea asta însă, vin îngerii din cer.

Şi zboară'ncet de-alungul pădurilor de brad,
Şi cântă'ncet; şi mere şi flori din sân le cad.

Iar florile s'anină de ramuri până jos
Şi-i cântec şi lumina şi-aşa e de frumos!

Iar brazii se deşteaptă, se miră asta ce-i,
Se bucură şi cântă ca îngerii şi ei.

Tu n-ai văzut pădurea, copile drag al meu,
Dar uite ce-ţi trimite dintr'însă Dumnezeu.

Un înger rupse-o creangă din brazii cu făclii,
Aşa cum au găsit-o, cu flori şi jucării.

Departe într-un staul e'n faţă-acum Isus,
Şi îngerii, o, câte şi câte i-au adus.

Dar el e bun si'mparte la toţi câţi îl iubesc,
Tu vino, şi te'nchină, zi: "Doamne-ţi mulţumesc".

...

Superb, Frisky. Multumesc mult, mult de tot.

Azi m-am jucat. Veti vedea azi-maine cu ce.

Hint: se apropie Craciunul, citesc poezii frumoase si ascult cantece de Craciun.

Deja am intrat in atmosfera.

Edit: trebuie sa imi incarc bateriile la aparat. Deci va arat maine poze.

Acest topic a fost editat de Kristin: 11 Dec 2006, 05:41 PM

Florile Dalbe

.. si joaca mea de ieri. Inca nu am asa multe "jucarii", asta e doar inceputul:













Am "imprastiat" "aranjamentele" astea pe la ferestre, pe masa, pe podea...

... pe scari:



.. si..pe usi:

De ASTA mi-era chiar dor

Ce dulci sunt copilasii !

Portocale

Ar fi putut fi un Craciun ca toate celelalte: stat in ger, la coada, pentru a "prinde" un pachet de unt pentru prajituri. Trezit copilul la 4 dimineata, pentru ca el trebuie sa prinda rand la lamai, pentru prajiturile de Craciun. Sotul va sta la coada la cafea, pentru ca, o data pe an, trebuie sa ne rasfatam cu altceva decat nechezol.
Daca mai avem un copil, cu atat mai bine - el trebuie sa stea la rand la portocale si banane. Mama soacra ne-a asigurat ca va sta la coada la bomboanele invelite in staniol colorat, obligatorii pentru pomul de Craciun.
Tata a promis ca se ocupa de stat la coada la lapte si paine.

Daca nu avem ulei si zahar pentru prajiturile si mancarurile de Craciun, foarte rau - trebuie sa ne facem un plan: la anul, trebuie sa schimbam strategia si sa ne-o facem "prietena" pe vanzatoarea cu 4 clase de la alimentara, cea cu parul permanent, corpolenta si cu halat murdar. Poate ne mai "scapa" o sticla printre degete.

Ar fi putut fi un Craciun cu Eugenii, in caz ca nu aveam unt sau zahar pentru prajituri.

Ar fi putut fi un Craciun ca toate celelalte: colindat in surdina, numai la bunici si rudele apropiate, pentru ca "era interzis". Mers cu parintii la biserica, acesta fiind cel mai mare risc asumat al anului. Imprumutat carti si reviste Pif de la prieteni, pentru zilele de sarbatoare, caci poate a ramas vreuna necitita. Si asa televizorul e numai de decor, adica suport pentru pestele de sticla multicolor.

Ar fi putut fi un Craciun ca toate celelalte: un Craciun "inchis", fara cea mai mica idee despre ce se intampla la cateva sute de km de noi, pe acelasi continent. Fara a avea idee despre ce inseamna un magazin plin cu altceva decat cu cutii de creveti insirate pe rafturile cu vopsea roasa si murdara. Insirate, de altfel, foarte meticulos, cu respectarea numarului de milimetri obligatoriu intre ele, pentru a crea impresia de perfectiune.

Ar fi putut fi un Craciun ca toate celelalte - plin de frica - frica de a colinda, frica de a te bucura, frica de a crede, frica de a nu Avea.

Insa nu e.

Acest Craciun e altfel, asa cum au fost toate cele din ultimii ani in care am invatat sa nu ne mai fie frica de Craciun.

Acum stim cum arata magazinele pline de stralucire si de tot ce isi poate imagina cineva ca exista.

Acum nu mai avem pestele de sticla pe televizor, pe mileul de macramé. Nu il mai avem pentru ca plasma nu permite sa ai loc destul ca sa asezi bibelouri pe televizor. In plus, pestele de sticla a fost facut cioburi, daca nu cumva il mai au bunicii ascuns in lazile cu secrete.

Acum avem mobila minimalista, nu tone de lemn lacuit cu nuante de grena si motocei atarnati de manere.

Acum nu mai folosim bomboane maro, lipicioase, pe post de zahar in prajituri. Acum cumparam zahar de cateva feluri.

Acum nu mai folosim diafilme pentru ca sa aiba copiii cu ce se delecta de Sarbatori. Avem calculatoare performante, televizoare cu sute de canale. Totul e sa stim sa alegem.

Acum jucam Counterstrike, atunci jucam pac-pac prin santuri.

Acum nu mai trebuie sa caram "sifoane" invelite in sarma pentru a avea ceva apa acidulata, ci luam baxuri intregi de apa minerala la PET, la alegere.

Acum primim si altfel de cadouri decat dubluri ale papusilor carora le scoteam mereu capul: papusa - sora medicala, papusa - cosar, plus toate papusile din acea colectie, multiplicate cu 2-3.

Acum avem portocale. Acum avem cate portocale dorim.

Acum ascultam colinde cand vrem, cat de tare vrem. Acum nu ne mai e frica sa colindam.

Acum putem face vacanta de Craciun sau Revelionul intr-una din tarile despre care stiam numai ca exista, insa eram siguri ca nu le vom vedea niciodata.

Acum, in aceste zile premergatoare Craciunului, miroase in casute a lamai, portocale, migdale, cozonaci, prajituri delicioase.

Ce s-a intamplat acum 17 ani ne-a facut sa vorbim despre "ar fi putut fi" si nu despre "este".

Ca in fiecare an, devenim nostalgici cu gandul la acei ani de dinainte, insa uitam ca nostalgia se datoreaza copilariei, si nu comunismului.

Cu siguranta ca pretul platit de cei care au murit pentru un altfel de Craciun a fost prea mare.
Cu siguranta ca am pierdut ceva si am castigat altceva.
Cu siguranta ca s-au facut greseli si dupa momentul 1989 si cu siguranta nu cei mai potriviti oameni au gestionat situatia.
Insa am castigat cel mai important lucru pentru un om: libertatea de a alege.

Pe cei care au avut rude care au murit in acele momente, chiar daca se stie prea bine ca putea fi evitat acest lucru si ca s-a facut intentionat pentru a produce diversiune, le spun ca stiu ce inseamna aceasta durere si ca nu am trecut indiferenta prin Piata Operei din Timisoara, de fiecare data cand treptele erau pline de lumanari arzand, intr-o tacere deplina a celor care se uitau, de pe margine, ca la un altar.

Le spun ca eu nu voi uita niciodata acea noapte de 22 decembrie, cand am abandonat preparatul cornuletelor si am stat toata noaptea, cu parintii, cu ochii lipiti de televizor (era prima noapte din cate imi amintesc in care televiziunea a emis non stop), desi eram inca mica sa inteleg multe. Si ca nu aveam curajul sa ne bucuram in zilele ce au urmat, desi ochii parintilor sclipeau de fericire. Si ca, in sfarsit, "Europa libera" se auzea in toata casa.

Le spun ca lor, celor care au avut curajul acela nebun de a crede in libertate, le datorez libertatea mea de azi.

Le spun ca, si anul acesta, voi avea multe portocale pe masa de Craciun, pe care le cumpar fara sa stau la coada si fara sa dau mita vanzatoarei.

Le spun ca generatia mea a primit, de la cei care au murit, dar si de la cei care au luptat atunci, cel mai frumos cadou de Craciun - libertatea de a alege, pe care fiecare trebuie sa stie sa si-o gestioneze.

Nu ar fi frumos sa uitam ce s-a intamplat atunci.

Si nu ar fi frumos sa ridicam in slavi ceea ce era cat pe ce sa ne distruga, daca nu eram asa de norocosi: comunismul.

Poate ca intelegem prea putin, poate ca uitam prea repede, insa daca ne-am imagina ca, deodata, nu mai avem voie sa gandim, sa credem, sa ne rugam, sa avem unt, lapte, paine si portocale la discretie, sa nu avem "voie" in alte tari, sa avem un singur post TV care sa-i ridice in slavi pe cei care ne distrug, atunci poate ca am zabovi o clipa si am pretui niste momente... si niste oameni.

Un clip care nu mai are nevoie de descriere, o melodie pe care nu cred ca o vom uita usor:

Romania 1989

Craciun fericit tuturor !

Si multumiri celor care au postat la topicul "Mai tineti minte?"

Craciun fericit si tie, draga mea!

Foarte frumos, induiosator chiar, ai scris! (Citind am trecut prin asta si asta si asta si apoi asta )

Pe de alta parte,

Avem dreptul sa gandim dar sa o facem drept !
Avem dreptul sa cantam dar sa o facem mai incet!
Avem dreptul sa Avem. Dar sa avem cu masura !...
s.a.m.d.

Let it snow !

V-am promis cateva poze de la Targul de Craciun, insa nu am apucat sa fac decat foarte putine. Sper sa va placa.

Si mai cateva:















Asta e una din lumanarile mele preferate:







Va doresc tuturor bucurie in suflete, un Craciun minunat, alaturi de familiile voastre, un an 2007 numai cu vise implinite si mult noroc !

Sa ai parte de sarbatori minunate, Kristin! Si noul an sa te gaseasca fericita, sanatoasa si zambitoare

Multumesc, asa sa fie !

Pentru voi toti, o voce de inger: ENYA - Silent night.... mai altfel...

Sarbatori Fericite, Kristin! Si sa ramai cu acelasi suflet de copil!

Sarbatori fericite!

De obicei găteşti tu, azi e rîndul nostru să te îndulcim.



Crăciun fericit!

Craciun miraculos! si sarbatori fericite, Kris

Craciun fericit!

Sărbători fericite, Kristin

Crăciun Fericit, Kristin!

La multi ani Kristin! Sa-ti aduca noul an numai bucurii, impliniri si reusite! Sa fii sanatoasa si la fel de vesela! (urari de la o felina zburlita)