Pentru Mozart:

Muzele-s femei cochete
Cind le chemi, dispar in zare.
Nu-s nici mute, nici discrete,
Si atingerea lor doare.

Nazuroase si pribege
Muzele-s amagitoare
Prin cuvinte vor sa lege
Si dezlege, zimbitoare.

Nu-ti dori sa te-nconjoare!
Zapacit de dulci miresme,
Ametit de tari parfumuri,
Intepat parca de viespe
Vei trai amare chinuri.

Prea multa tacere de citeva zile... Asa ca ma simt obligata sa "strig catalogul" .

S-au ascuns hangii toti !
Linistea-i apasatoare.
Ce-o sa spuneti la nepoti
Desprea-a Hanului ... cazare?




Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 4 Nov 2003, 12:36 AM

Frumoase versuri.......

Asa mult te-ai intristat?
Inimioara ti se frange
De tacerea care plange
La batranul Han din din sat?

Numai caini inca latra
Numai vantul trist mai bate
N-ai de ce sa plangi. Se poate?
Lumea tace cateodata!

Nu hangii sunt de vina,
Ci doar iarna prematura
Cine crezi ca da din gura
Cand nu-i vin destul la cina?

A-nghetat budana-n crama!
Pe hangit-o doare capu'!
Si hangiu-i trist saracu'
Cand nu-i curge vin pe vrana!!!

Sa-ncercam cu tuica fiarta!
Poate dezmortim amarul.
Hai, hangiu! Umple paharul!
Hai, hangii s-o facem lata!...

O noua zi la Han,
Acolo unde se aduna,
Hangii mai vechi,
Hangii mai noi..
Deschid usa ...
Azi n-am chef de vorba..
Ma asez in coltul cel intunecat,
De-acolo privesc doar,
Imi beau cafeaua amara cu gust de menta,
Nici ieri n-am avut chef de vorba..
Arunc priviri..
Azi nimeni nu se razboieste,
Azi nimeni nu rade..
E liniste in tot sau in toate..?

se cern mai pe soptite
cuvintele acum
e doar noiembrie-n carbuni
e doar o ploaie amara
printre ganduri si pe drum.

vorbim mai linistiti
cum parca frunza vrea
in dansul ei cel galben
sa-i fim viori
si murumur cald.

sa tot fie vin,
mancare,
alte lucruri clandestine
insa dincolo de toate
ne vedem
toamna-n suvite

lasa, treaca cumva vremea
fi-va doar o veselie
insa acum
cand ploua-n palme
eu as vrea sa fiu
o radacina.

Undeva..peste mari si tari..
Intre lumini si splendoare..
Undeva unde totul e vis..
Cineva uneori se gandeste la mine..
Cineva vrea sa vorbeasca cu mine..
Si gandul imi zboara adesea acolo...
Chiar de n-o spun..
Tu o stii..

Uneori???

M-am intristat pentru ca ai spus un mare,mare neadevar........
Este INTOTDEAUNA,in fiecare zi,mereu,allways,si tu stii asta f.f. bine......

Acest topic a fost editat de Vegas2002: 4 Nov 2003, 09:33 PM

Se pare ca epigrama a avut efect!!!


Sper sa nu ne mai "ratacim" !


Sa ne cinte lautarii!
Sa-njuram toti demnitarii!
Cameron, mai strege-ti ochii !
Vegas,mai zimbeste-o data!
De Secunda este muta,
Omul Bun nu poa` sa taca!
Motzart va aduce vinul,
Afrodita va cinta
Toti ne-om indulci veninul,
Gindul trist ni-l vom uita.
Genicoane, ia tambalul
Eu voi bate darabana,
Soarele va-ncinge naiul,
Din stacane toti vom bea!
Copernic ne spune bancuri,
Dificila ne danseaza,
De Black Ice va face valuri,
Nu conteaza!
Fiat Lux promite totul
Veronesse ne recita
Nu mai stim ce este moftul,
Iar discutia incita.
Atta foarte zimbitoare
Ne priveste visatoare,
Menthoru` e melancolic
Altii ne privesc sardonic.

De-am uitat vreun musteriu,
Sa iertati ...cu vai si chiu
M-am "produs" c-un recital...
Chiar de stiu ca e banal!

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 5 Nov 2003, 01:01 AM

Nota bene, mai, Diana,
Pentru versurile tale.
Insa am o intrebare:
Cine ti-a umplut stacana?

Sunt un pic cam intristat.
Cum as mai putea sa fiu,
Ca din toti, chiar pe hangiu
S-a facut ca l-ai uitat!

Sper totusi sa-i fie jena
Si sa nu te scoata-n noapte
De-ai sa-i spui la urechi-soapte
Intr-o limba mai... elena !...

N-am uitat, ca vezi prea bine
Printre chinuri si suspine
Inspiratia mi se duse
Pe la minti mai... jucause.

Asta e! Imi cer iertare!
Fiti mai blinzi,voi ,bravi meseni,
Onorata adunare,
Ai rabdare!

Muza mea-i in zari albastre
Bate-n geam la alte case...
M-a uitat , aici la Han.
Sper sa vina intr-un an...

Asta-i soarta , ce sa-i faci !
Chiar de vrei, pe toti sa-mpaci
Tot nu reusesti vreodata...
Totusi, mai incerc o data...

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 5 Nov 2003, 08:47 PM

Zambesc..
Zambesc nevrand nimic,
Lumina-i in jurul meu...
Noapte-i in inima mea..
Voci si priviri imi tulbura starea..
As vrea sa pun un afis..
Azi stati departe de mine..
Azi nu sunt cu voi..
Nu-s nici aici..
Nu-s nici departe..
Maine promit ca revin..
Maine voi trece de zambet.
Astept cu nerabdare,
Sa redevin eu cea care am fost..
Voi reveni uragan, si raza de vis,..si-orice,
Aveti doar un pic de rabdare cu mine,..
Doar azi..
E prea mult?

N-ai mai trecut, frumoaso, pe la Han
desi ai spus ca vii!
Acum cum ti-o mai fi?
Tot trista esti?
Sau poate ca zambesti
unui frumos ostean...

Nici eu m-am mai aratat
ca tot sa-ti fac pe plac !
Ai zis
sa stam departe-un timp ...
Iar visul tau ( teribil vis!)
era si ras
Era si plans
Si dragoste era
Si ura rea...
Mie nu-mi place-asa!
De rad,
apoi sa te tii bine
c-ai sa te molipsesti curand!
De plang,
-eu stiu si tie-ti vine
sa-ti umezesti privirea vrand-nevrand...

Stii tu ce fac
Cu vocile ce-mi dau tarcoale?
Le pun in pungi- ca trufandale-
Si le degust cand tocmai... tac!

La noaptea ce se da in stamba
Si-mi face inima Taifun,
Ma ratoiesc la ea sii spun
Ca o preschimb din neagra-alba!!!

Si tot asa,
Si tot asa...
Eu sunt stapan pe viata mea!
Si-as vrea
S-aduc in jur
LUMINA!
Ca reusesc
Nu pot sa jur,
Dar stiu ca uneori
Pe inserat
Sunt asteptat,
Sa scriu intr-una pana-n zori
Cum fac si-acuma, dragii mei...
Cand e trecut de ora trei!!!

Eu nu stiu, Hanu-i bestial
Ori poate eu nu sunt normal!...

Cand am uneori mintea goala..
Cand nu mai stiu nici ce cred,..nici ce vreau..
Cand nu-mi amintesc ce este un zambet,..
Caut in juru-mi,..
E lumina in han..
Si.. e liniste ..si bine,..
Deja aici sunt prietenii mei,..
Cei care-mi sunt uneori atat de aproape..
O sa revin om bun..
O sa revin asa cum am fost..
Acum inca nu pot..
Nu am destule cuvinte..
Au fugit de mine tampite..
Au zis ca le sperii ..si gata..
Acum le-amagesc sa revina..

Stii ce-ar trebui sa faci
Ca sa scapi de starea asta?
Plamadeste trei colaci
Si aseaza-i pe fereastra!

Trei fire de busuioc
Din ajun de Boboteaza
Le infingi pe la mijloc
Sau , ma rog, nu prea conteaza!

Dintr-o carte cu geneza,
Scoti cuvinte la-ntamplare
Si le pui in paranteza
Pe colac, pe langa floare.

Toate astea, dimineata
Chiar la primii zori din noapte
Sa nu-ti fie mintea-n ceata,
Fara "voci" si fara "soapte"!

Soarele va aparea,
Noaptea-n ziua sa intoarca,
Fereastra va lumina
Colaceii ca sa-ti coaca!

Si-ai sa simti intelepciunea,
Adunata-n trei colaci!
Si-ai sa vezi atunci minunea,
Vorba-n arta o prefaci!

Cum de stiu de chestia asta?
Pai sa-ti spun. S-a intamplat
Ca trecand pe sub fereastra,
Mi-a cazut colacu-n cap!...

Am prins aripi..
Aripi ce cresc de nebune..
Am uitat culoarea tristetii,
Am uitat amarul ca ma umbrea..
Acum ma inalt
Ma inalt vijelios
Aproape am ametit,
Nu stiu daca maine voi plange,
Nu stiu daca tristetea va reveni,
As vrea sa nu o mai intalnesc,
Sufletul meu senin nu o mai vrea,
As vrea sa fiu o stea..
O stea in privirea ta..

O fi un pacat sa fi uneori fericit?

Noaptea
e formata
din sufletele mortilor
aranjate ca niste
perdele si...
Ziua
e tasuta
din respiratia
celor vii.
De ce prefera
unii noapte
si alti zi?

Trec clipele pe langa mine!
Eu le verific pe fiecare-n parte
Si le retin indelung pe cele care
Nu-mi sunt de nici un folos,
Dar imi sunt atat de dragi!...

Apar idei noi si imi zic:
- De acestea trebuie neaparat sa profit!
Si le pun deoparte.
Apoi le tot aman, le tot aman
Pana nu mai stiu nici unde le-am pus
Nici ce trebuia sa fac din ele de fapt!...

N-ati intalnit cumva gandurile mele trecute?
Le-am pus pe-aici pe undeva!...
Si pareau sa fie atat de relevante!...
Daca le gasiti, nu le aruncati la cos!
Pentru mine erau foarte importante!
As putea sa spun vitale!

Nici nu am odihna pana nu le gasesc.
Pentru ca acolo parea sa fie linistea mea.
Acum am pierdut-o si parca pe mine m-am pierdut!
Mai bine nu le-as fi gandit niciodata.
N-as fi stiut ca ar putea fi si altfel !!!

Privesc cu colt de geana spre fereastra..
Amurg albastru-roz..
Si sufletu-mi zambeste,
E calm..cum nu a fost nicicand,
E cald..cum nu a fost nicicand,
Imi spune ca de-abia acum ,
Invata un alfabet ciudat,
Il las sa-mi spuna orice vrea,
Eu stau ..inca dincolo..
Dincolo de a crede sau a nu crede..
E seara..
E un amurg ciudat..
Ce-mi spune chiar si el..
Ca trebuie sa cred..

Acest topic a fost editat de cameron: 24 Nov 2003, 05:19 PM

CUVINTUL


CUVINTUL
Cuvintul- balerina sau floare-nvolburata,
Prin chipul lui, dumnezeirea ni s-arata.

Cuvintul- Inceputul lucrurilor toate
Prin adincimea lui, divinitate-mparte.

E plimbaret din fire, se metamorfozeaza,
Aduce fericire... sau chiar ne agasaza...

Cuvintul - zbor de flururi sau traznet aprig este
Cuvintul ni-i povara, cuvintul ni-i poveste.

Cuvintul indulceste, alina sau doboara,
Cuvintul ni-i Lumina , e tot ce ne-nconjoara.


Cuvintul... Inceputul...
Cuvintul ... Nestiutul

Ai grija, copile, cum intri-n odaie
Ca-s fel şi fel de papuci peste tot!
Vinovat de acest autentic complot
Se face - se pare! - moş Nicolaie!

Ştiţi voi cum e moşu' ! Se ţine de şotii,
Şi e mare făcător de minuni!
Că papucii dansau şi făceau plecăciuni
Când el strecura înăuntru, "atenţii"!

Cum o fi intrat, cine poate şti?
A privit la odrasle cum dorm liniştite,
S-a rugat pentru ele cu rugă fierbinte,
I-a pupat apoi parinteste pe frunte,
Şi le-a zis ca prin vis:
"Să trăiţi fericiţi, măi, copii!"

Cum sa nu stii unde e linistea ta omule'bun?
Cum sa ne rogi pe noi sa te-ajutam s-o gasesti?
Cand linistea a fugit de la tine ca un nebun
In chiar clipa cand ai inceput sa o preamaresti

Cuvinte multe iti vin in minte ca un suvoi
Simti ca trebuie sa scrii, sa le lasi sa razbeasca
Linistea ta a plecat speriata de-a gandurilor ploi
La Han ele au gasit sansa sa izbuteasca

Degetele au inceput sa danseze, sa n-aiba pace
Mesaje, ganduri, bucurii, suparari si chiar versuri
Sa le spui pe toate zi de zi nu te saturi, iti place
Nu mai poti sta, dar uneori visezi la liniste printre randuri

As fi vrut sa te ajut sa gasesti raspunsul
Si mi-am dat seama ca nu are rost sa incerc
Petru ca dintr-un motiv sau altul
Se pare ca ma invart intr-un cerc....



sper sa va placa .... este prima mea incercare adevarata

In coltul Poeziei de la Han,
A poposit acum si YoyoMan!
Ar vrea s-ajute Omul chinuit
Sa-si regaseasca visul ratacit!

Mai stie cineva ce vis era?
S-a risipit in ceata, uite-asa!...
De fapt nu visu-i important, ci omul
Ce-si pierde visul precum fructul-pomul!

Ca alta fructa sa rasara-n loc
Mai este-o iarna grea pe la mijloc!
Gerul adanc, Natura o-nconjoara
Si-i trist copacul pan' la Primavara!

Menirea fructului cazut in drum
Ar fi sa-i ostoiasca la Om bun,
Foame si sete, drag si dor si foc
In pribegia lui din loc in loc!

Sub pomu' care-a fost odata copt
A poposit un Om, cu un mic cort,
Si-si plange fara lacrimi ratacirea,
Visele-apuse, dorul si iubirea!...

Zvonuri de veselie tot razbat
Din casele ce lumineaza-n zari.
Si lui i-ar fi placut de sarbatori,
Sa fie cu cei dragi ai lui, in sat!

Dar viscolu-a albit cararea,
Iar lupii urla lung la luna plina.
Destin o fi, sau cine e de vina
Ca Omu'bun nu-si afla alinarea?

dedicata timpului...


Degeaba treci!
M-am resemnat,
Nu mai gandesc influentat,
De mersul tau.

Craciun

E Craciun... si mi-este bine
Si in bradul care ride
Am aprins o luminare
Pentru sufletul ce doare.
E Craciun si ninge-ntr-una,
Ceru-si scutura cununa.
Peste lumea amortita
Cade Noaptea cea vestita.
Aripa de inger zboara
Peste lumea-mbatrinita.
Raza Stelei iar coboara.
E Craciun... Si-mi este bine.
Si colinda ma invie...

Craciun fericit tuturor!

E tarziu si batrana Iarna a venit cu lanterna prin tara...si a blocat drumurile pentru o bucata buna de drum....stiu ca nu e prea poetic dar nu ma pot gandi la altceva acum....ce sa-i faci...

E intotdeauna greu sa perfectezi un stil
La care sa tii si cu care sa fii comprehensibil
Precum tanarului care cauta modele
Asa sunt si eu cinuit de angoasele mele

De o fi sau n-o fi bine ceea ce fac
Daca oamenii din jurul meu ma plac, nu ma plac
De ce am zis asa si nu asa de ce n-am tacut?
Cand cel mai bine e uneori sa fii succint poate mut

Imi pun intrebari intr-una si caut sa aflu cum sau de ce
Desi viermele dac-ar sti ce hidos e nu s-ar preschimba-n fluture
Cand stau cu mine si incerc sa gasesc raspunsuri
Invat sa nu ma mai uit si la calea de-alaturi

Poate ca uneori e mai bine in pielea mea
Fara sa ravnesc si sa sper la a fi altceva
Stiu ca e dureros dar totodata comod si cotidian
Pana la urmatoarea angoasa voi fi doar simplu cetatean

Atata liniste in jurul meu,
Cuvinte strivite,
Cuvinte pierdute,
Sterse cu pasta corectoare a uitarii..
Si iar imi alung privirea si gandul in noapte,
O noapte ciudata,
E galben de noapte furat de la soare,
iar stele sclipesc in negru adanc.
Visez..doar,..absurd dar visez,
Cuvintele incep sa-mi revina,
Timid, discret dar ..revin.
Un lucru as vrea..
Sa ramana galbena noaptea..si stelele negre mereu.

Sa ramana galbena noaptea...

si stelele negre mereu.
..............

Te-ntuneci iar, Lumina mea
Cand eu ti-am pus deasupra-ti Curcubeu
Si ti-am sorbit licoarea minunata!...
Ma doare mult ca n-am sa stiu vreodata
Ce dor ti-atarna-n suflet asa greu?

Tristetea ta...O, Doamne, ce n-as da,
Sa ti-o alung definitiv din cale?!...
Ce sa-ti aduc? Ce vorbe sa-ti rostesc?
Pe ce frecventa sa-ti soptesc
Eternul si suavul TE IUBESC,
Ca gandul tau sa nu se mai pravale?
Tu ma ridici si ma cobori,
Si-mi pare
Ca intr-o zi vei vrea sa ma omori,
Cand nu voi mai putea sa-ti daruiesc!...

Ramai in raza bunei Constelatii
Si-am sa-ti asez in par Luceferi- mii!
In fiecare noapte vreau sa vii
Sa te rasfat cum n-au facut-o altii!

Iar de-ai sa pleci fara sa-mi spui
Ma voi ascunde-n haul cel ceresc
Si n-am sa-mi spun necazul nimanui
Ca luminez fara sa stralucesc!...

Tristetea mea e un joc,
Un alint de copil razgaiat,
O mare-n care plonjez cateodat,
Cautand umbre,
Gasind lumini, gasind negrele stele..
Tristetea-mi echilibru fragil,
O tin stans in brate,
Cu ea ma impletesc,
Cu visul ma impletesc,
Si raman asa..
Cu gandul in zare,
Cu soarele-n privire,
Cu noaptea in varful degetelor..

Cu stele-n jurul pletelor
Cu Likurici saltand in nopti de smoala
In care numai Aurora Boreala
Mai stie ce-i in mintea fetelor
Ca tine!... In fine!...
Eu sunt Alin! Dar linul meu
Oricat de lin ar cobora
Tot nu va reusi sa iti mangaie
Cositele din parul tau balai,
Fiindca fugi cand eu vreau sa mai stai
Si vii cand clipa e tarzie!...
Eu stiu! Ca tine sunt o mie
Dar ce sa fac? O fi sau n-o fi bai
Din toate numai tu mi-esti draga mie!...
Desigur, pot sa ma arunc
In toate-aceste vise minunate!
Dar cu durere-ti spun ca din pacate
Eu nu stiu sa plonjez asa adanc!
Lumini intunecate-mi dau fiori
Iar umbrele imi dau angoasa.
Mai bine-nlantuiti pana in zori
Sa ma imbat in lumea ta frumoasa!

Dar... stiu! Visez si cad posac!...
Doi amarati romantici, fara leac
Care ne-am abatut din drum, la Han.
Hai, fii regina mea in acest an!!!

E noapte,..si eu te privesc cum dormi,
De iti sarut o geana..tu-mi spui ca ma iubesti..
Asa..in somn..fara sa stii,
Imi spui ca ma iubesti si dor iti e de mine..
Imi astern gandurile peste somnul tau,
Sa te apere, sa te alinte, sa te vegheze...
Te iau de mana,
Degete-le mi stangi,..
Si in somn..imi soptesti..cat de mult ma iubesti..

Sa fi fost roua diminetii
Ce mi-a atins in treacat geana?!
Dar am simtit ca pe-un fior- naframa
Ce-ti ascundea otrava frumusetii!...

Visez si cred ca poate esti chiar tu
Cand ma tot legeni intre da si nu...
Si-ti spun ca te iubesc, dar cui spun oare?
Imi pun mereu aceeasi intrebare
Ca nu mai stiu nici daca nu cumva
Ai sa te schimbi curand in zana rea!...
Ieri buna, astazi rea, maine lipsesti...
Iubirea noastra trista din povesti
S-o risipi in cele patru zari
Si-or incolti in fete mari sau in feciori
Fara sa inteleaga ce sau cum!
Dar s-au trezit la inceput de drum
Indragostiti pierduti in fum
Alunecand tot intre da si nu
Cu certitudini calde de parfum
Metamorfoza unui maine-n scrum...

Dar dorul... Dorul ma darama!...
Iar somnul greu se lasa-ngenunchiat.
Mos Ene-mi spune ca m-ai tot vegheat
Tinandu-ma cu dragoste de mana!

Mai spun o data "te iubesc" in soapta
Desi sunt adormit cu somnul dus...
Ma voi trezi la rasarit sau la apus
Iar tu vei fi demult... demult plecata!...

Buna ziua, omenire!N-am mai fost de mult pe aci.
Deocamdata nu am inspiratie, dar promit sa revin candva in forta

Plecata-am fost mereu
pe taramuri nestiute…
tu m-ai visat in lumea ta
iar eu traiam in visul tau.
Nu-i vina ta ca astrul zilei
cu degete de foc
te-a desteptat din somnul greu,
ca visul s-a sfarsit,
ca lumea
a devenit prea mica,
Iar eu am mai murit o data !