Toamna plange
cu frunze
rosii de
corcodusi salbatici.

Cred ca ma incearca o melancolie de toamna.

Pe moment chiar nu mai am inspiratie...dar "I'll be back"

la randul cinci am plans,
om bun...

asa ca astazi am gasit in geam,
un caine si'un motan.

acum zambesc, zambesc
si'ti multumesc .


-------- si --------

sa fug, sa fug as vrea si eu.
la stanga sau la dreapta?
asa ca stau.
stau in dor.

Stii ce se intampla
cand ploua?...
...se transforma
ingerii-n fluturi
si...si cad pe pamant.
Dogoarea pacatelor
omenirii ii
topeste
in lacrimi.
Sa nu mai spui
niciodata ca
ploaia spala
pactele lumii...
Niciodata.

Probabil..nu stiu ce e cand ploua..
Pobabil nu vreau sa stiu..
Mi-ajunge doar senzatia..
Nu vreau explicatia..
Nu vreau sa cred ca cineva acolo sus plange.
Nu vreau sa stiu ca cineva acolo sus sufera..
Nu vreau sa stiu ca si eu am sa plang..
Nu vreau sa mai stiu chiar nimic,,

Fiindca-ntotdeauna tre' sa ma explic,
De ce mi-e greu?
Cum viata mi-o traiesc?
De ce sunt parasit
Sau parasesc?
De ce cer tot ce vreau?
De ce rosesc,
Atunci cand mi se spune:
"Te iubesc!"?
De ce cad prada ploii care plange,
Cand ea de fapt Natura-n brate-o strange?
De ce ma tot complac in consecventa,
Cand mi-e atat de dor de-adolescenta?...
De ce-am uitat cum este sa adormi
Cu-acelasi gand cu care sa te scoli?
De ce tresar, cand parca prea mult a trecut
De cand sunt singur? Iar dac-a venit
De ce-am uitat de ce am tresarit??
De ce? De ce? De ce?
De ce ma tot intrebi "De ce?"
Sunt un complex de ganduri efemere
Ce n-au substanta! N-au putere !...
Se arunca-n hau, in dulcea lor cadere,
Din care vor iesi pareri de rau,
Pe chipul tau, pe chipul meu
Ca sus, acolo,plange Dumnezeu!!!

Uuuuaaaauuuu, Omule Bun! Chiar esti tare in ale rimei; sa stii ca e f. greu sa faci astfel de poezie. Am facut si eu la inceputuri dar m-am lasat de meserie pt ca pierdeam multe idei cautand rimele.
Oricum la tine e de admirat.

Noapte.. noapte..noapte
Imi chem somnul..
Nu vrea sa vina..
Mai aprind o tigara..
Intorc clepsidra,
Vreau sa curga altfel nispul ultimei zile,
As vrea sa iti aud iar vocea,
As vrea sa-mi spui iar..ca ti-e dor,
As vrea sa-mi tin fantoma aici,
Sa nu-ti mai bantuie visul..
Sa nu-ti mai sarute tampla..
Sa nu-ti mai mangaie somnul..
O fluier..sa vina acasa,
Nu vrea..
Pana si ea te iubeste..

Sa-ti fiu umbra cand e soare
Gandul bun ca alinare,
Zambetul la bucurie
Zina din copilarie.
Fructul din livada vietii
Rasaritul tineretii...

As vrea sa fiu semnul tau de intrebare,
As vrea sa fiu semnul tau de mirare,
De uimire si-ncantare,
O sa vezi ca seara imi seamana ,
Chiar si noaptea seamana cu mine,
Tot ceea ce este neasemuit imi seamana,
Dar cel mai mult tie iti seman.
Nu am inteles niciodata cine esti tu cu adevarat..

...Iar asta numai fiindca nu te-ai intrebat!
Sau, de-ai facut-o, ce raspuns ti-ai dat?
Te-a multumit acel raspuns
Sau nu ti-a fost de-ajuns?
Te-a uimit el? Te-a incantat?
Sau, dimpotriva, te-a mirat
Ca tot ce-i neasemuit,
E absolut neinsemnat!!!
Cine-as fi eu? Tot n-ai ghicit?
Nu-s nici fantoma ta din vis,
Nici Curcubeu in Paradis ,
Nici zeul Cronos, din Olimp
S-opresc clepsidra cu nisip!...
Nu sunt urat, nu sunt frumos;
Nu merg calare, nici pe jos !
Nu sunt destept, nu sunt natang,
Iar telul meu e sa te strang
La piept ! Sa stii
Ca te-oi iubi cat voi trai
Pe-acest Pamant!
Ba poate si mai mult!!!
Cine sunt eu? E ... complicat !...
Tu esti femeie, eu barbat !!!

Acest topic a fost editat de OMU'BUN: 22 Oct 2003, 10:54 PM

Rezumat (la rece!)

Mi-a placut pasarea,dar n-am zburat,
Mi-a placut focul, dar nu am ars,
Mi-au placut apele curgatoare si marea, dar nu stiu sa inot,
Mi-au placut florile, dar n-am scris nici un vers,
Mi-a placut dragostea, dar n-am stiut sa iubesc,

...+n-n=0
E prea tarziu sa mai invat acum sa zbor, sa ard, sa iubesc, sa........

Si te privesc...mi-acsund privirea..
Tresari,crezand ca m-ai zarit..
Si te-nfioara amintirea
Chipului meu ce ti-a zambit...

Caci la-ntrebarea mea fara cuvinte
Tu n-ai raspuns cum ar fi trebuit
Si te gandesti de poti sa uiti de-acum-nainte
Tot ce-mpreuna noi am faptuit

A vrea sa iau un cuvant,
Sa privesc prin el,
Sa il cercetez,
Sa il intorc pe toate fetele.
Sa vad daca respira,
Sa il intreb daca viseaza,
Sa il intreb ce-si doreste.
Sa il scufund in apa,
Sa vad de se ineaca,
Sa il arunc in aer,
Sa vad daca poate pluti.
In final..obosit de-atat sucit,
Cuvantul s-a suparat un pic,
S-a topit...
Acum am ramas cu tacerea...
Si..privesc prin ea,
O cercetez,
O intorc pe toate fetele,
Sa vad daca respira, e trista, sau rade..
Tacerea-mi zambeste...
Si chiar nu se supara,
Imi sopteste..ca in general e cam singura..
Nu stie de ce..lumea o cam ocoleste..

[furie?]

albastra e vena
în care clocoteste sîngele.
epiderma se umfla,
mâna-mi tremura...
Tremur!
Strîng din dinti...
e prea tarziu sa urlu...
prea tîrziu sa ma descarc...
e prea târziu chiar sa plâng.
si totusi...
Strâng din dinti...
maselele scrâsnesc
ma dor...
închid ochii!
pleoapele mi se saruta.
printre gene rarite de durere
apar cristale,
picaturi de furie...
lacrimi ce se rostogolesc
pe tenul acneic
al mastii mele...
porii se deschid
si, însetati sorb din lacrimile sarate
iar eu?
eu plâng...
plâng
pâna ce nu mai am ce sa plâng...
de ce sa plâng!
mi-arunc capul
[ca pe-o minge dezumflata]
pe perna alba cu buline rosii...
capitulez!
nu mai am energie nici sa închid ochii...
Adorm.
cu ochii deschisi
fug departe...

[hibernare]

…din nou ma pregatesc de hibernare!
hibernarea mea,
aceeasi hibernare
din fiecare an
când îmi amintesc sa hibernez...
ma dezbrac de pielea-mi înghetata...
ma descalt de talpile ce ma dor...
si ma ascund în scorbura copacului tau.
Aici e cald!
Aici e soare!
ma-ncolacesc printre coapse
ma furisez dupa brate
îmi strâng picioarele.
Nu încap! s-au lungit...
de la ultima hibernare.
le tai!
fara ezitare...
acum încap!
adulmec parfumul sevei tale
izul acela de rasina putreda
ce-mi hraneste simturile
acelasi iz...
încep sa amortesc...

Astept sa te revad,visez la clipa-n care
Privirea ta duioasa o sa-mi stea iar in cale...
Sa nu pot sa m-ascund sau sa mai fug in mine
Sa simt tacerea cum m-apasa si noaptea iar cum vine...

Dar pot eu sa-ti vorbesc fara ca sa ma pierd?
Si inima infiorata s-o domolesc incet?
Si pasul sa nu-mi tremure cand ma indrept spre tine?
Si vorbele sa ma-nteleaga,sa spun doar ce e bine?

O,cat de straine imi sunt 'ceste simtiri...
Desi sunt vechi,sunt noi,frumoase,ca niste trandafiri...
In carti nu le gasesc,in mine nu-nteleg...
Visez si tac si uit de mine...si nu mai sunt intreg...

Stii...cand ploua cu
lacrimiile noastre
lumea devine
mai...
albastra, mai pura.
Plangem cu totii
pentru
ca fluturii sa-si
faca rochii...
De ce plangi?

Cum "de ce plang?"
Ma mai intrebi?
Sa inteleg
Ca tie ti-e usor sa plangi!!
Dar mie?
Pentru ca un miriapod
Sa se transforme-n fluture
Ar trebui sa vad copaci cazand!
Iar eu nu vreau.
Mai bine stau
Sa curat ceapa-ntruna
Pana ce n-or mai fi omizi pe lume
Sa rontaie din frunze.
Tu n-ai decat
Sa plangi pentru omizi, oricat!
Nu-ti caut scuze.
Nu s-a gasit nimeni sa-ti spuna
Un adevar de toti stiut :
Fluturi-omizi;
Gandaci sau viermi...
Un singur lucru fac:DISTRUG !
La fiecare rochie de-a ta
Eu fac cosciug!!!

Cam sumbru e poemul Omul Bun,
Ce ai cu rochia sa ii faci cosciug?
Metafora-i probabil,..
Dar prea grea..
Ce ai fluturii?
Ce ai si cu omida?
Sa cureti ceapa?
Nu te cred..

Nu sumbru! Foarte sumbru-pot sa zic
Si am sa ma explic
De ce gandsesc asa!
Cu Omu'bun, sub pomu'copt
Cand stai la o tacla
Nici nu gandesti ca fara frunze
Acel copac ar fi fost sterp!
A inflorit superb
Apoi albine au venit
Si toate florile-au rodit.

Frumosi sunt fluturii
Dar n-am sa uit
Ca nu demult, copacu'-au napadit
Pe cand erau omizi!
De nu le alungam,
Sub "pomu' sterp"
Noi mai mancam
Stavrizi!!!

Acest topic a fost editat de OMU'BUN: 28 Oct 2003, 11:05 PM

Pe-o frunza
Mi-am asezat timpla.
M-am acoperit cu o aripa de inger
Si Te-am visat, Doamne...

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 28 Oct 2003, 11:58 PM

...Si de-i pomul infrunzit,
Inflorit si plin de rod,
Omul daca e nerod
Si cu gindul odihnit
Va vedea doar craci uscate
Vise rupte si desarte...


Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 29 Oct 2003, 12:06 AM

Vise,
O , vise desarte,
Veniti la mine,
Fugiti departe,
Fugiti in moarte.

Lasati-mi lumina,
Lasati-mi speranta,
Lasati-mi dorinta,
Redati-mi viata....



(o umila incercare , o vaga umbra de inspiratie, dupa 14 ore de munca...sper ca nu am dat cu bata-n balta prea rau )

Stiti cum e un zambet?
Este ca Afrodita,
Luminos si senin,
Suav si dulce,
Cu privire albastra,
Si mare in suflet.

Off, iubita, sarumana

Cuvinte...multe cuvinte...
Avalansa de sentimente
Prea multe intrebari
...si toamna...

Cuvinte,..prea multe cuvinte,
Si toamna..
Urata si trista,
Nici eu nu stiu unde sunt..
Aici sau acolo..
Dar tu my acha.., ce faci?
I miss you

Stau cu nasul in batista
Sub un fulg m-am aciuat
Sint si vesela si trista;
Vintul iernii m-a luat...
Dar astept din nou Craciunul
Si colinda am in gind
Si prin cosuri iese fumul...
Uite, iar s-a inserat!

Cameron

Floare de colt

Cand lacrima-ti atarna-n colt de geana / Si simti fiorii deznadejdii negre, /
Cand sufletu-i hoinar si nu ia seama / La valul trist ce-i tese-n jur o zeghe, /
Cand ceri si ape reci, si codri, si-animale, / La care sa-ngenunchi ai vrea mereu, /
Cand lumea rade, scuzele-s banale / Si visul tau in van se crede zeu. /
Cand frica-ti e de toti, si nu de mine, / Fugind sa uiti, sa-ncepi o viata noua, /
Cand te opresti si vesnicia vine, / La ceasul dat, vom zace noi pe roua. /
Si sterg un bob uscat de roua, jos, / Pe inima ce freamata usor, /
De frica gandul nu mai este ros / Acum, cand in lumina pot sa zbor. /
Atunci voi prinde mana ta de laur / Si-ti voi sopti un cantec printre gene, /
Creste-va-n suflet clipa cea de aur / Si vom porni in zbor, pictati cu pene. /

Ingerul te inalta / Cand este implinit / Cu lacrimi de viata / Cu vorbe de neprihana / Cu fapte de porunci.


------
AVE!
------
.'.

Acest topic a fost editat de Copernic: 30 Oct 2003, 08:45 PM

Sa fie visul tau de aur?
Sau e doar pana-n zbor?
Pictata cu inaltari si chiar caderi..
Sa-ti fie sufletul hoinar?
Nici tu nu crezi..
Intreaba-l totusi..
Si iti va spune..
Iti va sopti de ce se crede zeu..
Iti va sopti de ce exista maine..
Ii vei sopti incet..
De ce nu-l crezi..

...Si zborul va fi lin, ne-om indrepta spre stele
In cerul mult senin ne-om afunda,
Mantie calda-ti sint pe umeri aripile mele,
Iubirea, puritatea-s inima.
Ca acvile prea mindre purta-ne-vom destinul
De viata mi-i o cupa, eu vreau sa-i beau veninul.




Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 30 Oct 2003, 09:03 PM

Jos palaria in fata dumneavoastra bravi colegi de 'suferinta' artistica. Bibamus ex!

[Strigatul Rebel]
------
AVE!
------
.'.

Pe-un colt de stinca, cam ascuns,
Sta sufletu-mi de-un cui strapuns.
Ca-i toamna rece mult prea grea
Mult prea departe dragostea...
Si-asa, mergind pe-un drum strain
Pe spini amari iubirea-mi tin
Adaugind la ceas de seara
Veninul verde-n cupa goala.
Ridic paharul si-l inchin:
In fata-ti, lume , ma inclin.


Copernic

In noaptea astea se-mpletesc vise,
Se amesteca aerul zilei cu al iernii,
Lumini pe strada,
Lumini in stele,
In noaptea asta se-mpletesc cuvinte,
Taceri difuze, taceri confuze,
Privirile ni se impletesc,
Dialogheaza zgomotos si straniu,
Imi arunci privire calda,
Iti raspund cu o 'ntrebare muta,
Pot trece ore asa..
Pot trece mii de ani asa..
Povestindu-ne mut orice
Genele se prind in joc,
Plonjenz dincolo de ele,
Acolo-i infinitul,
Acolo as vrea sa locuiesc de-acum
Doar in privirea ta adanca..

...nu mai pot...
...am uitat cum sa mai scriu...
...nu mai gasesc versuri in mine...


PS:...nu era o poezie....