QUOTE (abureala @ Jun 14 2003, 01:40 PM)

Cred ca iarasi te inseli. Budda spune ca nu avem timp in viata asta sa aflam raspunsuri, nici timp pentru intrebari. Exista Dumnezeu? Nu are rost sa ne intrebam, asa ca abandoneaza intrebarea, nedand nici un rapuns. Exact ce era subliniat in acea comparatie. Nici nu-l neaga, nici nu il afirma, (pe Dumnezeu).

Dar asta nu implicã sub nici o formã negarea lui Dumnezeu... Dimpotrivã, acea afirmaþie indicã inutilitatea întrebãrilor de genul "Existã Dumnezeu?" tocmai pentru cã Dumnezeu existã. Orice întrebare are originea ºi se manifestã la nivel raþional. Dumnezeu transcende Raþiunea, iar Buddha asta transmite lumii: doar trecând dincolo de Raþiune poþi ajunge sã-L cunoºti pe Dumnezeu.

abureala, buddhismul face referire la cele trei legi Divine: Iubirea, Karma ºi Dharma. Practic le include în doctrina sa.

Tudy, ce crezi ca este mai important pentru Dumnezeu?Capacitatea omului de a iubi sau de a gindi?Ca sa previn un raspuns al tau reformulez.Crezi ca se poate iubire fara gindire si invers in lumea lui Dumnezeu?
Aici vreau sa amintesc cuvintele lui Isus care spunea"deschideti inima si nu mintea...deschideti inima si nu mintea..."...ca sa il poti vedea pe Dumnezeu.

bubu, rãspunsul meu este simplu: Iubirea. Dumnezeu ne învãluie în permanenþã cu Iubirea sa Divinã, iar odatã ce noi ajungem sã-L cunoaºtem cu adevãrat, ajungem sã-L ºi iubim mai mult decât pe noi înºine... E adevãrat, gândirea e un instrument util omului, dar asta pânã la un punct. Nu putem avea pretenþia sã încercãm sã-L cunoaºtem pe Dumnezeu doar la nivel raþional. Când înþelegem asta, Raþiunea "se transformã" într-un fel de jucãrie, pe care o privim la fel ca un "fost" copil: jucãria era foarte interesantã în "copilãria" noastrã, dar acum e doar o simplã jucãrie... În acest moment, ajungem sã ne preocupãm de alte aspecte ale existenþei, neîngorând însã nici o clipã Raþiunea, ci folosind-o ca pe un instrument, ºi nu lãsând-o pe ea sã ne foloseascã, transformându-ne în sclavii ei...

QUOTE (Tudy @ Jun 14 2003, 01:48 PM)

abureala, buddhismul face referire la cele trei legi Divine: Iubirea, Karma ºi Dharma. Practic le include în doctrina sa.

Tudy, sincer eu am crezut ca pot sa discut cu tine, dar imi dau seama ca pierd timpul. Pentru tine nu numai crestinismul, dar si buddismul nu ofera o imagine completa divinitatii, pe care l-ai impodobit cu pareri personale, afara din invatatura lui initiala, un amalgam de concepte, deci avea dreptate Figaro, e new age. Daca vrei sa iti inchipui ce vrei si asta te face sa te simti bine, esti liber, ca nu am ce sa iti fac. Ai facut din credinta ta un pom de craciun in care ai pus ce vrei, devenind propriul mantuiror si eliberator al sufletului tau. Pnetru mine a fost destul. Evanghelia modificata si rastalmacita anapoda, afirmatii de genul ca buddismul afirma ca exista Dumnezeu, nu ma fac decat sa imi dau seama ca nu am cu cine vorbi. Legi divine? Dharma lui Budda e umana de dimineata pana seara, sincer nu stiu de unde le scoti.

".

Principiul fundamental al Dharmei lui Buddha se poate astfel spune ca este continut in urmatoarele trei formulari care reflecta conceptele despre originea dependenta si adevaratul aspect al vietii:

“Toate lucrurile conditionate sunt impremanente.'' Toate lucrurile se schimba In functie de cauze si conditii.

“Fenomenele exista doar datorita conditiilor; prin urmare, ele nu au substanta proprie.'' Nimic nu exista independent sau static.

“Nirvana inseamna pacea.'' Daca putem transcede suferinta, suntem capabili sa traim in pacea netulburata a mintii.

Cele trei formulari de mai sus, cunoscute sub numele de ''sigiliul celor trei legi'' fac din Dharma lui Buddha ceea ce este. Daca o invatatura nu exprima aceste trei legi, ea nu este Dharma lui Buddha.

"

QUOTE (Mistinguett @ Jun 5 2003, 11:59 PM)

Ca intotdeauna, va rog cu tot respectul sa nu faceti din asta un subiect religios. Astept comentarii si povestile altora.

Tudy, cu tot respectul, dupa cum se observa in citatul de mai sus si dupa cum ea v-a zis in pagina a 3-a , acest subiect nu se vrea dezbatut din punct de vedere religios, chiar daca are sau nu legatura cu asta.Acest subiect se voia o impartasire de experiente si ganduri proprii, nu ale altora, cu explicatii de ce se crede in reincarnare sau de ce nu.Dar nu explicatii legate de karma, ci de experienta personala...Voi ati inceput sa dezbateti acest subiect ciondanindu-va iar si luand in considerare doar aspectele bisericesti sau religioase.Sincera sa fiu, in afara de primul post al lui Tudy in care zicea ceva de experientele sale, nu prea am mai vazut pe nimeni care sa explice asa ca Misti care e treaba cu ce crede el...Lasati religiile deoparte si spuneti intamplari ale voastre, nu ce zice buddha sau dumnezeu...Ca deja la forumul de religie suntem sufocati de discutiile aprinse si contradictorii.....

de acord cu afrodita si Misti. lasati, oameni buni, religia putin la o parte. eu unul dupa ce am tras cateva "sperieturi" pe forumul "religie" mi-am dat ban si mi-am promis sa nu mai intru acolo, pentru binele meu. nu sunt chiar atat de masochist. va rog, nu ma faceti sa ma banez si de pe acest forum.

sunt tolerant, accept multe, nu dau cu parul, dar ce e prea mult nu-i sanatos. daca vreti sa vorbiti despre religie sau sa faceti referire la religie in orice problema filozofica mergeti pe alte forumuri cu specific religios. va rog, fiti si voi la randul vostru toleranti si acceptati-ne si pe noi. nu ne intoxicati cu invataturile din biblie sau de oricunde altundeva. nu faceti decat opusul a ceea ce ar fi trebuit sa faceti: ne alungati.

va rog, pentru a nu stiu cata oara, lasati-l pe D-zeu acolo unde....

Forumul de religie e "peste gard", ca tot veni vorba - un click-doua departare.
Tot cu respect.

Sincer, eu unul nu spun niciodatã lucruri pe care sã nu le fi simþit înainte, lucruri care sã nu-mi fi fost "confirmate". Tot ceea ce eu afirm e rezultatul "experienþei" mele spirituale. E, dacã vreþi, o modalitate de a evidenþia concluziile la care eu am ajuns (e drept, nu e o modalitate prea eficientã, deoarce trebuie sã mã folosesc doar de Raþiune, apelând la conceptualizãri, teoretizãri ºi abstractizãri ale unor expereinþe ce nu pot fi înþelese doar prin intermediul Raþiunii). Dacã ceilalþi binevoiesc sã mã includã în tot felul de categorii, sã mã supunã comparaþiei cu anumite tipologii comportamentale, e treaba lor... Pentru cã tot ceea ce se observã nu e decât efectul manifestãrii Sinelui. Eu "aleg" sã mã comport în acest fel. Dar asta nu înseamnã cã aºa sunt. Ego-ul nu mai e de mult punctul central al existenþei mele... Intenþia mea era ca discuþiile sã aibã o laturã "spiritualã", ºi nu una "religioasã". Alþii sunt cei care confundã Spiritualitatea cu Religia. Iar dacã modul în care eu îmi prezint ideile duce la discuþii de naturã "religioasã" care deranjeazã, permiteþi-mi sã îmi cer scuze. De asemenea, o sã încetez cu postãrile, pentru a nu perturba bunul mers al dezbaterilor. Vã mulþumesc.

QUOTE ("Tudy")

Tot ceea ce eu afirm e rezultatul "experienþei" mele spirituale.

Experienta personala si experienta colectiva, iata un subiect care merita discutat. Tudy, n-am negat ca nu ai fi avut o experienta personala, dar in partea teoretica a problemei dai dovada de o gandire comuna. Ceea ce crezi tu si ceea ce experimentezi tu nu este nicidecum complet nou si original. Reincarneare e un exemplu bun.

Cu siguranta ca nu singur ai auzit de reincarnare. Ai citit de undeva, ti s-a spus. Ai experimentat si ai gasit optiunea corecta, dar baza teoretica a venit pe cale comuna.

Pare a fi o "gândire comunã", pentru simplul fapt cã a mai fost "întâlnitã" (ºi deci "confirmatã") ºi de alþii...

Cât despre reîncarnare... Ce te face pe tine sã fii aºa de "sigur" cã am citit undeva despre ea sau cã mi s-a spus? Asta nu e decât o prejudecatã, ºi tot ce faci tu e ceea ce face majoritatea: mã priveºti prin prisma unor concepþii despre viaþã inoculate în subconºtient de societatea în care trãim...

Poate cã eu sunt "altfel" decât tot ce-ai întâlnit tu pânã acum... Te-ai gândit vreodatã la asta?! Sau ai exclus aceastã posibilitate din start?... Eu unul am "aflat" despre reîncarnare în urma acelor "experienþe spirituale" despre care vorbeam. Informaþia respectivã mi-a fost "comunicatã", dacã vrei... Abia apoi am început sã citesc ºi sã aflu care anume era "baza teoreticã" a aspectului care îl întâlnisem. ªi cam asta e în mare metoda în care eu mi-am desfãºurat viaþa pânã acum: întâi simþeam ceva, ºi abia apoi mã documentam, ca sã aflu exact ce am simþit. Ca sã-i pot da un nume... Ca sã le pot spune ºi celorlalþi... Mie oricum îmi era indiferent, deoarece eu "trecusem" deja prin acea experienþã.

QUOTE ("Tudy")

Pare a fi o "gândire comunã", pentru simplul fapt cã a mai fost "întâlnitã" (ºi deci "confirmatã") ºi de alþii...

N-am spus "comuna" in sens de "intalnita", ci doar ca exista un sistem cu care poti lua contact. Probabil ca in urma cu 3000 de ani sistemul s-a format pe baza unor experiente personale, dar in prezent el este gata pregatit sa se raspnadeasca intr-o forma clara.

QUOTE ("Tudy")

Poate cã eu sunt "altfel" decât tot ce-ai întâlnit tu pânã acum...

Nu sunt convins, dar imi poti dovedi. Ce anume pot auzi nou de la tine, atat de nou incat sa nu fi citit sau auzit in alta parte?

QUOTE ("Tudy")

: întâi simþeam ceva, ºi abia apoi mã documentam, ca sã aflu exact ce am simþit. Ca sã-i pot da un nume...

Si cu documentarea asta e o poveste. Eu inclin sa cred ca erai cam plictisit de crestinism si cautai ceva nou si interesant. De fapt sentimentul cred ca a fost mai intai de plictiseala si apoi de noutate. Cu siguranta ca ai devorat literatura orientala cu frenezeia unui arheolog vrajit de cine stie ce cetate descoperita.

In urma cu aproape doi ani am avut o corespondeta cu un stundent din India. Tipul era cool si haios. Ca sa fiu politicos mi-am etalat cateva din anemicele mele cunostinte in religiile orientale. Mi-a raspuns: "Wow! Voi, europenii, stiti mai multe despre religia si cultura noastra decat stim noi!". Explicatia era simpla: crescuse in acel mediu si era plictisit. Cauta altceva.

Acest topic a fost editat de Figaro: 16 Jun 2003, 10:44 AM

Nu ºtiu în ce mãsurã ar fi relevantã aceastã metodã. Eu ar trebui sã apelez la concepte raþionale pentru a-þi putea transmite þie acea informaþie "nouã"... Dar dacã tu preferi sã "accepþi" doar partea raþionalã a mesajului, atunci nu ai cum sã "afli" nimic nou. Trebuie sã fii capabil sã simþi dacã eu sunt sau nu "alftel", fãrã sã îmi ceri argumentãri, dovezi, exemple...

Nimeni nu "simte" reincarnarea, Tudy, decat daca i se spune ca exista asa ceva, si decat daca este interesat, adica suficient de plictisit ca sa incerce si ceva nou.

...cât despre ceea ce "înclini" tu sã crezi, asta e problema ta. Astea sunt capacitãþile tale comprehensive...

Pot doar sã-þi spun ºi þie, ca ºi lui aburealã, cã nu mã cunoºti. Îþi faci o iluzie despre fineþea ºi acurateþea analizelor tale psihologice, considerând cã dacã ele au funcþionat pânã acum, ele TREBUIE sã funcþioneze ºi în cazul meu...

QUOTE ("Tudy")

considerând cã dacã ele au funcþionat pânã acum, ele TREBUIE sã funcþioneze ºi în cazul meu...

De ce, tu nu esti om? Cumva sofezi? Examenul psihologic pentru carnet sau orice alt examen psihologic e complet atipic in cazul tau? Eu cred ca "aura" ta e conjuncturala. Sa nu-mi spui ca mergi pe strada cu o esrfa alba in loc de pantaloni si cu talpile unse cu miere. Sa nu-mi spui ca nu iesi cu prietenii in oras sau cu iubita la un film.

QUOTE ("Tudy")

Astea sunt capacitãþile tale comprehensive...

Poate ca astea sunt capacitatile mele comprehensive, dar cu singuranta ca cei de pe lista pot intelege.

Ne poti spune cum ai ajuns la concluziile acestea si ce sentimente ai avut? Dupa cum vezi si Bubu si Abureala au vorbit liber despre experientele lor religoase, fara sa puna problema unei "elite", cum vad ca faci tu.

Poti impartasi aceste exeperiente si cu colegii de forum sau preferi sa le pastrezi departe de gloata?

Acest topic a fost editat de Figaro: 16 Jun 2003, 11:02 AM

În primul rând, sarcasmul nu-ºi are locul într-o discuþie care se vrea a fi "productivã"...

QUOTE ("Figaro")

Examenul psihologic pentru carnet sau orice alt examen psihologic e complet atipic in cazul tau?

Aflã cã pânã ºi psihanaliza freudianã nu e relevantã decât pentru a descrie manifestarea primilor doi dintre cei 7 centri de forþã descriºi în tradiþia hindusã... Orice e dincolo nu poate fi "cuprins" în ºtiinþele umane existente...

QUOTE ("Figaro")

Ne poti spune cum ai ajuns la concluziile acestea si ce sentimente ai avut? Dupa cum vezi si Bubu si Abureala au vorbit liber despre experientele lor religoase, fara sa puna problema unei "elite", cum vad ca faci tu. Poti impartasi aceste exeperiente si cu colegii de forum sau preferi sa le pastrezi departe de gloata?

Am mai încercat ºi cu alte ocazii, dar am întâmplinat aceleaºi reacþii... De aceea, prefer sã nu discut despre unele aspecte ale existenþei mele decât în particular.

Tudy, nu eu m-am inchis in Turnul de Fildes. In mod normal ar fi trebuit sa fie o discutie libera, in care toti sa ne exprimam sentimentele fara chestii de genul: "tu esti redus, nu pricepi". Abureala si Bubu au facut acest lucru fara nici o retinere.

QUOTE ("Tudy")

Aflã cã pânã ºi psihanaliza freudianã nu e relevantã decât pentru a descrie manifestarea primilor doi dintre cei 7 centri de forþã descriºi în tradiþia hindusã... Orice e dincolo nu poate fi "cuprins" în ºtiinþele umane existente...

N-am vorbit de "psihanaliza", Tudy, ci de un banal examen psihologic. Atat.

QUOTE ("Tudy")

cei 7 centri de forþã descriºi în tradiþia hindusã...

Traditie insemnand cumva invatatura care se transmite din generatie in generatie? Aici am vrut sa ajung. Ai argumentat cele spuse de mine. Multumesc.

Eu nu am afirmat sub nici o formã acele lucruri, ºi nu te-am fãcut nici pe tine nici pe oricine altcineva "reduºi". Dimpotrivã, crezi cã dacã asta ar fi fost concepþia mea despre membrii forumului, eu mi-aº mai fi petrecut timpul pe-aici?!...

Cât despre folosirea termenului "tradiþie", poate cã nu a fost cea mai inspiratã alegere, mai ales într-o discuþie cu tine. Sau poate cã trebuia sã folosesc o formulare de genul "întâlniþi ºi în tradiþia hindusã". Dar, dacã nici asta nu e satisfãcãtor, o sã reformulez: "psihanaliza freudianã nu e relevantã decât pentru a descrie manifestarea primilor doi dintre cei 7 centri de forþã întâlniþi, de exemplu, în cunoºtinþele de provenienþã orientalã..." Un "banal" examen psihologic e, dupã cum ai spus ºi tu, un "banal" examen psihologic.

"Argumentarea celor spuse de tine" s-a petrecut datoritã fenomenului cunoscut generic sub denumirea de "percepþie selectivã". Adicã, probabil, undeva în subconºtient, tu îþi doreai sã ai dreptate, aºteptai un "element" care sã-þi confirme perspectiva, "vânai" orice detaliu care sã-þi susþinã concepþiile. Iar în momentul în care ai "întrezãrit" unul, l-ai reinterpretat, l-ai "transformat" în ceva util þie. În ceva util "supunerii" interlocutorului tãu...

"Perceptia selectiva" nu e un argument concludent. Si cred ca in ar trebui sa luam in calcul si latura sociologica a fenomenului.

Ti-am povestit de o experienta avuta cu un prieten - cred ca pot sa-l numesc asa, ca am discutat multe lucruri interesante - din India. Ce nu ti-am spus e ca am facut un schimb cultural, si ca a fost fascinat de spiritualitatea ortodoxa.

Cum crezi ca o persoana crescuta in India, obisnuita cu spiritualitatea hindusa, poate avea o "perceptie selectiva" care sa il duca spre ortodoxie, in timp ce o persoana crescuta in mediu crestin poate avea o "perceptie selectiva" care sa-l duca spre religiile orientale?

O sã închei cu postãrile pe o perioadã nedeterminatã, deoarece nu am nici starea adecvatã ºi nici timpul necesar unei detalieri eficiente ºi complete a experienþelor personale, cel puþin în viitorul apropiat...

QUOTE ("Tudy")

1. Nu am nici starea adecvatã ºi nici timpul necesar unei detalieri eficiente ºi complete a experienþelor personale, cel puþin în viitorul apropiat...

Nu doream detalieri, ci un rezumat. La fel cum au facut Abureala si Bubu. Si timpul lor e pretios

Ok, sa zicem ca o sa explici cate ceva in... urmatorii 4 ani?


Nu suntem off-topic. Tema topicului e credinta in reincarnare.

Nu mi-ai raspuns inca la intrebare. Imi poti raspunde?

P.S. Nu ai timp in general sau nu ai timp doar pentru o discutie cu mine? Daca te retragi un timp de pe forum pot astepta... Desi cand intru pe forum te intalnesc si pe tine navigand...

2 User(s) are browsing this forum: Figaro, Tudy

Acest topic a fost editat de Figaro: 16 Jun 2003, 12:54 PM

QUOTE (Tudy @ Jun 12 2003, 12:52 PM)

(...) Astfel, o explicaþie relevantã a ceea ce înseamnã reîncarnarea o poþi gãsi aici, cu referiri la legea cauzei ºi a efectului, ºi la legea Karmei (de fapt legea Karmei este cea care implicã reîncarnarea)...

In primul site afisat de tine mi se pare ca toate notiunile de simbolistica veche si esoterism sunt continute armonic in cele ce urmeaza (extras de pe site):

“Nimic în univers nu se pierde, totul se transformã; sufletul transmigreazã ºi, trãgând în jurul sãu atom cu atom, el îºi reconstruieºte un nou trup.”

Eu unul am convingerea (retineti!) si nu simplul crez, in reancarnarea spirituala a omului, in varii alte trupuri-carcera ce i se ofera, lasand in urma adevarate siruri de peregrini prin istorie, sub forma inconfundabila a trupurilor omenesti.

---------
AVE!
---------

Figaro si Tudy,

retineti ca "din contradictii se naste Adevarul", in aprecierea veritabilului om al cetatii -Blaise Pascal.

---------
AVE!
---------

QUOTE (Copernic @ Jul 14 2003, 09:01 PM)

Eu unul am convingerea (retineti!) si nu simplul crez, in reancarnarea spirituala a omului, in varii alte trupuri-carcera ce i se ofera, lasand in urma adevarate siruri de peregrini prin istorie, sub forma inconfundabila a trupurilor omenesti.

Ideile circula liber si au chiar o dinamica proprie, dar asta nu are legatura cu reincarnarea sufletului.

O, Doamne! Vad ca sunteti porniti rau de tot!!
Uite de asta nu-mi place mie sa filozofez decat cu femei: ca ele trec direct la simtaminte proprii, la exemple, la cazuri prin care au trecut, la povestiri personale.Voi? Voi ce faceti? Va certati in cuvinte mari si total pe langa subiect. EXPERIENTE PERSONALE, asta a spus Misti ca asteapta! Si , saraca de ea, a avut o experienta personala: a vazut cum subiectul ei, deschis cu intentia de a mai invata ceva, de a mai intalni oameni care cred in reincarnare sau care au avut experiente asemanatoare, deschis cu intentia de a intelege mai bine sau a vedea si alte puncte de vedere, acest subiect ce se voia constructiv, S-A DUS DRACULUI!!! Puteti sa ma injurati, sa ma banati, sa-mi faceti ce vreti, dar asta e adevarul.Va certati ca 2 babe in fata tarabei cu zarzavaturi, care are cea mai frumoasa legatura de patrunjel? Ei bine, nici una nu aveti!! Ma simt a dracului de aiurea citind cum va impungeti..Peste tot, la orice forum...Ma doare sufletu' sa vad ca nici aici nu voi mai putea intra sa citesc, macar, daca nu sa-mi dau cu parerea...Ca nu va faceti prosti sau incompetenti unul pe altul in fata nu inseamna ca va agreeati sau ca discutati civilizat...Va rog mult, MATURIZATI-VA!!! Ca nu dati semne de asa ceva....
P.S.: Nu-mi place sa fac morala, dar chiar ati intrecut , cel putin, masura mea...

Afrodita, iti multumesc pentru interventie, dar cred ca este inutil.
Da, mi-ar fi placut sa-mi fi fost respectata rugamintea ca subiectul sa nu fie transformat intr-unul religios (asa cum cred ca am spus la inceput) dar stii tu cum e cu rugamintile unei muieri: sunt vorbe-n vant...

Si Figaro, "credinta (in reincarnare)" nu inseamna ca este o religie. E doar ceva ce crezi, nu ceva la care te inchini.

Vedeti...din acest motiv am ajuns sa cred, de-alungul timpului, ca femeia tot ea este cea care are dreptate, finalmente. Nu stiu exact ce este, ce fenomen bizar ori inca neelucidat de creierul barbatilor se petrece incat aproape cu fiecare dialog al ideilor se ajunge la un "turnir" al ideilor.
Ai dreptate draga Afrodita, insa Figaro si cu subsemnatul nu ne certam catusi de putin. Doar purtam o discutie <<rooster a rooster>>.

Ca experienta personala de (re)incarnare pot afirma cu tarie ca am perceput-o prin doua evenimente: prima data intr-o calatorie de placere catre Italia acum cca. 3 ani, si a doua oara cand ma aflam in biblioteca orasului. Experientele cumulau un fel de retraire a anumitor evenimente, lucru destul de neobisnuit pentru mine, coroborate cu insasi simtirea gustativa a anumitor fructe ori vizualizarea anumitor portrete, desi eu, cu certitudine nu am fost in acele locuri, medievale cum imi apar in unele vise, decat poate intr-o alta ...viata. Bizar dar va asigur ca este adevarat.
-----------------------------------------------------O_F_F T_O_P_I_C-----------------------------------------------------------------
Am mai avut o alta simtire destul de infricosatoare, legata de spirite/ori neobositele fantome, insa nu am sa vorbesc off-topic pe aceasta tema. Ultima experienta este reala si poate fi dovedita prin intermediul camerei de filmat si a reportofonului pe care le-am pornit imediat dupa care am rupt-o, efectiv, la fuga din camera casei particulare unde neobisnuitul eveniment se petrecuse. Pot sa va dau anumite detalii, totusim ca sa nu va las cu ochii in Soare. Camera s-a umplut de un iz de vechi, de parca nu se mai facuse curat in camera de eoni; era un miros de mucegai oarecum. Imdeiat dupa miros am simtit cum camera se umplea de o energie care nu provenea din corpul meu, si nicidecum nu aveam alte instrumente pornite care sa-mi fi dat acea impresie. Camera se incalzise usor. AM facut o somatie destul de speriat, de ceea ce se intampla in jurul meu; pur si simplu nu-mi venea sa cred ca ceea ce se petrece chiar exista cu adevarat. Deodata dupa somatie s-a lasat un frig aidoma noptilor din Soveja, iar cine a mers prin aceasta statiune stie ce vorbesc. Cand spun frig ma refer la un veritabil "cancer", ca sa fiu colocvial. Am pornit aparatele de inregistrat, si p-aci ti-e drumul. Vorbind serios nu cred ca as mai fi fost in viata daca as mai fi zabovit chiar si cateva minute, datorita conditiei mele cardiace. Evenimentul s-a petrecut chiar in capitala.
---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

------------
AVE!
------------

QUOTE (Copernic @ Jul 15 2003, 02:27 PM)

Experientele cumulau un fel de retraire a anumitor evenimente, lucru destul de neobisnuit pentru mine, coroborate cu insasi simtirea gustativa a anumitor fructe ori vizualizarea anumitor portrete, desi eu, cu certitudine nu am fost in acele locuri, medievale cum imi apar in unele vise, decat poate intr-o alta ...viata. Bizar dar va asigur ca este adevarat.

Copernic, despre asta este subiectul. Vrei sa dezvolti?

Despre partea a 2-a a mesajului tau poate ar trebui sa deschidem alt subiect despre fantome, ingeri si intamplari supranaturale...

Copernic, cred ca exact asta este ceea ce ne place sa discutam. Pe mine ma... fascineaza. Nu lua in tragic refularea Afroditei. Ea stie perfect ce vrea sa spuna si de ce.
Referitor la reincarnare, chiar astazi mi-am reamintit ceva destul de interesant din "Delirul" lui Marin Preda, si care acum vreo 20 de ani ma pusese tare pe ganduri. Era vorba acolo de o persoana care , sub efectul hipnotic, reda imagini "traite", nu in viata ei de pana atunci, ci de-alungul altor vieti parcurse anterior. La prima vedere pare o biata fantezie a unui scriitor cu imaginatia bogata, dar se pare ca treaba asta chiar se petrece in realitate. Intr-un jurnal al acelor ani, am facut o remarca pe care imi permit acum s-o transcriu "Pastram in subconstient imagini apocaliptice pe care le-am primit, supravietuind peste timp. Se pare ca ceea ce stramosii nostri au simtit si trait, ni s-a transmis noua, involuntar si independent de trairile noastre. De aceea copii ni se par adesea geniali, cand ii vedem punand intrebari pe care noi la vremea lor nu le puteam concepe. "
Nu stiu cam dupa cat timp am inceput sa-mi schimb oarecum parerile, dar in general ideea e aceeasi; se pare ca putem avea amintiri ce... nu ne apartin noua , celor din viata actuala...
Cum credeti ca poate fi comentata o asemenea ipoteza?
PS- Cunosc frigul Sovejei. Am radacini in preajma ei!

Acest topic a fost editat de OMU'BUN: 15 Jul 2003, 09:39 PM

Unele idei redate de Copernic m-au facut sa-mi aduc aminte de unele experiente proprii: de multe ori am avut un inexplicabil sentiment de deja-vu. Aceste senzatii le-am trait in cele mai ciudate locuri: in timp ce vizitam un castel din Franta, in timp ce citeam o carte, in timp ce treceam strada in orasul natal, in timp ce ma priveam in oglinda (asta chiar a fost ciudata) sau chiar in timp ce eram la un suc cu niste prieteni. Aceste senzatii le am deja de aproape 10 ani, motiv pentru care acum m-am obisnuit cu ele, aproape ca nici nu le mai percep. In ultima vreme chiar demult nu am mai avut o astfel de senzatie....

Ca a venit vorba de carti (romane) in care este dezbatut subiectul: una din cartile mele preferate este "Pontiful" de Henriette Yvonne Stahl. A citit-o cineva?
Carte care nu stiu cum a trecut de cenzura comunista, a fost publicata in colectia "Romanul de dragoste".

QUOTE ("Copernic")

Imdeiat dupa miros am simtit cum camera se umplea de o energie care nu provenea din corpul meu,

Ce tip de energie? E ciudat cum cei care au o credinta sunt acuzati intotdeauna de misticism, in timp ce amestecul modern al energiilor, aurelor, anselor, cristalelor, manualelor de magie, vrajitorilor de ocazie sunt luate in serios.

Ceea ce e mai ciudat este ca acest fenomen apare intotdeauna doare celor care sunt permeabili, care accepta sau carora le place sau le-ar placea sa li se intample experiente neobisnuite, care sa ii scoate din cenusiul cotidian.

QUOTE ("Copernic")

Camera s-a umplut de un iz de vechi, de parca nu se mai facuse curat in camera de eoni;

Ce anume sunt eonii? Poti dezvolta putin subiectul?

====================================

Crystal Healing



Acest topic a fost editat de Figaro: 16 Jul 2003, 10:36 AM

Cred ca a vrut sa zica :"nu se facuse curat in camera de ani de zile"...Parerea mea...Ma bucur ca am revenit la subiect si va citesc cu mare placere!

Salutari tutror!

Daca imi permiteti sa fiu oarecum off-topic, observ un lucru foarte interesant pe acest thread. Unii dintre cei care se autointituleaza crestini aduc urmatorul argument impotriva reincarnarii: "Nu e normal sa platesc eu pentru ce a facut X acum 500 de ani". Trecind peste discutia "Sunt eu acelasi cu X sau nu" am un comentariu: crestinismul se bazeaza pe ideea ca omul se naste sub stigmatul pacatului initial. Si atunci vin si eu cu intrebarea: de ce sunt eu vinovat pentru pacatul originar comis de Adam si Eva? Pentru ce a fost nevoie ca Iisus sa vina sa ma salveze? De ce este botezul necesar?