Astazi este prima mea zi libera, dupa cca 2 luni.

Ascult o melodie care imi place f mult : The Doors - When The Music's Over
...si postez multe poze...

O taraba din bazar


prima mea masa servita stand "turceste"

O poza la un articol din ziarul local.



Dansuri traditionale la seara internationala.


Vizita la o scoala.

Profesoara cea mai simpatica...
Masina din spate, nu este Dacia. Este Renault 11.



In vizita la un sat din munti.
Aceste "apartamente" nu sunt locuite.

Azi am "suferit" toata ziua din cauza frigului de afara.

Interesanta excursia in Turcia. Cand mai ai chef, mai adauga niste poze si impresii.

Dunarea.




Istanbulul la asfintit.

Super poze ! Aia cu "apartamentele" e de-a dreptul faina.

Acestea erau in afara satului

Mi-e rusine de ca am facut azi... dar a fost esential
Am dat spaga .

Azi am meditat, si am primit meditatii.

Azi am avut un examen...
A fost fain...
Vine profesorul si ne intreaba ce an suntem, apoi ne zice sa formulam noi doua exercitii si sa le si rezolvam.

Azi mi-am usurat portofelul de o suma impresionabila... Dar am 5 dinti noi...

Maine am sa donez sange pentru seful meu.

Toata ziua de azi am fost o leguma.

Imi este dor de o excursie...

Caut bani, ca sa ma duc la concert la Therion

inca nu am gasit banii....


M-am apucat sa-mi zugravesc camera.

Sunt in grafic cu zugravitul...

Am terminat si cu zugravitul...
M-am intors la programul foarte incarcat.

Sufar de o lipsa acuta de bani... Datoriile mele depasesc 1000 lei. De vina? dentistul...
Noroc, ca, creditorii fac parte din familie.



In seara asta am chef sa ies cu prietenii la o bere... intr-un bar rock.

m-am intors... putin cam turmentet.

si azi, am muncit ca un erou...
dar maine toata ziua o am libera.

Azi a fost o zi foarte
Am picat si a treia oara un examen...

Maine cumpar bilete la concertul IRIS din 18 dec

Concertul sa anulat.

Am o sefa super-nesimtita.
Colegii mi-au pus deoparte niste delicatese, si sefa le-a mancat ea. (stia ca sunt pentru mine)
Schimb politica fata de ea...

Minute interminabile, timp infinit, praf alb şi ireal ce îţi alunecă pe mâna, o seringă infectă, pupile dilatate şi corp inert, capul în piept şi mintea departe, mult prea departe pentru a o mai putea urmări , gânduri îngheţate în faţa unor vise false, dar care te fascinează, te înghit şi te pierd, iar apoi te lasă mort în faţa creierului tău care priveşte imobilizat şi neajutorat iluzia în care îţi omori gândurile tale necontrolate.
Şi te scufunzi încet...
Un corp care te poartă veşnic în aceeaşi bancă insipidă şi sadică, spre violul spiritual al unor concepţii în care nu crezi, dar pe care trebuie să le asculţi, să le memorezi, să ţi le întipăreşti în minte, să le accepţi ca fiind ale tale. Nu crezi, eşti un inadaptat, dar nu te simţi străin, nu te simţi singur pentru ca acasă, în faţa oglinzii, vezi cât de minunat eşti, acasă nu-i vezi pe ceilalţi când te înjosesc şi te batjocoresc râzând de capul tău mare şi de corpul tău diform. Oglinda, singura ta prietenă, te arată aşa cum eşti, iţi creeaza imaginea pe care o vrei, pe care o crezi, de care ai nevoie.
Şi te iubeşti atunci...
Un corp care ascunde defapt adevaratul tău suflet, mască tristă a trecerii timpului fără urme peste tine, ura inchisă ermetic într-un suflet aparent agitat, care nu permite nimănui apropierea, care nu ştie să dea sau să primească, care se resemnează cu iubirea pe care şi-o oferă singur.
Dar nu te mai simţi împlinit...
O minte tulburată te convinge azi că eşti un nimic, mâine că eşti alchimist care pătrunde secretele lumii, te face să mori şi să trăieşti, să te conformezi sau să te răzvrăteşti, să uiţi că exişti, să cânţi, să râzi, să lupţi, să te laşi învins, să pleci capul, să dispari.
Ce mai eşti tu acum?
Un cadavru, prin ale cărui vene nu mai curge decât praful alb cu care te hraneşti, prin al cărui creier nu mai trec decât întepăturile pe care le mai simţi din când în când.
În puţinele momente de conştienţă meditezi la viaţa ta de dinainte: nu ţi-e dor; şi atunci căutai ceva, doar că într-o cu totul altă iluzie. Era bine să ai aproape oameni care te simţeau parte din ei deşi nu aveai o importanţă deosebită. Îţi plăcea când plecai în dimineţile reci şi ploioase să te plimbi pe străzile pustii ca să observi fiecare detaliu al oraşului pustiu în care lumea se ascundea de ploaie. Îţi aminteşti şi zilele toride când plecai să te uiţi la oameni şi te simţeai unul cu ei sub acelaşi soare supunător.
De ce ai părăsit lumea aceea? De ce-ai ales drumul acesta scurt, dar distrugător? De ce n-ai crezut în tine? De ce n-ai mai sperat?
Ţi-e frică acum...
Nu ţi-e dor de ce-a fost înainte. Acum nu vrei decât să scapi din camera aceasta care te sufocă, care te omoară şi te limitează sistematic, ai vrea să fugi şi să îţi muşti degetele pentru a mai amâna un pic momentul când dorinţa de praf îţi va cuprinde iar creierul şi trupul, dar cămaşa de forţă nu-ţi permite să te mişti. Şi te pierzi din nou in gândurile tale tulburi şi pline de praf.
Şi vrei aer şi vrei să-ţi înfigi unghiile în carne ca să simţi şi tu ceva palpabil,real, dar cămaşa nu te lasă şi începi să urli şi să te izbeşti cât poţi de tare de pereţii căptuşiţi tocmai ca să nu te răneşti...şi urletul tău răsună pe coridoarele sinistre şi reci, în camerele celorlalţi, care ascultă înspăimântaţi şi încântaţi disperarea ta.Vrei să vezi uşa căzând şi te izbeşti în ea acum şi urli de parcă cineva ar răsuci un cuţit în tine.Vrei să vezi gardianul venind , să-l împingi, să fugi şi să fii în sfârşit liber.
Dar iată că se aud paşi pe coridor şi te bucuri, mai urli doar ca să fii sigur că va veni aici şi îţi roteşti privirea prin camera ca să vezi de unde ar fi mai bine să-l ataci.Dar vai, agitaţia ta a făcut ca praful să se ridice în cameră, iar urletul tău isteric şi fericit îţi îngheaţă în gât şi vrei să ieşi. Şi mergi spre uşă urlând disperat, dar doi gardieni te prind şi te imobilizează, iar tu urli mereu :"Deschideţi geamul, scoateţi praful de aici!". Dar ei nu te ascultă şi simţi o nouă întepătură care te înmoaie şi îţi mai mişti încă buzele încercând să rosteşti aceeaşi frază disperată şi rugătoare şi înainte de a deveni inconştient îl auzi pe cel care avea încă seringa în braţul tău:



"Biet nebun, praful e în TINE!"

Am sfarsit o saptamana foarte incarcata... dar am avut satisfactia lucrului implimit , toti clientii de la munca au fost multumiti de serviciile aduse de mine.
Dar dupa o saptamana "nebuna" ma asteapta un craciun cum nu mi-am dorit...

Cred ca sunt unic...
Nu-mi plac colindele.

...si ma pregatesc sa ies cu prietenii la o bere.

Cred ca ma simt putin ciudat...
sa ies cu prietenii la bere in seara de craciun.
Dar pe mine ma lasa rece toata "vraja" Craciunului.
nu stiu daca am sa ma mai schim vreo data.

Ieri am fost cu prietenii intro pizzerie si am baut decat bere... fara pizza

am luat vacanta... in sfarsit.

Azi am facut timp de 3 ore jumate , cumparaturi pentru revelion.
Simteam ca mor...

A trecut si revelionul... Mi-a ramas mancare ca pentru o luna
Cred ca toti invitatii s-au simtit bine, pentru mine a fost foarte fain.
I-am invitat pe toti si in seara asta, pentru sf. Vasile
Acum sunt mort de oboseala...

m-am trezit

Sa terminat cu revelionul.
Si cu Sf. Vasile...
Azi vrem sa ne intalnim in aceeasi formula ca de rev si sf. Vasile, in Piata Sfatului.
Ne-am simtit asa de bine, ca vrem sa pastram formula