Cinci gusturi ar fi prea multe, Data'q, curcubeul are gustul sperantei - poate fiindca asta reprezinta: legamant.

Legamant...
Da, curcubeu leaga doua suflete, doua trupuri, doua minti... Unindu-le cu culorile sale, ce cred eu ca semnifica toate trairile, simtamintele celor doi... Dar tot cred ca macar fiecare culoare a sa are un gust diferit...

Ce-as vrea sa simt acum ploaia!... Si sa alerg, sa alerg pe curba lui, sa ajung in acel capat...
Zi-mi Fantasee, e chiar asa de greu sa te urci pe-un curcubeu? Si apoi?... Cobori (cazi) sau speri sa te intalnesti cu celalalt acolo?

Greu sau usor, nu stiu; vorba este: ce gust ar avea cazatura?
Uneori imi pare ca dezamagirile sunt ca maracuja - arata urat, dar aroma este de neuitat. Orice esec ar trebui sa aiba gust de fruct exotic, efemer, din alte meleaguri, foarte scump; prin urmare, il cunosti o singura data.

Daca vrei sa incerci maracuja, exista tic-tac-uri cu aroma asta.

Ziua de astazi a avut gust de piatra seaca. Poate o fi fost piatra lui Sisif, saracul, te pomenesti ca o fi evadat intr-o vacanta si o fi picat magareata pe mine .

Ma gandesc, Data'q, turcoazul are gust?

Acest topic a fost editat de Fantasee: 13 Jul 2006, 06:42 PM

Turcoaz?! Cum sa nu?...
Trebuie sa aiba un gust racoritor, din ala care-ti fericeste ziua dupa o zi torida... Stii ca toropeala s-a dus si te bucuri de aceasta "culoare"...
Cu cat e mai inchisa culoarea cu cat efectul este mai

Ce gust are "inca" (still) ?...

"Inca" are gustul pasului urmator: aroma caisei desfacute cu patru degete inclusiv ignorarea miezului amar, marca neprevazutului.

Miezul... Se arunca sau se pastreaza ca amintire?... Asa... Pus la colectie?... Sa i se cicatrizeze gustul amar, sa-i crape scoarta, iar praful zilelor ce vor urma s-i acopere aceste cruste... Asa oare?

1.Ce bine se simte aerul inaintea ploii! De parca iti promite ca dupa ploaie va fi si mai bine... Mult, mult mai bine...
Gustul promisiunii... Iti lasa gura apa...

2.O fi gustul ce ramane pe lingurita o alta definitie a amintirii? De ce mai spalam linguritele?...
Mai bine cumparam altele, gata de folosire...

Am vizitat Libanul de patru ori: exista un anumit loc, un anumit timp in care tot vazduhul este parfumat amar si parca simti o frunza de menta sub limba . Uf .

Ce noroc pe capul meu!...
Mi-e si asa imi place gustul acru, la mancaruri, dar mai ales la vinuri, uite ca si rabdarea tot asa o simt... Acra!...
Dar nu-i rea... Ori eu m-am obisnuit cu ea... Si zau ca nu vreau sa ma dezobisnuiesc...

Vai si amar de cei carora li se acreste in sens negativ...

PS: Presupun ca in lumea fizica depinde si mirosul acriturii, ca sa-ti placa... O fi asa si-n lumea mai putin fizica?...

Acest topic a fost editat de Data'q: 21 Jul 2006, 07:27 AM

Cred ca asa este, Data'q. Uneori trebuie si ceva acreala ca sa nu devina dulcele amar.

Mmm...Cum ar zice William Wallace: Freedom!!! Cam asa e si gustul papadiilor... Da, ai citit bine... Ce? N-ai gustat pana acum, Fantasee?... Hai mai...

Gusti putin si adormi... Si apoi zbori... In vis, bineinteles... Ca un fulg (norocel) de papadie...Din aia care-i vezi pe strada ca zboooor, dar nu poti sa-i prinzi prea usor... Pai de ce? Poti sa prinzi un vis?... Mai rar...

Am vazut odata vreo sapte-opt lipiti intre ei... Acolo vis nu gluma...

Reteta:
Se iau sapte kilograme de cozi de papadie... Se usuca tei lumi de zile... Apoi se piseaza, pana se obtine un praf verzui, deschis...
Cu ceva apa de izvor, praf de copt de la Magician, lacrimi de balauras, cateva mere de la pitici si cateva oua de la gaina de aur (fostul puisor aurit) se fac niste placintele de mai mare dragul...
Bineinteles, in cuptorul bucateresei...

Acest topic a fost editat de Data'q: 4 Aug 2006, 08:07 AM

Interesant gust trebuie sa aiba papadiile astea, zau asa! Am inteleees: ma ocup de povesti, maine cel tarziu, promiiit.

Ziua de azi a avut gust de "sta-i-ar stalpu'" - urarea vranceneasca, zice de bine , mai ales ca inainte de crestinism se punea un cataroi mai marisor asa, ca sa nu uite omu' unde sa duca flori o data pe an ...
Astept o zi anume, cu gust de fructele rabdarii - un fel de dulce-acrisor cu glazura rece de pelin .

Pelin zici?... Da, asa-i si cu papadiile astea, daca nu nimeresti cum trebuie reteta iese o amarala de mai mare jalea...

As vrea sa gust zapada acum... Am in congelator, dar nu din aia vreau... As vrea de la pervazul ferestrei, fulgi din prima ninsoare...

Am gasit azi de vanzare, pe strada, aiurea, busuioc verde-verde, dintr-ala de miroase in toata casa daca il zgaltai. Avea gust de copilarie l-am cumparat si am stiut ca raman fara el pana la urma, ca nu apuc sa-l duc acasa.
Asa a si fost: l-am uitat la mama asa-mi trebuie daca ma simt prea bine in casa parinteasca. Ziua de azi a avut gust de copilarie, garnisit cu deja-vu, plus un mot de avocado.

Dupa cum ploua zilele astea, Data'q, se cam vad mustatile primei ninsori, sade numai bine pitita dupa vreun colt ... ajunge aici intr-o miercuri ...

Gusturi si mirosuri... Gusturi si mirosuri... Asta gasesti in piata la 8-9 dimineata, intr-o zi de marti... :ohyea:

Aranjatul legumelor pe taraba, limbajul, mofturile, strambatul din nas, toate-toate gusturi... O vreme ploioasa, cu o somnolenta ce pluteste-n jur, numai bine sa-mi prind pofta de... varietate.

Daca as fi nevoit sa astept vreodata vreo 4-5 ore ceva sau pe cineva, atunci in piata as vrea sa astept... NU m-as plictisi...

PS: Vreau si eu ninsoare...

Stii cum iti invadeaza narile si gatul, parca si urechile si spatiul dintre degete? Tot colbul unui drum de tara pe care alergi din rasputeri, adica .... si cam asta a fost gustul zilei de azi.
Destul de amuzant, mai ales pentru o fiinta molateca, mai ales ca nu ma grabesc nici daca ar da turcii din nou . Sufletul o fi alergand incotrova, parca pot sti ori poate ca gustul prafos este al lui si nu al zilei.

Chiar nu stii?... Se poate?... Hai mai... Poti sa afli macar si sa-mi zici si mie... Stii si tu doar ca gustul prafos e de atatea si atatea feluri...

Fiecare lasa o urma de praf in urma sa... Gustul il simt doar ce-i interesati, constient sau, daca-s prea orbi, inconstient...

Este inca dimineata, dar simt ca ziua de azi ar putea avea gust de "trebuie" - cam metalic de data asta, chiar coclit pe alocuri, dar imi spun mereu ca toate au rostul lor. Si ca nu este treaba mea sa stiu rosturile.
La fel vremurile, fiecare cu gustul ei. Cele apuse n-au nicicand aroma de mucegai, cele ce vin au aroma fructata a efervescentei lui "visez".

Gustul cafeniu al serii, inmiresmat de dansul picaturilor de ploaie, n-are astampar ... Are limbrici !... cum ar spune un cunoscut clasic in viata ... Se joaca dom'le gustul asta, rascoleste prin sertarele (inca neordonate) de amintiri si cauta si cauta ... Cred ca ziua de maine ... Sau niste amintiri ... I-as zice ca inca-s vise, dar cautarea lui imi gadila narile, urechile, si-mi face pielea de gaina ... Asa ca-l las ...

Fascinanta aroma cafelei, nu-i asa, Data'q? Impatimitii cafelei stiu asta in amanunt, dar sunt si nepasionati care apreciaza mirosul, fara sa simta nevoia de a-i cunoaste si gustul.

Am stat cu nasul intr-o lamaie verde mai devreme, dupa ce stranutasem zdravan in urma intalnirii cu praful unor cotloane. Gustul a fost cel al inceputului ... exista pe lumea asta cineva sa nu-i placa inceputurile?
Simtind pe limba inca o data aroma de "orice este posibil", plonjam si mai adanc in copilarie: timpul tuturor viselor frumoase.

Care-i diferenta intre un gust nou si unul vechi?

Cel vechi il cunosti, chiar prea bine cateodata ... Stii pe ce parte a limbii sa-l gusti ca sa eviti ce nu-ti place, si intotdeauna poti sa-ti amintesti cum era acel gust ...

Dar cel nou ... Da, iti amintesti, dar daca ti-a placut, vrei mai mult, mai mult, si nu te mai saturi ...
Copil fiind puneam bomboana intr-o falca si incercam s-o uit acolo ca sa-i simt gustul macar o ora ... Incercam, dar imediat o luam la rontait (pa masele)... Si acum imi topesc patratelele de ciocolata in gura, never chew ...
Asa si un gust nou mult-mult placut ... Iti infingi pumnul in bolul cu bomboane si-ti umpli buzunarele, ca atunci cand terbuie sa pleci sa nu-ti mai para chiar atat de rau (ai rezerve pana data viitoare ) ...

Si gustul vechi iar te-nvaluie, dar fugi repejor intr-o scorbura de nuc si desfaci fios o bomboana si pentru ceva timp zbori ...

Gusturi .. Cica nu se discuta ... Fiecare cu ale lui ...

PS: Bine mai e cand cel nou devine cel vechi si parca de fiecare data mai descoperi ceva nou ... Ce stiti voi/tu? Nica!...

Acest topic a fost editat de Data'q: 10 Sep 2006, 09:41 PM

Nu ne ramane decat sa ghicim, Data'q si ai dreptate: fiecare om cu rosturile gusturilor sale. Si daca vom avea candva norocul de a descoperi ca si altii au gusturi asemanatoare, ne vom bucura de ele si mai mult.

Diferenta dintre nou si vechi este ... timpul. Gustul este acelasi, dar il inveti atat de bine incat pare impregnat in propria-ti carne.

Este timpul prunelor brumate. Imi place sa le strang la capete, intre degetul mare si aratator, pana ce pocnesc. Ce bine miroase o pruna pocnita astfel! Samburele (saracul!) arata a animalut dibuit in vizuina.
Este timpul vinului de smochine - ademenitoare licoare, zau asa!

Prune brumate ... Have mercy ...
Las', ai tu prune, dar eu am pere ... Maaari si gaaalbene, culese de sub milenarul par ...

Seth: What's that like? What's it taste like? Describe it like Hemingway.
Maggie Rice: Well, it tastes like a pear. You don't know what a pear tastes like?
Seth: I don't know what a pear tastes like to you.
Maggie Rice: Sweet, juicy, soft on your tongue, grainy like a sugary sand that dissolves in your mouth. How's that?
Seth: It's perfect.

Mmm?

Mmmm ... ziua asta are gustul lipsei de chef. Nu vreau sa fac ce trebuie, vreau sa fac ce vreau si nu trebuie facut acum - gustul amanarii este salbatic aproape intotdeauna.
Cand sunt gata-gata sa pic in capcana lui "vreau" ma concediez singura cu un "nu acum" si reusesc sa ma duc de nas adesea .

Vointa violenta trimite timpul la colt, in genunchi ... pe coji de nuci si necajitul se duce ... razand pe infundate (), fiindca cine rade la urma se hlizeste mai cu pofta.

Ce gust mai are si vantul asta...
Metalic... Si rece... Si te ia din toate partile, te inconjura, si nici nu-ti spune de unde-ti sare-n coaste... Te cuprinde pe la spate, iti strange burta, de uiti si de foame, de sete, de toate, si apoi ii simti respiratia-n ceafa ta... Rade usor, sa-l auzi doar tu, apoi iti spunde ca nu mai scapi... Si te-apuca jalea!...

Apoi cazi in gol, iar acel gust metalic ti-a patruns in toate oscioarele...

S te uiti in jos cum cazi, inchizi ochii incet si lasi speranta sa te-nvaluie... Gata!... Ti-a ajuns cu jalea!...
Si te trezesti... Stii ca ai pe careva langa tine si te tine de mana, de suflet si nu-ti va da drumul pentru nimic!
Si-ti continui treaba, drumul, orice faceai tu cand ai simitit vantul ala prin tine...

Ferestrele sufletului sunt adesea ferecate cu cheile timpului, Data'q. Uneori timpul le lasa slobode, chiar in bataia vanturilor, fiindca o aerisire face bine, din cand in cand.
Stie timpul ce stie, sa tinem minte gura de aer proaspat care ne sperie uneori. Gustul amintirilor tine inima impacata.

Gust metalic, gust metalic...
Ca un stomac captusit pe dinauntru cu zimti de fier, care n-are ce roade, si ti-o foameee!... Simti cum ti se rod zimtii, dar fi fara grija, cresc altii...
Asa-i cand nu faci ce-ai fi vrut sa faci la ora asta... Si-n schimb mai trebuie sa-i induri si pe altii care nu-s decat pufuleti, ca paine ar fi prea mult sa le zic, pe langa cozonacul cu care te hraneai in fiecare seara...

Asa-i Fantasee, pan' ce te ia frigul de atata aerisire...
Toata lumea de abia asteapta desertul, dar cand mananci o saptamana, doua doar desert, ti-e dor de mancare sanatoasa... Dor de hrana mea...

Acest topic a fost editat de Data'q: 1 Oct 2006, 08:53 PM

Dorurile astea, Data'q sunt amare dulceturi zaharisite printr-un cotlon de suflet. Nu lasa sa-ti acreasca vreo clipa, fiindca niciun gust nu poate fi aidoma altuia, niciun om aidoma altuia.
Cufundand batonul de metal in otrava amarnica, se curata de toate gusturile. Noroc ca nu stim noi prelucra toate amaraciunile, altminteri metalurgia ar cunoaste un avant nerecomandat.

N-a avut inca vreme ziua de azi sa aiba propriul gust. Insa pe la pranz va aduce arome pariziene peste suflet si peste priviri. Ma intrebam uneori cata rabdare poate avea un visator oarecare, cat poate astepta o intoarcere prea mult amanata. Mi-e dor uneori de diminetile Parisului, de sunetul caldaramului (care este altfel in fiecare oras al lumii), de nepasarea vanturilor calde.
Intoarcerea acasa imi va pricinui, insa, o bucurie mult mai mare. Fiindca orice am iubi mai tarziu, intaia matrice emotionala nu ne paraseste nicicand.

Ti-e foame... Si ti-e o foaameee... Ca de lup... Cateva zile numai asta te roade...
Si-n tot acest timp esti hranit cu apa... Apa dulce de izvor, asa-i, ce curge din pamantul pe care calci de cand stii ca-i faci umbra, dar asta nu te incalzeste cu nimic... Apa-i rece, hrana-i calda...
Dar se spun ca un om poate rezista fara mancare mai mult decat fara apa, asa ca de ce sa nu incercam si noi? Stiu, stiu ca nu m-a lasat nimeni fara mancare atata timp de bunavoie, dar foame tot imi este...

Fantasee, tu ce recomanzi unui flamand?
Intaia matrice emotionala? Eu sunt mic, nu stiu nimic Zi-mi mai mult, te rog...

Stii ce face o masa buna intr-una excelenta? Sigur ca stii, dar pentru mine e altceva... Poate... As presupune ca pentru fiecare din noi e altfel, dar trebuie sa existe si oameni cu aceleasi preferinte... Deviez! Not good!

Vinul!... Cu o friptura te-neci, o coaja de paine te zgarie, totul devine uscat, dar cand mai iei o gura de vin dintr-un pahar ce nu se goleste niciodata, parca e altfel... Ba da, se goleste, dar numai cand se termina masa... Am eu grija de asta: doar gusti din el, iar la sfarsit, dupa ce ai mestecat si ultima inghititura, savurezi ultima gura de vin... Ca sa ramai cu acel gust!...Desert? L-ai dat celor mici!...

Putin acrisor, ca sa-ti atraga atentia de la masa copioasa din fata ta, sa uiti de toate bunataturile din fata ta... Acum ma bei doar pe mine, ma simti doar pe mine.... Si rosu, ca sa nu-ti uiti nicicand greseala, daca cumva ai varsat vreo picatura... Perfect!
3, lasi paharul pe masa...
2, inghiti vinul... Nu incerca sa tii minte gustul, nu vei putea... Placerea da, gustul nu...
1, deschizi ochii...
When I snap my fingers you'll continue your meal

Pentru mine, vinul e mai bun ca desertul... Isi are si acesta locul lui, bineinteles, dar nu dupa masa... Poate in timpul zilei, cand mori de cald... Sau de frig... Si mai am obiceiul sa-mi mananc desertul fooaarte incet... Sa dureze... Ca si vinul, cat mai mult... Diferenta e ca desertul se mai schimba (trebuie!), vinul nu, slava Domnului...
Din cate or exista, am numarat 82 de feluri de desert ce mi-ar placea... Poate le voi incerca pe toate-n viata asta... Who knows?

Intaia matrice emotionala: primul model care ti-a impresionat sufletelul. Prima femeie iubita, in cazul tau.

Unui flamand i-as cere sa-si nege foamea mai intai, ca sa o poata accepta pe deplin mai tarziu. Dupa ce o intelege cat de bine poate el, poate incepe manca plictisit - fiindca intensitatea interesului se manifesta plenar pe durate mici.

Zilele din urma, in care n-am putut scrie, mi-au lasat gustul de datorie nefacuta. Noroc ca nimic nu se pierde, totul se transforma.

Piscotul unui pahar de sampanie leaga timpul nou de vremurile vechi. La ceas de sarbatoare, sperantele au gustul realitatii.

Unu! Un suflet, o minte, un trup, un gand... Un gust!
Una! Un suflet, o minte, un trup, un gand... Un gust!

Una si cu unu fac doi. Cuplu, pereche, sfera...

Cand amesteci doua gusturi, ce simti? De obicei alterneaza, cand unul cand altul, pana ce te trezesti ca ai si inghitit, daca ti-a placut... :ofyeah: Si mai vrei!... Rau e cand un gust strica pe celalalt , caci scapare nu exista...

Gandurile... Astea-s ca vrabiutele-n aer, se fugaresc unele pe altele, n-au stare... Mai rar vezi un uliu flamand, care macina si macina si nu da pace sau vreo bufnita ce nu lasa somnul sa se apropie... Dar poti tu oare sa deosebesti vrabiutele-ntre ele?...

Trupurile atrag atentia, trupurile apara, trupurile incalzesc, mangaie, trupurile tremura... Sau trupurile resping, caci de, au ofilit deja... Trupurile se mai si ofilesc, cu timpul, fiindca...

...fiindca mintile se usuca inainte de vreme, nu-s udate cu lacrimi de bucurie, de dor, de pasiune... Fiindca minitle mucegaiesc, in loc sa infloreasca, intr-o continua primavara...

Mintilor le-ar trebui suflete, caci unul nu-i de ajuns... Ce-i coaja fara miez?... Da' miezul fara coaja? Unde-ar fi sfera? Spirala datatoare de bucurie, de liniste, de caldura... Infloresc doua suflete ce se ating, se mangaie, ce au grija de mintile, trupurile si gandurile lor... Si ce gust ar putea amari asa lumina?
Nu poti pierde ce-i al tau... Nu poti desface o sfera ce nu se vrea desfacuta...

Iti sade bine indragostit, bag seama scuza-ma, n-as vrea sa fiu indiscreta.

Si ai dreptate, nu poti pierde ceea ce este al tau, fiindca vine fara voia ta si cand pleaca, daca pleaca, asemenea. Timpul le-ar sti pe toate, daca nu ni s-ar strepezi dintii de la atata rabdare. Gustul dulce-amar al vremurilor apuse si efervescenta celor ce stau sa vina sunt cuprinse laolalta in gustul sarat al mainii intinse.
Numai ca atunci cand ti se intinde o mana, printr-o eroare pur sociala, o strangi, in loc sa o gusti.

Acuma, Fantasee, stii tu, dragostea si gripa nu le poti ascunde... Apropo, A. mea va pupa pe toti, ca va mai citeste si ea, cand n-o tin eu ocupata ...

Karma ar zice unii... Ce gust o fi avand karma asta, bucatareaso? Eu zic ca are gustul laptelui fiert... E bun si te incalzeste daca l-ai pazit sa nu dea-n clocot... Sporeste-l Doamne! ar zice cineva din satul bunicii mele...
Si-l poti bea si rece, cand ia trecut caldura...

Mie unul cel mai mult imi place laptele cu mamaliga...
Dar, bineinteles, eu nu vorbesc aici nici de lapte, nici de mamaliga...

Acest topic a fost editat de Data'q: 22 Oct 2006, 08:28 PM