[EDIT. Citarea întregului mesaj precedent este interzisă de regulament.]

Explicatia este extrem de simpla. Asemnea "entitati" cum le numiti voi exista. In lumea de dincolo. Si daca te vei uita vei vedea ca exista comunitati absolut izolate care au trait asemenea experiente. Deci, nu trebuie sa iti povesteasca cineva, ca sa crezi. Dar, ca intotdeuana, adevarul este lucrul cel mai putin credibil cu putinta.

Acest topic a fost editat de Amenhotep: 11 Apr 2006, 06:32 PM

Abureală, cred că ai postat din greşeală aici replica pentru vreun alt mesaj, din alt forum.

Ce "entităţi" ("cum le numim noi"! ) vezi tu în ceea ce-am întrebat? Dă un Find pe textul întrebării, să vezi dacă găseşti vreo "entitate".

Eu te-ntreb de explicaţii şi mecanisme (acelea pe care ai pretins că le ştii), iar tu răspunzi cu ceva ce pare fie un delir, fie o greşeală. Uite, dacă succesiunea întrebărilor într-un singur paragraf te-a debusolat, le reiau numerotate:

1. Care este explicaţia faptului că unii (destul de mulţi) oameni au înclinaţii religioase (diverse: unii sunt şiiţi, alţii suniţi, alţii satanişti, alţii creştini, alţii îl venerează pe zeul Baal, alţii se-nchină la zeul-banană etc.)?

2. A fost valabil lucrul acesta [adică fenomenul de mai sus, împreună cu explicaţia de la pct. 1] dintotdeauna? La fel se simţeau înclinaţi şi strămoşii strămoşilor strămoşilor noştri?

3. Care-i mecanismul prin care o comunitate umană devine religioasă în condiţiile în care nimeni nu vine din afară să-i povestească despre zei?

a

Cred ca abureala ti-ar replica "dar vin din afara sa-i povesteasca! si vin chiar acele diverse entitati". Iisus a fost o astfel de entitate (zicea el), Mahomed vorbea cu arhanghelii etc. Cam in orice religie a existat un individ care avea acces la acele entitati.

Acest topic a fost editat de Catalin: 11 Apr 2006, 08:47 PM

Deci crezi că el vrea să spună că factorul-cauză a fenomenului religios este intervenţia din exterior?

a

Eu asa am inteles.

Dacă-i aşa, e foarte ciudat. Pentru că se opune ideii susţinute de Mothman, Octavi şi alţii cum că e în natura omului să fie religios. Abureală susţine deci că religiozitatea nu stă în firea omului, ci se declanşează oarecum ca urmare a unei coerciţii externe...

Dar mai bine să aşteptăm şi să vedem ce zice însuşi Abureală.

(Sau... vrei să faci pe avocatul lui? Vrei să susţii tu aici poziţia pe care-o bănuieşti a fi a lui Abureală? Gosh, ce uşurare ar fi dac-ai vrea să faci exerciţiul ăsta! Că eu cu logica şi coerenţa lui Abureală nu prea mă descurc... )

a

Da, fac eu pe avocatul sau. Deci, ideea e urmatoarea: religia e foarte similara cu stiinta, cu cunoasterea in general. Asta inseamna ca observi ceva, o entitate, nu ti-o poti explica, ea fiind dincolo de logica ta, si atunci presupui in mod natural... supranaturalul. Stiu ca suna cam ilogic la prima vedere dar pana la urma are sens, daca e sa gandim din punctul de vedere al primitivului...

[EDITAT consideraţii off-topic despre ce şi cum discută forumiştii evoluaţi cu cei primitivi.]

Acest topic a fost editat de Amenhotep: 12 Apr 2006, 12:19 PM

Eu am serioase dubii că asta a vrut să spună Abureală... Şi tare mi-e că nici nu vom afla dacă ai intuit corect sau nu, pentru că pare că nu vrea să continue discuţia, nu vrea să-şi expună aici teoria (despre subiectul discutat), nu vrea să argumenteze ceea ce pretinde că ştie.

Nu mi-e clar ce înseamnă "fenomen natural" (respectiv "fenomen supra-natural").

Dacă defineşti "natural = ceea ce îmi pot explica; supra-natural = ceea ce nu-mi pot explica", toată teoria devine un mare pleonasm. Se reduce la "nu-mi pot explica ceea ce nu-mi pot explica".

Aşadar, trebuie să defineşti natural/supra-natural altfel, nu logico-epistemic.

Eu mai ştiu o singură altă variantă: "natural = non-aleatoriu; guvernat de nişte legi; predictibil (de către acela ce ar cunoaşte legile)". În definiţie nu se spune nimic despre cunoaşterea efectivă a legilor -- omul s-ar putea să le ştie deja, sau să nu le fi descoperit încă. Astfel se rupe dependenţa de cunoaşterea umană, noţiunea devenind mai obiectivă.

Observaţie: Ambele definiţii ale "naturalului/supra-naturalului" nu prea sunt verificate de noţiunea comună de "entitate", cum îi zice Abureală. Pentru că:

1. "Entităţile" pot fi explicate (religia chiar asta face, cu maximă plăcere: explică cum vine treaba cu "entităţile"!),

2. "Entităţile" respectă nişte reguli, nişte legi, nişte principii. Nu acţionează la întâmplare, fără nici o noimă. Deci comportamentul lor e predictibil. (Că noi cunoaştem sau nu "principiile de funcţionare", asta e irelevant.)

Aşadar, ce înseamnă până la urmă "supra-natural" în cadrul teoriei expuse în mesajul precedent?

a

Revin sa comentez o afirmatie mai veche pe acest topic. Dar inainte de asta, legat de comentariul meu, as vrea sa fac o precizare vis-a-vis de perspectiva din care privim noi lucrurile acum.
Pentru a fi cat mai clar va propun sa va imaginati o proiectie spatiala pe un plan. Adica sa ne imaginam ca pe o distanta de cativa metrii infigem niste tarusi in pamant, nealiniati distribuiti aleator intre doua limite. Daca punem o lumina intr-un capat al campului de tarusi si o foaie de hartie de cealatla parte, vom avea o proiectie cu urmatoarele caracteristici: un corp cu latura de sus usor ondulata, si cu mici diferente de nuanta de gri. Poate din loc in loc, prevazut cu mici fante de lumina. Cam asa percepem noi proiectia unui camp de tarusi.
In mod asemanator percepem si trecutul. In ciuda dovezilor arhiologice si chiar a unor datari mai mult sau mai putin exacte, nu avem decat o proiectie estompata a trecutului. Ne lipseste profunzimea imaginii trecutului.
De ce am facut aceasta paranteza? Pentru ca privind in trecut vedem o uniformitate, o raspandire pe scara larga a religiilor sau a oricarui alt sistem cum ar fi (scrisul, olaritul, utilizarea focului, a arcului cu sageti, vanatoare, pescuit etc.) In multe situatii absenta unui astfel de sistem dintr-o comunitate de oameni pe un anumit interval de timp este dificil de evidentiat, spre deosebire de prezenta lui.
Noi vedem doar prezentele, dar ne este foarte greu sau chiar imposibil sa vedem si absentele.
Acum la faptul ca "nu putem explica toate religiile si ideile religioase doar prin imprumuturi" este adevarat. Trebuie sa existe si originale, dar nu putem exclude imprumuturile, ele au existat si vor exista, la fel ca si in cazul celorlalte sisteme. Prin sistem inteleg in cazul de fata, o indeletnicire, un mod de gandire, de organizare sau un mod de viata al unei comunitati.
Unele religii au supravietuit sau au lasat urme in timp si le vedem altele au disparut fara urma. Dar este sigur ca absenta religiilor nu a lasat urma si nu se poate vedea pentru ca este umbrita de prezenta lor.

@dorinteodor

Intrebare: de ce e musai sa existe vesnic, basca si neconditionat? De cate intrebari, nelinisti, angoase ne-ar fi scutit lipsa asta de proiectare care sa nu ne determine a merge mai departe orice ar fi?
De ce vrem sa fiintam pentru totdeauna? De unde pornirea asta, nesanatoasa i-as spune ?

Repet. De ce e musai ca "supravietuirea vesnica neconditionata" sa fie "cerinta fundamentala de proiectare". Nu te grabi. E f. important raspunsul. Caci un raspuns corect ne poate duce la pasii urmatori.

Nu internet, nu mancare buna, nu dezmat. Deci caut altceva - dar din aceiasi gama, ca de, asta inteleg eu din viata.
La inputuri gresite outputurile sunt pe masura.

Ei, asta-i marea problema la care nu s-a gasit inca premiant care sa o rezolve. Cum impacam cerinta asta de supravietuire vesnica cu inexorabilul mortii?

bishop,

eu am facut un model simbolic asociat functiilor fundamentale de hardware a creierului.

teoria e complexa dar problema religiei este foarte usor de explicat la acest nivel fundamental.

orice fiinta trebuie sa supravituiasca vesnic, neconditionat. aceasta axioma este impusa chiar de faptul ca intr-o lume asa agresiva (lumea atit a oamenilor cit si a animalelor), fiintele in general supravietuiesc desi sintem inconjurati (si noi si animalele) de moarte.

trebuie deci sa admit ca exista o caracteristica fundamentala de proiectare care se opune mortii. asa cum am spus, fara ea, fiintele in general ar putea sa dispara.

aceasta caracteristica (supravietuirea vesnica, neconditionata) este identica la om si la animale.

omul are insa o functie a creierului pe care animalele nu o au: constiinta, inclusiv constiinta ca vor muri. chiar mai mult, moartea este definitiva, nu mai existi in nici un fel.

evident ca nici un om nu va accepta asta; nu se poate sa parasesti definitiv lumea.

este destul de rezonabil sa presupunem ca ceva va trai totusi si dupa ce vom muri. asa a aparut notiunea de suflet.

religiile de orice fel, "rezolva" deci problema fundamentala a mortii prin "garantia" ca moartea nu e definitiva.

daca tot pui intrebari "incuietoare", gindeste-te pe "dos": daca presupun ca teoria lu' Dorin e corecta, atunci pot sau nu sa explic orice religie, orice comportament.

asta include:

persistenta religiei in ciuda lipsei totale de activitate a unui presupus dumnezeu,

include lipsa de logica in manifestarile lumii reale : biserici trasnite cu credinciosi care se rugau sau bordeluri care nu au fost niciodata lovite de trasnet (biserica nu avea paratrasnet iar bodelul avea...)

lipsa unor documente (biblia...) care sa fi fost scrise direct de dumnezeu...lista e fara sfirsit.

atunci zici: DACA admit teoria lu' Dorin atunci pot explica asta si asta dar nu pot explica ailalta. daca faci asta, tocmai ai intrat in domeniul stiintei care nu este nici credincioasa nici atee. dorinteodor

Unele supravietuiesc unele mor. Unele specii rezista altele dispar. Nu exista "conditionare a supravietuirii vesnice". Supravietuirea individului (fie el om sau animal sau planta) sau supravietuirea grupului sau a speciei, este componenta a vietii. Exista viata cat timp exista supravietuire. Pana aici e O.K. rationamentul. Dar asta nu duce neaparat la o "conditionare prealalbila de supravietuire vesnica ".

Hmmm, pai hai sa ii spunem altfel. Exista viata. PUNCT
Si exista o caracteristica fundamentala opusa vietii (nu neaparat proiectata) care se numeste moarte . Daca nu ar exista moartea, fiintele ar exista vesnic. De ce nu ai privi lucrurile in felul acesta? De ce trebuie sa existe ceva care se opune mortii si sa nu existe ceva care sa se opuna vietii? Moartea de fapt inseamna sfarsitul vietii individului si atat. Daca o golesti de misticism nu mai ai nevoie de "caracteristica fundamentala de proiectare care se opune mortii". Moartea ca si viata sunt fenomene naturale. Simple. Un sistem viu se naste, creste, se multiplica, supravietuieste si moare. Este un ciclu natural, simplu. Nu vad de ce e nevoie de "caracteristici fundamentale de proiectare... "

Eu nu as fi atat de sigur ca animalele nu au constiinta. Poate nivelul acesteia si felul in care se foloseste de ea difera de la om la animale.
Apropos de aceasta consiinta, si-a pus oare cineva intrebarea daca nu cumva aceasta "constiinta" a noastra este de fapt un virus? vreo anomalie a creierului? Pana la urma functiile acestui organ numit creier sunt altele decat gandirea si constiinta. Dar surpriza, o fiinta numita om a deprins si alte modalitati de folosire a creierul. Foloseste creierul ca sa gandeasca, sa fi avut aceasta fiinta capacitate a creierului in exces? Oricum nu asta era subiectul asa ca va rog sa imi scuzati offtopicul.

Aici sunt perfect de acord. De indata ce omul a inteles ca existenta lui este limitata a cautat o multime de mijloace pentru a schimba aceasta stare a lucrurilor. Si pana la urma salvarea a venit tot de acolo de unde a venit si amenintarea: din creier. Omul a inceput sa isi imagineze ca moartea este doar o trecere, un pasaj catre o alta lume. Sub diverse forme si variatiuni de la reincarnare, la taramurile de dincolo, vesnicile plaiuri ale vanatorii sau rai si iad si alte asemenea idei, probabil zeci sau chiar sute de mii de astfel de idei pierdute in negurile vremurilor.
Dar chestia asta este suficienta pentru a explica aparitia religiilor. Nu e nevoie de "caracteristici fundamentale de proiectare...". Omul este capabil sa isi imagineze o multime de lucruri, daca nu ma credeti, priviti nenumaratele opere de arta, picturi, sculpturi, nuvele, romane, epopei si opere muzicale si alte asemenea. Creativitatea omului este nemarginita. De aceea eu spun ca nu este nevoie sa existe o anumita conditionare ci doar o motivatie. Ce motivatie poate fi mai puternica decat perspectiva mortii?

Rezonabil sigur nu e. Insa este intradevar un fapt real. Speranta omului ca v-a fi ceva dupa moarte se transforma foarte repede in credinta si chiar in certitudine.

Nu, problema mortii se rezolva prin credinte, superstitii si alte asemenea idei preconcepute. Religia este doar o credinta sau o superstitie adoptata o masa suficient de mare de oameni. Religia presupune ritualuri, o anumita forma de organizare si un sistem de promovare, de propagare a ideii respective.
Acele credinte sau superstitii care nu au un sistem de promovare, de propagare sunt condamnate sa dispara. In prezent noi vedem cateva zeci de credinte (religii) majore si probabil alte cateva mii sau zeci de mii de credinte (religii) minore. Peste vreo 20 de ani, probabil cateva sute din credintele minore vor disparea, asa cum probabil cateva milioane de credinte si superstitii au disparut fara urma de-a lungul istoriei.

Deci religia nu este decat o forma superioara de credinta sau de superstitie, iar forta unei religii nu consta neaparat in raspunsurile pe care le da visavis de moarte sau alte intrebari existentiale ci in sistemul de promovare, de propagare a acestei religii. Pana in prezent Crestinismul s-a dovedit a fi cea mai penetranta religie.

actionmedia,

daca ti-ai ordona si abstractiza ideile, ai ajunge la ideile mele.

hai sa vedem. daca ai fi proiectantul unui device, sa-i spunem animal sau chiar om, prima idee de proiectare care iti vine in minte este fiabilitatea acestui dispozitiv. deci, in structura functionala fundamentala ar trebui sa introduci aceasta caracteristica (tendinta), de supravietuire vesnica neconditionata. Atentie, aceasta e tendinta, (dorinta) pe care trebuie sa o aiba acest dispozitiv. (probabil ca nu-ti convine cuvintul "dispozitiv", prin abstractizare avansata o sa-l accepti).

faptul ca, data fiind implementarea tehnologica (biologica) fiabilitatea este limitata, asta este o problema diferita. pentru aceasta problema a fiabilitatii limitate, adaugi o noua facilitate: reproducerea. tendinta dispozitivului este supravietuirea vesnica, neconditionata, dar intrucit, din motive tehnologice, asta nu se poate realiza, tendinta se prelungeste la specie (supravietuirea speciei tot ca tendinta, evident).


teoria mea da definitia constiintei. evident ca si animalele au o forma primitiva de constiinta (definita foarte precis in carte) dar nu suficient de avansata ca sa-si dea seama ca vor muri cindva si ca procesul este inevitabil. copii, unii chiar adolescenti, nu au un nivel de constiinta atit de avansat incit sa-si dea seama ca vor muri, inevitabil, cindva. la 15 ani virsta de 40 de ani chiar este dincolo de infinit.

deci, concluzia logica este ca la fiintele cu un nivel ridicat de constiinta (explicat in carte), apare constiinta mortii inevitabile care intra in contradictie cu tendinta de supravietuire vesnica, neconditionata. pentru a nu destabiliza structura (functiile creierului pot fi perturbate de cautarea unei solutii care nu exista), creierul construieste un model de ecranare. predictia mortii nu mai activeaza structura de protectie ci un model care separa (ecraneaza) structura de protectie. unul din cele mai cunoscute modele de ecranare este religia. faptul ca ei i se ataseaza si alte functii, asociate cu viata sociala, este neesential pentru discutia noastra.

imi confirmi perfect ideile atunci cind spui: "Omul a inceput sa isi imagineze ca moartea este doar o trecere, un pasaj catre o alta lume". asta in teoria mea se numeste model de ecranare si nu este neaparat necesar sa imbrace forma unei religii institutionalizate. ce spui mai departe sint detalii; eu vorbesc de modele de ecranare care trebuie sa "rezolve" problema mortii fara sa specific neaparat implementarea practica. pot fi credinte, superstitii, religii de orice fel, cu zei fara zei (taoismul). dorinteodor

Acest topic a fost editat de dorinteodor: 31 May 2006, 08:42 AM

dorine vezi lucrurile prea simplist.. fenomenul religios trimite la aspecte mai profunde ale fiinţei umane.. prima graniţă se naşte odată cu apariţia eului care acumulează experienţe şi le revendică: copilul spune cînd îi iei jucăria: ,,jucăria mea".. este încă un obiect colecţionat de către eu.. eul lui se extinde, acaparează, revendică.. toată viaţa este o acumulare de experienţe ale şi pentru eu.. fenomenul religios îmbracă multe aspecte.. te poţi dedica unei divinităţi printr-o relaţie personală cu acesta sau poţi ajunge la aceleaşi experienţe prin cunoaşterea first-hand.. amîndouă sunt bune.. comuniunea apare la un stadiu mai înalt al dezvoltării conştiinţei, care paradoxal e stadiul din copilărie dar diferă de acesta, totuşi toată dezvoltarea umană nu-i decît o spirală.. la un moment dat poţi ajunge la ceea ce ai avut în copilărie dar pe alt nivel.. totul însă începe odată cu trasarea primei graniţe: aceea a eului.. cînd apare eul deja realitatea este ruptă într-un interior şi un exterior.. exteriorul fiind ceea ce rămîne după ce ai trasat graniţa.. graniţa se multiplică prin condiţionări.. dar prima este cea trasată de eu.. dacă eul se dizolvă toate celelalte graniţe supraimpuse se dărîmă asemeni pieselor de la domino..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 31 May 2006, 09:19 AM

Iti confirm partial ideile pentru ca introducerea in discutie a proiectantului si a proiectului si a conditionarii fundamentale este inutila pentru a explica fenomenul religios. Se poate explica foarte usor prin comportamentul uman nu ai nevoie de alte axiome.

shapeshifter, interesanta ideea eului si a felului in care evolueaza. Intradevar, aparitia eului (constientizarea lui) este un proces complex la om. Se spune ca initial nounascutul nu face delimitarea intre eu si lumea. Mental cauta sa faca lucrurile sa se miste. Asa cum misca miinile vrea ca jucaria sau maimutoiu cutare sa se misca. Probabil aceasta "anomalie" provine din faptul ca in pantecele mamei era una si aceeasi fiinta cu mama, universul lui era foarte limitat si atunci el se crede universul.
Partea interesanta este ca este placut sa fii tu universul, iar odata facuta delimitarea intre eu si universul ai tot timpul tendinta, dorinta de a te reintregi cu universul de a redeveni universul. Problema este ca pe masura ce cresti si pe masura ce acumulezi experienta universul devine tot mai mare. Din ce in ce mai mare. Paractic pare aproape imposibila reintregirea. De aceea am inventat iubirea, religia, drogurile si alte stimulente care sa ne ajute macar sa ne inchipuim ca ne reintregim cu universul.

crezi oare că şi meditaţia a fost inventată? eu nu cred.. meditaţia te alege pe tine nu tu pe ea.. e ca o chemare.. o simţire profundă.. în meditaţie poţi fi într-adevăr una cu domeniul virtual, cu universul, acea vacuitate care este plină până la refuz.. încât nu simţi nevoia de a mai cădea în manifestat.. ai totul.. dar rămâne totuşi domeniul actual al realităţii care trebuie developat în continuare.. cu fiecare ieşire din meditaţie sau extaz.. şi rugăciunea duce la extaz.. copilul în primele luni de la naştere nu se percepe ca fiind separat de mamă, lumea nu există pentru el, pentru că el este lumea.. starea asta o pierdem foarte curând şi eventual o redobândim mult mai târziu.. de aceea spuneam că e vorba despre o spirală, poţi redescoperi starea din copilărie dar la alt nivel, pentru că obiectivarea realităţii se continuă până la disoluţia corpului.. sunt şi cazuri când se transcende până şi cauzalul, adică te stabileşti în non-dualitate.. dar asta nu este o stare nouă.. nu e ceva care vine sau pleacă.. ea pur şi simplu este mereu prezentă.. iar developarea continuă..

nici despre religie n-aş spune că a fost inventată.. problema e similară experienţei subiective.. experienţa subiectivă când o împărtăşeşti dă naştere la un fenomen de masă.. din cauza faptului că ceilalţi nu ajung la aceeaşi trăire ,,mistică".. primele forme arhetipale ale divinului au fost realităţi pentru oamenii acelor vremuri, formele divinului de azi îmbracă alte aspecte.. toate descriu adevăruri la vremea lor, pentru oamenii acelor vremuri.. spiritul îşi desfăşoară neîncetat potenţialitatea, mai exact şi-o actualizează şi o developează încontinuu.. el este pecetea ce conferă realitate..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 31 May 2006, 10:49 AM

Cred ca da, cel putin asa cum o inteleg eu. Poate ca "inventat" nu este tocmai cuvantul potrivit, mai degraba, descoperit, invatat, ar merge. Metoda de invatare? Incercare si eroare. Meditatia, iubirea, religia si alte modalitati de reintregire sunt incercari reusite. Cam asta am vrut sa spun.

şi dacă crezi că a fost ,,inventată" de unde crezi că a venit impulsul? nu din interior? nu conştiinţa a fost cea care..

Din interior, de unde din alta parte. Ah, poate au existat si informatii exterioare, adica mici pasi facuti de alti oameni si impartasiti. Cam toate dscoperirile, inventiile s-au facut cu pasi mici, din aproape in aproape.

descoperirile au venit din aproape în aproape din ceea ce a fost in-format de către funcţiile de undă geneate de generaţii după generaţii de oameni.. peregrinarea în abstract, în domeniul potenţialităţii a dus lumea mai departe, nu ,,clocirea" ideilor.. toţi ne împărtăşim din acelaşi bazin informaţional creat de generaţii după generaţii.. astfel nu mai suntem nevoiţi să luăm totul de la zero.. suntem in-formaţi cu funcţiile de undă ale generaţiilor trecute şi noi creăm in-formare pentru generaţiile care vor veni şi vor pescui informaţia şi o vor structura mai departe.. nimic nu pleacă de la zero în univers..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 31 May 2006, 12:11 PM

De acord cu tine... cred... Dar nu inteleg ce inseamna "functiile de unda".

Daca ai intelege ce sunt "functiile de unda", n-ai mai fi de acord.

bonobo de ce crezi tu oare că toţi gândesc ca tine? poate aici sunt oameni mai deschişi.. şi cu siguranţă sunt..

Functiile de unda sunt modalitatea prin care shapeshifter ne arata ca se poate sa nu ai habar de fizica cuantica si, totusi, sa stii sa citezi cuvinte si expresii caracteristice ei!

Cu siguranta ca sunt... dar oricat de deschis ar fi un om, si frazele alea trebuie sa aiba un sens ca sa poata fi intelese. Ceea ce nu e cazul alor tale.

Acest topic a fost editat de Catalin: 31 May 2006, 12:40 PM

ştiu că şi pe aici am ,,prieteni".. de ce nu-l văd oare pe calfa postând pe aici? ehe.. el ştie răspunsul voi doar îl bănuiţi.. oricum prieteni neprieteni trăim toţi în acelaşi acvariu..
de posturi d-astea bazate doar pe impresii sunt sătul măi cătăline..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 31 May 2006, 12:44 PM

Pai hai, explica ce sunt alea "functii de unda", altfel nu ne putem intelege unul cu altul.

sunt prea multe de spus pt. un subforum dedicat filosofiei..

uite scurt: funcţia de undă aici se referă la transformata de undă (Fourier) a stării cuantice a particulelor cu sarcină şi a sistemelor constituite din aceste particule.. Această transformată este codată sub forma patternurilor de interferenţă din câmpul constituit din potenţiale scalare al plenumului, e vorba de câmpul PSI.. Starea cuantică definită prin această funcţie de undă PSI nu e cea clasică, nu e o stare determinată. Funcţia de undă indică toate stările posibile din care o particulă poate selecta una dintre toate stările intrinsec echiprobabile.. Funcţia PSI descrie domeniul potenţialităţii..

PS: aici ,,particule" se referă la pachete energetice cuantizate care la dimensiunea Planck pot fi conceptualizate ca stringuri sau filamente aflate în vibraţie..

-----
Cu siguranta ca sunt... dar oricat de deschis ar fi un om, si frazele alea trebuie sa aiba un sens ca sa poata fi intelese. Ceea ce nu e cazul alor tale.
-----
argumentează voinice.. nu te văluri emoţional..

Acest topic a fost editat de shapeshifter: 31 May 2006, 01:00 PM

O.K. nu e nevoie sa spui mai mult. Inteleg ca acele"functii de unda" sunt fenomene fizice si nu sociologice, psihologice sau de comunicare interumana. Daca e asa, are dreptate bonobo, nu sunt chiar de acord cu tine. Adica eu ma refeream la progres tehnologic din aproape in aproape, dar prin comunicare verbala sau nonverbala.

Sa revenim la subiect:

Mai exact cum "genereaza" oamenii acele "functii de unda"?

"in-format" scris cu linioara banuiesc ca inseamna altceva decat "informat" sau "în format", mai exact ce inseamna?

sunt toate astea la un loc..

,,Information is in-formation." - David Bohm. Informaţia este o structură activă, ea actualizează efectul fizic.. ajunge.. m-am săturat să explic la fiecare în parte.. cine e interesat va căuta şi va găsi..

cum ,,generează" oamenii f. de undă? navigând.. orice se înregistrează.. nu nu vreau să intru şi aici în discuţii pe un forum de filosofie deşi într-un final aş ajunge la implicaţii şi de ordin metafizic.. n-are rost.. dacă te interesează mai mult uită-te pe pm..

10 la 100 universuri?

The NEXT GENERATION comes.. alege.. dacă nu vrei să fii ales..

Uh, lasa-ma, ce sa vad acolo? Acelasi limbaj de neînteles? Daca vrei sa comunici ceva poate ar fi bine sa iti adaptezi limbajul in asa fel incat sa poata fi inteles. Sunt convins ca toate ideile tale pot fi exprimate intr-un limbaj mai simplu, in limba romana.

Si sa nu crezi sa am ceva impotriva limbajului sufisticat sau academic, dar nu vad de ce trebuie sa folosesti explicatii alambicate care pana la urma spun acelasi lucru ca si niste explicatii simple, decat poate pentru a te da rotund si desptep si atoatecunoastor pe forumuri.

Repet, fenomenul religios se poate explica foarte usor prin observarea comportamentului oamenilor, a tendintelor sociale si psihologice. Nu e mare filosfie, nu vad de ce sa introduci in discutie "functiile de unda" sau "conditionari fundamentale". Ba vad, un singur motiv, acela de a te da mare si de a devia discutia catre ceea ce cunosti tu mai bine.

crezi ce vrei.. nu vroiam să mă dau mare.. vroiam să împărtăşesc cu voi ceva.. dar nu sunteţi încă pregătiţi pentru asta.. nu mi-o lua în nume de rău.. nu am nimic cu voi.. ,,navigare" plăcută..

Fie nu il intereseaza, fie nu intelege (asta nu inseamna ca cineva intelege - nu intelege nimeni, nu-ti face iluzii) si nu vrea sa se bage.

Sau pur si simplu n-a mai dat pe forum de mult timp.

De fapt lucrurile stau pe dos. Tu ai venit aici pentru ca in interiorul tau simti o lipsa. Si vrei ca noi sa ti-o umplem cu cunoastere! Stii, in adancul tau, asta. Insa nu esti pregatit sa o accepti asa ca te refugiezi in limbajul asta eliptic de sens.

Merge?

Ai participat si tu la discutia respectiva Cataline ...

... nu se poate sa nu iti amintesti.

Nu imi aminteam... dar acum mi-am amintit. Deci, shapeshifter, de-aia nu mai posteaza Calfa: ca sa nu iti dea tie exemplu prost!