Asta se numeste generalizare pripita. Ca alte sofisme este de obicei gresita. E ca si cum ai spune : Asa e ca de majoritatea lucrurilor pe care le facem suntem inconstienti?

Eu nu cred ca e pripita deloc. Cum poti afirma ca tu descoperi din timp si anihilezi efectul oricarei constrangeri care actioneaza asupra ta? Faptul ca te-ai nascut mascul actioneaza asupra ta si asupra deciziilor tale, precum si faptul ca te-ai nascut roman, crestin, etc. toate aceste lucruri nasc constrangeri, care iti limiteaza capacitatea de alegere. Fara a fi demiurg, mi-ar fi placut sa nu am atatea constrangeri.

Constringerile enuntate de tine imi limiteaza poate libertatea de alegere, dar nu o anuleaza. Toti avem in dotare un mecanism prin care constientizam situatia la care participam, putem sa ne imaginam tipuri de raspunsuri, actiuni si sa analizam consecintele fiecareia. E suficient. Dupa tine cum ar trebui sa se nasca oamenii pt. a avea libertate? Emanatii nediferentiate ale unui univers impersonal? Iar faptul ca am unele caracteristici nu ma impiedica sa le folosesc in avantajul meu, nu vad de ce ar fi neaparat o limitare mai mult decit un avantaj.

Eu sustin doar ca nu exista liber arbitru. Exista posibilitatea de a alege din mai multe variante determinate de situatia individului. Nu stiu cum ar trebui sa se nasca oamenii, sau cum ar trebui sa fie societatea pentru a exista liber arbitru, dar acum, in aceasta organizare, nu exista. E o combinatie de liber arbitru si determinism, dar nici una dintre ele. Nu poti afirma ca esti liber sa alegi atata timp cat variantele de alegere sunt determinate, si nici nu poti afirma ca ai fost determinat sa alegi o anumita varianta, atata timp cat aveai posibilitatea sa alegi din mai multe. Adu-ti te rog aminte ca asta este punctul meu de vedere.!

Eu trag concluzia ca sustii existenta liberului arbitru, si ca nu avem libertate deplina. Cu asta sunt de acord. Singura diferenta este ca tu, desi stii ca nu avem libertate deplina, vrei ca alegerile noastre sa fie libere la modul absolut (altfel nu accepti liber arbitru), ceea ce mi se pare incorect si d.p.d.v. logic. "Libertatea" de a alege o anumita varianta, din mai multe, cum ai denumi-o?

IoanV, o sa te omor. Iti las libertatea de a alege: vrei sa te impusc, sau vrei sa te ucid cu cutitul?

Asta se cheama ca ai liber arbitru?

Asta e libertatea pe care mi-o lasi tu. Dar liberul arbitru se refera la optiunile pe care le am pt. ca le gasesc eu, as putea de ex. sa fug sau sa te ranesc pt. ca tu sa nu iti poti pune in aplicare propria dorinta de a ma omori.

@IoanV

"Nu voi M-aţi ales pe Mine, ci Eu v-am ales pe voi "
"Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al său; dar pentru că nu sunteţi din lume, ci Eu v-am ales pe voi din lume, de aceea lumea vă urăşte."
Ev. dupa Ioan
Eu de aici inteleg ca aleatoriul/hazardul/liberul arbitru nu sunt decat legi/constrangeri/determinari pe care nu le intrezarim inca. Ne transcend.
Tu cum interpretezi afirmatiile acestea, apropo de liber arbitru?
Sunt chiar din semnatura ta.

Acest topic a fost editat de bishop: 22 Nov 2005, 01:34 PM

bishop, LOL

Din lipsa de argumente concrete incepi sa semeni cu Agamita Dandanache in replici. "tradare, tradare, dar sa stim si noi!"

"Libertatea" aia as numi-o test grila.

Acest topic a fost editat de mariusc2: 22 Nov 2005, 01:55 PM

Mariusc2,
Daca ai posibilitatea de a alege intre A, B, C, alternative strict determintate si limitate, atunci teoretic sa cheama ca ai liber arbitru. Spun teoretic pentru ca este de fapt o iluzie faptul ca tu alegi. Alternativa viabila se alege singura tot ceea ce faci tu ca individ este sa o identifici pe cea viabila sau sa le elimini pe cele neviabile. Cam asta este mecanismul de decizie de care vorbeste IoanV, cel putin asa il vad eu.

Spune IoanV la un moment dat ca "determinismul inseamna lipsa unei alte solutii". Exact. Intr-un proces decizional exista intotdeauna o singura solutie, cea "aleasa". Celelalte invalideaza problema, sunt solutii false, chiar daca la prima vedere par a fi solutii.

Fiatlux.
Intr-adevar copilul are vointa chiar si cel nou-nascut, la inceput vointa lui se reduce la a trai, imediat dupa aceea se manifesta si vointa de a invata sa traiasca, s.a.m.d. Imi place ceea ce ai spus.

IoanV, inca esti la suprafata si te invarti intr-o dilema, daca recunosti ca nu exista liber arbitru, multe din sistemele tale de valori sunt invalidate, prin urmare tu "alegi" sa crezi ca liberul arbitru exista si nu este doar o iluzie. Pentru tine nu exista decat o singura solutie: "liberul arbitru exista".

Acest topic a fost editat de actionmedia: 22 Nov 2005, 03:46 PM

actionmedia asta e ideea cu testul grila (eu sunt mai imaginativ in exemple). Chiar daca ai vrea sa alegi o alta varianta, cunostintele pe care le-ai acumulat iti dicteaza sa o alegi pe cea corecta (dpdv al sistemului tau decizional), desi tu ai impresia ca ai ales.

Acest topic a fost editat de mariusc2: 22 Nov 2005, 03:45 PM

Argumentele in favoarea existentei liberului arbitru si chiar mai mult decat acesta a vointei pure au mai fost expuse. Reiau cateva dintre ele:
1. Imposibilitatea de a determina cauzele necesare si suficiente care au condus la o anumita decizie, actiune, vointa etc. In replica sustinatorii fatalismului spun ca inca nu suntem capabili sa cunoastem tot sirul ocult, inconstient, constient, subconstient sau de alta natura care a produs respectiva decizie, actiune, vointa etc.
S-au dat numeroase exemple de actiuni foarte simple ale caror cauze nu pot fi stabilite ( alegerea unui loz etc ). S-au dat si altele in care desi era vorba despre cauze acestea nu erau necesare si suficiente, adica nu puteau explica de ce am facut acel lucru si nu altul. ( explicatie care trebuie sa cuprinda nu numai motivele care au dus la o anumita actiune, la un anumit act de vointa etc ci si ratiunea conform careia eu nu puteam alege alta varianta in conditiile in care la un moment dat exista o infinitate de alegeri posibile ca acte de vointa - e drept unele dintre ele imposibil de realizat )
Tuturor acestora li s-a raspuns invariabil: sunt determinate complet dar noi inca nu cunoastem toate cauzele.
2. S-a recunoscut existenta constrangerilor dar s-a facut diferenta intre determinism si determinism absolut vorbind de vointa pura si de interactiunea acesteia cu alte componente ( ratiunea, afectivitatea, motivatia etc ). Problema este daca acele constrangeri sunt suficiente pentru a determina vointa, daca nu ma pot opune ratiunii sau placerii prin vointa nicidecum ca ele nu ar exista.
Ca sa fiu mai precis o lege fizica din mecanica clasica newtoniana imi spune cu exactitate sau macar in limita unor erori cuantificabile ca daca arunc un bolovan de pe bloc acesta va ajunge jos cu siguranta. Pot afla si timpul in care are loc caderea daca stiu anumiti parametrii aplicand ecuatiile de la caderea libera. Sigur daca vreau sa fiu mai riguros nu ma limitez la modelul punctului material ci aplic modelul solidului rigid sau deformabil chiar, iau in calcul toate fortele care apar ( inclusiv frecarea cu aerul sau forta arhimedica a acestuia etc ). Experimental s-a observat o constanta a acestui tip de miscare iar modelarea teoretica a oferit un instrument de anticipare. Modelarea teoretica cuprinde notiuni abstracte cum ar fi cea de masa ( fie ea inertiala sau gravifica ) nu obiecte concrete si totusi anticiparea obtinuta ne face sa credem ca descrie realitatea. Pana cand? Pana cand repetitia fenomenului va inceta. Nimic de ordin strict rational nu-mi spune ca legea gravitatiei e permanenta ceea ce pot afirma deocamdata este ca datele observate de pana acum o confirma. Nimic nu-mi garanteaza ca maine situatia nu s-ar putea schimba insa. Mai mult chiar modelarea teoretica sufera mutatii majore intre timp ea a ajuns un simplu caz particular cu erori neglijabile la viteze mici... Dar sa zicem ca entuziastul Laplace are dreptate, iar mecanica clasica e un exemplu de determinism strict in care pot anticipa cu exactitate starea viitoare cunoscand-o pe cea prezenta, cel putin atata vreme cat date noi nu-mi dau peste cap teoria. Nimic nu-mi spune ca acestea nu ar putea apare.
Problema este daca acelasi lucru e valabil in privinta vointei. Avem de a face cu un fatalism anticipator sau dimpotriva cu un fenomen complex in care libertatea si constrangerea determinista sunt deopotriva prezente? Vointa este strict determinata sau poate produce mutatii spontane? Acelasi lucru daca vreti si cu gandurile? Cum apar ele? Exista o logica inerenta sau dimpotriva unele apar pur si simplu spontan. A existat o puternica disputa intre empiristi si rationalisti in problema preeminentei asupra cunoasterii. O teorie a complexitatii care nu mai cauta ce a fost la inceput oul sau gaina ci vorbeste de coexistenta aparatului care intepreteaza si a datelor care sunt interpetate ca depasire a simplului determinism in care ceva unic, singular trebuie sa fi fost initial e perfect posibila. In sensul asta a spune ca libertatea si determinarea se exclud cred ca e o eroare. Ele coexista. Actul vointei concrete este produsul ambelor, in sensul ca pot fi stabilite motivatii dar acestea nu-l pot explica suficient (de ce acela si nu altul?) si nu au capacitate de anticipare ( actioneaza mai degraba retrospectiv, explicam abia dupa dar nu suntem capabili sa prevedem).
3. S-ar putea extinde discutia vorbind in general despre cauzalitate. Ce ne spune determinismul? Ca B provine din A, ca nu exista creatie, alternativa, ca A contine potential pe B, ca il implica cu necesitate. Un sahist ar fi incapabil de creativitate el ar muta constrans decisiv de analiza facuta chiar daca variantele de raspuns sunt infinite. Unde s-ar ajunge in felul asta? A din ce provine? Din C etc..Daca sirul e infinit ar fi ilogic. In primul rand pentru ca determinismul presupune un sir incheiat altfel ceva ar ramane mereu nedeterminat, ceea ce urmeaza ca infinitatea viitorului si ceea ce preceda ca infinitatea trecutului. Daca nu exista o cauza prima va fi imposibil sa determinam din ce provine totul mereu ceva va scapa pentru ca va fi aruncat in infinitatea trecutului. Voi explica A prin B, B prin C etc...unde ma opresc ? Daca n-o pot face inseamna ca nu pot determina totul pana la capat. La fel in cealalta parte. Din A provine B, din B C etc...Unde ma opresc? Daca n-o pot face inseamna ca ceva imi scapa in permanenta ca exista un nedeterminat al viitorului prin proiectarea acestuia in infinitate. Infinitate inseamna nedeterminat de care se pare ca determinismul nu poate scapa, regasindu-l chiar cand vroia sa-l elimine.
Pentru a scapa de infinitate sa presupunem circularitatea. A e si inceput si capat. De ce ar trebui sa implice intreg procesul, de ce nu ramane in sine de la inceput. Daca o gandim ca la Hegel finalul ca maxima concretete nu mai corespunde decat intr-un anumit sens cu inceputul care era doar abstractitate. In plus istoria si gandirea nu s-au terminat o data cu sistemul lui ceea ce inseamna ca nu a avut dreptate...constiinta inca nu a atins ultimul nivel. In sfarsit acolo procesul nu se reia e o circularitate `statica` sa-i spunem si un exemplu titpic de a subordona diferenta identitatii. Daca presupunem un mers in crec continuu atunci ajungem tot la nedeterminat si indistinctie. Din A provine B etc..din Z provine A si totul se reia. Dar asta ar insemna ca A contine tot ce urmeaza dupa el. Insa acelasi lucru e valabil si pentru B si din el provine C din care provine D etc din care iese A si apoi se revine la B. La fel pentru celelalte: totul e in unu, unu e in toate cum s-ar putea face distinctia intre parti?
Constructia cu cauza prima are si ea probleme. Daca e unica ce o face sa iasa din sine? Creaza? In ce sens? Daca e determinist ea trebuie sa contina intr-un fel creatul de la bun inceput. Daca il contine deja de ce mai trebuie sa-l creeze si in nici un caz nu e vorba de creatie ci mai degraba de concretizare sau actualizare. Insa ce anume sa produca in simplitatea unicului acea actualizare? Daca nu il contine si vorbim de capacitate creatoare in sensul ca B provine din A ( cauza prima )
fara ca B sa se regaseasca in A in sensul unei determinari suficiente si necesare deja vorbim de diferenta nedeterminata si de creatie in adevaratul sens al cuvantului.

33. Ei însă I-au răspuns: Noi suntem sămânţa lui Avraam şi nimănui niciodată n-am fost robi. Cum zici Tu că: Veţi fi liberi?
34. Iisus le-a răspuns: Adevărat, adevărat vă spun: Oricine săvârşeşte păcatul este rob al păcatului.
35. Iar robul nu rămâne în casă în veac; Fiul însă rămâne în veac.
36. Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr. Ev. Ioan, cap. 8
Din aceasta perspectiva, s-ar putea ca sustinind un fel de determinism, sa aveti dreptate. Eu sustin existenta liberului arbitru si a lipsei determinismului din perspectiva cuiva care are certitudini ca Iisus ne poate elibera.

Cum sa recunosc ca nu exista liber arbitru cind exista responsabilitate? Sau nu exista nici responsabilitate a oamenilor pentru faptele lor? Existenta liberului arbitru face posibila responsabilitatea. O tot dati cu determinismul dar evitati sa explicati si sa va asumati consecintele. In ceea ce priveste sistemele de valori am spus deseori ca sunt ortodox si cred ca de om depinde viitorul lui, nu de legi, imprejurari, deterministe. Are si el un cuvint de spus.

Acest topic a fost editat de IoanV: 22 Nov 2005, 08:28 PM

Omul care actioneaza si lucreaza este principiul faptelor sale si deci are liber arbitru. Daca omul nu ar fi principiul actiunilor sale atunci este zadarnic sa aibe facultatea de a delibera. La ce ii foloseste omului deliberarea daca nu este deloc stapanul actiunilor sale? Orice deliberare se face in vederea actiunii. A declara ca deliberarea este de prisos, ar fi una din cele mai mari absurditati.
Deci omul daca delibereaza, delibereaza in vederea actiunii, iar deliberarea este atat analiza cat si hotararea de a actiona intr-un anumit mod, adica el are liber arbitru si raspunde pt. hotarille luate si infaptuite prin actiunile sale.
Pt. cei credinciosi, si care sustin ca nu este liber arbitru, le reamintesc ca nu este posibil sa atribuim lui Dzeu. actiunile rusinoase sau nedrepte etc. Omul chiar daca este influentat negativ in hotarari, adica are liberul arbitru alterat in sens rau, el are totusi si o responsabilitate in insuficienta opozitie, pt. ca trebuie ca noi sa 'veghem si sa ne rugam ca sa nu cadem in ispita'.

Acest topic a fost editat de Clopotel: 22 Nov 2005, 11:23 PM

Nu, le atribuim diavolului, satanei, uciga-l toaca, seitan sau cum vrei tu sa ii spui. Un liber arbitru marginit nu mai este liber arbitru!

Draga Mariusc2,

Atentie! ... Eu nu am spus ca e marginit, ci ca e alterat... sesizezi marea diferenta?!

Acest topic a fost editat de Clopotel: 22 Nov 2005, 11:31 PM

Care este marea diferenta?

Pai un exemplu brut ar fi ca daca tu doresti sa faci o fapta buna de ex., iar eu vin si iti creez iluzia(parerea) ca de fapt ce vrei tu sa faci e rau si periculos, si ca ce e rau e bine, atunci tot tu iei decizia ce sa faci, plecand de la pareri avute deja, dar pt. ca 'nu ai vegheat si rugat' sficient, iei decizia gresita. Observi dar ca 'liberul tau arbitru' este tot liber, dar este alterat

determinat de tine! Unde vezi liber arbitru? Cum spune actionmedia, stai prea la suprafata, intra mai in profunzime.

Ce am precizat a fost doar la ce ai spus tu... Dar, mai mult, exista posibilitatea, un liber arbitru alterat poate duce, intr-adevar la un liber arbitru marginit... parerea mea... Dar si in aceasta situatie, omul mai are sansa de a-si elibera liberul arbitru si sa si-l faca liber...

Cum?

Tu folosesti 'determinat' in sens de obligat, dar eu ma refer la influenta si nu la impunere.
Influenta nu margineste liberul arbitru automat,ci doar poate sa o altereze, in sensul ca in loc de decizia buna poate lua una rea, da cu propria vointa. Pe cand obligativitea presupune din start marginirea sau chiar anularea liberului arbitru.
Repet - parerea mea...

Daca esti credincios, eu as putea incerca sa-ti explic,si ti-ar fi usor sa intelegi.
Daca nu esti, nu vei intelege...

Cum poate omul

Daca e liber arbitru, de ce mai trebuie eliberat? Cine il tine incatusat?
Cum adica decizie buna? Dar rea? Cine decide care este buna sau rea? dupa ce reguli?

Q.U.E.D. dragul meu. Tocmai ai ucis liberul arbitru pe care il sustineai. Dumnezeu sa il ierte!

Draga Marius,

Ok... e tarziu... hai sa incercam sa ne concentram putin...
Vrei sa stii ce e bine si ce e rau? Daca tu iei decizia de a arunca o piatra in sus si ea iti cade in cap, pt. tine poate fi o decizie rea, pt. 'prietenul' tau poate fi buna... Deci e relativa chestiunea.. De aceea este nevoie de un reper... Simplist vorbind, pt. un credincios, acest reper e Dzeu. Deci tot ce-I e pe plac lui Dzeu. e bun, si ce nu-i e, e rau...Dar decizia de a-I face pe plac lui Dzeu. o ia omul liber si nesilit de nimeni.

Te inseli... nu ai inteles demonstratia...si ai tras concluzi gresita... De ce nu esti atent? A fi credincios nu inseamna a renunta la liberul arbitru sau ca acesta ar fi marginit, ci de a lua o decizie buna. Daca tu nu esti credincios, pt. tine liber arbitru nu are valoare... E tot una daca ajuti o batrana sa treaca strada sau sa-i dai in cap sa-i iei banii. La fel ca atunci cand esti in mijlocul marii fara busola- ti-e totuna in ce parte mergi. Credinciosul in schimb si-a gasit busola, si se straduieste doar sa se tina dea ea. Aceasta inseamna intr-adevar ca are si el liberul arbitru alterat, dar in sens benefic. Mai mult, unii crestini, au renuntat complet la vointa lor, zicand: 'Doamne faca-se voia Ta si nu a mea'...
Daca nu esti credincios cum ai putea intelege asta? Daca nu stii in ce directie mergi, in sensul ca nu ai una, la ce-ti mai trebuie busola? Un ratacit care nu stie ca e ratacit, se va impaca el cu ideea ca e ratacit? Se poate, dar cu mare ajutor de la Dzeu. , Cel pe care el Il nega ca si destinatie, reper etc...

Daca nu-s ...poruncile, atunci sunt legile ! Liber..liber, dar nu prea arbitru' asta !

Clopotel de unde stii tu ce ii este pe plac lui Dumnezeu? Si ce legatura are Dumnezeu cu liberul arbitru? Eu iau decizia ca in ziua de Craciun sa mananc o friptura mare de porc, in cinstea dumnezeului crestinilor. Numai ca lui Allah nu o sa ii placa asta! Mai e buna pt dumnezeu decizia pe care am luat-o?

Cum spuneam, stai prea la suprafata. Nu din cauza ca sunt/nu sunt credincios ai ucis tu liberul arbitru, ci din cauza ca ai bagat o limitare - credinta.
Ti-am mai spus - cine decide daca acel credincios pe care il invoci are sau nu are liberul arbitru alterat benefic? Daca e musulman, hindus, maistiueuce? Si asta e o limitare. Liberul arbitru nu se refera la notiunea crestina, ci la libertatea de a alege in general

Acest topic a fost editat de mariusc2: 23 Nov 2005, 02:05 AM

Generalizarea pripita, cum ca o singura alternativa este viabila iti apartine. Ca exista (descoperim) ratiuni pt. care una ar fi mai indreptatita nu implica existenta lor intotdeauna. Un ex. banal: cind alegi un loz sau numerele la loto este unul mai valabil decit altul?

Tare mi-e frica ca nu cumva sa fii tu in situatia asta. Altfel cum ne-am mai putea declara iresponsabili si sa "evitam" judecata?
@ bishop
Oare de ce spunea Iisus celor vindecati : Dute, dar sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu iti fie tie mai rau? Nu inseamna ca puteau pacatui si era in puterea lor sa nu mai faca acest lucru? Iar exemplu dat de cunoastere anticipata greseste prin 2 aspecte: odata e banal pt. ca si un prfesor iti poate spune daca un elev e talentat la materia lui 2.cunoasterea lui Dumnezeu este altfel decit cunoasterea umana. Ex. chiar daca Dumnezeu stie care se vor mintui, el nu face judecata acum. Oare de ce?
@ mariusc2
Desi vad ca ati stat pina mai tirziu, la problemele care apar prin eliminarea liberului arbitru nu ai raspuns. Poate sunt false probleme. Vad ca perseverezi in argumentare de tip generalizare pripita si apelul la numarul celor care gindesc la fel. E usor de vazut ca daca ai mai multa cunoastere ai mai multe posibilitati de a alege (pt. ca ai sansa de a evalua situatia din mai multe puncte de vedere). Cu sit stii mai mult din Adevar (indiferent pe ce cale religioasa mergi) cu atit deciziile sunt mai corecte.

Da si tu un ex. calumea. Din perspectiva divina este irelevant. Si nu pt. Dumnezeu e bine sau rau ce facem ci pt. noi.
@ alfa
Desi e de bun simt sa recunosti ca ai o libertate de a alege (intre limite care depind si de om!), unii dintre noi ignora evidentele pt. a sustine un determinism caruia nu ne putem sustrage.

Cam asta e si punctul meu de vedere. Dar cind unii trag intr-o extrema ma straduiesc sa le arat ceea ce este si in cealalta, pt. a reveni la mijloc. Ma intreb, intreb si tot nu primesc raspuns la intrebarea: "De ce nu vor totusi sa-si recunoasca libertatea de a decide?" Tine de stabilitatea sistemul de valori pe care l-au ales, probabil.

Asa afirma Clopotel, eu am raspuns la postul lui nu la crezurile tale. Ce probleme apar la eliminarea liberului arbitru?

Ce intelegi prin termenul asta, de genralizare pripita, ca m-ai omorat cu el?

Si daca as fi ateu nu as mai avea liber arbitru?
Faceti un talmes-balmes mistico-religios dintr-o problema de constiinta. nu ma intereseaza de Dumnezeu, ma intereseaza doar daca, atunci cand iau o decizie, aceasta nu este determinata de constiinta mea, care este produsul a n factori.

De unde stii tu? Te-a pus pe tine purtator de cuvant? Sau crezi ca detii Adevarul?

Eu te sfatuiesc sa nu mai postezi asemenea aberatii. Cum adica e acelasi lucru? Poate o fi fost pentru tine, pe vremea cand erai ateu, dar nu si pentru oamenii normali la cap...

Da, e de luat in seama observatia ta, abis.

abis, nu cred ca era nevoie sa raspunzi cu o moneda similara ("poate o fi fost pentru tine, pe vremea cand erai ateu, dar nu si pentru oamenii normali la cap")

Clopotel, te rog ia exemplu de la IoanV care nu se lanseaza in astfel de afirmatii. Tot asa cum mi se pare firesc si util sa participe la discutii persoane care vad lucrurile prin prisma credintei, fara sa facem afirmatii hazardate despre credinta, tot astfel mi se pare normal si benefic sa respectam perspectivele atee.

mariusc2, afirmatia lui Clopotel este un exemplu de generalizare pripita. Eu insa cred ca nu facut-o pentru a leza pe cineva, e mai degraba nevoia de a-si impartasi experientele.

Acest topic a fost editat de calfa: 23 Nov 2005, 09:44 AM

Nici o problema... Crezi ca o sa le repet in fiecare post?

unul dintre sofismele care apar in cazul argumentarilor este generalizarea pripita (vezi cartea O introducere in arta argumentarii). Extinderea concluziilor unor cazuri particulare (de obicei nesemnificative sau nereprezentative) prin generalizare. Este gresita si cind exista cazuri care dovedesc contrariul desi majoritatea ar putea sustine argumentul. Concluziile trase astfel nu se iau in considerare.

Nu cred, nu m-a anuntat! Ceea ce vroiam sa spun era ca Nu sufera, nu se imbogateste Dumnezeu prin actiunile noastre. De aceea e irelevant sa analizam din perspectiva Lui, daca e buna sau nu pt. El decizia noastra. Conteaza daca e buna sau nu pt. noi.

Nu stiu, esti ateu, ai liber arbitru?
@ Calfa
Parerea ta despre liberul arbitru si responsabilitate mi se pare echilibrata si fireasca. Ma bucur ca suntem cam de aceeasi parere chiar daca, din "cauza complexitatii subiectului" nu prea iti dai cu parerea. Nici eu nu mai rezist mult, cred ca s-a copt pe aproape toate partile.

Imi cer scuze fata de ceilalti, dar m-am gandit ca numai asa poate pricepe si Clopotel ca a dat cu bata in balta...

Promit sa nu se repete!