Citind urmatorul pasaj intr-un mesaj pe subiectul "Spiritul De Turma - Boala Romanului?, fenomen social"

mi s-a parut o idee interesant de dezbatut.

Ce parere aveti, se fac scoli si se dau examene pentru a obtine o calificare pentru un loc de munca, sau pentru a deveni conducator auto, de ce nu s-ar invata si testa capacitatea de a fi parinte ?

Daca ne gandim bine, la inceput oamenii deprindeau meseriile fara prea multa scolarizare si fara testari sau examene, iar primii soferi nu aveau nevoie de permise. Scolile si examenele au aparut si s-au dezvoltat din anumite necesitati.

Ar fi in zilele noastre necesar sa invatam si sa ne atestam pentru a fi (buni) parinti ?

pai sunt o gramada de carti pentri parinti, se organizeaza si cursuri, e adevarat la noi mai putin.
personal nu cred ca ar fi cazul sa oficializam intr-atat incat sa se dea diplome, dar poate ca n-ar fi o idee rea la cati parinti 'rai' exista. In orice caz daca s-ar intentiona sa se organizeze asa ceva ar trebui sa fie obligatorii, altfel tot aia 'buni' vor fi participantii. Mi se pare insa o utopie, ar fi mai degraba util sa se ia in serios orele de educatie civica in scoli, 3-4 pe saptamana n-ar strica. Asa ar deveni oamenii mai civilizati si implicit si parintii mai responsabili. Ramane de vazut cine vor fi profesorii

Acest topic a fost editat de Leonardo: 28 Oct 2005, 11:19 AM

Eu sunt pentru da .
Incerc sa explic de ce.Sunt pentru da insa stiu ca nu este realizabil.Poti sa scolesti oamenii insa fiind mai mult o scoala psihologica nu vei sti niciodata cat a priceput fiecare.De ce zic o scoala mai mult psihologica.Pentru ca orice femeie cu putin minte va sti ca daca azi nu mi-a facut copilul kaka si nici maine de musai trebuie sa faca poimaine ca altfel vorbim de constipatie si nu e bine pentru organismul celui mic.Acesta este poate un exemplu mai vulgar pentru a demonstra ca nu-ti trebuie nu stiu ce inteligenta ca sa depasesti aceste probleme.
Insa ce ne facem cu partea sufleteasca cu psihicul ?
Cunosc copii de 18-19 ani care au facut copii pe principiul si asa locuim cu parintii in casa si se ocupa astia de copil.
Sau cunosc o persoana care s-a apucat sa-i explice baiatului de sase ani ca tatal lui nu e tatal lui ca ea s-a culcat cu altul si a rezultat el dar ca tatal care l-a crescut e si el un fel de tata .
Sau cunosc copii care stau cu picioarele in doua barci , intre mama si tata.
Cunosc o femeie care are doi copii cu doi barbati si acuma e gravida cu al treilea desigur de la al treilea barbat.
Veti spune ca asta e viata si ca ea te poarta pe carari incalcite.
Insa de ce e nevoie sa purtam si copii dupa noi pe cararile astea ?
Asta e nedumerirea mea.
Daca nu avem posibilitate si nu suntem in stare material si moral de ce facem copii ?
Ca sa perpetuam specia ? E chiar asa de simplu ?

din pacate ce scrieti voi aici este o utopie devreme ce in romania simpla protectie a copilului este inca aproape inexistenta. Asta ca sa nu mai vorbim da tarile arabe unde raporturile in familie sint cum sint...
Dar da, as fi de acord sa fiu supusa prima data unei forme de educatie spre a deveni parinte si a unui test. Asta si pentru linistea mea sufleteasca.
Tocmai am avut vizitatori, o mama cu o fetite de 3 luni. Femeia nu pretinde ca este mama absolut perfecta sau ca statutul de mama ii da dreptul la vreun fel de soclu moral pe care sa fie asezata si sa inchine trecatorii la ea. Si asta o face o mama buna.

mie mi se pare imposibil sa te poti educa in scoli sa-ti iubesti copilul. Ca de fapt aici e buba pe langa prostia omeneasca.
Exemplu dat de Carmelita si altii mai devreme imi confirma spusele: sunt parinti care fac copii din motive egoiste, pentru ca 'a venit vremea' sau pentru ca 'tot stau aia batrani cu noi, e problema lor'. Sunt lucruri elementare pe care trebuie sa le faci in cresterea unui copil si daca tii la el oricat de tampit ai fi te descurci cu succes. Si asa e de cand lumea, cu exceptiile de rigoare: parintii produc progenituri de aelasi profil cu ei. Copilaria mi-am petrecut-o pana la 6 ani mai mult la bunici (parintii lucrau si pe vremea aia concediul de maternitate era doar 3 luni), oameni simpli fara scoli numeroase si nicidecum sofisme de genul scolii pentru parinti. Faptul ca acum sunt sanatos si ca pot sa spun ca am avut o copilarie extrem de fericita dovedeste ca e nevoie de bun simt si iubire ca sa cresti un copil si mai putin de teorii predate la tabla. Si nu sunt singurul care a crescut astfel.

Scoala pentru parinti ar fi in opinia mea exact ca mersul oamenilor bogati si plictisiti la psiholog. O tara asocietatii actuale care n-ar rezolva nicidecum problema.

Acest topic a fost editat de Leonardo: 28 Oct 2005, 02:17 PM

Mpparerea mea!

Marius, desi dai teste, inveti reguli de circulatie etc. se intampla inca o gramada de accidente rutiere. Faptul ca nu e dezastru pe strazi se datoreaza regulilor de circulatie si a pedepselor ce se aplica atunci cand acestea sunt incalcate.. Daca regulile de 'circulatie in societate' ar fi mai severe cu parintii iresponsabili atunci s-ar reduce si cazurile de copii distrusi de cei ce l-au procreat. Deosebirea intre a invata sa conduci si a deveni parinte este ca prima tine de niste aptitudini iar cea de-a doua in principal de suflet.

A institui un for superior care sa judece cine are dreptul sa aiba copii e o problema ce tine de drepturile omului. Pana la proba contrarie toti sunt nevinovati. Altfel ajungem la teorii cu rase pure si alte alea.

Sunt total de acord cu inasprirea pedepselor pentru cei ce maltrateaza copii sau ii neglijeaza.
Dar la cate cazuri de puscarie am avea cred ca trebuie sa incepem urgent construirea de spatii de cazare suplimentare. Vorba aia: "Ti-am pregatit un loc la noi in celula?"

Ceea ce sustin eu este o utopie, dar asta nu inseamna ca nu ar fi benefic pentru copii! Cum am mentionat, este o idee tampita! Dar e a mea...
Bun! Si cate accidente s-ar intampla daca ar merge fiecare cand vrea, fara permis, fara examen? O buna parte din accidente se inatampla pentru ca se iau permisele cu spaga!

mariusc2

Da, ar trebui infiintate niste cursuri cu frecventa obligatorie pentru viitorii parinti. Daca nu ai frecventat sau nu ai trecut exemenul cu un minim de punctaj, sa ti se ia copilul.

Nu sunt foarte coerenta in momentul asta, inca sunt revoltata de existenta unui parinte care nu stie ce sa faca, sa schimbe sau nu patul copilului, desi copilul (saracul!) nu mai incape fizic acolo.

Poate intr-adevar, unii chiar nu stiu ce sa faca in asemenea situatii. Tocmai de aia e nevoie de niste cursuri. Nu inseamna ca dupa acele cursuri parintii vor deveni parinti model. E la fel ca la carnetul de conducere: ti se da carnetul daca ai trecut testul cu cel putin un anumit punctaj, dar asta nu inseamna ca esti un sofer model, ci doar ca riscurile pe care le aduci traficului sunt minime (ma rog... aste e doar in teorie).

Diploma de parinti ? Ar fi misto. Daca de exemplu s-ar intampla sa se intample i-as putea zice lejer bambinei 'sorry, fah, n-am diploma, da-l afara. Sau - daca vrei sa-l pastrezi - creste-l singurica, io n-am dreptul prin lege sa am copii'.
Bo-ie-ri-e ! Nu daune, nu pensii alimentare, nu circoteci ca-i al meu sau al lui Gheorghe ...
Pe de alta parte ar fi si mult mai simplu. Vrea cineva distractie ? Cauta o bambina fara diploma. Vrea probleme ? Cauta o reproducatoare autorizata.

Acest topic a fost editat de Achernar: 28 Oct 2005, 03:30 PM

cine dintre voi este parinte? de curiozitate, nu mi-o luati in nume de rau.

Da, ai dreptate, n-a specificat nimeni nimic de finante.
Evident, statul iti va lua copilul, dar de platit trebuie sa platest, ca doar tu l-ai conceput.
Imi dau seama ca ar fi foarte dificil sa implementezi o asemenea regula.

@Leonardo, cum facem, ridicam mana?

Acest topic a fost editat de Felina: 28 Oct 2005, 03:40 PM

Felina daca o faci citet, ridica mana

Dar ce te faci daca nu tii la el ?Daca l-ai facut pentru ca din greseala ai ramas gravida si biserica si asa zisa morala zice ca trebe sa dai viata copilului.Dar tu nu ai posibilitate nici materiala nici morala.Sunt destui din astia care gandesc de-abia dupa ce i-au facut .
Carmelita a pus punctul pe I.Sigur ca ce povestim noi aicea e o utopie.
Cati dintre noi stiu ca exista exact ca si drepturile omului drepturile copiilor ? Stie careva ce spun aceste drepturi.
Cati dintre noi stiu ca exista prostitutia la copii, copii soldati, copii care muncesc ?
Da, Carmelita are dreptate.Daca nici macar drepturile copiilor batute in cuie intr-o constitutie nu sunt luate in seama ce sa mai spunem atuncea de utopia noastra de vis.

A, am uitat Leonardo, eu sunt parinte



Acest topic a fost editat de Oiski-Poiski: 28 Oct 2005, 04:32 PM

Sorry ! As plati STATULUI, nu impricinatei. Suma fixa, fara tat-tam ca vezi doamne are nevoie copilu' de nu stiu ce, si fara 'du-te la bou' de tac-tu si cere-i niste bani'. Asta pentru ca activitatea de procreere a fost liber consimtita. Plus ca exista riscul ca si impricinata sa fie nevoita sa scoata banu' daca se intampla sa nu obtina diploma de mama-eroina. Chair c-ar fi misto.

"Daca l-ai facut pentru ca din greseala ai ramas gravida si biserica si asa zisa morala zice ca trebe sa dai viata copilului.Dar tu nu ai posibilitate nici materiala nici morala.Sunt destui din astia care gandesc de-abia dupa ce i-au facut ."

Oiski daca nu eram roman inclinam sa-ti dau dreptate.
Ce ne tot imbatam cu apa rece, romanul e departe de a fi atat de evlavios. Lucrurile sunt mult mai simpe: exista one atat de inapoiate incat nici nu-si pun problema urmarilor. Barbatii beau de sting si incaleca prima fiinta de sex contrar ce le iese in cale si o pun cand se nimereste. Femeile sunt atat de inapoiate incat toarna copii cand le vine. Aici e vorba de lipsa informatiei si educatiei sexuale nu de biserica. Sa nu mai spun ca sunt in stare sa pun pariu pe ce vrei ca n-o sa vezi prea curand multi oameni din zona rurala mergand sa cumpere prezervative. Adica sa-i coste 10000 lei vechi/numarul. Pai de banii aia iau tuica de la vecin si se cheama ca au de mancare in ziua aia.
Lasand gluma, saracia e cauza si nu biserica.


Si repet intrebarea: e cineva de aici parinte? (prefer raspuns in scris si nu cu ridicat de maini )

E prea des invocata saracia, Leonardo! Si e un fals argument! Prostia e cauza - exista si metode de contraceptie fara sa coste vre-un leut! Prostia - pai la "stupize, stupize", "ciao, darwin", "din dragoste" si alte capodopore ale genului nu ii invata pe-alde nea alcool si pe tanti spargatoarele de seminte cum e cu metoda calindarului, sau altele! Cate rubrici dezabatand astfel de probleme ai citit prin presa? De aceea e necesar un curs de a ... fi parinte. Era sa spun o prostie!

Eu nu am copil si este irelevant - ba poate chiar o dovada ca intr-adevar cred in ceea ce spun. Mi-am impus anumite conditii care trebuiau indeplinite ca sa ma pot considera apta sa aduc pe lume un suflet. Evident ca am fost extrem de exigenta cu mine.

Problema mea cea mai mare cu parintii este lipsa de intelegere, nepriceperea cu care maltrateaza sufletul unui copil din care mai tarziu va iesi o persoana schimonosita psihic. Nu vreau sa intru in teoria Freudiana, nici nu o cunosc in totalitate, dar din experienta proprie si din ce vad in jurul meu parintii au cea mai mare vina in problemele psihologice ale viitorilor adulti. De la abuzuri fizice si psihice (nici nu vreau sa aduc vorba de cele sexuale ca nu e cazul in discutia de fata) pana la a stii de ce un "NU" fara explicatie face rau unui copil, toate sunt greseli care in timp ciuntesc un suflet tanar. Pana si dragostea excesiva face rau unui copil, am vazut tantalai/oaice la varsta maturitatii care nu stiau nu numai sa-si cumpere paine (ok, exagerez ) dar nu stiau nimic de viata in general, atat de cocolositi au fost.

Unii au puterea sa inteleaga de tineri ce se intampla si sa traiasca drept si relativ usor cu traumele copilariei mai mult sau mai putin ascunse in adancuri greu de penetrat. Altii cresc sa aibe probleme psihologice mai mult sau mai putin evidente. Eu dau vina pe parinti si consider ca ar trebui sa li se aprobe reproducerea. Este utopic si suna drastic, dar intr-un sir de ganduri imi imaginez o lume mult mai buna si o viata mult mai usoara daca aproape nimeni nu ar suferi urmarile comportamentului parintilor.

Si nu se intampla numai in Romania. Traiesc in tara unde e numarul cel mai mare de mame adolescente si vad cazuri si cazuri unde fac copii si numai ca sa ia indemnizatie de mama singura sau mama cu mai multi copii. Dar si aici cat si in Romania (si probabil si in Germania etc) sunt femei care fac copil ca sa "lege" barbatul de ele. Sunt cupluri care fac copiii pentru ca asa e normal, ne-am casatorit si vrem si noi o papusa pentru ca pisica nu ne mai ajunge. Altele care raman gravide si daca nu fac avort, considera normal sa-si ucida pruncii dupa ce s-au nascut. Sau daca nu-i ucid atunci, au timp mai incolo - prin infometare, sau ii lasa in masina si dau drumul masinii in lac. Sau si mai simplu, le ciocanesc creierii pana cand copiii ajung descreierati.
Si da, sunt foarte pornita impotriva lor.

Cu atat mai mult sunt trista pentru subiectul asta azi pentru ca o foarte buna prietena m-a sunat chiar aseara sa ma anunte ca divorteaza. A nascut al 2-lea copil prematur in iulie si ultima picatura a fost ca sotul ei a batut baiatul cel mare (3 ani) cu cureaua, injurandu-l de mama. Triplu afront, da, si nu primul. Merita omul asta sa fie tata? Nu. Merita copiii sa creasca doar cu o mama care i-a dorit mai mult decat orice si care se va chinui singura de-acum incolo multi ani? NU.

Am mai spus dar nu-i nimic, mai spun - ca e cazul: am vazut si parinti superbi si sunt atat de putini incat cred ca ar trebui sa li se ridice statuie, nu s-ar aglomera parcurile prea tare. Dar am vazut si parinti carora li s-a explicat cat rau fac unui copil cu doar cateva cuvinte, pretind ca au inteles, dar repeta greseala dupa foarte scurt timp.

Ok, utopic, dar poate ca viata ar fi altfel si sigur mai buna pentru toti.

Si imi cer scuze oricui se simte lezat de parerile mele - nu va cunosc personal pe nici unul care aveti copil si ceea ce am scris aici nu implica sub nici o forma ca pe Han avem parinti de-astia rai.

Mistinguett super
Eu sunt in totalitate de acord, dar eu intreb urmatorul lucru... daca avem atata dezastru parental in tara noastra, vreau sa stiu sincer cine se crede in stare sa poate deveni un profesor in a creste copii, cine este in stare sa dea lectii altor parinti despre cum se cresc copiii, cand la randul sau invata cum sa fie parinte in timp ce copilul sa u invata sa umble... iar pe vremea cand copilul ajunge adolescent, parintele... tot invata sa fie parinte.

Personal nu am copii si sunt 100% de acord cu persoanele care isi doresc o stare materiala si apoi copii, dar trebuie sa recunoastem ca aceasta "scoala de parinti" ar fi un chici, o infloritura, un nimic si evident ce mai mare fatarnicie existenta.
Prin absurd, sa presupunem ca aceasta scoala ar exista si aceste diplome ar trebui luate, ganditiva ce impact ar avea asupra oamenilor... exact ca si discrminarea care are loc la noi in tara intre bogati si saraci... si nu cred ca gresesc, asa ca simplu gand la aceasta scoala este doar o dorinta de iesi in evidenta, de spune intrgii lumi sunt un parinte exceptional.

Nu cred ca exista cineva in aceasta lume cara sa ne invete sa fim parinti, toti invatam din mers si chiar in ultima clipa a vietii noastre putem supune: "Ahh... acolo trebuia sa procedez diferit si poate ar fi facut facultate..." sau ma rog, era doar un axemplu, in zile noastre "tehnica" pe care noi o numim "cresterea copilului" nu este de fapt o tehnica, cred ca este ceva ce trebuie sa vina din inima, sa nu ne fie frica sa le aratam copiilor nostrii ceea ce simtim cu adevarat.
Din cate am vazut pana acum cea mai reusita modalitate de ati creste copilul este aceea in care el iti devine cel mai bun prieten, lasand la o parte formalitatile si toate cele, fii cat poti de apropiat copililui tau si asa vei avea control asupra vietii si deciziilor sale.

sebyshoru, o scoala de genul acesta nu te-ar face un "parinte exceptional", asa cum nici scoala de soferi nu te face un sofer exceptional, ci doar apt.

Bingo, Felina! Nu inseamna ca se va eradica maltratarea copiilor, ci se va reduce considerabil! (exact ca in exemplul cu scoala de soferi dat de leonardo). Si avem destui sociologi buni si foarte buni care ar putea organiza astfel de cursuri!

Bun venit la Hanu Ancutei, sebyshoru !

Bun exemplul, bune intrebarile ! Nici eu nu cred ca mai e asa de simplu. Cineva imi spunea odata ca a ales sa nu faca copii pentru a nu lasa pe lume niste chinuiti. Pentru ca acea persoana avea unele "probleme", i-am admirat alegerea, care poate nu a fost usoara. Dar cati nu se arunca, fara a sti ce ii asteapta (pe ei si pe viitorii copii) ?

Sigur, "examene si diploma", forme "oficializate", sunt niste idei mai greu de pus in practica, poate chiar complet utopice. Sigur, exista (mai putin pe la noi) cursuri.

Ce mi se pare mie incredibil este faptul ca avem pe strada multime de semne de circulatie, suntem avertizati pe diferite canale de comunicatie cu privire la o multime de pericole, dar despre faptul ca a te decide sa faci un copil ... poate avea si implicatii negative ... mai nimic.

Sigur, la rata si asa scazuta a natalitatii, o noua sursa de scadere ar putea aduce unele efecte negative pe termen lung. Dar daca mare parte dintre copiii facuti fara ca parintii lor sa fi fost pregatiti pentru asta (financiar, psihologic, etc.) nu fac decat sa mareasca numarul celor ce nu isi gasesc un loc de munca, un loc in societate, si poate chiar ajung la randul lor sa faca greseala parintilor ?

Sigur, exista soferi cu carnet care nu stiu sa citeasca si sa scrie (si atunci, cum si-au luat carnetul ? ), exista soferi cu carnet care conduc prost. Dar ce ar fi daca nu s-ar cere deloc scoala si carnet de sofer ? Cum ar arata traficul ?

Cred ca s-ar putea face ceva pentru ca viitorii parinti sa stie ce ii asteapta, si poate sa se decida sa amane (uneori de asta e nevoie !) sau sa renunte. Se spune ca unul dintre printii englezi a incercat droguri, iar tatal lui l-a dus imediat sa vada un centru de dezintoxicare, pentru a-l face sa inteleaga la ce poate ajunge. Se pare ca l-a convins (l-a speriat ).

Poate nu ar strica realizarea unor statistici legate de decizia de a fi parinte (legate de cat timp ar trebui, macar in medie, sa fie acordat diferitelor activitati legate de copii, ce costuri minime implica cresterea lor "normala" , care sunt conditiile minime de locuit necesare, etc.) si apoi popularizarea lor puternica. Poate ca statisticile respective deja exista. Sigur, e vorba de statistici, de "variabile" poate subiective, etc., dar ceva ajutor ar putea fi macar pentru cei ce vor sa ia deciziile in cunostinta de cauza !

Multe lucruri interesante s-au spus deja aici, pe care nu apuc sa le comentez. Multe mai pot fi spuse. Multumesc tuturor.

Acest topic a fost editat de calfa: 29 Oct 2005, 12:13 PM

Imi pare o alternativa mai buna decat sa ajungem o tara de bolnavi psihic, cum indreptatita se intreba o partenera de discutie pe alt topic!

Asa cum spune calfa, Academia Mamicilor probabil nu va exista niciodata... Dar exista solutii mult mai la indemana, ca de exemplu cartile de Psihologia Copilului fata de care, cu toate ca se gasesc in toate librariile si e plin internetul de site-uri care trateaza acest subiect, foarte putini viitori parinti manifesta interes. Eu am ramas complet zapacita realizand cat de mult pot influenta viata viitorului adult lucruri pe care parintii le fac in mod constant si care pot parea pe cat de marunte, pe-atat de inofensive.

Parerea mea e ca la ora actuala mentalitatea celor ce se decid sa aiba un copil este una oarecum egoista. "Imi doresc un copil" este cel mai des intalnit motiv pe care il auzim atunci cand un cuplu decide sa procreeze. "Un copil ne-ar apropia mai mult, ne-ar face mai fericiti, etc." sau vad lucrul asta ca pe o datorie sau un tel - "un om nu a realizat nimic in viata daca nu a adus pe lume un copil". Lucruri adevarate pana la urma, dar atat de irelevante pentru imansa responsabilitate pe care o presupune nasterea unui copil. Mi-a fost dat sa intalnesc cazuri in care parintii s-au informat mai mult atunci cand au decis sa adopte o pisica decat atunci cand au conceput. Sa nu mai vorbim de cazurile (atat de dese daca e sa dam crezare nenorocirilor care ne sunt prezentate in mod constant si pe toate posturile de televiziune) parintilor denaturati care au distrus atatea vieti inca din fasa. Iar daca acea "scoala de parinti" va deveni realitate la un moment dat, neaparat trebuie introdus in program un test psihologic pe care orice persoana care decide sa aiba un copil ar trebui sa-l treaca

Sa asiguri unui copil bunurile materiale de care are nevoie si sa-l ingrijesti fizic in prima parte a vietii e doar o latura a prismei pe care o reprezinta meseria de parinte. Am auzit pareri precum copilul la 7 ani este exclusiv produsul actiunii parintilor (bagajul genetic e dat de catre acestia, mediul in care copilul creste, educatia, deprinderile, etc.) Chiar daca opinii de acest gen sunt oarecum exagerate, simplul fapt ca ele exista si ca nu pot fi negate numite aspecte pe care le pune in discutie, evidentiaza cat se poate de bine enorma responsabilitatea pe care un parinte o are fata de copilul sau.

Cand va fi pe deplin constientizat acest lucru, s-ar putea ca problemele generate de catre greselile parentale sa se reduca considerabil. Pana atunci insa, mai e cale lunga, se pare...

P.S: Nu sunt parinte si nici nu am in plan sa devin curand, asa ca s-ar putea sa gresesc in ceea ce am spus... Daca da, imi cer scuze de pe-acum.

Edit: Am descoperit o greseala de exprimare... Mi scusi

Acest topic a fost editat de Serenity: 29 Oct 2005, 03:15 PM

Cred ca nu strica sa subliniez parte din cele spuse mai sus.

Daca se accepta urmatoarele propozitii :
a) organizarea unor astfel de cursuri ar urma sa aiba ca efect reducerea maltratarii copiilor
b) nu orice individ are capacitatea (sau vointa) de a asimila cunostiintele pe care un astfel de curs isi propune sa le implementeze
c) asimilarea completa si punerea corecta in aplicare a respectivelor cunoastiinte este mai probabila in cazul persoanelor cu studii superioare sau cu un nivel mai ridicat de inteligenta

rezulta ca in Romania cetatenii inteligenti (deci inclusiv telectualii) - in lipsa unor cunostiinte adecvate - isi maltrateaza intensiv copii, si implicit ca doar organizarea unor cursuri pe tema data ar putea reduce nivelul respectivelor maltratari.

Ce naiba, oameni buni, nu aveti capacitatea de a percepe absurditatea ideii ? Pe ce lume traiti ?

1. Poate sau nu sa rezulte asta. De exemplu, de ce neaparat sa vorbim de "maltratari intensive" ? Sunt multe alte comportamente ale parintilor care pot dauna formarii copiilor si adolescentilor. Vezi ce exemple au mai dat si altii pe acest topic.

2. Vrei sa spui ca in familiile formate din "persoane cu studii superioare sau cu un nivel mai ridicat de inteligenta" nu ar exista proaste tratamente ? Asa te-as intreba si eu chestia cu lumea pe care traiesti. Dar poate ca tu nu ai intalnit astfel de persoane, sau daca ai intalnit nu ai avut cum sa cunosti felul in care ei si-au "deformat" copiii.

Acest topic a fost editat de calfa: 29 Oct 2005, 01:07 PM

De unde rezulta ca oamenii inteligenti isi maltrateaza copii? Sau cei cu studii superioare? Dar toti cei cu studii superioare sunt inteligenti? Ce procent din populatia Romaniei o reprezinta oamenii inteligenti? Care este criteriul dupa care desemnezi pe cineva inteligent? Tu in care categorie te-ai incadra? Am spus sociologi, nu profesori universitari ! De regula, sociologii au acces facil la oamenii mai putin inteligenti! Indivizii care nu au capacitatea de a absolvi un astfel de curs isi pierd dreptul de a fi parinte! De unde rezulta ca isi maltrateaza intensiv copiii? Si de ce vrei, prin accentuarea voita a unor aspecte, si prin stergerea voita a altora(manipulare), sa ne impui vointa ta, cum ca ideea este absurda?? Daca citeai mai bine, vedeai ca tocmai despre posibilitatea de a transforma o idee absurda intr-o idee aplicabila se discuta aici!

Nu am timp sa dezvolt acum pentru ca trebuie sa fug sa fac un cuib improbabilor viitorilor mei copii, dar o sa scriu mai mult peste cateva (mai multe) ore despre responsabilitati, lectii si pedepse pentru parinti care nu-s chiar asa utopice cum s-ar crede la prima vedere.

De fapt, una din cele mai mari probleme ale acestei "scoli", daca prin absurd ar fi pusa in practica ideea, nu cred ca ar fi incapacitatea persoanelor provenite din diferite medii sau cu un grad diferit de cultura, inteligenta, etc. de a asimila cunostintele ci.... cum ar putea fi impiedicati oamenii sa faca copii? Archenar, Calfa chiar spunea ceva mai devreme ca ideea este probabil una utopica, nimeni nu si-a propus sa infiinteze vreo Academie De Parinti in viitorul apropiat. Cei care isi maltrateaza copiii au probleme mai grave decat lipsa de informare sau mentalitatea gresita si nici un curs sau carte nu i-ar putea ajuta in acest sens. Din cate am inteles eu e vorba despre parinti care se incadreaza in limitele normalitatii, care, fiind pusi in situatii neasteptate sau care ii depasesc, procedeaza gresit afectand dezvoltarea psihica a copilului intr-o mai mica sau mai mare masura. Ideea in sine este una cat se poate de justa chiar daca probabil inaplicabila. Pana acum nici nu se punea problema insusirii unor cunostinte teoretice de baza.. asa cum spunea Misti, proaspata mamica invata "meseria" din mers. Sau de la mama, matusa, prietena cea mai buna care are ceva mai multa experienta. Lucru care in unele situatii, poate deveni cat se poate de absurd. E ca si cum ai incerca sa tratezi o insuficienta cardiaca cu apa si zahar, pentru ca asa ai auzit tu ca e bine. Copilul, la fel ca adultul, este unic in felul sau. Nu tot ce s-a dovedit eficient la un copil cu temperament melancolic poate fi la fel de bine pus in aplicare la unul coleric. Binenteles, niciodata nu va exista o reteta ideala, descrisa pas cu pas, pentru a-ti creste copilul. Dar exista niste lucruri de baza pe care unii poate le fac din intuitie, dar de care majoritatea parintilor nu au habar... Evident ca situatia nu e atat de tragica cum poate reiesi din ce se spune aici dar ma gandesc ca orice parinte normal isi doreste sa-i ofere tot ce e mai bun copilului sau. Iar in cazul asta nu se poate merge pe principiul "invat din greseli" cu inima impacata...

De la inceput va spun ca sunt parinte,am doi copii mari(25 si 15 ani)si sunt adepta unei scoli pentru parinti.Am simtit ca nu stiu ce trebuie sa fac in multe situatii,cand copiii erau sugari,adolescenti si acum,cand unul dintre ei e aproape matur...
Bineinteles ca ideea unei scoli care elibereaza certificate de absolvire este o utopie!Scoala parintilor o vad ca pe un curs de consiliere permanenta,fiecare etapa din viata copilului are specificul si nevoile ei.Am avut norocul sa am parinti buni,o copilarie frumoasa si am putut sa gasesc sprijin si echilibru in familie.Profesia mi-a fost de ajutor(sunt cadru didactic),nelasandu-ma sa ucid copilul din mine...Cu toate acestea,am recunoscut de multe ori ca nu sunt pregatita sa fac fata greutatilor meseriei de parinte...Sa nu-l cocolosesti,sa nu-i ranesti sufletul...Cum?Am ales varianta ,care s-a dovedit pana acum buna,sa discut liber si cinstit cu ei,sa nu-i nedreptatesc,sa-i incurajez,sa le arat si partile gri ale vietii...Uneori a fost usor,alteori extrem de greu ...
Acum sa va povestesc un caz ,auzit recent!O tanara,in prag de casatorie isi invita viitorul sot acasa.Familia ei,vesela si fara false pudori,il bulverseaza pe baiat!Socat ,acesta ii spune fetei ca nu crede ca este pregatit pentru casatorie,el credea ca astfel de familii armonioase se vad doar in filme,ca el nu poate fi ca tatal ei...TATA e seful!El si mama lui au fost tot timpul batuti,umiliti...Nu putea concepe ca poate fi si altfel!Tanarul acesta are nevoie de o scoala de parinte,el nu va sti sa se comporte decat asa cum a vazut acasa,nu?Daca va dori sa invete sa fie un parinte bun,unde sa apeleze?

Salut n-am inteles pt. ce trebuie scoala, examene si diplome!!

Poate cineva sa-mi explice, ca sa ma inscriu si eu inainte sa fac si al 3 copil??

Regards...

Sorin.

Tu nu ai nevoie
de diploma vroiam sa zic ca de al treilea copil stii tu mai bine

Eu nu sunt impotriva unor cursuri sau ma rog... ore, nu mi se pare insa ceva normal sa facem o scoala care sa dea diplome pentru asa ceva, eu sunt foarte curios cine ar fi cei in drept sa predea si ar da diplomele.

Emisiune foarte recenta "Super nanny", mi se pare o prorcarie, scuzati limbajul, cum sa vina cineva din exterior si sa educe atat parintii cum sa-si creasca copiii, cat si copiii cum sa-si asculte parintii. Va rog, urmariti cand aveti timp macar un caz si veti fi in totalitate de acord cu mine, ca aceasta experienta prin care familia trece nu este decat o "vraja", de fapt scopul este de a face bani.(audienta provenita de la persoane naive)
Sa fim putin realisti, avem nevoie, de fapt, de o scoala care sa invete moralitatea, viitorii parinti vor sti astfel de mici cum sa fie parinti buni si ce au de facut, iar la randul lor, copiii vor sti sa-si respecte parintii.
Parerea mea este ca in ziua de azi incercam sa dam cat mai multe diplome, onoruri, etc. la niste persoane care de fapt sunt niste ipocriti, fatarnici si plin de ei... evident si in mod foarte clar nu vreau sa exclud posibilitatea existentei exceptiilor.
Asa ca eu cred ca ar trebui sa invatam sa fim oameni inainte de toate, iar dupa aceea sa devenim mari savanti si mari doritori de a invata pe altii.

Problema parintilor care nu stiu sa-si creasca copiii este dupa parerea mea, aroganta si indiferenta in care traiesc, nu isi doresc decat suprematie in familie, exact conceptul de "Regele familiei".(cine ii cocosu?)
Deci eu zic ca de aste avem cel mai nevoie, de moralitate, respect, responsabilitate si nu de lectii de parentale.

Sper sa nu vi se para prea deplasat, iar dak ieste imi cer scuze dar asa sunt eu mai sarcastic si nu pot sa nu fiu de acord cu cateva randuri mai sus ca trebuie sa ne trezim si sa privim lumea in care traim...

sebyshoru, bun venit !

Vad ca esti de acord ca avem nevoie, ca parinti ... "de moralitate, respect, responsabilitate".

Subiectul de fata tocmai asta incearca sa promoveze, ideea ca e nevoie de o anumita responsabilitate atunci cand te decizi sa aduci un copil pe lume. Dat fiind ca poate nu suntem destul de informati cu privire la implicatiile aducerii pe lume a unui copil, acea responsabilitate ar putea implica o forma de "scolarizare" sau macar de informare. Iar diplomele nu ar neaparat necesare, daca modul de informare ar fi destul de bine gandit.

"Super nanny" sufera de multe, in primul rand pentru ca nu poti fi filmat si sa te porti ca de obicei, apoi pentru ca se dau sfaturi parintilor de fata cu copiii, se intra pentru scurt timp in viata unor oameni cu intentia de a rezolva probleme a caror rezolvare cere mult timp, nu este clar (ca si la 9595) ce se intampla cu acei oameni dupa, etc. Dar nu cred ca "Super nanny" este relevanta pentru ceea ce discutam noi aici.

Sunt de acord ca a transmite (hmm, a invata daca vrei) moralitatea si respectul poate ajuta la crearea acelei responsabilitati, dar mai trebuie si alte informatii, dupa cum am mai spus deja.