These pretzels are making me thirsty!

Va invit sa ne delectam impreuna cu scurte (sau complexe) comentarii ale lui Serenity referitoare la filmele pe care le-a vazut.

Multumesc, Mihai!

Din pacate comentariile lui Serenity pe marginea filmelor vazute vor fi destul de saracacioase ca numar pentru ca, dupa o observatie si un calcul simplu, rezultatul s-a prezentat cam asa:

Televizor: 2
Abonament la cablu: 0
Calculator: 0
Abonament la internet: 0
DVD player: 1
Filme pe DVD: 3
DVD Player care citeste si filme pe alt suport: 0
Fonduri alocate vizionarii de filme la cinema: reduse.

Toate astea cel putin o perioada de-acum inainte
Inca un lucru pe care vreau sa-l specific, in cazul in care nu se subintelege, e faptul ca voi incerca sa nu vorbesc la modul general pentru a nu jignii opiniile si gusturile nimanui. Toate comantariile pe marginile filmelor sunt pareri personale, felul in care am perceput eu filmul.

Trecand peste scurtul inventar introductiv, aseara am reusit sa vad, in sfarsit, unul din cele mai cunoscute filme de dragoste - povestea unui inger (Nicholas Cage) care renunta la nemurire pentru a fi cu femeia de care s-a indragostit (Meg Ryan). Deja o mare parte din voi probabil ca si-a dat seama despre ce film vorbesc...

City Of Angels
She didn't believe in angels until she fell in love with one



Regia: Brad Silberling
Gen: Dragoste/Drama/Fantastic
Citate: Some things are true whether you believe in them or not.
Nota: 6+


Buline negre: Poate sunt eu carcotasa, nu am avut starea de spirit necesara vizionarii unui astfel de film sau pur si simplu nu sunt o persoana romantica, dar filmul nu m-a impresionat in mod deosebit. Ma asteptam la mai mult... Impresia generala pe care mi-a lasat-o a fost de neinchegare, de film realizat dupa un roman a carui idee e una complexa si profunda saracita de timpul scurt de rulare al filmului, concentrata aproape total pe povestea de dragoste dintre cei doi.
Ma asteptam sa gasesc o Meg Ryan asa cum o stiam din celelalte filme - caraghioasa, zapacita si aproape nechibzuit de directa, trasaturi pe care le-am indragit mereu la personajele ei. Maggie (tanara doctorita de care se indragosteste ingerul) e o femeie serioasa, dedicata si foarte cerebrala pana in momentul in care il cunoaste pe Seth. Nici ea, nici personajul interpretat de Cage nu sunt genul de personaje pe care eu sa le indragesc.
Firul actiunii mi s-a parut prea previzibil si nu m-am putut abtine sa nu fac analogia intre City Of Angels si Luceafarul nostru, care, din acest punct de vedere, ii da indiscutabil clasa.
Pe masura ce actiunea evolueaza, scenariul devine din ce in ce mai incarcat de clisee...

Buline albe: Pana in punctul in care Seth(ingerul) se face vazut, filmul promite a fi foarte bun. Mi-a placut contrastul dintre reprezentantul divinitatii - personaj sobru, imbracat intr-un palton lung, negru - si cea care, teoretic, reprezinta o entitate inferioara, pamanteana dar al carei chip oglindeste ideea noastra despre cum ar trebui sa arate un inger - ochi mari, albastrii, par blond, carliontat. Mi-a placut ca ingerii nu pot trece prin pereti (faza in care ea intra in lift iar lui i se inchid usile in nas). Muzica, de asemenea, este de nota 10.

Must Love Dogs
The hardest trick is making them stay.



Regia: Gary David Goldberg
Gen: Comedie/Dragoste
Citate: I have a theory about this (Jake)
Nota: 5+


Buline negre: Ca mai toate filmele aparute in ultima perioada, nici acesta nu scapa de "pacatul" cliseelor. In functie de starea de moment, acestea pot deveni destul de iritante sau, dimpotriva, motive in plus de amuzament (ce-i drept, destul de improbabil). Cine a citit sau vazut Jurnalul lui Bridget Jones sigur va recunoaste cateva scene ca fiind trase la indigo si va gasi ideea generala a filmului oarecum asemanatoare cu bestsellerul britanic. De asemenea, de foarte multe ori granita dintre comic si ridicol devine destul de fragila, chiar inexistenta in unele scene. Un cocktail de replici deja rostite, faze deja digerate, un puzzle cu piese desprinse din alte filme.. reasamblate in ceva destul de neatragator. In afara cazului in care sunteti dupa o zi obositore si creierul nu cere nimic altceva in afara de relaxare sau va plictisiti de moarte intr-o dupa-amiaza de duminica, nu recomand.

Buline albe: John Cusack, un actor pe care il ador de cand ma stiu si Diane Lane, o actrita despre care nu stiam nimic, nu o mai vazusem in nici un film dar care s-a dovedit a fi o surpriza foarte placuta. Pacat de scenariu...

Wedding Crashers
Hide your bridesmaids.



Regia: David Dobkin
Gen: Comedie/Dragoste
Citate: You know how they say we only use 10 percent of our brains?
I think we only use 10 percent of our hearts. (HA! Haha!)
Nota: 6


Buline negre: Previzibil, previzibil, previzibil.

Buline albe: Ca si idee generala si dupa ce urmaresti partea de inceput, filmul pare sa promita. Ar fi putut iesi ceva bun cu putina straduinta. De asemenea, trecand peste scenele siropoase si ridicole, peste replicile ce te fac sa exclami "Ma lasi?!", exista parti care pe mine m-au facut sa rad cu gura pana la urechi. O comedie care iti da idei si-ti mai ia gandul de la problemele de zi cu zi... Nu-i chiar asa rau, pana la urma.

Vreti sa va povestesc despre ultimul film vazut? Sigur ca vreti, nu stiu de ce mai intreb...

Am fost miercuri la film, la cinema. Cu ceva timp in urma mi-am jurat ca n-o sa mai arunc niciodata banii pe vreuna din productiile hollywoodiene recente, dar cel de la Orange, cu noua lor campanie, m-au prostit si pe mine. Asa ca pentru fabuloasa suma de 2,7 RON m-am putut delecta cu Fantastic Four, un alt SF inspirat dintr-un serial de desene animate ceva mai vechi. So...

... prepare for the fantastic!



Regia: Tim Story
Gen: Fantastic/Aventura/Actiune
Citate: Typical of Victor Von Doom to build a 30 foot statue of himself.
Nota: 5-

Buline negre: Nici nu stiu cu ce sa incep. Cine a vazut Spiderman, X-Man, Batman sau orice alt film care contine cuvantul "man" in denumire, isi poate imagina genul si carei categorii de public se adreseaza Cei Patru Fantastici. Nu ma asteptam la prea multe cand am intrat, nu auzisem nimic in legatura cu filmul pana acum; astazi, povestind cu niste prieteni, am aflat ca e foarte apreciat si curiozitatea m-a determinat sa citesc si niste recenzii. Spre surprinderea (ok, stupoarea) mea, am descoperit pareri precum "cel mai bun film din 2005", "a must see", opiniile fiind in proportie de 99% pozitive. Lucru care imi ridica din nou semne de intrebare. Mie mi s-a parut o porcarie imensa. La final pur si simplu am izbucnit intr-un ras isteric... nu-mi venea sa cred ca poate exista ceva atat de stupid

Buline albe: Actori frumosi. Efecte bune.

Sere, si eu am vazut filmul asta saptamana trecuta iar bulinele mele negre corespund cu ale tale Cred ca singura deosebire dintre noi doua este ca eu ma si asteptam sa nu fie un film "foarte, foarte"

Pai nici eu nu ma asteptam sa-mi placa. Mi-era clar de cand am vazut afisul ca e genul ala de film la care eu de obicei adorm sau plec pe la jumatate, dar cheltuisem 7 centi! Trebuia sa merg! Ba chiar ne-am pozitionat strategic in ultimul rand, aproape de usa, pentru a putea iesi usor in momentul in care ar deveni mai mult decat puteam indura... De plecat nu am plecat, si nici nu am adormit. Ba chiar l-am urmarit cu oaresce atentie. Eram curioasa sa vad daca urmatoarea scena poate fi mai stupida decat cea pe care o vedeam Pana la urma, merita vazut filmul... eu, una, nu am mai avut ocazia de mult sa rad si sa fac misto atat cat am facut la Cei Patru Fantastici.

Dar sa trecem la oile noastre...

French Kiss
Kates' stuck in a place where anything can happen with a guy who'll make sure that it does...



Regia: Lawrence Kasdan
Gen: Comedie/Dragoste
Citate:
Happy - smile. Sad - frown. Use the corresponding face for the corresponding emotion. (Kate)
I hate Paris in the springtime. I hate Paris in the fall! Oh why oh why do I hate Paris? Because my love is there... with his SLUT girlfriend! (Kate, cantand)
Nota: 8+

Buline albe: Mai bun decat Sleepless in Seattle, filmul care a facut ca Meg Ryan sa urce pe locul I in topul actritelor pe care le indragesc si unul din filmele mele preferate. Nu cred ca mai e nevoie sa spun cat de fericita am fost cand in sfarsit am reusit sa pun mana pe film dar nici nu garantez ca toata lumea il va savura atat cat mine. Pe de-o parte, era normal sa-mi mearga la suflet... inglobeaza multe din 'ingredientele' care in orice context mi-ar atrage atentia si m-ar fascina. Umorul pe care l-am gustat dintotdeauna, peisaje superbe din sudul Frantei, calatorie cu trenul, potgorii si degustare de vin, optimism si doi actori cu care as bea o bere la orice ora Pe scurt - un film ce reprezinta mai mult decat o banala poveste de dragoste "ca-n filme".

Buline negre: Unii l-ar putea vedea ca pe o alta comedie romantica cum s-au facut, se fac si se vor face in continuare multe...

Sper numai sa nu te superi ca iar ma bag in "sufletul" tau... dar filmul asta chiar mi'a placut Eu nu sunt o mare fana a lui Meg Ryan, dar am fazut comedia aceasta de cateva ori deja (asta fiind un semn clar ca imi place ) Si, sa nu razi, dar mi'a placut mai mult You've got mail! decat Sleepless in Seattle.

Acest topic a fost editat de Aramis: 22 Oct 2005, 08:03 AM

si mie mi-a placut mai mult you got mail... sorry Sere

Why sorry, mutu my man? Eu am spus ca French Kiss mi-a placut mai mult decat Sleepless In Seattle, nu decat You've Got Mail Dar, ca tot veni vorba, da, mi-a placut mai mult! De fapt, nu am vazut You've Got Mail decat o data, acum vreo doi ani... nu prea as mai putea sa imi exprim parerea.

Vineri seara am vazut Monster, filmul pentru care Charlize Theron a luat premiul Oscar in 2004.




Regia: Patty Jenkins
Gen: Drama/Dragoste/Biografic/Politist.
Citate: People always look down their noses at hookers. Never give you a chance, because they think you took the easy way out, when no one could imagine the willpower it took to do what we do. Walking the streets, night after night, taking the hits and still getting back up. (Aileen)
Nota: 8,5

Buline albe: Se pare ca nu degeaba mi-o mai trantesc prietenii cate-odata: "Mai uita-te si tu, fata, la televizor!". Nici macar de acest film nu auzisem cu toate ca, din cate am inteles dup-aceea, a fost destul de mediatizat. O Charlize asa cum nu o mai vazusem niciodata - pistruiata, neingrijita, cu ceva probleme dentare si cu ceva kilograme in plus pe care putine actrite le-ar fi acceptat - dar care face intr-adevar treaba foarte buna. Daca nu as fi citit inainte ca despre ea este vorba, nu cred ca mi-as fi dat seama.. Christina Ricci intra, de asemenea, foarte bine in pielea personajului. Monster e povestea bazata pe intamplari reale, a unei prostituate - Aileen Wuornos (Theron) - care, din dragoste pentru fata de care s-a indragostit si ca urmare a vietii traite pana in acel punct, devine criminal in serie.

Buline negre: Un film de la care nu poti avea pretentia sa te deconecteze de la grijile de zi cu zi, un film care prezinta o realitate deprimanta.

Acum vreau sa va povestesc despre ultimul film vazut la cinema si unul din cele mai bune de anul asta (pe care l-am vazut eu, ce-i dprept).

Cinderella Man
One man's extraordinary fight to save the family he loved...



Regia: Ron Howard
Gen: Biografic/Drama
Citate: I have to believe… that when things are bad… I can change them (Jim Braddock)
Nota: 8,7

Buline albe: L-am vazut acum vreo doua saptamani asa ca detaliile nu-mi mai sunt atat de proaspete in memorie. Oricum, filmul mi-a inselat asteptarile in sensul bun. Vazand ca e un film despre box, mintea mea l-a incul automat in categoria celorlalte zeci de filme despre boxeri care prin munca si sacrificii au reusit sa atinga performante de neimaginat. Nu de mult, Million Dollar Baby reusea sa ia o multime de premiii si cu toate ca genul asta de filme e clar ca prinde la public, ajunsesem la saturatie. Totusi, cu toate ideile preconcepute cu care plecasem spre cinematograf, filmul a reusit sa ma miste si sa ma surprinda in cel mai placut mod. Stim cu totii cum se termina genul asta de filme dar recunosc ca la meciul final eram cat se poate de nelamurita ce se va intampla, lucru care m-a surprins si pe mine. Russel Crow face toti banii, chiar si prietena cu care am mers si careia ii era cat se poate antipatic inainte de a vedea filmul, acum il adora. Destul de violenta (interzisa minorilor sub 14 sau 16 ani, nu-mi mai amintesc exact) povestea lui James Braddock este in primul rand povestea unui tata si a unui sot care isi iubeste familia cu acceasi forta de care da dovada si in ringul de box si care, manat si insufletit de dorinta de a-si vedea familia scapata de viata mizera pe care o duceau si de a o pastra unita, ajunge campion mondial. La fel ca multi altii inaintea sa si dupa el, prin motivatie James Broddock reuseste sa se autodepaseasca si sa invinga in lupta cu destinul.
Un film la care tot arsenanul de emotii va fi pus la bataie si care aproape ca te face sa te ridici in picioare si sa aplauzi.
O poveste veche spusa deosebit de frumos.
Un film ce merita vazut.

Buline negre: Nu prea gasesc, in afara de faptul ca, vazand afisul, toata lumea va gandi: Geez! Another boxing movie!

Welcome to Collinwood
Five guys. One safe. No brains.



Regia: Anthony & Joe Russo
Gen: Comedie
Citate: [la inmormantarea lui Cosimo, care obisnuia sa injure pe toata lumea cu "You're mother was a whore!"] Well he had a tough life... his mother was a whore. (Toto)
Nota: 8


Buline albe: De mult nu am mai ras atat de mult la o comedie. O vazusem ceva mai demult pe HBO si acum, cand am prins o reluare pe Pro Tv, cu toate ca picam de somn, nu m-am mai putut dezlipi de televizor. Firul actiunii e cat se poate de simplu: un tip aude de o mare "lovitura", vestea se raspandeste, si pana sa te dezmeticesti se aduna o intreaga echipa disperata sa puna mana pe avere. Farmecul persoanjelor si talentul actorilor fac din film o comedie care intr-adevar merita vazuta. Toto (aka mosuletul-in-camasa-de-noapte) kicks ass!

Buline negre: Din cate am citit, filmul e un remake al unei coedii mai vechi, italienesti, aparute prin anii '60: Big Deal on Madonna Street. Nu am vazut filmul, asa ca nu pot spune daca e mai bun decat "Welcome...".

Acest topic a fost editat de Serenity: 4 Mar 2006, 05:18 AM

Tin minte ca l-am vazut, ceva mai demult... Imi amintesc de un jaf... ceva cu un perete, parca. Super filmul!

Now And Then
In every woman there is the girl she left behind



Regia: Lesli Linka Glatter
Gen: Drama
Citate: All women have a garden, and a garden needs a big hose to water it... or a small hose... as long as it works (Chrissy's Mom)

We all used to try so hard to fit in. We wanted to look exactly alike, do all the same things, practically be the same person, but when we weren't looking that all changed. The tree house was supposed to bring us more independence, but what the summer actually brought was independence from each other (Samantha)

Nota: 10 (cand l-am vazut, atat i-as fi dat)


Patru prietene se intalnesc pentru a fi alaturi atunci cand una dintre ele trebuie sa nasca, amintindu-si o vacanta de vara petrecuta impreuna pe vremea cand aveau doar 12 ani. Am vazut filmul prin '97, in noaptea de revelion, si am facut pe dracu' in patru ca sa stau treaza pana dimineata pentru a-l vedea in reluare. Aveam 12 ani... poate din cauza asta m-a vrajit atat. La acea varsta profunzimea si calitatea scenariului sunt atat de relative... ne intereseaza atat de putin. Filmele de suflet sunt filmele in care te regasesti si cu a caror personaje te identifici. Alaturi de Stand By Me, Now And Then a fost filmul meu preferat cativa ani buni.. Roberta, Chrissy, Sam si Teeny erau prietenele mele, dezamagirile lor le traiam si eu zi de zi, emotiile de asemenea... dar nu astea sunt motivele pentru care filmul mi-a ramas in minte. In noaptea aceea dintre ani am constientizat un lucru pe care il stiam de fapt de mult timp... copilaria se sfarsise.. sau cel putin ma aflam pe acea frontiera de unde nimeni nu se mai poate intoarce. Oricat m-as fi prefacut sau oricat de mult m-as fi straduit sa cred in comori, in castele uitate de timp ce ma asteptau sa le descopar sau in enigme si secrete uluitoare gata sa-si dezvaluie tainele in fata ochilor mei, oricate regrete si oricat de mult mi-as fi dorit copilaria inapoi, nimeni nu-mi mai putea darui ce pierdusem pentru totdeauna. Imi venea sa plang (si cred ca am si plans). Acum sunt sigura ca daca l-as vedea din nou nu as mai fi nici pe departe atat de impresionata. Dar de atunci am descoperit multe alte filme si multe alte bucurii... iar Now And Then a ramas, la fel ca si varsta de 12 ani, undeva in memorie... in suflet.

In ultima vreme mi-am facut un obicei de-a ma uita dimineata la cate un film, impreuna cu frate-miu. De pe la 7 (cand ajunge el acasa) si pana pe la 9, stam in fata monitorului cu semintele in brate. De ani de zile aproape ca nu ma mai vad cu frate-miu, darmite sa facem ceva impreuna. Asa ca imi face placere si ma bucura activitatea asta... desi e putin ciudat sa te uiti la film la ora 6-7 dimineata

Ultimele vazute au fost Catch Me If You Can si Pianistul. N-am chef sa dezvolt prea mult in momentul asta, desi sunt filme care chiar merta "dezvoltate".

"Pianistul" e genul de film la care nu iti face in mod special placere sa te uiti, dar iti face bine. Te face sa-ti aduci inca o data aminte ca "underneath it all you're really lucky" (ca sa folosesc un vers dintr-o piesa...).Genul de film semi-documentar, din care ramai cu ceva. Distributie excelenta, muzica excelenta, scenariu excelent... ce mai, un film de nota 10. Dar pentru care iti trebuie dispozitie... Daca esti mai slab de inger, s-ar putea ca anumite scene sa te faca sa inchizi ochii.

"Catch Me If You Can" e un film... "simpatic". Mult mai putin realist decat primul, dar un film bun in comparatie cu rebuturile scoase de Hollywood in ultima vreme.

Poate revin cu un edit, acum sunt pe fuga

In seara asta am in program maraton de filme... popcorn, bere, ciocolata... N-am chef de nimeni. E ziua mea, o sa fiu doar cu persoana pe care o iubesc cel mai mult... EU (just a joke).

Primul film a ajuns la mine din greseala. Cand am vazut DVD-ul am gandit... "inca o comedie romantica saturata de clisee ".... M-a surprins placut. Nu mi-e foarte clar ce anume mi-a placut la el, dar in comparatie cu mizeriile scoase de hollywood in ultima vreme e destul de bunut... Sunt sigura ca parerile sunt impartite si 3/4 din cei care l-au vazut il considera o porcarie, dar mie mi-a picat bine in seara asta.

Elizabethtown



I'm impossible to forget, but I'm hard to remember.

Acest topic a fost editat de Serenity: 1 Dec 2006, 12:16 AM

Lock, Stock and Two Smoking Barrels



Am vazut filmul chiar de ziua mea si, recunosc, cu m-am putut concentra foarte tare fiind destul de multa lume si o atmosfera nu tocmai potrivita, dr pot spune ca am fost cucerita din prima, desi nu sunt deloc o fana a genului. Un film destul de anonim dar care trebuie vazut. Un film in care seriozitatea subiectului se impleteste si completeaza de minune cu umorul de calitate. Un film pe care fanii Nasului il vor indragi cu siguranta. Un film pe care trebuie neaparat sa-l mai vad o data cand sunt singura

Ai vazut Snatch? E tot al lui Guy Ritchie .Cam in aceeasi factura.

Toata lumea imi pune aceeasi intrebare Nu am reusit sa-l vad inca, dar cat de curand sper sa pun mana pe el

Girl, Interrupted



Ceea ce m-a intrigat din prima la film a fost titlul. Nu tocmai obisnuit si usor de descifrat, dupa cum se vede.. iar pentru a vedea cum anume a fost dom'le intrerupta fata aia am trecut prin chinuri cumplite.. Din cauza subtitrarii care o lua razna, nu a calitati filmului. Mi s-a parut interesant, tinand cont de faptul ca actiunea se desfasoara intr-un spital de psihiatrie... Te duce oarecum cu gandul la One flew over the cuckoo's nest. Cu un Oscar, nu mi se pare un film memorabil, totusi, comparativ cu mizeriile actuale, merita vazut. Angelina Jolie joaca excelent.

Acest topic a fost editat de Serenity: 30 Mar 2007, 10:37 PM

Hai, ca nici nu se compara

Adevarul e ca nu se compara, dar pe mine decorul m-a dus cu gandul

Prozac Nation



Am vazut filmul destul de recent, imediat dupa Girl, Interrupted, dar n-as mai putea spune mare lucru despre el. Mi s-a sters din memorie intr-o poportie destul de mare, ceea ce, cred eu, spune suficient. Dupa rolul din Prozac Nation Cristina Ricci iti devine din antipatica si mai antipatica, cu toate momentele de sincera cainta. Momentele dramatice din viata personajului principal - care trece printr-o lupta acerba cu depresia, drogurile, oamenii din jurul ei si viata in general - se succed atat de repede incat cel ce urmareste filmul nu are timp sa empatizeze cu personajul, sa inteleaga prin ce trece.

The Departed



Martin Scorsese. Si-am spus totul.

Aveam de multa vreme filmul pe calculator inainte sa-mi iau inima in dinti sa-l vad. Citind despre ce e vorba mi-am zis "nu e genul de film care sa-mi placa. O fi bun, dar eu sigur n-o sa-l pot vedea pana la capat". Si ce-i drept, chiar nu e genul de film dupa care ma dau eu in vant, dar l-am savurat ca orice devorator de Nasi. Moartea extrem de seaca a celor doi, din final, mai ales, mi-a placut la nebunie Iar Leo mi-a demonstrat inca o data ca avem dreptate cand, inca de pe vremea Titanicului, spuneam ca e un actor talentat.

The Sixth Sense



Unul din my all time favorites pe care l-am revazut de curand si despre care nu ma pot abtine sa scriu cateva cuvinte. Imi place la nebunie faptul ca unul din personajele principale e psiholog pentru copii (lucru care alimenteaza interesele mele de adult si, recunosc, am fost atenta pe tot parcursul filmului la strategiile pe care le adopta pentru a face copilul sa se deschida, pentru a-i castiga increderea si, pana la urma, pentru a-l pacali sa stea jos si sa vorbeasca atunci cand acesta nu avea nici un chef) iar Bruce Willis e minunat in acest rol, imi place latura paranormala a filmului (lucru care alimenteaza fascinatia copilului din mine), imi place ca subiectul este simplu, actiunea se desfasoara destul de lent pentru ca spectatorul sa inregistreze suficiente detalii pentru ca sfarsitul sa te izbeasca, sa-ti ridice parul de pe ceafa si sa te faca sa reiei in minte tot firul actiunii de pana atunci. Imi place ca nu am intrevazut sfarsitul, cu toate indiciile care ni se dau pe parcurs si cu tot 'talentul' meu pentru asta. Imi place ca m-a facut sa exclam "Da ma, acum se leaga! Cum de nu m-am prins?". Iar pustiul (Haley Joel Osment) joaca extraordinar!

American History X



Poate unul din cele mai bune filme despre rasism de la Schindler's List incoace, American History X ilustreaza pericolele in care rasismul ii pune atat pe cei afectati personal de o astfel de gandire, cat si pe cei din jurul lor. Minunat realizat, cu flashback-uri ale personajului principal in alb negru, American History X devine nu doar o data extrem de emotionant. Si din proprie experienta va spun sa nu alegeti un moment in care atentia va e distrasa pentru a-l vedea.

Philadelphia



L-am vazut intr-o seara cand am ramas singura la Timisoara si am plans la el de-am inundat vecinii. Si cu toata predispozitia mea pentru plans din momentul respectiv, sfarsitul mi s-a parut, obiectiv vorbind, sfasietor. Filmul se vrea povestea fiecarui homosexual bolnav de SIDA al anilor '90, care se trezeste fara loc de munca in momentul in care boala iese la suprafata, chiar daca pana in momentul acela era cel mai bun angajat al organizatiei, si fara avocat desi cazul e unul din cele mai solide. In ciuda bolii care il distruge incetul cu incetul, Tom Hanks nu renunta la lupta sa pentru dreptate si pentru viata. Mana sus care a mai plans

Acest topic a fost editat de Serenity: 31 Mar 2007, 10:21 PM

... si seria filmelor cu Tom Hanks continua.

The Green Mile



Mr. Jingles


Subiectiv vorbind, unul din cele mai bune filme pe care le-am vazut pana acum. Putine filme m-au emotionat mai tare si m-au impresionat mai mult. Un film in care nu ai cum sa nu te implici, un film care te face sa sari in picioare plin de revolta si furie, sa oftezi induiosat, sa tresari speriat, sa lacrimezi indurerat… sa-l urasti pe Percy si sa-l iubesti pe Mr. Jingles. Unde mai pui ca unul din actori e Michael Jeter, febletea mea de la Welcome to Collinwood incoace… Asa ca, to sum up (cum ne invata profa de engleza ca se face incheierea), un film de nota 10 pe care-l recomand din toata inima.

The Shawshank Redemption



Asemanator cu The Green Mile din mai multe puncte de vedere, filmul e notat cu 9.2 pe www.imdb.com , ceea ce cred ca spune multe. Eu sincera sa fiu nu credeam ca exista vreun film produs recent cu o nota atat de mare pe site-ul asta, de aceea am facut pe dracu-n patru sa-l vad cat mai repede. Si, intr-adevar, m-a impresionat. Nu e un Memento, nu-ti solicita la maxim capacitatea de concentrare si nici nu trebuie sa-l vezi de 20 de ori ca sa-l intelegi. E un film cu happy end, ca sa zic asa, un film bun cu final fericit. Un film care reda culoarea unor lucruri ajunse clisee, banalitati: libertatea, speranta, prietenia… Un film care nu are nevoie de efecte speciale pentru ca povestea ii e suficienta.

Before Sunrise



E filmul ala in care un el (american) si-o ea (frantuzoaica) se cunosc pe tren si sfarsesc prin a petrece impreuna noaptea in Viena stand de vorba. Am vazut de mult filmul (e produs prin '95) dar nu l-am uitat niciodata. Povestea e simpla, ideea e aproape un cliseu.. nu stiu nici acum ce m-a fermecat la filmul asta, dar a ramas unul din filmele mele preferate. Actorii sunt extrem de naturali, reusind sa faca o poveste utopica de-a dreptul, credibila. Una peste alta, Before Sunrise e unul din cele mai romantice filme pe care le-am vazut.

P.S. Am descoperit ca exista si continuarea filmului, Before Sunset, produs in 2004. Aceeasi actori, actiunea se petrece in Paris, peste exact 9 ani de la intalnirea lor pe tren.

E unul dintre preferatele mele...


Finalul mi-a smuls cateva lacrimi, dar asta ramane intre noi, nu mai spui nimanui.

Si la mine sta in fruntea listei. Film de film, rol de rol. Edward Norton rulz in filmu asta.

Intr-adevar.
Facem un club al fanilor ?

Facem Si eu propun sa ne ocupam cu asasinarea celor carora nu le-a placut filmul

Nu o sa va vina sa credeti la ce m-am uitat eu in ultima vreme.... sau poate o sa va vina De cand cu sesiunea mai exact....

Bambi



Cel mai dulce desen animat pe care l-am vazut Ce sa mai spun altceva? Poate sa mai adaug ca in 65 de ani (in 1942 e produs) nu si-a pierdut deloc din farmec si ca-mi pare rau ca pentru copiii de-acum Disney nu mai inseamna mare lucru. Si eu ma uitam la Ed, Edd 'n' Eddy sau Jhonny Bravo (de fapt, la toate ) si-mi placeau la nebunie, dar privind obiectiv, Disney nu se compara cu nici un desen animat recent. Si sincer cred ca e prima data cand vad Bambi. Tin minte ca aveam carticele si tot felul de alte prostii dar filmul nu tin minte sa-l fi vazut pana acum. Sau poate eram prea mica ca sa-mi amintesc. Oricum, il recomand si adultilor...

Cauta "Paris, je t'aime". Chiar sunt curioasa daca o sa-ti placa.
(eventual cand mai ai de invatat pentru un examen si te plictisesti )

Asa o sa fac. Stai numa' sa ajung la Timisoara unde e tehnologia

M-am uitat pe imdb si suna foarte interesant. Cu franceza s-ar putea sa am o problema, ca n-am facut decat 11 ani. Da' dau eu de-o subtitrare, sper