Si mama, si tata pentru copilul tau... in atari conditii de existenta in Romania !
Un test dur de supravietuire!
In conditiile in care, in tarile dezvoltate, statul sprijina familiile intretinute de un singur adult.
Mame care isi cresc copii prin eforturi neomenesti adeseori. El nu este singular, ci un fenomen care explodeaza in toata lumea.
Motivul? Mai multe divorturi, mai putine persoane dispuse sa se recasatoreasca, institutia casatoriei mai putin respectata.
Familiile monoparentale in tara noastra intampina mari dificultati iar sprijinul oferit de stat este minim, cand cheltuielile pentru scoala ajung adeseori cat salariul.
Femeia prefera statutul de singur intretinator de familie unui statut de nefericire in doi.
Declin pronuntat familiei traditionale... care influenteaza intreaga societate.

ai perfecta dreptate, contraste!
in plus, femeile care aleg sa ramana singure, mai trebuie sa suporte multe alte kestii, de genul: blamul societatii sau avansurile stupide si, uneori, dezgustatoare, ale unor barbati (de cele mai multe ori casatoriti!), care se erijeaza in aparatori ai "bietei femei", dar, care, din nefericire, nu sunt altceva decat niste lupi in blana de miel, ca sa ma exprim eufemistic!

am o prietena care este educatoare la o gradinita cu program saptamanal; printre alti copii, vine acolo si un copilas a carui mama (singura) lucreaza pana seara la 8, zilnic, si nu are cum sa dea copilul la o alta gradinita; desi merge in fiecare seara dupa copil, ma intreb ce o fi in sufletul pruncusorului, care trebuie sa stea toata ziua printre straini....

sunt convinsa ca problemele sunt mult mai numeroase si mai nuantate....

Blamul societatii, mai putin in orase . Acest lucru se mai poate intampla in micile localitati uitate de lume, dar acolo nu au patruns inca astfel de probleme.
Acolo sunt probleme de alt gel: lumina electrica, drumuri, etc.
Privitor la avansurile stupide ale unor barbati, imi permit sa-mi imaginez situatia in care li se incredinteaza tatilor la divort spre crestere si educare minorul/minorii, iar mamele sa poata fi si ele in situatia unei pseudo libertati.
Pseudo, pentru ca ma refer la cea morala.

Acest topic a fost editat de contraste: 11 Aug 2005, 04:19 PM

Parintii mei au divortat si pe mine m-au crescut bunicii.
Intr-adevar o femeie singura se descurca greu sa intretina un copil in conditiile actuale din Romania. Mama mea s-a recasatorit si s-a descurcat mai usor. Multe femei accepta o relatie abuziva sau lipsita de orice urma de afectiune doar pentru ca nu se pot descurca financiar singure.

Eu nu gasesc decat compasiune pentru astfel de femei...
Meseria si drumul destul de lung parcurs in viata, m-au facut sa intalnesc diferite cazuri...
Au fost si cazuri in care "mama" a consimtit la terorizarea copilului de catre noul sot/soti eventual.
Cazul tau anuena22 este unul fericit, ai avut bunicii buni si calzi.
Sa-i respecti si sa le fii si tu un sprijin moral si la nevoile batranetilor lor !

Acest topic a fost editat de contraste: 12 Aug 2005, 03:04 PM

Intr-adevar, eu am avut noroc. Bunicii mi-au fost adevaratii parinti. Acum am familia mea si sunt multumita. Ii ajut cat pot de mult si le sunt recunoscatoare pentru ce au facut.

Mame singure! Iata un subiect extrem de sensibil si de dureros in acelasi timp. Daca la inceput o mama accepta intr-un fel sau altul sa ia viata in piept refuzand orice compromis si incercand sa duca eforturile la extrem pentru o viata in aparenta normala, mai tarziu ajunge sa traiasca toate dramele lumii si din femeia zambitoare de odinioara, ajunge o resemnata, o complexata pentru sine si copilul/copiii ei, o femeie care nu-si poate oferi siesi mare lucru dar mai ales nu are ce le oferi copiilor care vad la altii si nu inteleg de ce ei sunt obligati la atatea restrictii.
Fiecare caz e unic si probabil undeva in urma fiecare-si descopera o vina cat de mica, sau daca nu o are si-o inventeaza... Poate si-o recunoaste in fata celorlalti, poate o tine ascunsa pana in ceasul de pe urma, dar cu certitudine fiecare mama singura duce cu ea povara unor ganduri ascunse si de aici si inversunarea de a nu schimba nimic, de a-si duce crucea, ba chiar de a mai adauga cateva poveri in drumul Golgotei...
Pentru noi, barbatii, eu zic ca este imposibil de inteles femeia si ma intreb daca ea a reusit sa se inteleaga cu adevarat. E un mare amalgam de sensibilitate, slabiciune, dragoste, sacrificiu, pasiune, renuntare, efort dus catre extrem, dar si inconstienta, risc inutil, naivitate (prostie), credulitate adolescentina (impardonabila la o femeie matura)... Cand ratiunea lasa loc slabiciunii, echilibrul se tulbura si de cele mai multe ori fericirea este in cadere libera.
Dupa parerea mea, copii reprezinta primul si cel mai important dintre motive pentru a intelege ca ratiunea trebuie pusa inaintea oricarei slabiciuni. Sau daca avem o slabiciune, aceea sa fie pentru copii si familie si nu pentru alcool, jocuri de noroc, amante...
Personal multumesc lui Dumnezeu pentru familia pe care-o am.(aici si aici) Desi ne auzim la telefon aproape zilnic, de vazut cam de doua ori pe an. Banuiesc si simt cat ii este de greu sotiei cu doi copii, oricat ar avea salariul de bun si oricati bani i-as trimite eu. Sunt plecat de mai bine de 5 ani iar lipsa mea se resimte in educatia lor, fapt sesizat de educatoarea si invatatoarea fiecaruia dintre ei. Parerea mea este ca nici un efort din lume nu e prea mare pentru a reusi sa pastrezi ambianta in familie, iar atunci cand se ia o decizie sa cuprinda pe cat posibil familia omogena si nicicum de a o separa. Prea multe capcane, prea multe sacrificii prea multa durere, iar daca nu exista respect si incredere totul se duce la vale la cea mai mica adiere!...
Cazuri in care minorul/minorii au fost incredintati tatilor cunosc destule din pacate. Chiar pe forum avem o membra care si-a facut candva cont dar nu cred ca a postat vreodata vreun mesaj. La o saptamana dupa ce sotul (venit ilegal ca si ea) a fost prins si trimis in tara, ea si-a adus in casa un amant cu mult mai tanar, iar sotului i-a spus ca nu mai simte nimic pentru el. Un timp ii era foarte rusine de mine (nu numai fiindca fusesem prietenul sotului, ci fiindca stia cam cum vad eu viata si nu se astepta s-o inteleg). Trecuse un an cand m-am reintalnit cu sotul ei in tara. Inca o mai iubea si era dispus s-o ierte numai sa se intoarca la copil si sa faca o casa impreuna. Ma ruga s-o determin cumva sa renunte la viata aceea care-i adusese si lui atat de multa jena si rusine printre rude si prieteni. La intoarcere am abordat-o pentru prima oara pe acest subiect, desi locuiam inca in aceeasi casa de cand plecase sotul. Am intrebat-o daca nu se gandeste la baietel. Printre lacrimi a spus ca e constienta de greselile pe care le face, a renuntat demult la gandul ca baietelul va mai putea sta vreodata alaturi de ea, stie foarte bine ca intr-o zi va veni si durerea, dar ea asa se simte bine si asa doreste sa traiasca. Asta se intampla in ianuarie, dupa vizita mea in Romania. De vreo 4 luni s-au mutat din casa, iar saptamana trecuta m-a contactat pe yahoo sa ma intrebe daca nu am o camera libera fiindca din 23 august ea nu va mai locui cu pustiul dupa care era innebunita si care acum dupa ce si-a cumparat o masina tare si-a facut si o prietena pe... pe masura!
De cand sunt pe-aici am ajuns la o singura concluzie: lumea civilizata, in care femeia este ocrotita si inteleasa are o asa nefasta influenta asupra ei incat isi piede mintile pur si simplu. Daca in Romania femeia suporta o mie de nenorociri, de cele mai multe ori fara sa poata face ceva, aici, cand se vade curtata de cativa vanatori "flamanzi" si care n-au mai vazut "o gasca" din vremuri de demult, cedeaza pe mai nimic iar compromisurile sunt de cele mai multe ori demne de toata umilinta.
Poate ca tindem sa credem ca societatea e de vina, dar cine e de fapt societatea? Nu cumva noi, cei care provocam compromisurile sau ne lasam cuprinsi de ele?

Acest topic a fost editat de OMU'BUN: 13 Aug 2005, 12:24 AM

Frumos din partea ta OMU'BUN, pentru modul in care vezi lucrurile vis-a-vis de familie. Sper ca atat tu cat si sotia si copii tai sa cunoasca pe masura intelegerii fiecaruia care ii estre locul in familie si ce trebuie sa faca fiecare la randul lui pentru a-si pastra familia.
Iata ca exista posibilitatea ca unul dintre parteneri = anume mama sa aleaga calea despartirii dar si a renuntarii la copil.
Ponderea insa, este a femeilor care au toti copiii la ele.
Mai sunt si familii care in urma divortului au "impartit si copiii" : unul el, unul ea.
Chiar si cu un singur copil, obligatiile sunt covarsitoare. Si un animal daca ai, este o responsabilitate.
Cazul - relativ rar - al acestei femei este exceptia care vine sa intareasca regula dupa care se declanseaza mecanismul singuratatii mamelor...

hm as avea citeva lucruri de spus, dar s-ar putea sa fiu incoerenta, deci sa fiu iertata
in primul rind cred ca in romania in proportie foarte mare copiii sunt crescuti de mame, tatii avind un aport minim in educatia copilului, chiar si cind familia nu este separata
in al doilea rind blamez educatia de acasa, a femeilor si a barbatilor:
ce ma uimeste pe mine peste masura este educatia primita de baieti, care, culmea, tot de la mame vine, care baieti ajung barbatii care bat femeile, care isi neglijeaza copii, care beau de sting cu prietenii si pentru ca nu sunt "intelesi" isi gasesc diverse amante. acesti barbati sunt adevarati paraziti domestici, daca pot sa le spun asa, din vina mamelor care ii iubesc si considera ca tre sa-si slugareasca baiatul
si educatia primita de fete, care se obisnuiesc sa taca, sa faca copii chiar daca nu le convine relatia in care sunt (stiu ca o sa vina cineva sa-mi dea peste gura, dar nu consider ca poti sa te apuci sa faci un copil daca nu stii cum o sa-l cresti), care multe considera ca tre sa stea pentru ca le e frica de singuratate si de gura lumii

este de admirat curajul (incostienta uneori?) unor astfel de femei, ce ar fi de admirat mai mult ar fi ca aceste femei sa-si educe copii pe sistem de luptatori, nu pe sistemul "daca eu n-am avut bucurii in viata, ii ofer copilului meu tot ce-si doreste"

ai mare dreptate, abracadabra!
am o prietena care se oripileaza tot timpul din pricina educatiei traditionale: fetelese joaca cu papusile, baietii cu masinutele...pana si o chestie din asta nevinovata este in masura sa determine viitorul copiilor....de genul ca de aia n-au femeile spirit tehnic, pentru ca nici nu sunt lasate sa-l caute...
in fine, ideea cu "taci si-nghite' mi se pare o mare porcarie, ca sa nu spun altfel si e cu atat mai grav cu cat mamele isi indeamna fiicele la astfel de atitudini!

sa-ti spun ca in contextul descris de tine... mama fetei (o anume fata) o sfatuia sa inghita tratamentul ca sa nu-si piarda barbatul?
ce drac sa mai inteleg?

Bine ai venit la Han, abracadabra !

Nu-ti fa probleme, nimeni nu iti va da peste gura ! Esti la o distanta de INTERNET doar !
Problema este ca dincolo de educatia proasta, nici macar nu vor multi sa faca corectii !
In primul rand mamele baietilor, adica soacrele, care in loc sa vada realitatea, tin cu "copilul", care adeseori este bautor, cartofor, fustangiu, ba chiar drogat. Acestea se intampla frecvent pe un fond de familii dezbinate la randul lor, dar care, sunt in "relatii normale".
Ce inseamna relatii normale?
Parintii separati, ambii infiltreaza copilul - ditamai adultul- unul contra altuia, si impreuna contra nurorii/ginerelui, in timp ce pentru a-si sustine afirmatiile pluseaza considerabil la banii de buzunar ai acestuia.
Stimulat verbal, financiar, si ceea ce este mai grav, cu un exemplu real al starii de despartire a propriilor parinti, normal ca i se pare fireasca separarea de copil si sotie/sot.
Daca pe vremea comunismului tatii alcoolici sau care nu doreau sa munceasca erau fortati sa se incadreze in munca, si pe cale de consecinta la plata unei pensii alimentare, acum, cand munca la "negru" este in floare, va imaginati ca nu sunt fonduri pentru o pensie alimentara, si nu ai cum sa gasesti "locul de munca" al ex-partenerului, care de multe ori este plecat fara adresa peste hotare.

@mutulica - despre ce tratament vorbesti ?

Acest topic a fost editat de contraste: 17 Aug 2005, 02:46 PM

adica sa bea, s-o bata si s-o insele...
da, pai am auzit faze din astea!
am mai auzit o faza care pur si simplu m-a inghetat: o gagica era maritata bon si nu avea copii si la un moment dat a avut un necaz si a avut histerectomie totala (adica i-a scos ovarele si ce mai trebuia).
si se intilneste maica-sa cu maica-mea si ii zice mama-sa lu fata lu maica-mea ca e "disperata" ca fiica-sa a avut asa un necaz sh-o drama si ca ce se face ea, ca DACA n-o mai vrea barbac-so ca nu poa sa aiba copii! deci maica-sa tremura de frica c-o lasa gineri-so pe fiica-sa pentru ca nu e "apta"! ori chestia asta mi se pare revoltatoare, si ma gindesc ca cu astfel de educatie de-acasa, cine stie ce familie avea biata fata....

eu stiu o poveste asemenatoare, dar femeia era sterila si barbatu' a stiut kestia asta cand s-au luat...totusi, dupa vreo 10-15 ani de casnicie s-a razgandit....
cand am nascut eu, in aceeasi zi a nascut o doamna casatorita de 10 ani care imi zicea ca barba-su i-a zis ca o paraseste daca nu-i face urmasi, in ciuda faptului ca, zicea el, o iubeste...halal iubire: eu l-as fi parasit kiar atunci....dar, ma rog, fiecare gandeste cum a fost invatat!

sotul o loveste si are amanta...

Da, nu am inteles...
Nici ce ai spus tu, nici de ce se intampla asa?

spuneam ca desi sotul are amanta, si pe deasupra o mai si altoieste pe nevasta din cind in cind, mama ei, mama nevestei o sfatuieste pe asta sa rabde... (stiu 2 cazuri - doua!!!)

mi se pare absurd si de neinteles, la fel cum nu le inteleg pe femeile care ramin in continuare cu soti care le troznesc si care le calca personalitatea in picioare

Cele care raman sa-si suporte calvarul o fac tocmai ca acei copii pe care ii au sa nu ii creasca singure, in ideea ca un tata langa copil inseamna mult...

Da, cam asta e mentalitatea. Si cred ca e cea mai mare greseala, e ideea in si cu care cresc copiii, care la randul lor vor face la fel. Asa se invata pseudo-libertatea.

Acest topic a fost editat de Felina: 17 Aug 2005, 07:26 PM

Nu, felinioara, pseudo-libertatea asta de care zici tu, probabil ca te referi la un divort - aceasta categorie de mame il refuza pentru ca acei/acel copil sa creasca echilibrat, intre mama si tata. Orice s-ar spune, copii din familii biparentale sunt mai increzatori in viata decat cei proveniti din familii divortate, care vesnic se simt frustrati, plus alte multe alte tare.

Acest topic a fost editat de contraste: 17 Aug 2005, 07:35 PM

Eu cunosc cateva cazuri in care copiii spun ca ar fi fost mult mai fericiti daca parintele cel 'rau' ar fi fost cat mai departe de ei.

Abra

Eu am fost crescut doar de mama....si totusi n-am batut niciodata o femeie, imi cresc copiii aproape singur, beau doar de placere si nu ca sa sting ceva...iar de amante.....cat timp am fost casatorit, n-am trecut pragul la nici una!!

Nu-ti dau peste gura......tu oare ai stiut cum ai sa-ti cresti copiii inainte sa se nasca?? Nu cred

Ce are sula cu prefectura??

Asa ca ...next

Sorin.

Eşti chiar convinsă de ce spui aici ?

Eu cunosc o tonă de copii născuţi din familii "normale" şi care păreau mai mult decât marcaţi de "excesele" unuia din părinţi şi de care se "bucuraseră" de-a lungul copilăriei / adolescenţei.

Cu mult mai multa placere o familie "patchwork" decât una ratata din cauza...

Oops ! Mi se pare c-am gresit intrarea!... Am nimerit intr-o discutie de cafenea! Sau nu!?!

Deja vad ca tendinta se profileaza catre un subiectivism vizibil. Oricum am da-o trebuie sa ajungem obligatoriu la un singur multiplu comun: barbatul cel rau, magar, betiv, puturos, curvar... Fiecare vine si spune: stiu doua cazuri, stiu cinci cazuri, stiu n'spe cazuri... Paradoxul este ca, cei care cunosc acele n'spe cazuri, au reale cunostinte si despre alte n'spe cazuri de femei betive, curve, puturoase etc, dar nu spun nimic. De ce? Pai alea sunt exceptiile care confirma regula!...
Nu! Eu nu consider ca trebuie sa generalizam. Si nu vorbesc fiindca traiesc intr-o lume in care de cele mai multe ori femeia pleaca "in lume" lasandu-si copiii in seama barbatului pentru urmatorii 20 de ani in care n-o mai intereseaza absolut nimic. (Nu exagerez; cunosc cazuri reale la englezi) Vorbesc de situatia din Romania in care el s-a facut ca nu vede si nu aude ce-i face consoarta, numai ca sa tina familia unita (nu mai spun ca una dintre fete era neagra...) Vorbesc de cazuri in care el sudor, sau muncitor sondor, cu 3 respectiv 4 copii afla ca sotia il inseala in lipsa lui cu vecinul sau cu nu stiu ce ospatar si cand de rusine, au preferat sa-si vanda casele si sa se mute in alte localitati, numai sa nu destrame familia... Admit ca nici barbatii nu sunt chei de biserica, dar ca sa generalizam si sa spunem ca femeia e sfanta mi se pare exagerat si nu e corect.
Eu cred ca in toate cuplurile cu probleme e "un bou si-o belea". Cand lipseste bunul simt, cand lipseste increderea, cand lipseste intelepciunea, cel putin la unul dintre ei (si aici chiar ca nu trebuie sa facem deosebire de sex) se ajunge la injuraturi, jigniri, violenta, indiferenta, betie, razbunare, adulter, etc. Si fiecare spune ca e vina celuilalt. O sa spuneti ca aici eu sunt cel care generalizez, dar din experienta mea de viata nu cunosc inca o femeie care sa fi sus vreodata ca a fost vina ei, cand e prinsa cu "mata-n sac". Normal - EL e de vina ca ea a ajuns acolo!... Oare asta nu se reflecta cumva si in cresterea si educatia copiilor (indiferent daca ei cresc sub tutela amandorura sau numai a ei!)?

abracadabra
ce ma uimeste pe mine peste masura este educatia primita de baieti, care, culmea, tot de la mame vine, care baieti ajung barbatii care bat femeile, care isi neglijeaza copii, care beau de sting cu prietenii si pentru ca nu sunt "intelesi" isi gasesc diverse amante. acesti barbati sunt adevarati paraziti domestici, daca pot sa le spun asa, din vina mamelor care ii iubesc si considera ca tre sa-si slugareasca baiatul

Nu cred ca e o regula. Eu cred ca societatea si mai ales anturajul pe care individul il alege fara nici o influenta parentala, il influenteaza sa aiba o anume trasatura de caracter. Iar daca ne referim la razgaiatii nu stiu caror prefecti sau patroni care cred ca daca parintii lor au bani si influenta lumea incepe si se termina cu ei, aici e cu totul altceva. Personal eu ii consider niste ratati dpdv social.

si educatia primita de fete, care se obisnuiesc sa taca, sa faca copii chiar daca nu le convine relatia in care sunt (stiu ca o sa vina cineva sa-mi dea peste gura, dar nu consider ca poti sa te apuci sa faci un copil daca nu stii cum o sa-l cresti), care multe considera ca tre sa stea pentru ca le e frica de singuratate si de gura lumii

Aici e cu totul alta nuanta. Educatia mamei in aceasta privinta este pierduta in catunele anilor 60... Daca insa ne referim la disperarea in care intra o domnisoara trecuta de o oarecare varsta, cand deja nu mai prea poate alege si exigentele ei sunt cam mari pentru ceea ce poate oferi... atunci, da: cred ca e in stare de multe compromisuri, cel putin pana trece puntea!... Dar fiindca vrea ea, nu fiindca asa a educat-o mama!
Cat despre "Sa nu faci un copil, daca nu stii cum sa-l cresti!" ma doare fiindca aud o fata/femeie spunand asta. Aceasta impresie o poti avea si la 70 de ani. Dar atunci am fi o specie pe cale de disparitie!... Oare exista un moment in viata in care sa putem spune ca suntem destepti? Eu nu cred! Si cu toate astea fiecare isi traieste propriile greseli, invata cat poate si merge mai departe!

este de admirat curajul (incostienta uneori?) unor astfel de femei, ce ar fi de admirat mai mult ar fi ca aceste femei sa-si educe copii pe sistem de luptatori, nu pe sistemul "daca eu n-am avut bucurii in viata, ii ofer copilului meu tot ce-si doreste"

E greu de stiut care dintre copii vor invata sa fie luptatori si care nu. Oricum, bucuriile fara pedepse sunt ca petrecerile fara truda: nu vei sti niciodata sa apreciezi un gest sau un om.

contraste
In primul rand mamele baietilor, adica soacrele, care in loc sa vada realitatea, tin cu "copilul", care adeseori este bautor, cartofor, fustangiu, ba chiar drogat. Acestea se intampla frecvent pe un fond de familii dezbinate la randul lor, dar care, sunt in "relatii normale".

Fara suparare: soacrele sunt soacre si-atat. Stim noi mai bine cum stau lucrurile cu mamele de fete!... Sa nu generalizam!... Eu am avut o soacra buna. Dar n-a fost dintotdeauna asa. Mi-au trebuit vreo doi ani s-o formez... TOATE familiile sunt normale pana in momentul in care se ... dezbina! Parintii (separati sau nu, nu conteaza) care influenteaza copilul/copiii impotriva celuilalt parinte (exceptand cazurile grave cand intervin vecinii sau politia) nu-si merita apelativul de parinte! Daca intre timp copilul nu mai e chiar un copil si trebuie sa stie niste adevaruri, atunci ele trebuiesc spuse, dar fara ura si fara partinire!


abracadabra
adica sa bea, s-o bata si s-o insele...
da, pai am auzit faze din astea!
am mai auzit o faza care pur si simplu m-a inghetat: o gagica era maritata bon si nu avea copii si la un moment dat a avut un necaz si a avut histerectomie totala (adica i-a scos ovarele si ce mai trebuia).
si se intilneste maica-sa cu maica-mea si ii zice mama-sa lu fata lu maica-mea ca e "disperata" ca fiica-sa a avut asa un necaz sh-o drama si ca ce se face ea, ca DACA n-o mai vrea barbac-so ca nu poa sa aiba copii! deci maica-sa tremura de frica c-o lasa gineri-so pe fiica-sa pentru ca nu e "apta"! ori chestia asta mi se pare revoltatoare, si ma gindesc ca cu astfel de educatie de-acasa, cine stie ce familie avea biata fata....

Ce vorbesc femeile la piata mi se pare cu totul nerelevant. Mai era odata o poveste cu drobul de sare dar vad ca n-o stie chiar toata lumea!... In popor se mai spune "O mie de vorbe, doi bani nu fac!" Fata nu s-a maritat peste noapte. Deci barbata-su o cunoaste bine si nu l-a deranjat educatia ma-sii... (de treaba... )
Acu' n-am prea inteles cine-i fata lu' maica-ta!...

mutulica
spuneam ca desi sotul are amanta, si pe deasupra o mai si altoieste pe nevasta din cind in cind, mama ei, mama nevestei o sfatuieste pe asta sa rabde... (stiu 2 cazuri - doua!!!)

Eu cunosc alte cazuri in care parintii lui cand au aflat ca nora-sa are unul sau mai multi amanti i-au interzis ei sa le mai calce pragul iar lui i-au spus ca-i platesc cheltuielile de divort. Cu toate astea sunt inca impreuna (pe undeva prin Italia una dintre perechi) au copii si traiesc fericiti pana la adanci batraneti! Deci NU E O REGULA!

contraste
Cele care raman sa-si suporte calvarul o fac tocmai ca acei copii pe care ii au sa nu ii creasca singure, in ideea ca un tata langa copil inseamna mult...

Cand e vorba de un real calvar, cand sanatatea si educatia copiilor e clar ca au de suferit, atunci fara discutie trebuie sa intervina ruptura. Durerea este cand apare o problema minora (de obicei un alt barbat pentru care ea pune mult prea mult suflet) iar lui ii spune "Nu mai simt nimic pentru tine!" Cunosc "n'spe cazuri"! Daca va inchipuiti ca acea femeie isi iubeste copiii asa de mult cum pretinde ca si-i iubeste, va spun ca va inselati. De fapt e o egoista si o doare undeva ca acei copii vor fi separati de tatal lor! Consolarea este ca gestul lor nu ramane niciodata nepedepsit de soarta... (Apropos, va spuneam in mesajul trecut de o asemenea mama... Se pare ca de sambata vom fi colegi de casa... Nu-i port ranchiuna... Si-apoi... cine mai stie ce-o fi, ca-i frumoasa foc!... Nu ma consider un sfant. Dar pentru mine familia a fost si va ramane intotdeauna pe primul loc si cred eu ca toti barbatii gandesc la fel.)

Stai linistit, nu-ti face probleme... ne-am obisnuit.

Nu toti ! Dar sunt mai putin de jumatate, si este putin.

Prin natura meseriei mele eu vin in contact cu parintii de ambele sexe, aud ceea ce imi povesteste fiecare.
Totusi, imi pastrez libertatea sa cred atat cat trebuie.
Si mai imi pastrez si urmatoarea libertate de opinie :
Datorita caldurilor, fac piata de foarte dimineata, intre 7,30 maxim 9,00 . In jurul pietei sunt lant bodegile de doi bani, dar INCARCATE de barbati, iar pe langa usa bodegilor fel de fel de "cersetori" cu obrazul rosu care cer un ban de pomana...
Ades am lasat sacosile jos chiar in fata unei bodegi ca sa pot privi mai bine inauntru, si am vazut pe mese cohorte de sticle de bere, paharele cu ce-o fi fost, si....BARBATI ! - bine daca se pot numi asa.
Adesea m-am intrebat : Acolo este locul lor de munca ?
Or fi avand copii acasa ?
De unde atatia bani de bautura zilnic ?
Zilnic, pentru ca un fost elev lucreaza ospatar la una din bodegi si am stat de vorba...

Si mai este si categoria celor care" nu se fac de ras in public" !
Un astfel de specimen am avut sub lupa... Bietul de el, de cum intra in casa era infirm de ambele brate si nu facea nimic pentru propria gospodarie! Intr-o mana tinea paharul cu alcool, in alta tigara, iar talpile bateau tactul....
Si mai am la et.IV ceva ce nu pot intelege ? de ce oare? : o ea bolnava de cancer, batuta si alergata cu cutitul cel putin de 3-4 ori pe saptamana..., doi "copii" - de ne este frica de ce-or mai distruge sau ce or mai face pe scara - frica la toata scara - iar adeseori in miez de noapte zici ca este cutremur : darama si farama mobilele, pe care faramate le transporta ea si copii a doua zi pe scari in jos...
Politia nu se mai deranjeaza sa vina chiar de au chemat-o vecinii...
S-a propus evacuarea...
Ea s-a dus in audiente, si bineinteles ca a avut castig de cauza, bolnava fiind, si cu doi copii...
Parintii ei au vrut sa o ia inapoi acasa dar doar cu un copil mai uman, ca celalat este copia lui taicasa si mult mai rau in plus... Ea a preferat "buna intelegere familiala"....

axel, sunt discutii, exemple, de unde fiecare invata.... Si ma bucur ca te-ai obisnuit !

Acest topic a fost editat de contraste: 18 Aug 2005, 06:06 AM

bineinteles ca sunt exceptii, bineinteles ca sunt oameni nobili in ciuda tuturor neplacerilor in viata!
eu nu am vrut sa ofensez pe nimeni, parol
ce-am vrut sa spun a fost parerea mea, care n-am pretentia sa fie justa
insa eu ce vad in jurul meu este cu prepodenderenta categoria despre care am scris
ca se intilnesc 100 de oameni pe forum si spun ca ei nu-s asa, asta nu face societatea romaneasca
ca se intilnesc femeile la piata am inteles ca nu e pe gustul omului bun, dar ma tem ca face parte din realitate
cind am spus ca sa nu faci un copil daca nu stii cum sa-l cresti m-am referit la cu totul altceva decit daca o sa-l trimit la culcare la 10 sau o sa-l dau la medicina. ca sa fiu mai clara : fete de liceu care ramin gravide, femei care sunt shomere si sotul la fel, au deja 4 copii si ramin insarcinate, femei la 60 de ani care fac copii, femei carora relatia nu le merge si ramin gravide ca sa-l "tzina" pe El aproape si exemple sunt o gramada

OMU BUN
Subiectul este MAME SINGURE. Nu zice nimeni aici ca femeia e sfanta. Pur si simplu discutam despre MAME SINGURE.
Subiectul este deschis de o persoana cu interes pentru acesasta tema si cine are ceva de spus isi spune parerea - legat de subiect - MAME SINGURE.

Poate ca o sa deschida cineva un subiect asemanator pentru TATI SINGURI (am gasit de ex asa ceva pe un alt forum).

Multumesc, Felina, tocmai imi faceam procese de constiinta ca nu i-am raspuns OMULUI BUN !

daca stau sa ma gindesc putin, cu rare exceptii... mamele singure si-au facut-o cu mina lor...

desigur, mututlica!
faptul ca ex-ul meu m-a anuntat intr-o seara ca divortam se cheama ca mi-am facut-o cu mana mea...probabil ca eu l-am pus si sa se incurce cu o minora....

...si eu care credeam ca e nevoie de sex...

Asa chestii faci tu? Vreau si io asa o nevasta

lasa, cla, ca oricum nu mai faci fata institutiei matrimoniale....da' io zic ca oricum esti mai sexy ca tata singur

Nu se intelege mare lucru din ce spui tu Mutulica.

Mamele singure care au ales sa se desparta de tatal copiilor si care nu regreta pasul facut sunt cu siguranta linistite in sufletul lor si pot oferi copiilor un mediu linistit si armonios, chiar daca material s-ar putea sa nu le fie prea bine.

Mamele singure care nu au ales sa fie mame singure s-ar putea sa aiba greutati mai mari.

Deci ce anume 'si-au facut-o cu mana lor'?