Bolt, ma refeream exact la acea "indoiala buna" - cea care te face sa mergi mai departe, sa urci catre Adevar.

N-ai cum sa ajungi la varful muntelui daca te indoiesti ca poti ajunge acolo. Insa uneori, cand ai in fata rascruci, normal ca te indoiesti care este drumul corect spre varf - caci poti risca sa cazi intr-o prapastie...

Ne-evreul care se crestinase in secolul I avea de ales: sa se circumcida, sau sa nu se circumcida? In functie de cine il adusese in crestinism, avea doua raspunsuri la dispozitie, care se bateau cap in cap. Faza care a durat mai bine de un deceniu, pana a fost transata de sinodul de la Ierusalim. Asadar indoiala poate aparea uneori in viata crestinului.
Si poate avea un rol benefic - omul care o viata intreaga s-a inchinat lui Dumnezeu intr-un fel, poate sa-si dea seama ca unele lucruri pe care le face de fapt nu ii sunt placute lui Dumnezeu, ba chiar ii repugna. Si atunci, oare indoiala aia nu este ea pozitiva?

Indoiala insa este o arma cu doua taisuri. In momentul in care incepi sa te indoiesti de crestinismul insusi, atunci aluneci pe panta pe care au alunecat si altii inainte - Paine fiind un foarte bun exemplu, daca tot s-a mai amintit de el. Poti avea si cele mai bune intentii din lume, poti sa fii extrem de sincer in indoiala ta, insa acest tip de indoiala, distructiv, nu va duce niciodata la ceva bun. Si asta se vede din roadele atator si atator oameni care - indoindu-se - si-au pierdut credinta in Dumnezeu si s-au revoltat impotriva lui.

Pavel spunea altfel - sa ne reexaminam uneori si sa vedem daca suntem in credinta.
Etalonul indoielii bune asadar, este insusi Cuvantul lui Dumnezeu.
Daca te indoiesti ca esti pe drumul cel bun in credinta, trebuie sa te uiti la roadele tale. Daca ele sunt rele in oglinda Cuvantului, atunci ai o problema MARE. Daca ele sunt bune, atunci vezi unde ai de imbunatatit si mergi mai departe, fara sa te mai indoiesti.
Daca insa niciodata nu iti pui problema c-ai putea gresi, atunci vei cadea fara indoiala in capcana fariseilor.

Care se credeau Dreptatea intruchipata, dar care erau doar niste morminte varuite...

Sunt multe de spus pe aceasta tema, insa din pacate timpul ma face sa ma opresc aici.

Acest topic a fost editat de 1,618033: 31 Aug 2005, 02:08 PM

@noa :

Corect, numai ca atentie, am folosit un cuvant care are cel putin doua definitii : cunoasterea stiintifica, obiectiva si cunoasterea empirica, pe baza de relatie, experienta. D-zeu e viu si e cat se poate de firesc sa "comunice" cu cei pe care El Insusi ii cheama. Altfel ar fi de neconceput. Desigur, nu e vorba de o comunicare directa si nici macar asa in scris si instant cum o facem noi. Acest domeniu are propriile reguli.

Ohoho, si inca ce repede, la scara istorica vorbind. Ma refer la atat cat putem cunoaste traind in acesta lume.

@1,618033 :

E cat se poate de pozitiva dar conditionat, iar cheia acestei conditionari se afla-n prima parte a afirmatiei tale : "omul care o viata intreaga s-a inchinat lui D-zeu". De fapt asemenea situatii eu le-as numi mai degraba dilematice decat indoielnice. Dilema e atunci cand ai de ales intre doua lucruri care exista deja iar indoiala se refera cel mai adesea la lucruri care pot exista sau nu.

Eu insumi m-am indoit de crestinism si cu toate astea nu mi-a fost greu sa admit ca e singurul drum spre Adevar. De ce ? Care a fost diferenta intre mine si Mr. Paine & Co. ? Am mai spus-o si o repet : atitudinea fata de domeniu, rabdarea, recunoasterea propriilor limite, studiu consecvent si elaborat, sinceritate, premise corecte etc. Mie indoiala mi-a folosit numai pt. ca am fost tot timpul in garda si am inteles care-s limitele si pericolele firii umane. Mai mult, am privit in istorie la "succesele" necredinciosilor si la urmarile filozofiei lor de viata prin comparatie cu cei modelati de Biblie. Iar aici ma refer la reprezentanti autentici si nu la calai inchizitorii care desi declarau ca lucreaza-n numele lui Cristos erau contrazisi de propriul manual. Stiinta umana nu e singurul instrument universal de investigatie si chiar daca ar fi singurul de care am dispune nu putem avea pretentia ca e perfect ci perfectibil. In abordarile stiiintifice omul nu actioneaza ca un element obiectiv absolut ci el pleaca deja de la o suita de daturi subiective dobandite prin educatie si autoeducatie.

As completa spunand ca aceasta (indoiala) devine distructiva cand traieste pe baza de omisiuni si subiectivisme flagrante in ciuda evidentelor de alt tip decat cele pe care le cauta.

Exact, exista un "point of no return". Si stii bine ca Biblie-i zice "pacatul impotriva DS". Atunci cand omul, prin exercitiu constant, efectiv nu mai poate crede. S-ar putea sa existe si un substrat pur neurologic la aceasta situatie si ma refer aici la antrenarea preponderenta si chiar exclusiva numai a unei singure emisfere cerebrale.

Acest topic a fost editat de Bolt: 31 Aug 2005, 05:59 PM

Fără supărare, la toţi mă adresez: au generalizările rostul şi folosul lor, negreşit, dar de la studiul cazurilor particulare se ajunge la formularea unei reguli generale... ce nu exclude excepţiile,etc. iar încercările (repetate,forţate,obositoare) de-a formula ceva care să cuprindă tot într-un domeniu, fie şi privitor la îndoială...mă îndoiesc că sunt benefice cuiva, fie de participă la meci, fie de citeşte din tribună !
Dacă e o problemă concretă asta cu îndoiala, hai s-o discutăm concret, la obiect, să o pună cineva care o are fără jenă pe masă şi să vedem care-s soluţiile posibile, care-i cea mai bună din ele, hai să producem adică ceva util, folositor, nu doar jocuri intelectuale cu tentă religioasă (şi aspecte 'miştocăreşti' pe alocuri)! Se poate sau e de-a dreptul îndoielnică propunerea asta?

Uitaţi-vă un exemplu deja propus care n-ar fi deloc rău de pornire, deşi e din afară oricare din noi şi foarte(confortabil) de departe:

O dilemă sau îndoială sau alegere sau opţiune sau variantă sau oscilaţie sau ce-o fi fost tulburarea aceluia care nu ştia pe care iepure să-l alerge - o situaţie generică cu care în particular fiecare ne confruntăm în viaţă sub diferite forme mereu, care fiecare şi le rezolvă cumva, probabil diferit de la caz la caz, că nici măcar politicienii nu aleg consecvent numa şi numa stânga sau dreapta dar-ar "îndoiala" peste cine'ar trebui !
Comentând exemplul de mai sus, mi-e-mi pare a fi fost vorba mai degrabă de o "falsă alegere" sau o "falsă îndoială", căci indiferent de circumcizie sau necircumcizie, calea cea bună aceiaşi rămânea(şi Acelaş rămâne!) oricum alegea "ne-evreul în secolul I", că doar nu cele ale formei din afară sau ale trupului aduc/conduc înspre salvarea sau mântuirea omului, ci cele dinăuntru, acolo unde "circumcizia" rămâne "obligatorie"(chiar şi femeilor!!! ), indiferent dacă există ea şi ca semn pe corpul de carne sau ba. Este aşa sau se îndoaie cineva că-i aşa ?



Asta ar fi tot, dar în particular,solicit (dacă se poate) o dezvoltare-explicare a paragrafului următor:

Adică cam despre ce fel de "reguli" ar fi vorba? care or fi alea? Se poate concret discuta asta aici sau e doar o generalizare ori n-o fi locu potrivit? ...mă îndoiesc că moderatorii ar avea obiecţii să tratăm orice problemă cu îndoială, la un subiect ce se cheamă "Despre Îndoială" şi care se află pe un HAN bine-primitor !

@geri :

Stiu ca e obositor si netentant sa citesti intreaga noastra dezbatere (a celor implicati mai des in ea) dar eu am facut multe referiri la "regulile domeniului" inclusiv in ultimul post.
Adica :
1.

Asta doar in ultimul post, nu reiau si restul. Am considerat ca cei care au ramas conectati la discutie stiau deja despre ce vorbesc.
2. Aceste reguli ale domeniului trebuiesc insusite prin propria experienta atunci cand acest domeniu se parcurge printr-un studiu elaborat. E ceva ce nu se poate imprumuta fara riscul de a fi inteles gresit - dovada si "consistenta" dezbaterilor de gen.
Daca mai pot fi de folos, stau la dispozitie.

Omule Bolt, salut ! neîndoielnic e vorba de-o neînţelegere(sau aşa mi s-o părea mie???), că am urmărit cât am putut io de atent conversaţia, da nu ce ai răspuns am întrebat, iar dacă tot ai început şi e posibil, fă-o până la capăt şi cu "domeniul comunicării cu Dumnezeu", adică ce-am reţinut eu(că mi-a atras atenţia,recunosc ...mai selectiv) din cele de tine afişate, respectiv:

Dacă "Domeniul Comunicării Omului cu DUMNEZEU"(sau vice-versa!) este cum ai repetat tu , adică " atitudinea fata de domeniu, rabdarea, recunoasterea propriilor limite, studiu consecvent si elaborat, sinceritate, premise corecte"... sunt comunicare cu EL, atunci deja am înţeles şi consider că mi-ai para-răspuns, dar dacă ar mai fi şi altceva pe altundeva, vreo regulă ceva sau alt mititel domeniu trecut cu vederea...eşti invitatul meu! şi află că n-am intenţionat să te necăjesc pe tine ori pe altul.

@geri :

Geri, ochii mari, nu m-ai intrebat de domeniu initial, ci de reguli. Iar eu ti-am raspuns ca regulile preliminare si absolut necesare sunt etc etc. Am inteles intentia, e buna, numai ca atentia... Eu am vorbit de regulile jocului (comunicarii) impuse de Cel cu care vrei sa "joci" (comunici). El cere cel putin acest lucru iar eu n-am scris decat ce-i mai "comestibil".
Cat priveste domeniul, m-am referit, si zic eu ca nu era deloc greu de imaginat, la cel care circumscrie topicul si aceasta zona a forumului - cel religios. Nu-i spune Universul Credintei ?

Acest topic a fost editat de Bolt: 1 Sep 2005, 09:17 PM