eva prin inselaciunea raului ajunge sa se indoiasca de Dumnezeu,raul a fost facut diavolul a strecurat indoiala de aici incep intrebarile la care nu vom gasi raspuns decat la ZIDITOR

Şi cu asta basta, deja ai spus totul.



... sauuuuu ...

Sa nu uitam de cuvintele lui Isus "Dumnezeu de ce m-ai parasit"..........

...Indoiala....

Cineva in Evul mediu s-a indoit ca pamantul este centrul Universului...

Altcineva s-a indoit ca pamantul este plat...

Si iarasi altcineva s-a indoit ca Dumnezeu vrea sa ne ierte daca dam bani la un preot...

Si asa mai departe.

Unde incepe indoiala legitima, benefica, si unde se termina? Hm?

Greu de spus, atat timp cat convingerea cuiva este erezia altcuiva... Si totusi... Poate putem dezvolta un pic subiectul...

În ceea ce priveşte adevărurile de credinţă eu spun că îndoiala nu este benefică. Strică tot ce s-a acumulat pînă în momentul apariţiei sale. Iar "neplivită" la timp va pune stăpînire şi pe credinţa omului şi pe om. Şi atunci acel om va fi distrus.

Îndoiala este benefică şi chiar necesară atunci cînd omul credincios îşi face analiza stării lui şi se întreabă oare cum, unde şi cînd a greşit. Dar mai ales cum poate repara greşeala/greşelile făcute precum şi dacă metodele folosite sînt şi cele mai potrivite.

Aşa văd eu îndoiala...

Cît despre "convingerea cuiva este erezia altcuiva", eu nu prea înţeleg ce vor să spună vorbele astea. Eu sînt de părere că fiecare trebuie să-şi vadă de credinţa lui proprie şi personală, unde are multe lupte de dus, inclusiv împotriva...îndoielilor de tot felul! Iar cînd îşi vede de credinţa proprie să vadă în special relaţia sa cu Dumnezeu şi cu comunitatea din care face sau vrea să facă parte. Să nu-şi vadă de credinţa proprie blamînd celelalte căi de cunoaştere! Asta mi se pare f important!!

De acord, total de acord. Cu precizarea ca as adauga "a priori" inaintea cuvantului "celelalte". Caci nu toate caile de cunoastere duc la cunostinta.

Cat despre indoiala, ea nu ar trebui sa apara niciodata cu privire la fundamente. La amanunte insa, oare cine nu se indoieste?...

Intr-adevar insa, indoiala neplivita la timp duce la esuarea in credinta.

indoiala cred ca e cea mai importanta descoperire a copilului devenit matur...incepi sa-ti pui singur intrebari si incerci sa dai raspuns, asta inseamna a gandi.

totodata vreau sa spun celor foarte credinciosi ca eu consider ca o religie care nu a trecut testul indoieli nu merita sa faca parte din noi...

Indoiala a fost initial sadita de diavol in Gradina Edenului, apoi aceasta ispita a evoluat si ea nu mai vine numai de la diavol, ci de la cei trei mari ispititori: diavolul in primul rand, caci el e autorul ei, din partea lumii, caci aici a fost sadita pentru prima data si de la trup, caci acesta a primit ispita in acelasi timp cu lumea.

Totusi sentimentul indoielii este uneori bun, fara indoiala ai putea sa cazi in alte ispite ale diavolului, cum ar fi minunile false.

bine ai revenit TriRegnum

Bine v-am regasit pe toti.

Buna remarca ta, TriRegnum

Foarte bine zis .
Fundamentul credintei noastre este facut de insusi Isus Cristos prin Tatal, iar in aceasta privinta nu ar trebui sa facem si noi greseala de a pune la indoiala promisiunile si scopul Sau.

A lupta cu indoiala inseamna a o hrani. A accepta ca exista doua parti care se lupta in tine insuti, fara a "lua partea" uneia intre ele inseamna a o transforma. Ceea ce nu iti foloseste va pleca de la sine.

Indoiala, teama, mania etc....nu aduc nimic bun, ele distrugand in fiinta umana ceea ce este frumos si armonios. Dar exista si opusul lor: credinta, increderea...si acceptarea faptului ca nu exista raspuns la toate intrebarile. Sau poate e cum se spune: nu exista raspuns pentru ca nu s-a pus intrebarea potrivita...

In lumea in care traim acum, indoiala e pe cat de vitala pe atat de fatala.

Sa facem o ilustrare in ce priveste situatia in care ne-am putea afla :
Sa zicem ca un om merge pe un drum de tara si la un moment dat ajunge la o rascruce. Nefiind sigur incotro sa se indrepte, intreaba si el pe citiva trecatori, insa omul nostru primeste raspunsuri contradictorii.
Complet dezorientat el nu-si mai poate continua calatoria.
Acum gindindu-ne la noi, putem spune ca ne-am putea afla intr-o situatie asemanatoare daca avem indoieli cu privire la invataturile biblice pe care ni le-am insusit. Indoielile ne pot impiedica sa luam decizii, deoarece nu mai sintem sigur ce cale trebuie sa urmam.

Si cum s-a mai spus, indoiala nu trebuie sa apara cu privire la fundamente

Pavel ne da si un sfat in aceasta privinta - 2 Corinteni 13:5.
Aplicind acest sfat putem evita indoielile, cum anume ?: verificind mereu daca sintem in credinta.
Cum putem face acest lucru ?
Vom lua ca etalon de verificare Biblia.
Iar ca obiect de verificare, propria persoana.
De ce Biblia etalonul ideal de verificare ? Pentru ca in ea se gasesc legile perfecte, orinduirile drepte, marturiile demne de incredere si poruncile curate ale lui Dumnezeu.
Biblia - Cuvintul lui Dumnezeu - ne poate verifica inima, ceea ce sintem cu adevarat in interior (Ev. 4:12).
Asadar, cea mai buna modalitate de a verifica daca sintem in credinta este:
– sa citim si sa meditam la Cuvintul lui Dumnezeu
– sa ne verificam in lumina a ceea ce citim
– sa examinam in ce masura faptele noastre sint in armonie cu lucrurile invatate.


Acest topic a fost editat de Noa: 18 Aug 2005, 08:44 AM

Noa:

De ce? In cel mai rau caz a pierdut ceva timp cu intrebarile. Nu a pierdut nici o informatie pe care o avea anterior. Ceea ce se poate intampla e sa realizeze ca putinele informatii pe care le stia nu sunt musai adevarate.

Cred ca exista suficiente informatii disponibile cu privire la istorisirile biblice pentru a lua o decizie corecta. Ipoteza ta ca nu se poate ajunge la nici o concluzie este demonstrabil falsa. Cred ca problema este mai degraba in a accepta rezultatul cautarii si a lua o decizie in functie de acesta. Din pacate putini oameni au acest curaj.
Pe de alta parte nu stiu daca este mai bine sa iei o decizie care are o probabilitate de 50% sa fie grasita sau sa nu iei nici una.

Poti sa precizezi te rog ce anume caracteristici trebuie sa aiba o lege pentru a fi perfecta? Cum ai realizat ca legile biblice sunt perfecte?
Pe ce te bazezi cand spui ca marturiile sunt demne de incredere? Cunosti faptul ca aproape toti autorii biblici sunt anonimi?
Poti detalia te rog la care legi/porunci din biblie te referi? NT, VT, toate?

Acest topic a fost editat de ueit: 20 Aug 2005, 01:10 PM

Mi se pare normal ca într-o discuţie "Despre Îndoială" să se exprime nenumărate îndoieli cu privire la unele dintre afirmaţiile publicate, dar personal mă îndoiesc că discuţia "Despre Îndoială" va folosi cuiva îndoielnic să-şi alunge ori măcar să-şi mai rispească îndoielile... ori n-ar fi trebuit să-mi exprim această îndoială ??? ... uite că nu sunt sigur !!!

Pentru o contribuţie serioasă la subiect, vreau să vă spun că:
Pe Cel de Sus nu-L interesează îndoielile nimănui din credinţă şi nu le ia în seamă, pentru EL e indiferent cât şi cum se îndoieşte cineva de EL şi de Cuvântul Lui.

Poate că nu e clar: EL nu contabilizează îndoielile nimănui, ci ceea ce "se punctează sau depuncteză la răboj" este FAPTA, ALEGEREA, iar bălăbăneala dinaintea luării unei decizii sau chiar de după luarea opţiunii, "nu se pune"!
Nu zic c-ar fi prea bună la ceva îndoiala, că-n general te face să pierzi vremea, să baţi pasu pe loc, însă dacă nu eşti sigur/ă care-i alegerea cea bună, decât să te repezi cu capu'nainte, mai bine zăboveşti şi mai 'măsori de două ori înainte să tai o dată'!

Aşa că, nu fiţi prea aspri cu cei îndoielnici sau chiar cu voi înşivă din pricina îndoieilor, că nici pe departe ele nu cauzează cât alegerile greşite şi faptele rele !

Am sa raspund scurt si la obiect Ueit : Biblia afirma despre ea insasi ca este inspirata de Dumnezeu (2 Tim. 3:16,17), Dumnezeu este un dumnezeu perfect, asadar este logic sa conchidem ca legile lui sint perfecte, marturiile lui sint demne de incredere etc.
Biblia contine legi si principii in toate aspectele vietii noastre, acum depinde de imprejurarea in care te afli, poti aplica principiile divine.

Noa:

1. Biblia nu este o lucrare monolitica ci o culegere de scrieri care se intind pe mii de ani si ale caror autori sunt in mare parte necunoscuti. Forma actuala a Bibliei este de data relativ recenta si in nici un caz nu coincide cu "scripturile" lui Pavel. De pilda evangheliile nu faceau pe atunci parte din scriptura. Ar fi bine, prin urmare, sa precizezi la ce anume scrieri te referi.
2. Personal nu l-am cunoscut pe Pavel si nici tu. Nu vad de ce afirmatiile acestui om relativ la niste scrieri datand cu milenii in urma sunt automat litera de lege. A afirma ca Biblia este inspirata de Dumnezeu pentru ca Pavel spune asta si ca Pavel spune adevarul pentru ca e in Biblie este un exemplu clasic de rationament circular, deci nul.

Din pacate inca nu mi-ai spus ce anume intelegi prin perfect. In ce sens este Dumnezeu perfect? Care sunt acele caracteristici definitorii ale perfectiunii?

Eu iti pot da nenumarate exemple de legi biblice care, in lumina a tot ce stiu eu despre perfectiune nu pot fi perfecte. Astept insa sa imi spui mai intai ce anume intelegi tu prin perfectiune ca mai apoi sa nu sustii ca ideea mea despre perfectiune e gresita si prin urmare contraexemplele nepotrivite.
O sa-ti dau totusi un exemplu (Lev. 25):

Acest topic a fost editat de ueit: 22 Aug 2005, 05:49 PM

- raspunsuri exista la toate intrebarile, doar sa fii pregatit pt. ele. Fiecare primeste ceea ce merita, ceea ce poate duce/intelege ... deci si raspunsurile pe care le merita. In acest context, nivelul de constiinta este hotaritor. Fiecarui nivel de constiinta II CORESPUND UN ANUME "SET DE ADEVARURI" si raspunsuri. Cind nu primesti un raspuns, inseamna ca nu esti pregatit sa-l primesti. Totusi, cine cauta gaseste ...

- adevarata cautare este cea launtrica, unde vei gasi raspunsurile la toate intrebarile tale, pas cu pas. Inclusiv Dumnezeu trebuie cautat in launtrul tau, caci daca nu e acolo, nu e nicaieri. Dupa cel il vei gasi in tine, El se va releva in toata Creatia si realitatea inconjuratare. El exista si inainte, dar nu aveai "ochi" sa-L vezi. A avea ochi inseamna a gasi in tine acea "vedere", acel "modul launtric" cu ajutorul caruia sa-ti poata fi remodulata realitatea inconjuratoare. A fi "orb" nu este un statut al ateului, ci al tuturor spiritelor care nu au acces la launtricul lor, cu ajutorul caruia sa poata vedea tot ce e in afara lui. Nu exista un statut de orb si unul de vazator, ci orb/vazator in diferite proportii. Indoiala este cu atit mai mare cu cit proportia de "orbire" (ignoranta) e mai mare.

- exista si o zicala: "la intrebarile prost puse, Dumnezeu raspunde prin tacere".

- pe acest "principiu" si-au fundamentat actiunile fiintele si entitatile demonizate cind au uzurpat religii, biserici si dogme. Le-au schimbat sensul, le-au dat directia dorita de ei, si uite asa au pus mina pe turma cea oarba si inconstienta si au condus-o catre prapastia (ignorantei) nestiintei. Stiinta (cunoasterea) inseamna putere. Ignoranta inseamna slabiciune si pe fondul acesta sint manipulate mintile a miliarde de "credinciosi" de indiferent de orientare religioasa. Aceasta uzurpare (din interior si de la virf) este tinta predilacta a satanei si acolitilor lui. Pe fondul lipsei de discernamint si elevare spirituala s-au introdus-scos idei si afirmatii dogmatice prin care au transformat acea dogma/religie/cale spirituala intr-o dogma/religie/cale spirituala moarta. O invatatura devine moarta cind este scoasa din ea spiritul lui Dumnezeu, de unde si expresia: "litera ucida, spiritul da viata". "Litera" se refera la aspectul exterior al dogmei.

- sa ma ierti, dar aceasta atitudine arata o orbire de tip fanatico-crestin. Ideea cu dovada-marturie-dovada de tip "curcular" cum zicea ueit, sau altfel spus "sofism", nu arata decit aceasta stare de orbire. Nu e cu nimic mai orb ateul decit "credinciosul" de tip fanatic decit doar la nivel de concepte. Avantajul credinciosului insa este acela ca el poate avea la un moment dat ideea geniala prin care va dori sa-si elimine indoielile si ignoranta prin raportare directa la Dumnezeu, nu la popi, nu la biblie, nu la Iisus, samd. Daca se lauda cu o asa zisa credinta, daca considera ca ei CRED in Dumnezeu, SA VERIFICE PERSONAL aceasta printr-o raportare DIRECTA si NEMIJLOCITA la EL. Chestiile acelea cu: "eu sint prost", "eu sint mic", "eu sint pacatos", "eu sint limitat" samd ... nu sint decit niste sloganuri/clisee de tip demoniac prin care s-a introdus in mintea si inima lor aceasta idee inepta de neputinta. Dumnezeu este ACUM si AICI in tine si in afara ta. Singurul lucru pe care trebuie sa-l faci cu adevarat este sa te deschizi catre El si sa gasesti o modalitate de "comunicare", de "dialog" intre tine si El. El asteapta de la tine aceasta deschidere, iar restul iti va facilita El in masura sinceritatii cautarii tale. Exista pt. fiecare fiinta/personalitate o modalitate directa si personala prin care poate "dialoga" cu Dumnezeu, prin care Dumnezeu ii poate darui/revela cunoasterea originii sale, ca si suflet/spirit. Cu toate ca este calea cea mai directa si simpla, 99,9999% din credinciosi prefera intermediarii si caile "ocolite". Ei ajung sa se laude unii fata de altii cu cit de mare, tare si inalt/superior/unic e intermediarul lor, sau religia/invatatura sa, dar nu fac mai nimic in ceea ce priveste adevarata necesitate si tinta a oricarei cai spirituale autentice: comuniunea directa si nemijlocita cu Dumnezeu. Numai in acea stare vei putea sa simti si sa spui: "eu sint in Tatal si Tatal e in mine" si "eu cu Tatal sintem Una".

- ai nevoie de intermediar, ok, asta e ... urmeaza calea si vezi unde si mai ales in cit timp ajungi la comuniunea cu Dumnezeu. Daca trec luni si ani de "necomuniune" ... ar trebui sa te intrebi serios unde gresesti.

- ok. Dar cu ce metode ?

- Cuvintul lui Dumnezeu e Adevarul, nu biblia, nu alta carte sacra. Adevarul = Dumnezeu. Dumnezeu e infinit. Biblia sau oricare carte/invatatura e limitata. Ea are un nr. de pagini. Dumnezeu are un nr. nelimitat de "pagini". Modul in care se reflecta Adevarul in inima ta da masura nivelului nostru de constiinta si de apropiere de Dumnezeu/Adevar. Aceasta realitatea subtila cosmica este redata destul de fidel in modelul analogic in care avem un pian, la care apasam pedala, dupa care lovim un diapazon, care va scoate un sunet specific. Vom vedea ca o anume coarda a pianului va intra in rezonanta/vibratie cu acel sunet. Asa este si cu "inima" (constinta) noastra. Functie de nivelul pe care e acordata ea va vibra la Adevarul cuprins in Cuvintul lui Dumnezeu, asa zisul "Logos Cosmic", sau Vibratia Primordiala (Pranava). Acest Logos Divin, despre care se spune ca a fost la inceput ("La inceput a fost Cuvintul.."), vibreaza pe toate frecventele si lungimile de unda. In noi insa va fi receptata, va vibra, doar acea unda/frecventa specifica inimii (constiintei) noastra. D'aia orice cale spirituala autentica urmareste elevarea constiintei si accesul la nivele inalte/elevate a ei, prin intermediul careia sa avem acces la realitatile lumilor subtile inconjuratoare, pas cu pas, pina la tinta finala a "calatoriei noastre spirituale", accesul la Realitatea Ultima, la Dumnezeu. Cum Dumnezeu e Infinit, vibratia Ultima este si ea infinita. Ca sa poti accede si "simti"/"vedea"/samd aceasta vibratie Infinita, trebuie ca Inima (Constiinta) ta sa fie "setata" pe "lungimea de unda infinita", deci constiinta ta sa fie pe aceiasi lungime de unda cu a lui Dumnezeu, situatie in care diferitele credinte si religii spun ca se atinge starea de indumezeire, de comuniune cu Dumnezeu.

- va indoiti de aceste afirmatii ? E de inteles ... dar tocmai pt. ca ele sint expuse la un nivel mental, ca dogma, ca invatatura, ca supozitie, e necesara verificarea proprie si personala. Succes !

- asta e sofism. Nu stiu daca mai exista vreo carte sfinta care sa spuna asta despre ea insasi: "eu sint sfinta pt. ca asta scrie in mine".

- nici rationamentele lui ueit nu sint fiabile decit doar ca "metoda" de a distruge ceea ce nu poate construi si de a introduce indoiala si neincrederea. La fel cum "teoriile" si modalitatea prin care el si cei c el le folosesc pt. a "distruge" teoriile si invataturile spirituale se pot folosi pt. a distruge propriile lui teorii, sau mai bine zic pe care el le crede si le abordeaza si considera ca fiind corecte. Putem si noi aborda "stilul" lui cu propriile lui teorii si "credinte". Diferenta e ca el nu si le afiseaza pt. ca sa nu i se poata demonta esafodul de nisip pe care este construita "credinta" sa.

Fals, nu Biblia spune despre ea insasi ca-i sfanta, ci redactorii ei. De unde stiau ei acest lucru si la ce se refereau ? Pai la acea data se refereau strict la VT, NT abia se redacta, si de stiut il stiau din propria experienta, atat ei cat si destinatarii scrierilor lor, pt. ca de fapt era vorba de propria istorie nationala.
Daca tu scrii o scrisoare cuiva in care faci referire la un document istoric arhicunoscut destinatarilor, inseamna ca recurgi la sofisme ?

Acest topic a fost editat de Noa: 24 Aug 2005, 08:31 AM

Ueit,

Intr-adevar, Biblia nu este o lucrare monolitica, ci o culegere de scrieri asa cum ai mentionat si tu. Scrisa in limbi diferite, pe parcursul a 1600 de ani, de aproximativ 40 de persoane (asta ca dovada ca autorii ei sint cunoscuti ), care locuiau in tari diferite, proveneau din medii diferite, fiecare cu propria lui personalitate. Insa, cu toate acestea, Biblia constituie un tot armonios, lucru dovedit de doua aspecte:
– de la inceput pina la sfirsit, Biblia promoveaza inchinarea la un singur Dumnezeu;
– dezvolta aceeasi tema: suveranitatea lui Dumnezeu.
Aceste lucruri, mie imi confera increderea ca, aceasta culegere de carti a fost scrisa sub inspiratie divina.

Eu, prin perfect, inteleg: lipsit de defecte, desavirsit, absolut. Si consider da Dumnezeu e singurul care intruneste aceasta caracteristica – perfectiunea. El este absolut, lipsit de defecte, ireprosabil in tot ceea ce infaptuieste.
Atunci, daca Dumnezeu e perfect, este logic sa conchidem ca si legile Lui sint perfecte (Ps. 19:7-10). Dumnezeu este Legislatorul suprem (Iacov 4:12).
Facind o analiza a ceea ce contine Legea lui Dumnezeu vom observa in ce sens este ea perfecta:
– promoveaza suveranitatea lui Dumnezeu;
– sustine normele lui Dumnezeu cu privire la sfintenia Sa;
– sustine justia perfecta a lui Dumnezeu (daca ne gindim un pic la Legea Mozaica, aceasta a vea la baza principiul echivalentei (Deut. 19:21) – principiu ce strabatea intreaga Lege. Acest principiu ne ajuta si pe noi sa intelegem de ce a fost necesara jertfa de rascumparare a lui Isus;
– reflecta indurare si impartialitate;
– promoveaza iubirea, aspect datorita caruia putem spune ca Legea lui Dumnezeu este unica.


Thunder,

Tu zici bine, dar totusi avem nevoie sa cunoastem Adevarul (= Dumnezeu). Cum il putem afla ? Isus ne indeamna sa facem lucrul acesta (Ioan 17:3). Pe baza caror relatari l-am putea cunoaste pe Dumnezeu ?


P.S. Ueit, Thunder... eu nu vreau sa ma contrazic cu nimeni, fiecare avem dreptul la o opinie, eu mi-am expus punctul de vedere cu privire la aceste aspecte. Acestea sint lucrurile in care eu cred...

Noa:

Nu vad cum faptul ca Biblia a fost scrisa de mai multi autori implica faptul ca acum stim cine au fost aceia. E un non-sequitur. Poti sa-mi spui de pilda cine e autorul Deuteronomului?

Sunt si alte lucrari armonioase, de pilda Iliada, piesele lui Shakespeare sau romanele Agathei Christie. Din cate stiu insa ele nu reprezinta cuvantul lui Dumnezeu. Pe de alta parte "armonia" Bibliei nu trebuie sa ne mire de vreme ce scrierile care nu corespundeau nu au fost incluse pur si simplu. Intr-un tratat de matematica gasesti numai capitole despre matematica, perfect coerente, si scrise intr-o perioada lunga de timp. Nimic miraculos aici.

Legea:
Ex. 20:

aplicata in urmatoarele cazuri:
Ex. 22:

I-Regi, 15:

nu ar fi sustinut "justia perfecta a lui Dumnezeu", ea neprevazand aceste exceptii. Prin urmare in Ex. 20 nu avem o lege perfecta si urmand rationamentul tau Dumnezeu nu e perfect.

Lev., 25:

Ex., 21:

Biata fata nu avea prea multe de zis, nu?

E OK deci sa-ti omori sclavii in bataie, totul e sa nu moara pe loc.
Exemplele pot continua, dar cred ca sunt suficiente. Legile "perfecte", care "reflecta indurare si impartialitate" nu sunt cele pe care le citim in Biblie.

bravo ueit...

- deci sursa este tot biblia, indiferent cum ai imparti-o, VT, NT VT+NT, biblie. Nu e circular ?

- (re)cunoscut de cei din tagma ta. Cei din alta tagma nu (re)cunosc acel document si mai ales cind e vorba de starea de sfintenie, ce nu tine de lumea fizica, de texte scrise, de cuvinte, etc ... ci de o stare de spirit/constiinta. Pt. acestia din urma e nevoie de dovezi concrete. Or dovada aici este "biblia e sfinta pt. ca scrie in biblie asta". Asta nu e numai un sofism, dar si o ineptie. Un text este/devine sacru in momentul in care continutul lui fizic (cuvinte/afirmatii/teorii/invataturi/etc) are o incarcatura energetica subtila elevata, superioara, divina ce "insoteste" cuvintul transformindu-l in Cuvint, care este autentic prin gradul sau de suprapunere peste matricea Adevarului (Suprem), deci de gradul de "infuzare" divina a cuvintului. Astfel, prin prezenta divina (energiei divine Supreme, sau Duhul Sfint), acele cuvinte devin sacre, la fel si textul/cartea care le cuprinde. Prin asta Biblia este mai mult sau mai putin o carte sfinta, Cuvintul lui Dumnezeu si nu pt. ca este scris in ea. Faptul ca ea contine referiri/scrieri anterioare sau posterioare manifestarii lui Iisus este nesemnificativ daca ele contin Duhul Sfint, deci sint de inspiratie divina, cosmica. Din acest motiv, faptul ca bibliei i s-au scos/bagat anumite parti care nu sint de inspiratie divina superioara ea nu mai este in totalitate un text sacru. Pe ici pe colo sint lucruri/afirmatii care sfideaza si bunul simt, daramite sa le mai putem numi "afirmatii sacre", deci de provenienta divina, de la Duh sau Dumnezeu. Scoaterea unor pasaje a schimbat sensul unor idei, iar introducerea altora a schimbat deasemenea anumite realitati si orientari autentic/inspiratorii divine. Cu toate acestea, Biblia este un nesecat izvor de spiritualitate autentica pt. cine are ochi de vazut, urechi de auzit si mai ales, constiinta superioara, discernamint spiritual inalt. Datorita inmixtiunilor aparute, a modului de expunere in pilde, analogii si afirmatii ocult-ezoterice, anumite adevaruri divine superioare nu sint intelese la adevarata lor valoare sau chiar nu sint intelese de loc sau chiar "pe invers". Din acest motiv biblia si in general in text sacru nu se citeste cu mintea, ci su spiritul/inima/constiinta. Preluarea "mot a mot" CIT SI INTERPRETAREA DOGMATICA ingusta si pe alocuri deviatoare nu fac decit rau Adevarului si scoaterii lui la iveala si accesarea lui de catre constiinta fiintei cautatorului spiritual. Alaturi de alte texte sacre (si) Biblie e o carte tocmai buna de "dormit cu ea la cap".

- indoiala aparuta pe tema autenticitatii unui text spiritual tine tot de nivelul de constiinta si implicit de gradul de discernamint corespunzator acelui nivel de constiinta. Cind "citesti" cu spiritul/sufletul/inima si nu cu mintea indoiala este ca si o umbra ce exista, dar nu te atinge. Cind o citesti cu mintea, umbra te cuprinde din toate partile, oricit ai striga sus si tare ca esti un "credincios absolut". Reala credinta, opusa indoielii, tine de trairea afectiva in spirit si nu in minte. Indoiala in minte apare, nu in inima. Cind se spune: "am inima indoita", e de fapt o reflectare a mintii in inima respectivului. Doctii si semidoctii (teoreticienii in general) oricit s-ar bate ei cu pumnul in piept ca nu se indoiesc de cunoasterea lor, f. usor le este schimbata optica odata cu schimbarea reperului dupa care se face "obiectivata" cunoasterea.

- pe baza propriilor tale trairi si experiente personale. Relatarile altora pot doar cel mult sa ne emuleze sa traim si noi acele realitati la care ei au ajuns, dar nu printr-o "saturare" mentala: "daa, ce frumos spune X ... asa este...". Ce folos are sufletul cind doar mintea este "satisfacuta" ? Da, o relatare minunata, autentica si traita in mod autentic de cineva iti poate emula mintea, care la rindul ei iti poate modula sufletul, dar asta e doar pt. un timp f. scurt si reversibil atita timp cit nu traiesti tu personal acele realitati. De ex. biblia (pasaje din ea) iti poate "relata" anumite realitati, dar daca prin practica spirituala adecvata tu nu "duplici" in fiinta ta aceste realitati si trairi esti precum o gogoasa care se umfla si se tot umfla, dar care e goala la interior, gol unde oricind poate patrunde indoiala. Cind acel "gol" e umplut de experimentare personala si directa indoiala nu mai poate patrunde (asa usor).

- eu nu te cert, doar incerc sa prezint si o opinie oarecum "tehnicista" sau si ocult-practica in acelasi timp. Fanatismul si sectarismul atinge f. usor mintile gaunoase (gogosile umflate de dogme sterile) nu insa si acea cunoastere plina de experimentare/traire sufleteasca. Altfel spus, inima in minte si minte in inima in deplina contopire si "colaborare fructuoasa". Din acest motiv le doresc celor excesiv mentali o mai buna si implicare si manifestare sufleteasca, afectiva, iar celor excesiv "emotionali" o superioara si divin inspirata cunoastere (mentala).

Thunder, na-ai uitat de gaura aia de la polul Nord?
Or trecut multi daci pe-acolo si s-au tot duuuuusss

- nu conteaza cine e autorul fizic al sau atit timp cit sursa inspiratiei lui este Dumnezeu/Duhul Sfint, iar asta se verifica/afla doar de cel "care are urechi de auzit" si "ochi de vazut", adica o anume stare de discernamint spiritual/elevat. Cine nu are asa ceva, mai bine ramine la comentatul fotbalului si politicii, unde toti sint specialisti.

- nod in papura poate cauta oricine, esenta papurei insa doar "cei putini".

- de ce si cine are interesul sa arate doar umbrele si sa ascunda stralucirea unui diamant ? Ok, greseste cel care nu vrea sa vada si umbrele, dar la fel sau chiar mai rau greseste si cel care vede numai umbrele.

Ueit,

Autorul cartii Deuteronomul este Moise.
Daca iti spun ca raspunsul se afla chiar la primul verset cu care incepe acest sul, crezi ? (Deut. 1:1). Ne mai dam seama de lucrul acesta si din alte expresii ca: „Moise a scris legea aceasta” sau „Moise a scris cintarea aceasta”. De asemenea, pretutindeni se foloseste in mod predominant persoana I, cu referire la Moise.
Ce-i drept, posibil ca versetele de incheiere sa fi fost adaugate dupa moartea lui Moise, de catre Iosua sau marele preot Eleazar.

Ok, contesti Biblia ca fiind inspirata, dar de ce n-ai crede ca Pentateuhul a fost scris de Moise ? Ai amintit ceva de Iliada. Crezi ca Iliada a fost scrisa de Homer, nu-i asa ? atunci de ce n-ai crede ca si Deuteronomul, cit si celelalte patru suluri au fost scrise de Moise ?

Acest topic a fost editat de Noa: 26 Aug 2005, 08:40 AM

Ce as mai adauga eu. In Ioan 5.46 si Luca 24.27, insasi Isus face referiri la scrierile lui Moise. Daca nici Isus nu stia despre ce vorbeste, atunci ... Sau nici Isus n-a existat ? Hai sa fim seriosi, azi daca un om cu nume mare in domeniu ar spune asa ceva, intreaga comunitate stiintifica l-ar privi cu condescendenta atribuita unui bolnav mintal.
Ceea ce se stie mai putin e si faptul ca Moise a folosit diferite izvoare si ca lucrarea sa a primit unele adaosuri, vezi cap.36.31-39, deoarece pe vremea lui Moise inca nu existau imparati in Israel. De aceea Pentateucul e atribuit in general lui Moise si nu exclusiv. Dar asta e un alt capitol care n-are nici o legatura cu mesajul cartilor in sine.
In Exod, de exemplu citim ca Moise e autorul cartii la cap. 17.14; 24.4; 34.27,28. La fel Num.33.2. Nivelul de detalii relatate lasa sa se inteleaga ca aceste nu puteau fi relatate cu multi ani mai tarziu ci numai de cineva din proximitatea temporala a evenimentelor. Cat despre Deuteronom, nu avem dovezi directe ca e scrisa de Moise, dar putem accepta fara rezerve ca cea mai mare parte a fost scrisa de el avand in vedere stilul, sau ca cel putin el ar fi dictat cele notate, chiar daca ultimul capitol e un adaos redactat probabil de Iosua.
Pe mine ma bufneste rasul sa constat ca oameni care in viata lor n-au parcurs un studiu biblic elaborat si care nu beneficiaza de o viziune de ansamblu macar, asupra mesajului, ca sa nu mai vorbesc de savantisime si alte "greutati", ajung sa-si puna niste intrebari subsemidocte cu privire la lucruri complet lipsite de relavanta in dreptul domniilor lor. Da' ma rog, am rabdare, si eu am pus la vremea mea carul inaintea boilor si ma miram de ce nu merge. Unii veneau si-mi spuneau, da' toti erau prosti si eu destept, ce sa-i faci ... toate la vremea lor.
Personal eu nu vad care e problema. Ce ma intereseaza mai mult autorul, mesajul sau ambele. Clar - ambele, dar daca stiu ce am in fata, un document cu o asemenea vechime, e de asteptat sa am dificultati in atribuirea drepturilor de autor. Dar asta n-are nimic a face cu mesajul care de fapt este cel care conteaza. Cine stie daca nu cumva jurnalul Annei Franck n-a fost scris de vreo vecina de-a ei sau altcineva. Are vreo relevanta in patrunderea mesajului ? Ma indoiesc. Aaa, poate doar daca am de gand sa nu vad padurea din cauza copacilor.

Acest topic a fost editat de Bolt: 26 Aug 2005, 07:57 PM

Nu, Bolt, noi stim doar ca Moise nici macar n-a existat. El a fost inventat de scribii evrei in Babilon, ca sa dea exilatilor un sentiment de apartenenta....

Stai linistit, ca ueit va porni de la Moise si va sfarsi cel mai probabil cu Isus...

Right.