Lectia despre Diamante: (aparuta in urma discutiei cu CAA)

Valoarea unui diamant de data in principal de numarul de carate, in acest caz marimea conteaza (carat=diviziune de gram/.0024).
Conteaza apoi numarul de fatete facute identic, regularitatea si forma lor.
Apoi conteaza forma generala a pietrei si eventual culoarea (nuanta) pe care o are (apropiat de auriu e cea mai scumpa, urmeaza apoi albastru etc.).

Eu prefer sa am niste diamante mai mici, dar mai multe si mai slefuite, de mesterii respectivi. Le "cer" (mai degraba pretind) mai putin si am mai putine desamagiri. Prefer asta decat sa ma apuc sa creez eu un diamant mare, pornind de la carbune...prea multa presiune, prea multa temperatura...si iti trebuie un milion de incercari ca sa iasa la fel cu unul natural (marea majoritate ies diamante industriale, adica gri ca otelul si marunte, dar bune in industrie...).

Iar diamantele se mai si fura...sau pierd...

cum adica? prietenia se poate fura.... ?!

Ceva asemanator am mai gasit si aici.

Acest topic a fost editat de framboise: 28 Jul 2005, 02:50 AM

Da, framboise, aduce. Acolo este vorba de nevoia de prietenie.
Aici, de faptul ca prietenii Nu Se Cunosc ...... din pacate...
Multi uita omenescul...
Am sa va povestesc niste fapte de care am cunostinta, in maniera mea, numai ca acum nu am dispozitia necesara unei astfel de stari de spirit...

@ mami: da.

Draga Freemann, de moment ce faci o astfel de afirmatie, inseamna ca stii tu ceva mai multe...
Impartaseste-ne si noua aceasta experienta, ca sa invatam de la altii...

prietenii la nevoie... se triaza

Saptamana trecuta mi-am amintit de un prieten vechi caruia ii datoram foarte mult din educatia mea. Cred ca a fost cel mai bun prieten avut in Bucuresti si parca ma simteam vinovat ca nu i-am mai dat un telefon de... 25 de ani.
Mi-a raspuns o voce feminina care nu era a sotiei lui pe care-o cunosteam si cu care fusesem coleg cativa ani. N-am vrut sa fac vreo gafa si m-am interesat daca pot sa vorbesc cu Iulian. Mi-a raspuns ca vine mai tarziu si sa mai revin. Dupa cateva ore am sunat din nou si mi-a raspuns o voce de barbat... Din pacate nu era vechiul meu prieten, ci fiul lui care purta acelasi nume. Am fost surprins sa aflu ca cel pe care-l cautam a murit cu 6 ani in urma. Ne-am povestit amintiri, am facut schimb de poze ( poti sa juri ca este tata-su cand era de varsta lui). A terminat facultatea de transporturi, are 24 de ani iar acum e inginer undeva la CFR-mesagerie. A fost trist si in acelasi timp placut. Sper sa le fac o vizita la primul meu drum prin Bucuresti, cand am s-o intalnesc si pe fosta mea colega, de care mi s-a vorbit extrem de frumos.
E tare ciudat cand aflam ca unul dintre prietenii cu care n-am mai pastrat legatura nu mai e demult printre noi. Dar ce putem face?

Acest topic a fost editat de OMU'BUN: 31 Jul 2005, 01:56 AM

Draga OMU'BUN ma bucur ca prin discutia initiata ti-ai amintit de acel prieten...
L-ai pierdut pe Iulian tatal, dar, exista fiul !
Pastreaza-l, si pastrati legatura.

Acest topic a fost editat de contraste: 1 Aug 2005, 01:16 PM

Am si eu experiente de genul asta, dar am tras cortina in spatele lor. Si prin definitie, astia nu-ti sunt prieteni. Intr-un fel multumesc Cerului ca a fost sa se intample asa, ca sa-mi deschida mintile, nu de alta dar acum stiu de cine ma feresc, mi-am invatat o alta lectie. Si cum se zice: fereste-ma Doamne de prieteni ca de dusmani ma feresc singur...Iar ca o opinie personala, o prietenie cred eu ca se hraneste constant. Anii, distanta, anturajul, experientele personale, sunt toti factori care erodeaza o "prietenie" care o credeai stabila si veche. Intr-un fel asa este, nu poti cere unui om sa ramana neschimbat in ciuda trecerii anilor, doar in amintirea vremurilor trecute.

eu nu am avut niciodată prieteni şi tentat aş fi să spun că nu există prietenie .. dar admiţând că ea există, tot nu înţeleg pe cei se plâng că nu au fost ajutaţi într-un moment sau altul ..

adevărul este că acel căruia îi faci un bine de cele mai multe ori îţi întoarce binele cu dosul palmei
... totuşi eu nu am simţit frustrarea voastră pentru că niciodată nu am cerut ajutorul celor cărora le-am făcut un bine ...
.. când daiţi ceva vă aşteptaţi să primiţi altceva în schimb ? ... eu nu ..

Eu da , din cand in cand mai am nevoie si de un ajutor, nu sunt zmeul zmeilor. Dar la prieteni e alta mancare de peste. Chiar daca ajuti dezinteresat, in numele prieteniei, in subconstientul tau te gandesti ca la necaz ai un umar pe care te poti sprijinii. Desi, realitatea ne mai joaca feste uneori...

Din pacate, ai dreptate, perfecta dreptate; nu apucai sa citesc chiar tot dar ma intreb - prietenie dezinteresata - in adevaratul sens al cuvantului - exista in ralitatea obiectiva ? Io am avut parte de muuuulte experientze din astea si am ajuns la concluzia (personala) ca prostia si domnia se platesc fara drept de apel...

nu e vorba de zmeul zmeilor ca si el are nevoie de ajutor, de un buzdugan sau o ghioaga, depinde cum cere povestea ..

problema este că omul e din ce în ce mai incapabil să se ajute singur, să poată supravieţui singur ...are din ce în ce mai multă nevoie să se sprijine pe umărul de care vorbeai ..

ăsta sună a slogan politic de pe vremuri ..
când aud “în numele dreptăţii .. în numele libertăţii ... în numele poporului .. sau al prieteniei intru la idei ... (idei materialiste vreau sa zic)

păi asta e curată afacere,
să fie prietenia o casă de ajutor reciproc ?

cred că vorbeşti doar în numele subconştientului tău
când faci afirmaţii generale despre om nu te uita la tine ... sau daca vrei .. particularizeaza ..

Da, asta e! Altfel de ce ar mai exista zicala "prietenul la nevoie se cunoaste"? Prietenia este o relatie foarte stransa intre doi oameni sau un grup, care se intr-ajuta oridecate ori unul dintre ei are nevoie. Asta asa in linii mari, ca putem scrie romane pe ce inseamna prietenie. Nu confunda prietenii cu cunostintele, cu care poti cel mult sa bei o bere, sa spui bancuri si sa te amuzi in timpul liber, dar atat. Pe astea nu poti sa le deranjezi in miezul noptii cu un telefon disperat si in nici un caz nu poti sa-ti deschizi inima in fata lor, doar daca nu vrei sa ajungi subiect de discutie si pe la alte mese...

In materie de prietenie parerile sunt impartite. Sunt convins ca fiecare se asteapta la ceva anume, la ceva cu totul special intr-o relatie de prietenie. Am mai spus-o si cu alta ocazie, sunt un tip destul de exigent poate chiar dificil de inteles. La mine n-au tinut niciodata prieteniile din interes; sunt destul de nesarat ca s-o tai de la inceput daca simt un compliment fortat sau un gest interesat. Cand cer ajutorul cuiva ma astept sa-l primesc pur si simplu, iar daca mi se cere ajutorul, nu pot sa mint niciodata; i-am ajutat si pe cei mai avizati sa fug de ei ca de fiindca n-am putut sa spun nu pot cand de fapt puteam. Nu regret desi mai bine imi bagam un deget undeva!... Intr-o relatie de prietenie cel mai mult ma deranjeaza neseriozitatea, sau mai bine zis imaginea de cameleon. In prezenta mea ai o opinie personala cu care nu doar noi doi, ci si altii sunt de acord, iar in momentul unei situatii practice, accepti sa te pui pe tine dar si pe cei din jurul tau intr-o lumina extrem de nefavorabila, iar daca eu ma eschivez, faci abstractie de toata filozofia anterioara si devii propriul meu adversar numai fiindca doresti sa fii de acord cu sefu' sau cu cineva de oarecare influenta!
Am un prieten; Candva "s-a lipit" de cineva si pentru a-i intra in gratii ii facea de toate: i-a sapat gradina, i-a reparat masina, ii ducea zilnic cafea la serviciu, ii spala cestile, etc. Individul avea la randul lui mare nevoie de el, dar fiindca il vedea servil il trata ca atare. Revolta prietenului meu a parut cu totul deplasata in momentul in care a incercat sa priveasca de la egal la egal. Eu insa l-am facut vinovat numai pe el. Acum lucreaza cu mine. De obicei eu iau deciziile dar nu fiindca tin neaparat, ci fiindca in materie de decizii majoritatea fug de responsabilitati. Astazi site-agentul a venit la pauza de la pranz si m-a rugat ca dupa pauza sa facem un lucru care practic era imposibil de terminat pana la sfarsitul programului. Ironic, l-am rugat sa repete, dar prietenul care era langa mine s-a apucat sa promita ca se rezolva, nici o problema. A iesit aiurea fiindca eu l-am luat direct sa-mi explice cum crede el ca poate termina toata treaba aia astazi, iar site-agentul s-a simtit tare prost si si-a cerut scuze dar ne ruga sa facem ce putem. Pana la 16 am muncit pe branci si abia am terminat cam 30% din acea activitate. La sfarsit site-agentul (care ne urmarise discret) ne-a multumit mult pentru efort si si-a cerut scuze inca o data fiindca el nu apucase sa arunce o privire si sa aiba o idee despre acea activitate. Eu cred ca prietenia tine mai ales de respect. Chiar daca tu ai o alta parere decat a prietenului tau, pastreaz-o pentru tine si nu-l pune intr-o lumina defavorabila in fata celor de care depinzi si tu insati.

- draga cactus, inseamna ca ai iesit prea mult in intampinare, fara sa observi ceea ce era evident....

- aici este problema frmboise, pentru ca multi confunda aceste doua notiuni, mai ales in momente de cumpana - pe care nu ma indoiesc ca le are fiecare... Ca sa faci diferenta, necesita timp, rabdare si discernamant...
yuanescu, nu-i asa ca te-ai fript tare candva ?

Noi ne alegem prietenii si-i avem pe cei pe care-i alegem...Ce-ar fi viata fara prieteni?Nici nu vreau sa ma gandesc...

eu ?
am spus ca nu am avut prieteni niciodata si ca nu cred in prietenie ..
cu ce sa ma frig ?

.. e o presupunere falsa ...

@Omu' Bun:
Poate ca prietenia din interes e mult mai durabila...

Eu prietenia o consider un lucru normal si simplu, dar de la care nu cer nimic - nici vorba de a fi ceva special. Astfel s-ar trece in idealism, iar oamenii sunt oameni, nu idei; nu?


Omu' Liber

Prietenul pentru mine:
Este acel ceva care vine din senin si lumineaza...
Este vocea care nu ma zgaraie pe creieri cand ma doare capul...
Este mana care da mancare la pisoii mei cand eu nu sunt...
Este mana sufletului ars de brumele prea multor toamne...
Este tacerea de argint datatoare de puteri atunci cand ma intelege...
Este clopotul de arama cand am gresit...
Este pasarea care ma atinge cu aripa si imi spune sa incerc sa zbor din nou...
Este foamea care ma face sa mai mananc si pentru maine...
Este setea care ma impinge sa m-adap ca sa stiu mai multe despre oameni...
Este faleza pe care ma plimb de mana cu lumea rea...
Este ecoul unor vorbe repetate de frumos...
Este corul armonic despre toate bunele...
Este dopul pe care il scot cand vreau sa curga bunatate...
Este paharul in care adun lacrimile departarii...
Este desaga de amintiri uitate de mine...
Este clipa bolta...
Este apa vie a sufletului insetat de cate si mai cate...
Este fotografia care nu te lasa sa uiti ce ai promis....
Este armata fatetelor mele....
Este dalta care modeleaza crivatul bolii...
Este caisa verde si plina de tentatii a lui "vreau sa fiu ca tine"...
Este rotundul cercului dainuit in impliniri de realizari...
Este coama valului luat pe creasta...
Este anemona pictata cu pensula legata de mana , legata la ochi, ghidata doar ...
Este clinchetul intelegerii ...
Este candoarea minciunii nevinovate impusa de ziua ta...
Este acum! rostit cand aveti nevoie unul de altul...
Este motorul turat la maximum ca sa duci cat doi...
Este bicisnicul pitic de cocoasa caruia ma sprijin la nevoie...

Este anatema aruncata impotriva necredintei ... in prietenie !

Acest topic a fost editat de contraste: 22 Aug 2005, 05:10 PM

Contraste , cati prieteni ai? (care satisfac ce ai scris tu).

Unul singur daca ar fi, este suficient !
Este bine cand ai mai multi...
Eu sper sa nu fi uitat pe nici unul, ca fiecare exceleaza... printr-un vers care il caracterizeaza.

Eu ma gandeam ca ai prieteni ca intrunesc acele criterii...si ma interesa numarul lor, asa statistic, dar ai raspuns in dodii...

nu cred ca este necesar sa folosesti astfel de cuvinte in dialog cu mine.
Dar te scuz, ca sunt convinsa ca nu cunosteai termenul "neclar".

Pentru mine dodii sau neclar sunt sinonime.
Imi pare rau ca te-a suparat primul.

Un om care sa raspunda la aceste toate criterii, nu poti...gasi. Mai multi, pe segmente, da.
Nici eu insami nu sunt atat de parfecta, cum sa cer perfectiune la altii?

Acest topic a fost editat de contraste: 24 Aug 2005, 05:55 AM

E foarte rezonabil cum vrei tu prietenii sa fie.

Prietenii sunt oameni si oamenii nu sunt perfecti...E grozav ca am prieteni de-o viata cu care ma vad mai des sau mai rar,nu le cer dovezi de loialitate,e suficient ca-mi place compania lor.E suficient ca stiu ca pot oricand sa-i caut si-mi place sa raspund "prezent" cand sunt cautata... Schimbul de "servicii" nu inseamna neaparat prietenie...Uneori poti ,alteori nu poti sa -i faci un serviciu unui prieten...Nu inseamna ca, pentru ca n-am putut/sau n-a putut face ceva,sa rupem relatia de prietenie...Aia n-a fost prietenie!

Poate ca a fost, dar de o durata mai mica )