HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Haine Dama designer roman

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

2 Pagini V   1 2 >  
Reply to this topicStart new topic
> Stop Cadru, [Cronica de Teatru si Film a denisei]
Mihai
mesaj 16 Mar 2005, 12:41 PM
Mesaj #1


Gazda Hanului
******

Grup: Admin
Mesaje: 8.578
Inscris: 22 February 03
Din: Hanu Ancutei
Forumist Nr.: 1



You'll never laugh as long and as loud again as long as you live! The laughs come so fast and so furious you'll wish it would end before you collapse!
Un film bun? Un spectacol de teatru interesant?

Va invit sa ne delectam impreuna cu scurte (sau complexe) comentarii ale denisei referitoare la filmele si spectacolele de teatru pe care le-a vazut. smile.gif


--------------------
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 17 Mar 2005, 11:17 PM
Mesaj #2


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



Multumesc Mihai smile.gif . Mai ales pentru citatul din Chaplin… preferatul meu. wub.gif

Nu stiu cat voi scrie despre piesele de teatru vazute – au fost ani cand nu ratam nici un spectacol, acum insa ajung tot mai rar. Si-mi este dor si de teatrul radiofonic.
Despre filme insa… as avea ce scrie. Timp sa am.

Incep cu un film din 1989, revazut de curand si pe care il voi mai vedea inca de multe ori, cu siguranta :
Nouvo Cinema Paradiso.
Regia: Giuseppe Tornatore
Scenariu : Giuseppe Tornatore si Vanna Paolli
Distributia : Philippe Noiret (Alfredo), Salvatore Cascio (Salvatore copil), Marco Leonardi, Jacques Perrin (Salvatore adult), Antonella Attili, Pupella Maggio
Patru premii BAFTA in 1991 : Cel mai bun film (in alta limba decat engleza), Cel mai bun actor (Philippe Noiret), Cel mai bun rol secundar masculin (micutul Salvatore Cascio – care uneori imi aminteste de Piciul lui Charlot), Cel mai bun scenariu (Giuseppe Tornatore)

Actiunea pe scurt : Un regizor celebru, la vestea mortii prietenului sau Alfredo, retraieste momentele copilariei, cand, datorita prieteniei cu proiectionistul unicului cinematograf din mica sa localitate italiana, se indragosteste pentru totdeauna de lumea magica a filmului.
Prima parte, cu Salvatore copil (jucat de Salavatore Cascio – a carui mutrisoara ti se lipeste instantaneu de suflet) este de fapt partea mea preferata. Experienta copilului in vechiul cinematograf aduce cu o calatorie initiatica. De fapt, si scenele cu publicul care priveste fascinat ecranul sunt de-a dreptul memorabile.
Probabil unii vor considera filmul sentimental, chiar si este, caci nu se poate sa nu trezeasca in fiecare amintirea primelor drumuri la cinematograful din cartier, cand, copil fiind, asteptai nerabdator stingerea luminilor. Poate ca intr-un fel filmul este manipulativ, dar Giuseppe Tornatore jongleaza ca un maestru cu sentimentele spectatorului, sentimente pe mai multe nivele. Filmul este cand vesel, cand dulce-amarui, cand de-a dreptul dramatic, dar permanent strabatut de o caldura profund umana, care nu se poate sa nu te atinga.

PS. Muzica lui Ennio Morricone – nici nu se putea una mai potrivita wub.gif
user posted image


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 8 May 2005, 05:53 PM
Mesaj #3


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



Nu prea mai am timp sa trec pe aici. Am mai vazut cate un film, sau o piesa de teatru, dar nu am gasit si minutele necesare sa scriu cate ceva.

Nu stiu daca la asta s-a gandit Mihai cand a spus 'teatru', dar voi vorbi despre teatrul radiofonic. Au fost ani de zile cand nu pierdeam nici o piesa, imi placea ca imi puteam folosi imaginatia in voie.

Adrian Lustig – Poker, adaptare radiofonica de Costin David.
Voci : Constantin Cotimanis, Razvan Vasilescu, Alexandru Bindea
Productie 2003

Personaje:
Un senator – mereu in partidul la putere – cel care asigura credite prietenilor, licente de export-import, esalonari de TVA etc.
Marcel - fostul coleg de scoala plecat in America, , ramas in strainatate ‘la ordin’, asteptat sa vina de la New York pentru a imparti niste dolari in dreapta si-n stanga.
Un chirurg estetician , cu clientela de lux.
Monica- moldoveanca de peste Prut – studenta la facultate particulara, unde ‘se merge pe incredere, nu se cere diploma de bac’, amanta oficala a senatorului via Soseaua de centura, siliconata, disperata sa prezinte meteo la tv
Titel -Marlanul imbogatit, semi-analfabet – afacerist veros - proprietar de echipa de oina (sunat la telefon in pauza unui meci ca sa ‘rezolve’scorul), un citat : ‘daca mie imi cadea la intrarea la liceu Miorita acum eram baiat cu carte’ wink.gif - devenit ‘eligibil’ in partid , pentru ca vrea imunitate …
Frumusetea incepe cand se incaiera …dar mai mult nu spun.
Intr-un cuvant : un pamflet. Nu e genul meu preferat - dar e ultima piesa auzita.

Acest topic a fost editat de denise: 8 May 2005, 05:56 PM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 8 May 2005, 05:53 PM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
denise
mesaj 14 Jun 2005, 01:56 PM
Mesaj #4


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



Am reusit sa vad Costantine.
user posted image
Nu-i rau, dar... deja-vu cap-coada. O fi Keannu Reeves un dragut, dar nu indeajuns sa mai vad filmul asta inca o data pentru el. O data e mai mult decat suficient. Raman la parerea ca tot Exorcistul e mai bun - tot ce s-a facut ulterior in genul acesta sunt doar copii.
Citeam la IMDb un comentariu de genul "A mockery of a great comic book" si mi-am dat seama ca intr-adevar parca e o banda desenata - predomina [iar] efectele speciale:
user posted image
Concluzie - merita vazut, daca nu renuntati la o plimbare in aer liber pentru el.

Acest topic a fost editat de denise: 14 Jun 2005, 02:02 PM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 2 Jul 2005, 12:42 PM
Mesaj #5


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



Azi: THE RING 2.
Un minus fata de prima parte: aproape intotdeauna continuarea e mai slaba, insa cel mai mult deranjeaza ca ideea nu mai e originala, sunt situatii si secvente care se repeta cam mult.
Un plus: distributia. Pe langa Naomi Watts (nu am am reusit sa vad "21 grams" -sunt curioasa cum e si in alte roluri) si pustiul din "Little Man Tate" apar acum si Sissy Spacek (mi-a placut in toate rolurile in care am vazut-o) , Elizabeth Perkins, Simon Baker (frumuselul din 'The Guardian" si "Sunset Strip") si Gary Cole.

Daca va place distributia- merita vazut; daca v-a placut prima parte- merita de asemenea vazut pentru ca mai aduce niste date noi despre fetita, dar sa nu va asteptati la mari surprize in ce priveste actiunea. Un triller dupa reteta hollywoodiana (ei, da, cu regizor japonez - se pare ca totul a pornit de la filmul sau "Ringu" din 1998 -pariez ca fiind primul, e si cel mai bun dintre ele), mai mult pentru adolescenti.

Si sa speram ca nu va mai exista si un The Ring 3. biggrin.gif

PS. rolleyes.gif Totusi, mi-a placut filmuletul de pe caseta video.

user posted image

Acest topic a fost editat de denise: 2 Jul 2005, 12:49 PM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 6 Jul 2005, 12:10 PM
Mesaj #6


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



Exista o anumita categorie de filme carora eu le spun (in lipsa de o idee mai buna) filme-medicament. Unele sunt comedii, altele fantezii, drame, unele mai bune, altele mai putin bune ...dar toate au un punct comun- starea in care te lasa filmul, una senina de comuniune cu universul, de iubire a Vietii - te stapaneste mult timp dupa genericul de sfarsit. Cei care au vazut What Dreams May Come, Fisher King, Pay it Forward, Amelie, Meet Joe Black etc. stiu cu siguranta ce vreau sa spun.

Azi voi vorbi despre What Dreams May Come . Un Robin Williams de data asta dramatic, indurerat, strabate o calatorie inimaginabila, dupa durerea pricinuita de moartea celor doi copii si... moartea sa. O calatorie in alte universuri, o calatorie pentru regasirea sufletului pereche dincolo de moarte.
Filmul arata ca o feerie, o lume imaginara, desprinsa parca din picturile renascentiste. De altfel tablourile joaca un rol cheie de-a lungul intregului film. Povestea este de o sensibilitate si gingasie rar intalnite, desi un film hollywoodian cu buget pe masura, are si caracteristicile unui film de arta. O calatorie ametitoare viata-moarte-rai-iad-rai-viata, o viziune surprinzatoare asupra lumii de dincolo, o intelegere speciala a modului in care lucrurile au o legatura ascunsa. Iar imaginile sunt incredibile, in general nu ma dau in vand dupa efecte speciale -aici insa joaca un rol important si sunt excelente -de parca eroul face salturi dintr-un tablou in altul, asa cum Alice a sarit dincolo de oglinda. Si , la fel ca in cazul lui Alice, regulile, legile sunt altele, surprinzatoare si supuse unui alt fel de logica, personajele intalnite sunt, fiecare in felul sau , calauze pe drumul initierii. O distributie de prima mana: Robin Williams, Annabella Sciorra, Cuba Gooding Jr., Max von Sydow.
Nu stiu daca este un film bun- eu il consider excelent- dar cu siguranta este un film care trebuie vazut (pe lista celor obligatorii) si in anumite cazuri poate fi chiar prescris de medic smile.gif .

user posted image
user posted image
user posted image
user posted image

Acest topic a fost editat de denise: 6 Jul 2005, 12:19 PM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 24 Jul 2005, 03:01 PM
Mesaj #7


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



The Dreamers
Regizor : Bernardo Bertolucci

Filmul e sustinut de trei actori tineri: Michael Pitt, Eva Green si Louis Garrel - actori care fac fata onorabil unor roluri destul de complexe.
Ce m-a frapat la film a fost ca la un moment dat imi dadea senzatia de piesa de teatru – filmat 70-80% in interior in timp ce exterioarele par a fi doar un intemezzo sau un fundal pentru intriga. Nu stiu daca filmul are la baza o piesa de teatru, probabil ca nu – dar ar putea fi cu siguranta adaptat pentru scena. Sau mai bine nu, dat fiind ca una din temele principale e sexualitatea. In fine …
La inceput filmul mi-a lasat impresia ca va fi o paralela intre rebeliunile studentesti din Parisul anului 1968 si rebeliunea ‘interioara’ a celor trei eroi. Cumva insa, pe parcurs, evenimentele politice trec pe planul secund, par mai mult un pretext. Nu stiu daca Bertolucci a intentionat asta – insa undeva se rupe conexiunea intre cele doua dezvoltari, sunt doar tangente cand si cand. Ori poate mi s-a parut mie.
Filmul e cu siguranta pe placul cinefililor – cei trei eroi au in comun dragostea pentru filme- sau chiar obsesia. Mi-a placut cum Eva Green poate fi in acelasi timp fetita, adolescenta rebela,femeie fatala si diva din filmele clasice. Dintre cei trei – ea mi s-a parut ca joaca cel mai bine. De fapt si trecerea lui Mathew (Michael Pitt) de la inocenta la implicare in jocul ciudat al celor doi gemeni (si totusi –pastreaza o doza de inocenta pana in final) mi s-a parut bine redata de tanarul actor.
Cei trei dezvolta legaturi pe mai multe niveluri – sunt pasionati de filme (secventele din filme calsice sunt admirabil inserate), sunt tineri, inteligenti peste medie, rebeli, la inceputul experimentarii propriei sexualitati. Legatura bizara dintre cei doi frati ( Eva Green si Louis Garell) e marcata de faptul ca sunt gemeni – au fost nedespartiti, se simt legati mai mult decat fratii obisnuiti (de parca ar fi 'doua jumatati ale unei singure persoane') si au dezvoltat aceasta legatura pana dincolo de limitele sociale. Par doi Peter Pani sofisticati, care vor si nu vor sa creasca, care se revolta impotriva lumii, care si-au creat de fapt o lume a lor, cu propriile reguli, in care este atras si Mathew.
Persoanele mai pudice ar putea fi deranjate de scenele (foarte multe, de alfel) care implica nuditatea, dar e vorba de trei tineri de 19-20 ani – sexualitatea este o tema predilecta, naturala, iar filmul reuseste sa nu cada in vulgar. La urma urmei este vorba de varsta dificila cand, vrei nu vrei , incepe maturizarea; un amestec de inteligenta, sensibiltate, confuzie juvenila, revolta adolescentina, erotism, singuratate, suferinta, iubire.
user posted image

Acest topic a fost editat de denise: 24 Jul 2005, 03:04 PM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 24 Jul 2005, 09:08 PM
Mesaj #8


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



Le charme discrete de la bourgeoisie (Farmecul discret al burgeziei)
Regia : Louis Bunuel

Filmul are in centru un grup de ‘burghezi’ aflati mereu pe punctul de a se aseza la masa, dar intotdeauna sunt impiedicati de o serie de evenimente ciudate, din zona suprarealismului sau absurdului. ‘Burghezii’ sunt de fapt parveniti, semidocti, persoane sus-puse corupte si nevestele lor, un episcop-gradinar-sindicalist (aduc mult cu ‘lumea buna’ de la noi, in special ambasadorul Mirandei). Pelicula este o satira sofisicata la adresa imbogatitilor care se cred buricul pamantului. Nu are o actiune bine definta, e un amalgam aparent fara sens - la un moment dat nu se mai poate face deosebirea intre ce e real si ce face parte din visele protagonistilor, vise in vise – dar nici nu are importanta. ‘Farmecul’ consta in studierea sub microscop (fara inversunare proletara) a celor ce cred ca apartin unei caste superioare, cei care au bani si doar o pojghita de cultura.
Un film european clasic.

user posted image

user posted image

Acest topic a fost editat de denise: 24 Jul 2005, 09:10 PM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 27 Jul 2005, 02:11 PM
Mesaj #9


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



The Recruit (Recrutul)
Regia: Roger Donaldson

Nu stiu, poate am devenit eu prea pretentioasa, dar am impresia ca Hollywood-ul a ramas in pana de idei.
Scenariul e slabut rau, filmul fiind salvat doar de cei doi actori: Colin Farrell – care nu se numara printre preferatii mei, dar face fata onorabil rolului - si Al Pacino, care nu poate juca decat bine, insa rolul seamana cu alte cateva roluri in care l-am mai vazut, nu pare ca-l solicita prea mult.
O alta greseala este ca se repeta atat de des „nothing is what it seems” si „everything is a test” incat deja esti prevenit si, in ciuda numeroaselor rasturnari de situatie, nimic nu mai e o surpriza. Aceasta e o greseala de amator- sa-ti distrugi propriile avantaje, ca si cum ai spune un banc incepand cu poanta. Dar, cine stie, poate publicul lor e mai limitat, trebuie sa i se explice in mod repetat, ca sa priceapa.
Plus ca relatia dintre cei doi (mentor – invatacel) imi amintea de cea dintre Denzel Washington si Ethan Hawke in 'Training Day', si cum 'Training Day' e un film excelent iar Denzel e nemaipomenit in rolul acela, 'The Recruit' nu are decat de pierdut in urma comparatiei.
Filmul nu e foarte bun, nici macar bun, e mai degraba: „mda, merge”.
Actiune are, cei carora le plac filmele despre CIA chiar au ce vedea – desi, chiar si povestile cu eroi necunoscuti carora nici macar nu li se dau medalii, ci doar le sunt aratate undeva intr-un subsol fara sa le poata lua acasa, au fost atat de des repetate in filme, incat sunt de-a dreptul plicticoase. Repet- filmul nu exceleaza prin originalitate.
Singura secventa care mi-a smuls un zambet: cand Burke (Al Pacino) ii propune lui Clayton (Farrell) sa intre in CIA, acesta intreaba : „Will I have to kill someone?”, Pacino raspunde cu figura lui din Avocatul Diavolului (da, si aici se repeta, rolul nu-i da insa posibilitatea sa mai varieze) – „Would you like to?”
In rest- un film plin de clisee.

user posted image

Acest topic a fost editat de denise: 27 Jul 2005, 02:46 PM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 12 Aug 2005, 07:02 PM
Mesaj #10


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



Tocmai am revazut pe HBO About Schmidt. Un film pe care il voi mai vedea cu siguranta si a treia oara, a patra oara...
Excelent regizat de Alexander Payne si un adevarat recital al lui Jack Nicholson. Un film dulce-amarui, cu o infinitate de nuante.
Jack Nicholson, unul dintre cei mai versatili actori, interpreteaza de data aceasta un personaj anost, cu o existenta aproape vegetativa, a carui viata monotona e intrerupta de pensionare si de moartea subita a sotiei. E incredibil cum fata lui Nicholson reuseste sa transmita ganduri nerostite ; inconstabil - talentul lui Nicholson e coplesitor in acest film, in care nu vorbeste prea mult. Warren Schmidt (Nicholson), un om umil cu o existenta insipida trece de la delasare la durere apoi la revolta. Odata pornit la drum, in rulota sa imensa, incepe si procesul de transformare. Confident : un orfan de 6 ani din Tanzania, Ngudu, pe care Warren, in urma unui impuls neasteptat decide sa-l sponsorizeze cu 22 dolari pe luna, in timp ce privea o reclama la televizor. Scrisorile catre el dezvaluie un Schmidt necunoscut fiicei sale, sau sotiei sale, alaturi de care a trait 42 de ani. Transformarea lui Schmidt nu e spectaculoasa, el continua sa fie putin cabotin, zgarcit, legat inca cu lanturi invizibile de ticurile si existenta sa calduta, mereu in plus, mereu ridicol, incomod, stanjenit, mai ales de intalnirea cu Roberta Herzel – Kathy Bates, inegalabila in acest rol . Nu vreau sa divulg prea multe, dar conversatiile dintre cei doi sunt de-a dreptul savuroase. Pentru ca filmul are si un umor delicat de la inceput pana la sfarsit, un fel de ironie duioasa.
Dupa ce esueaza in incercarea de a-si convinge fiica sa nu se marite cu un ratat cu IQ minuscul, se pare ca Schmidt revine la marea minciuna pe care o reprezenta viata sa de pana atunci, iar discursul de la nunta e o incununare a acestei vieti false. In drum spre casa, cauta cu disperare un sens vietii sale si nu-l gaseste :
Relatively soon, I will die. Maybe in 20 years, maybe tomorrow, it doesn't matter. Once I am dead and everyone who knew me dies too, it will be as though I never existed. What difference has my life made to anyone? None that I can think of. None at all.
Si totusi …

Un film bun, cald, fara artificii, fara spectaculozitate ieftina, extrem de uman. In categoria celor obligatoriu de vazut. Nu veti regreta.
user posted image

Acest topic a fost editat de denise: 12 Aug 2005, 07:06 PM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 13 Aug 2005, 10:44 AM
Mesaj #11


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



Sa vedem si o comedie. Get Shorty este una dintre putinele comedii holywoodiene care are si un scenariu original (si una dintre putinele care mi-au placut). Original in sensul ca nu copiaza poante din alte filme, pentru ca de fapt are la baza un best –seller scris de Elmore Leonard.
Distributia e perfecta: John Travolta, Gene Hackman, Danny DeVito, Rene Russo (nu stiu ce face femeia asta de nu imbatraneste), James Gandolfini, Dennis Farina.
Filmul e o combinatie reusita de umor, ironie, suspans si o incursiune in lumea filmuluio, acolo unde Mafia se intalneste cu Hollywood-ul.
John Travolta e delicios ca recuperator pasionat de filme (mi-a placut chiar mai mult decat in Pulp Fiction). Slujba il poarta pe Chili Palmer (Travolta) din Miami in Los Angeles. Combinatii, bande rivale, droguri, scenarii de filme … afaceri ilegale. Personaje pitoresti si amuzante. Gene Hackman in rolul lui Harry Zimm are ca specialitate intrarea in buclucuri de tot soiul. Danny DeVito ilustreaza perfect un star prin de fite iar Rene Russo e o actrita obscura de filme din seria B. James Gandolfini si Dennis Farina sunt bineinteles mafioti.
Personajele se ciocnesc unele de altele intr-o vesnica harababura, doar Chilli ramane stapan pe situatie. Cand si cand colaboreaza, fiecare avand prorpriul sau scop, pentru ca doar cateva minute mai tarziu sa se insele unul pe altul in tot felul de scheme surprinzatoare.
Filmul are suficient ritm ca sa nu te plictisesti nici o secunda.
user posted image


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 15 Aug 2005, 09:49 AM
Mesaj #12


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



Girl With a Pearl Earring
Are ca punct central povestea tabloului cu acelasi nume de Vermeer, o poveste imaginata de Tracy Chevalier,al carui roman a stat la baza peliculei.
Cartea este o fictiune, necunoscandu-se de fapt identitatea persoanei care i-a fost model enigmaticului pictor din Delft, iar legendele tesute in jurul zambetului (?) fetei cu cercel de perla amintesc de cele legate de surasul Giocondei.
user posted image
Nu este un film istoric - desi te transpune total intr-o Olanda medievala, imaginea sugerand luminile si mai ales umbrele din picturile flamande. – ci pare mai degraba sa aiba ca subiect intalnirea dintre fata de 16 ani, Grier (Scarlett Johansson) - prin ai carei ochi se dezvaluie intreaga poveste – cu pictorul (Colin Firth) in a carui casa e angajata ca menajera. De fapt in film este vorba de intalnirea dintre spirite asemanatoare, desi despartite de rang, de varsta, de educatie si de rigorile vremii. Grier ‘intelege’ si asta creaza o legatura intre cei doi, dincolo de conventiile sociale, dincolo de cuvinte sau gesturi.
Un film tacut, cu lucruri nespuse, sentimente abia sugerate, intr-o casa in care nimeni nu spune ce gandeste. Doar ochii vorbesc.

user posted image
user posted image

Delft-ul lui Vermeer (a carui atmosfera a fost reconstituita in film):
user posted image

Acest topic a fost editat de denise: 15 Aug 2005, 02:22 PM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 18 Aug 2005, 07:31 PM
Mesaj #13


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



The Notebook

Prima replica:
"I am no one special, just a common man with common thoughts. I've led a common life. There are no monuments dedicated to me, and my name will soon be forgotten. But in one respect, I've succeeded as gloriously as anyone who ever lived. I've loved another with all my heart and soul, and for me, that has always been enough."
Ultima replica:
"I think our love can do anything we want it to."
Este deci un film de dragoste pur si simplu - si nici nu incearca sa fie altceva, e sincer sentimental, lipsit de fite. Unora le va placea, vor varsa si niste lacrimi, altii vor spune ‘bleah, un film pentru fete’. Un batran (James Garner), citeste o poveste dintr-un caiet unei paciente (Gena Rowlands) internata intr-o clinica. Ce citeste ? O poveste de dragoste tipica (‘un baiat intalneste o fata, unul dintre ei era bogat celalalt nu, sunt despartiti, incearca sa se regaseasca etc…etc..), o poveste frumoasa, pentru cei care mai cred ca ‘dragostea invinge orice piedica’. Poate fi frumoasa si pentru cei care nu mai cred in dragoste eterna : inca de la generic esti cucerit de imagini si de muzica (Chopin - normal, nu ?). Actori talentati (Ryan Gosling, Rachel McAdams, James Garner, Gena Rowlands), actiunea petrecuta in vremea celui de-al doilea razboi mondial, tineri frumosi, tinuturi frumoase …. De ce nu ? Daca aveti chef de un film de dragoste, fara prea multe complicatii, acesta e numai bun pentru o seara linistita. Foarte linistita. Nu e un film de Oscar, nu e un film care sa te marcheze, e doar un film frumos, de vazut alaturi de persoana iubita. Dar daca nu sunteti intr-o dispozitie prea romantica, lasati-l pe alta seara.

user posted image
user posted image

Acest topic a fost editat de denise: 18 Aug 2005, 07:33 PM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 22 Aug 2005, 06:01 PM
Mesaj #14


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



39 Steps
Regizor: Alfred Hitchcock
Unul dintre primele filme ale sale (1935), cu vedete ale timpului - Robert Donat si Madeleine Carroll.
Tema e cea intalnita mai tarziu si in alte filme ale sale (Innocent, The Man Who Knew Too Much, North By Northwest) : un tanar nevinovat acuzat pe nedret, dupa ce s-a trezit implicat intr-o situatie din care initial nu itelege mare lucru, depinzand numai de el sa dezlege misterul si sa scape din incurcatura. De asemenea scena din tren aminteste de altele asemanatoare, de fapt cam tot filmul cuprinde idei la care Hitchcock se va intoarce mai tarziu (vezi blonda desteapta care il ajuta pe eroul principal).
Sunt induiosatoare stangaciile din platou, modul in care indiciile sunt accentuate explicit, pentru ca nu cumva sa-i scape privitorului si sa nu mai inteleaga ce se intampla ulterior.
Un film doar pentru cei care gusta farmecul vechilor pelicule alb-negru. smile.gif
O bucatica de istorie cinematografica.
user posted image

PS. Ce-mi pare rau e ca acesta e primul film in care nu l-am detectat pe maestru insusi, intr-una dintre obisnuitele sale treceri prin cadru ('semnatura' sa). Banuiesc ca era undeva printre spectatori, desi deobicei nu se amesteca printre figuranti. Mda, poate data viitoare.

Acest topic a fost editat de denise: 22 Aug 2005, 06:03 PM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 24 Aug 2005, 08:36 AM
Mesaj #15


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



Furia
Regia: Radu Muntean
Cu: Dragos Bucur, Dorina Chiriac, CRBL (de la Simplu), Adi Minune, Andi Vasluianu.
Lumea interlopa a Bucurestilor, smecherasi de cartier, curse ilegale de masini, camatari si recuperatori ... manele peste manele (Adrian Copilu’ Minune se joaca pe el insusi) , urmariri si batai pe stazile orasului.
Mi-au placut actorii – s-au mulat perfect pe roluri (de altfel Dorina Chiriac e o simpatie mai veche a mea), personajele fiind pitoresti si veridice si nu „joaca teatru” - chiar urla, plang sau rad daca o cere scenariul.
Imaginea parca e ceva mai buna decat la alte pelicule romanesti, parca nu mai are aerul acela prafuit. Ritmul si umorul aduc aminte de filmele lui Guy Ritchie (Snatch), dar nu stiu daca Radu Muntean s-a inspirat de acolo, pentru ca atmosfera e destul de credibila, sursa locala era la indemana si suficienta iar smecherii sunt cam la fel peste tot. Mai repede aduce cu filmele lui Pintilie. Oricum, nu e un film rau si ar putea iesi pe piata internationala fara probleme, nu stiu insa cat vor intelge strainii. Important este ca un regizor tanar, actori tineri si chiar amatori au reusit sa faca un film care aduce oarece sperante legate de viitorul cinematografiei romanesti.
user posted image
user posted image

Acest topic a fost editat de denise: 24 Aug 2005, 08:36 AM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 25 Aug 2005, 09:13 AM
Mesaj #16


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



Monster-in-Law
Un film pe care, chiar daca daca nu il vizionati, sigur l-ati mai vazut, pentru ca nu aduce absolut nimic nou. Am mai spus parca pe aici ca Hollywood-ul se afla in pana de idei si nu pare sa faca altceva decat sa copieze filme mai vechi, ba chiar si dintre cele mai noi.
Intriga: Charlie (jucata de Jennifer Lopez), o fata cuminte (mda, cine o mai crede?), cu mai multe slujbe temporare, se indragosteste de un medic, Kevin (Michael Vartan), baiat cuminte (prea cuminte, daca nu aparea deloc in film nici nu s-ar fi observat), dar unicul fiu al Violei (Jane Fonda), o vedeta TV la sfarsit de cariera, bineinteles o scorpie, cu patru mariaje la activ. Si bineinteles ca viitoarea soacra se va opune casatoriei celor doi prin orice mijloace, desigur ca binele triumfa.
Singura surpriza placuta e o Jane Fonda haioasa si superba la cei 67 de ani, o adevarat Cruella. In rest, filmul e plat, chiar si pentru o comedie usoara. Sau lejera…
Deci, daca va place Jane Fonda si va e dor de ea, mergeti la film. Daca nu, poate dati biletul soacrei. wink.gif

user posted image
user posted image


Acest topic a fost editat de denise: 25 Aug 2005, 09:25 AM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Onix
mesaj 30 Aug 2005, 07:32 PM
Mesaj #17


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 383
Inscris: 21 March 04
Forumist Nr.: 2.672



Bag si eu nasucul pe usa, doar pentru ca vreau de mult sa fac asta. smile.gif
"Jurnalul de film" a ajuns preferatul meu si, recunosc, faptul ca vazusem mare parte din filmele de aici si ca am regasit aceleasi opinii, m-a facut sa-l accesez mai des. Buun... dar asa am ajuns sa vizionez "About Schmidt" si "What dreams may come". Mi-au placut mult comentariile si am vrut neaparat sa vad despre ce este vorba. Sunt superbe, smile.gif exact cum ai spus, asa ca "Multumesc!".
Mai scrie, s-a format un coltisor de Han tare placut aici! flowers.gif


--------------------
Keep on going and the chances are you will stumble on something, perhaps when you are least expecting it. I have never heard of anyone stumbling on something sitting down. (Charles F. Kettering)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 30 Aug 2005, 07:52 PM
Mesaj #18


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



sorry.gif Saru'mana.
Esti oricand bine-venita, stii ca-mi face placere. flowers.gif
Mai scriu, stau mai prost cu timpul , dar ma straduiesc.


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 1 Sep 2005, 11:04 AM
Mesaj #19


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



La Flor de mi secreto (1995)
Regia: Pedro Almodovar
Distributie: Marisa Paredes (Leo Macias), Juan Echanove, Carmen Elias, Imanol Arias, Nacho Novo.
Un film mult mai ‘cuminte’ fata de alte pelicule ale lui Almodovar –fara travestiti, fara abundenta de scene de sex, crime sau violenta. Tot femeia e si de data aceasta figura centrala: Leo Macias (Marisa Paredes) este o scriitoare care publica sub pseudonim romane siropoase de mare succes, fara ca nimeni sa stie ca acestea sunt opera ei. In cadrul unei colaborari la un ziar chiar i se cere o opinie asupra romanelor Amandei Gris (pseudonimul sau). Dilema profesionala (caci s-a saturat sa scrie prostii) se alatura necazurilor legate de casnicia sa: sotul, de care este indragostita cu ardoare, este militar de cariera si mai mult plecat cu fortele de interventie, casatoria se destrama incet dar sigur, singuratatea o copleseste - iar suferintele o imping spre alcool.
Chipul Marisei Paredes pe care camera poposeste mai tot timpul- reda foarte bine tulburarea si suferintele femeii, aflate in pragul unei depresii nervoase. Chiar mi-a placut Marisa Paredes – are un fel al ei de a ‘pune sufletul pe masa’, intalnit doar la marii actori. Probabil ati mai vazut-o in Todo Sobre Mi Madre (tot Almodovar) si in Life is Beautiful al lui Benini.
Umorul dulce – amar, o anumita duiosie, vitalitatea latina –specifice filmelor lui Almodovar – nu lipsesc nici aici.
Si oricum, in general prefer filmele europene.
user posted image

Acest topic a fost editat de denise: 2 Sep 2005, 11:04 AM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 2 Sep 2005, 10:55 AM
Mesaj #20


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



Pieces of April (2003)
Regie: Peter Hedges
Cu: Katie Holmes, Patricia Clarkson, Oliver Platt
Intai sa spun ca filmul a avut un buget infim si din cate am auzit a fost filmat in cateva zile cu o camera video digitala.
Asa se explica si se scuza unele scapari.
E primul rol mai substantial al lui Katie Holmes, cel putin primul in care o vad eu. E o tanara rebela, oaia neagra a familiei care incearca de Thanksgiving sa reinnoade legaturile cu familia in care nu si-a gasit niciodata locul.
Filmul e o succesiune intre secventele in care April (Katie Holmes) se straduieste cu disperare sa gateasca pentru prima oara si sa incropeasca o masa festiva (iar soarta nu prea e de partea ei) si drumul familiei sale - bunica, mama, tata, frate sora - sprea casa lui April ..Intentionat fragmentat astfel, parca pe ici pe colo se rupe liantul invizibil care leaga totusi succesiunea evenimentelor. Dar nu e prea deranjant.
O familie disfunctionala marcata de trecut, de boli, care doreste ca macar in ultimul ceas sa creeze amintiri frumoase.… Este intr-un fel o incercare de a povesti cu umor despre lucruri triste. Relatia mama - fiica este cea mai marcanta, faptul ca ele nu pot comunica nu poate ascunde cat de asemnatoare sunt in revolta lor: una ca si copil –problema, care-si nu-si gaseste locul si dragostea in mijlocul familie, cealalta – in lupta cu o boala necrutatoare.
Daca nu aveti pretentii prea mari de la fim, poate fi chiar unul placut (are o anumita delicatete, descretie, nu da senzatie de 'prea mult') – cu un umor amarui si cu drame de familie. Poate ca drama si umorul nu s-au inchegat prea bine- dar la un film cu buget redus filmat intr-un timp record nu te poti astepta la o realizare de Oscar. Actorii sunt ok – intotdeauna Oliver Platt si Patricia Clarkson (cea mai buna din film, dupa parerea mea) si-au conturat bine personajele iar pentru Katie Holmes e totusi un progres.

user posted image

Acest topic a fost editat de denise: 2 Sep 2005, 11:07 AM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 13 Sep 2005, 04:29 PM
Mesaj #21


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



La Cite des Enfants Perdus

Regie: Marc Caro si Jean-Pierre Jeunet
Distributie: Ron Perlman (One), Daniel Emilfork (Krank), Judith Vittet (Miette), Dominique Pinon (diver/clones), Jean-Claude Dreyfus (Marcello), Genevieve Brunet (la Pieuvre), Odile Mallet (la Pieuvre), Mireille Mosse (Miss Bismuth), Serge Merlin (Leader of the Cyclops)

Nici nu stiu cum sa-l clasific : fantezie noir, basm modern, SF, supra-realist … Imaginatia nu le-a lipsit realizatorilor, asta e sigur si este foarte bine jucat cap-coada.
Un oras fantezist, plin de constructii ciudate, incetosat, aflat intr-o perpetua lumina crepusculara (parca in Dark City era mereu noapte si ploua) populat de personaje desprinse parca dintr-o atmosfera de balci (de fapt chiar exista un balci in film): ciclopi, doua surori siameze care arata ca un mostru cu doua capete (Octopus) – omul care rupe lanturi, pitici, clone nereusite, (Dominique Pinon este excelent in 6 roluri- sau 7?), un creier urias plutind intr-un acvariu (vocea lui Jean-Louis Trintignant), cativa mici vagabonzi care aduc aminte de Gavroche sau de Oliver Twist, un copil care nu vorbeste dar are o mutrisoara delicioasa.
Un geniu nebun creaza viata in laborator- rezultat: cateva experimente nereusite - o pitica, sase clone diferite si 'defecte', un monstru fara sentimente care nu poate visa si atunci fura visele copiilor.
In oras bantuie o societate/secta a orbilor (ciclopii) care fura copii, mai exista carciumi desprinse parca din benzile desenate sau din jocurle pe calculator, tot felul de personaje caricaturizate.
O mentiune speciala pentru Miette (Judith Vittet) –pustoaica asta stie sa joace si face echipa buna cu One (Ron Perlman) in drumul lor plin de aventuri.
Un film poate ciudat (nu poate, sigur), plin de imaginatie, la care contribuie si constructiile din patou (orasul-port, cladirile, incaperile)-muzica, machiajul, imaginea, si nu in ultimul rand actorii - film care sfarseste prin a-ti placea neconditionat. Asta e: mi-a placut. smile.gif
user posted image
user posted image
user posted image

Acest topic a fost editat de denise: 13 Sep 2005, 04:49 PM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 24 Oct 2005, 09:05 AM
Mesaj #22


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



The Remains of the Day (1993)

Regia James Ivory.
Cu : Anthony Hopkins (Mr. Stevens), Emma Thompson (Miss Kenton), Christopher Reeve (Lewis), James Fox (Lord Darlington), Hugh Grant.
Filmul este o adaptare a cartii lui Kazuo Ishiguro.
Atmosfera britanica, inconfundabila, este prezenta in film din plin. Pe langa redarea interesanta a modului in care un castel (superb, de altfel) functioneaza ca o masinarie bine unsa la orice ora din zi si din noapte, vedem cum sentimentul datoriei (iar cat se poate de britanica) fata de stapan e dus pana la absurd.
Si cine putea sa arate asta mai bine decat maestrul Hopkins ? Filmul merita vazut numai si pentru micile ticuri, pentru abia sesizabilele ridicari de spancene, mici inflexiuni ale vocii Domnului Stevens, pentru modul discret in care Hopkins poate sa arate ce simte un om a carui filozofie de viata este tocmai sa-si inabuse sentimentele si pe primul loc sa puna datoria. Datorie pe altarul caruia jertfeste posibilitatea de a asista la ultimele clipe de viata ale tatalui, o dragoste si orice urma de viata personala. Cel putin la suprafata, caci dincolo de politetea pragmatica specifica britanicilor, dincolo de cuvintele amabile (ce pot fi arme necrutatoare) se intrevad mici strafulgerari, se ghicesc flacarile din spatele stratului de gheata. Emma Thompson e cea care reda cel mai bine lupta dintre real si pastrarea aparentei, sfasierea intre datorie si iubire.
Si nu numai sentimentele au de suferit ci si constiinta, caci majordomul asista, fara a-si ingadui sa judece, ba chiar parca refuzand sa inteleaga, la adunari politice in care stapanul (Fox) isi explima simpatia pentru nazisti, iar in calitatea sa de om politic gazduieste sedinte cu ambasadori din diferita tari, unde voturile decid soarta a milioane de oameni.
De fapt este vorba despre singuratate ca mod de viata, pe fundalul unei analize a aristocratiei britanice, dar cel mai mult merita sa vedeti filmul pentru distributia de exceptie.
Un film trist pana la urma, plin de suferinte ascunse, de vieti ratate din teama de a spune ce simti, de pierderea si a ultimei sanse de fericire.
user posted image

user posted image

Acest topic a fost editat de denise: 24 Oct 2005, 09:08 AM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 6 Nov 2005, 05:35 PM
Mesaj #23


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



HOUSE OF WAX
Regizor: Jaume Collet-Serra
Distributie: Elisha Cuthbert, Chad Michael Murray, Brian Van Holt, Paris Hilton, Jared Padalecki,
Nu stiu de ce majoritatea realizatorilor de thriller recurg doar la mijloace puerile, apeleaza numai la elemente de genul- cat mai multe creiere si mate imprastiate, urlete, elementul surprinza insemnand pentru ei doar aparitia brusca a unei astfel de imagini insotite de un urlet disperat.
In fine- filmul e pierdere de timp, cu personaje deloc conturate si cam prostute, conform retetei deja uzate: un grup de tineri frumosi macelariti unul cate unul si efecte speciale cat cuprinde. Si nici un actor nu e convingator. Poate nu e vina lor - rolurile nu le-au oferit prea multe posibilitati.
Nici macar ideea cu muzeul de ceara nu e originala- filmul este un remake dupa House of Wax din 1953 al lui Molly Keil cu Vincent Price, care la randul sau e un remake dupa Mystery of the Wax Museum din 1933. Pariem ca cel din 1933 este cel mai bun dintre ele?

user posted image
user posted image

Vorba unui amic – punctul cel mai palpitant al filmului e numarul de strip-tease al lui Paris Hilton, care apoi, cu lenjeria sexy la vedere, este urmarita de ucigas si ea incearca sa para cat mai speriata. Ce ziceti, ii reuseste? ohyeah.gif
user posted image

Eu incerc sa-mi amintesc cine mi-a recomandat filmul, sa-i cer socoteala pentru ora pierduta.

Acest topic a fost editat de denise: 6 Nov 2005, 05:56 PM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 14 Nov 2005, 01:31 PM
Mesaj #24


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



Lost in Translation

Regia: Sofia Coppola; cu: Scarlett Johansson (Charlotte), Bill Murray (Bob Harris), Giovanni Ribisi
Un star hollywoodian in declin, Bob Harris (Bill Murray) soseste la Tokyo pentru a filma o reclama la o bautura japoneza (Santory), plus o aparitie TV. La hotelul unde se cazeaza se afla si Charlotte (Scarlett Johansson – cea din Fata cu un cercel de perla), pe care sotul, un fotograf monden (Giovanni Ribisi), cu angajamente in oras, e nevoit sa o lase singura peste zi.
Figurile centrale, Bob si Charlote, sunt pierduti intr-o tara straina, a caror limba si cultura le sunt inaccesibile. Atat diferenta de fus orar care ii intr-o perpetua semi-trezie, cat si incapacitatea de a comunica cu cei din jur dezvolta un acut sentiment de insingurare. Flashurile care apar in film, cu cei doi fixand disperati tavanul accentueaza acest sentiment de singuratate, de veghe instabila. In aceasta privinta, de exprimare a insingurarii, filmul e o reusita.
Aceasta insingurare ii conduce unul spre spre celalalt, creandu-se o relatie de tip special care ii determina in cele din urma sa-si reevalueze propriile vieti.
Lost in Translation – nu se refera numai la dificultatea de a comunica cu japonezii, ci si la sentimentul de ratacire (lost) pe care au cei doi in imensul oras nipon.
Charlotte are insa un spirit de aventura mai dezvoltat decat cel al lui Bob, ea pornind in explorarea orasului (interesanta scena cand e absorbita de o japoneza care aranjeaza florile, sau de intalnirea cu cei doi roboti care o privesc, dar nu o vad) intai singura, apoi luandu-l cu ea si pe Bob.
Exasperarea lui Harris de a se gasi in mijlocul unor oameni pe care nu ii intelege atinge apogeul in momentele turnarii scenelor pentru reclama la whisky si a emisiunii de televiziune - desi retinuta, ea transpare din gesturile lui Murray.
Totusi, senzatia mea este ca cei doi nici nu incearca cu adevarat sa relationeze cu gazdele, comportandu-se uneori ca doi turisti tipic americani (vezi scena de la restaurant, glumele pe seama accentului japonezilor, incapacitatii acestora de a vorbi engleza- in propria lor tara, totusi etc.).
Mi-a placut scena de la spital, cand in sala de asteptare Bob se implica intr-o discutie epuizanta, plian de gesticulatii si onomatopee, cu o batrana japoneza (simpatica foc), iar in spate doua femei chicotesc amuzate pe seama strainului.
Murray nu se numara printre preferatii mei, dar cred ca exprima rezonabil starea de plictis, de oboseala, de insingurare si de neimplinire a personajului.
Cat despre Scarlett Johansson- este al doilea rol in care o vad pe actrita si ma surprinde placut capacitatea ei de a exprima ce simte fara cuvinte. Are o figura foarte interesanta. La inceput Charlotte pare anosta, o simpla nevestica plictisita, dar pe masura ce relatia cu Bob se dezvolta, si personajul ei prinde contur, practic se ajuta unul pe celalalt sa se regaseasca.
user posted image
user posted image

Acest topic a fost editat de denise: 14 Nov 2005, 09:42 PM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 22 Nov 2005, 10:01 AM
Mesaj #25


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



Les Choristes
Regie: Christophe Barratier
Distributie: Gérard Jugnot (adorabilul profesor Clément Mathieu), François Berléand (Rachin), Kad Merad (Chabert), Maxence Perrin (Pépinot), Grégory Gatignol (Mondain).
Un film plin de nostalgie, de caldura, de muzica - remake dupa Cage aux rossignols din 1945. Desi povestea e deja bine cunoscuta (un profesor care reuseste, cu rabdare, daruire si dragoste neconditionata pentru muzica sa ajunga la inimile unor mici derbedei cu fete de ingeri, carora putina iubire le poate schimba viata) sinceritatea si caldura personajelor sfarsesc prin a te cuceri.
Nu se poate sa nu ti se lipeasca de suflet bietul profesor Mathieu, delicatetea si curatenia sa sufleteasca , pasiunea sa pentru muzica. Nici nu imi pot imagina pe altcineva decat pe Junot in acest rol, chipul si stilul sau de joc sunt ideale pentru a intruchipa un omulet sensibil, dar si puternic, fara a-l transforma intr-un erou maret, ci pastrand totul la nivelul omenescului. Muzica buna, voci minunate de copii. Oricat ai rezista, oricat ai incerca sa pastrezi un ochi critic asupra filmului, pana la urma cedezi farmecului sau.
user posted image


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
axel
mesaj 21 Dec 2005, 10:03 AM
Mesaj #26


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 6.255
Inscris: 3 October 03
Forumist Nr.: 899



Dogville
2003

Film care nu merita ratat.


--------------------
Azi avem.

Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 4 Jan 2006, 02:38 PM
Mesaj #27


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



smile.gif Multumesc. Am sa incerc sa-l vad, am cautat cate ceva pe net despre film si suna bine.


The Upside of Anger
(este inca pe ecrane- 'Culmea Furiei')
Regie: Mike Binder
Distributie:
·Joan Allen — Terry Wolfmeyer
·Kevin Costner — Denny Davies
·Alicia Witt — Hadley Wolfmeyer
·Keri Russell — Emily Wolfmeyer
·Erika Christensen — Andy Wolfmeyer
·Evan Rachel Wood — Lavender "Popeye" Wolfmeyer

Am ales sa vad filmul pentru Joan Allen, una dintre preferatele mele de cand am vazut-o in Contender.
De fapt, cred ca a meritat sa-l vad doar pentru ea –regia e slabuta, cu ruperi de ritm, si , exceptand un anumit moment (nu spun care, sa nu dezvalui prea multe) scenariul e ingrozitor de previzibil. Au fost si secvente care chiar m-au enervat – cand unul dintre personaje rade si toata lumea izbucneste in ras, sa zicem ca o data mai mergea, dar... – in fine, un cliseu atat de uzat si un moment care a iesit extrem de fortat, poate de asta am si fost mai critica, mi s-a parut de-a dreptul amatorism.
Povestea e cea a lui Terry Wolfmeyer (Allen), o femeie de varsta mijlocie al carui barbat dispare fara urma, lasand-o singura cu cele patru fete adolescente. Terry isi reanalizeaza viata si isi ineaca amarul in bautura, devenind cat se poate de acida in replici. Se procopseste si cu un amic de pahar in persoana vecinului Denny – Kevin Costner –care este (pentru a cata oara?!) un fost sportiv faimos retras, iar acum are o emisiune la radio . Producatorul sau este interpretat de Mike Binder (‘Mintea unui barbat insurat’), cel care si regizeaza filmul.
Nu spun ca nu merita vazut- actorii sunt ok, isi fac treaba cat se poate de bine (mai ales Joan Allen, dupa cum ma asteptam), sunt si replici acide si rasturnari de situatie (nu prea multe), si ceva umor, personajele au fiecare cate o trasatura care le face simpatice, le umanizeaza - dar faptul ca per ansamblu povestea e previzibila (trecerea peste durerea provocata de disparitia sotului respectiv tatalui, problemele specifice adolescentei, imbunatatirea relatiilor, happy –end-ul etc.) si ca filmul pare o varianta de Craciun a lui ‘American Beauty’ – adica una ceva mai potolita, mai 'soft', pentru toata familia -m-au facut sa realizez ca ma asteptam la ceva mai mult de la acest film.
Sa zicem ca mi-a facut placere sa-i revad pe Joan Allen si Kevin Costner (desi…puteau sa-l faca macar fost contabil- el a incercat sa scoata putin personajul din sablonul in care se pare ca l-au incadrat regizorii, dar...), mi-a placut sa constat ca nu exista super-eroi ci doar oameni cu slabiciuni – in concluzie: l-am vazut, nu-mi pare rau, se potrivea cu anotimpul, dar nu cred ca l-as mai vedea.

user posted image


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 8 Jan 2006, 09:22 PM
Mesaj #28


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



…si seria fimelor proaste continua. sad.gif N-am noroc.

The Order
Regia si scenariul: Brian Helgeland
Distributie:
Heath Ledger (Alex Bernier), Shannyn Sossamon (Mara Sinclair), Benno Fürmann (William Eden), Mark Addy (Thomas Garrett), Peter Weller (Driscoll), Francesco Carnelutti (Dominic).


Acesta e un film de-a dreptul prost. Pornind de la ideea existentei unui Sin-Eater (‘mancatorul de pacate’ - mad.gif idioata idee sa-l puna sa manance la propriu pacatele), sau mai bine zis de la un concept (altfel interesant – dar praful s-a ales de el, plus ca nu e original) al iertarii care este posibila chiar si atunci cand Biserica o refuza. Atmosfera gotica, prea mult intuneric (a trebuit sa umblu la luminozitate ca sa vad tot ce se petrece), imnuri gregoriene (desigur), doi preoti care au aerul a doi detectivi porniti sa aresteze criminali. Exorcism.. ispita… Filmul incearca sa intre in categoria ‘Exorcistul’, ‘Stigamata’ etc. dar ramane doar o copie ieftina. Imi place Heath Ledger, chiar cred ca va face si roluri mai bune- dar aici numai preot nu pare, mai degraba un pop- star. Si cand ma gandesc ca Brian Helgeland are in spate pelicule ca L.A. Confidential, Conspiracy Theory, Mystic River, Payback… Nimic… nici macar nu e triller, nu reuseste sa sperie pe nimeni, amatorii de adrenalina vor fi dezamagiti. Poveste slabuta, pe ici –colo chiar incoerenta, , personaje nu prea inteligente, limba aramaica, ordinul al Carolingienilor (nu putea sa lipseasca asa ceva), ritualurile (copiate si in anumite privinte idioate) decorul gotic, efectele speciale trantite aiurea etc. compun un amalgam greu de digerat. Un film mort, de-a dreptul stanjenitor. Protagonistii si regizorul ar face bine sa nu si-l treaca in CV-uri.
user posted image





--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 19 Jan 2006, 11:37 AM
Mesaj #29


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



Multumesc axel. Ai avut dreptate smile.gif . Asadar:

Dogville
O distributie de zile mari: Nicole Kidman, Harriet Andersson, Lauren Bacall, Jean-Marc Barr, Paul Bettany, Blair Brown, James Caan si Patricia Clarkson
Dureaza 2 ore si 57 de minute, asa ca sa nu va faceti alt program daca decideti sa-l vedeti.
In general imi plac experimentele, filmele care aduc si ceva nou, nu doar spun aceeasi poveste uzata de atata folosinta.
Dogville este un film mai special, nici un fel de efecte speciale, decor redus la cateva linii desenate pe podea – totul se bazeaza exclusiv pe jocul actorilor. Desi mi se pare ca se face prea multa valva in jurul lui Nicole Kidman – trebuie sa recunosc ca a facut fata onorabil unui rol extrem de dificil.
Totul se desfasoara intr-un studio, fara exterioare, cu tehnicile utilizate si pe scena, de aceea cred ca filmul ar putea fi incadrat si la categoria asa-numitului ‘teatru pentru televiziune’ de care poate va mai amintiti.
In fine, nu conteaza – toti joaca exceptional – uiti de absenta decorului, iar povestea e foarte interesanta, nu numai ca actiune dar este si foarte profunda. Analizeaza intr-un mod neasteptat notiunile de bunatate, cruzime, de proprietate, libertatea individuala, modul in care o comunitate de oameni simpli se poate transforma intr-o fiara cu mai multe capete, atunci cand i se ofera ocazia. Modul animalic in care un om profita de cel mai slab care nu poate reactiona, felul in care se considera stapan si abuzeaza de cel care depinde de el sunt realitati mult mai des intalnite decat credem, doar ca sunt bine ascunse.

Citeam pe net ca la Festivalul de Film de la Cannes din 2003 pelicula a fost preferata juriului dar nu a primit nici un premiu pentru ca unii au perceput-o ca anti-americana. Ceea ce mi s-a parut o tampenie – calatoria facuta in sufletele personajelor dezvaluie trasaturi universal valabile.
Nu esti bun pentru ca nu ai facut fapte rele doar pentru ca nu ti s-a oferit ocazia, esti bun atunci cand esti pus in situatia sa alegi si optezi pentru bine, indiferent de consecinte, fara sa ceri nimic in schimb.

user posted image

Acest topic a fost editat de denise: 19 Jan 2006, 11:42 AM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
calfa
mesaj 19 Jan 2006, 12:26 PM
Mesaj #30


Cronicar
******

Grup: Moderator
Mesaje: 2.894
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.410



QUOTE (denise @ 19 Jan 2006, 12:37 PM)
Dogville
...
In general imi plac experimentele, filmele care aduc si ceva nou, nu doar spun aceeasi poveste uzata de atata folosinta.
...
uiti de absenta decorului
...

smile.gif Felul in care apare acel efect de uitare despre care vorbesti ... mi s-a parut cel mai interesant.

Iar in final, discutia despre aroganta ... si cate forme poate imbraca ea ... smile.gif


--------------------
... incertitude in certitude ... independence in dependence ... insight in sight ...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 19 Jan 2006, 01:00 PM
Mesaj #31


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



smile.gif E un film interesant. Am cautat sa nu dezvalui prea multe - dar cam aceste ganduri ma bantuiau dupa ce l-am vazut.
De fapt cand s-a terminat am exclamat ceva de genul - 'oh, ce film!' laugh.gif asta spune multe. Sper ca axel sa-mi mai dea idei, ca vad ca are gusturi bune, sau cine stie ... poate deschide o cronica... whistling.gif


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Arlequine
mesaj 19 Jan 2006, 01:39 PM
Mesaj #32


Dregator
*****

Grup: Membri
Mesaje: 515
Inscris: 7 April 04
Din: Cluj Napoca
Forumist Nr.: 2.968



e cred ca unul dintre cele mai solicitante si chiar obositoare filme pe care le-am vazut. poate concura cu brio alaturi de breaking the waves al aceluiasi lars von trier. mi se pare ca de multe ori experimenteaza doar de dragul negarii valorilor traditionale. in schimb, talentul actoricesc e incontestabil. oricum capodoperele lui sunt, zic eu, cele din trilogia "E", in special Europa.


--------------------
Mi alma es una caverna colmada por la marea alta,
y mi idea de sońarte una caravana de histriones...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 19 Jan 2006, 02:08 PM
Mesaj #33


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



laugh.gif Pai daca tine trei ore, normal ca e obositor.
De acord, adevaratul atu al filmului sunt distributia si zic eu, scenariul, nu regia. De fapt cred ca asta a si urmarit- ca interpretarea sa 'iasa in fata' - ceea ce evident i-a reusit. Stii, cand 'valorile traditionale' au devenit acele retete comerciale holywoodiene, acele supe reincalzite ... le sunt recunoscatoare celor care mai si experimenteaza. Si cand rezultatul experimentului nu e doar o marfa pentru snobi, cand chiar exista un mesaj - cred ca filmul si-a atins scopul. smile.gif Nu e un film frumos, usor, placut - dar eu zic ca e un film bun.


sad.gif N-am vazut Europa. O sa-l caut.

smile.gif Bine-ati venit aici, calfa si Arlequine.

Acest topic a fost editat de denise: 19 Jan 2006, 03:19 PM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post
tikky
mesaj 19 Jan 2006, 02:10 PM
Mesaj #34


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.330
Inscris: 16 September 05
Forumist Nr.: 6.952





Cred ca ochiul nostru este prea format in a percepe bogatia si dinamismul filmului hollywoodian si atunci cand ii oferi ceva diferit, pima reactie poate fi de a respinge acel ceva. Ma uitam la filmele de inceput de secol, cat de statice sunt in raport cu cele actuale, pentru multi ditre noi sunt si la propriu si la figurat "invechite", dar pentru oamenii care traiau in perioada aceea, ele reprezentau o adevarata revolutie.



--------------------
I'm a superbutterfly, and superbutterflies don't cry!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
denise
mesaj 19 Jan 2006, 02:38 PM
Mesaj #35


Domnitor
******

Grup: MembriOffBoard
Mesaje: 2.426
Inscris: 7 December 03
Forumist Nr.: 1.412



hug.gif tikky
smile.gif De fapt, imi plac si filmele vechi, din epoca alb-negru, chiar daca unele par acum puerile. Si deocamdata nimeni nu a reusit sa-l egaleze pe Charlie Chaplin, nici macar sa se apropie.
Ce ma deranjeaza la cinematografia americana cotemporana sunt filmele comerciale care parca sunt trase la indigo, cliseele, 'filmele deja-vu', pe care nici un actor oricat de bun nu reuseste sa le salveze. Sau abundenta de remake-uri, intotdeauna mai proaste decat originalul. 'Uzina de vise' a devenit "Fabrica de surogate'.
Au si filme bune, nu zic (mai ales intre cele 'indy') si recunosc ca cele mai multe filme pe care le vad sunt cele americane. Dar ca proportie de filme excelente in total vazute- castiga detasat Europa si America de Sud. smile.gif Ma rog, depinde de gusturi, normal.

Acest topic a fost editat de denise: 19 Jan 2006, 02:41 PM


--------------------
__________
Go to the top of the page
 
+Quote Post

2 Pagini V   1 2 >
Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 28 March 2024 - 08:10 PM
Ceaiuri Medicinale Haine Dama Designer Roman