Topicul este inspirat din cel despre legalizarea prostitutiei. Unii dau cu piatra... Totusi...

Credem ca unele lucruri nu le vom face niciodata.
Ca nu am omori, ca nu am fura, ca nu ne-am prostitua, ca nu am minca din gunoaie... ca nu am face nimic din toate aceste lucruri... ca nu am face multe...
Dar pusi intr-o situatie limita, ce s-ar intimpla oare?!
Am mai gindi ca acum?

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 22 Feb 2005, 11:37 PM

diana foarte interesant topicul
eu clachez destul de greu ; dar.........si cand cedez situatiei e groaznic ceea ce urmeaza dupa......... traiesc intr-o alta lume; parca a cazut cerul peste mine;.......si nimeni nu ma poate ajuta; accept foarte greu ajutor( )
este important sa fi cumpatat si 'rapid'(sa-ti tiparesti in minte toate posibilitatile/variantele/grozaveniile/etc) care aduc necazul si sa te astepti la absolut orice ......

e trist; judecam si luam la intrebari dar foarte rar(chiar deloc) ne punem in situatia cu pricina si in loculul persoanei
vreau sa cred insa ca exista lucruri pe care nu le-as face niciodata ; nici daca ar fi sfarsitul pt mine (ex ; omorul; sinuciderea ; vraji; prostitutie.......)

Acest topic a fost editat de iniya: 23 Feb 2005, 12:36 AM

Tocmai asta e ideea, ca vrem sa credem ca nu le-am face. Si foarte probabil ca pentru cei mai incapatinati dintre noi, limitele ar trebui sa fie destul de intinse si nu am ceda pana... pana cand? asta e intrebarea.

Ce ne face sa credem ca noi nu am guita cerand indurare daca am avea un pistol la tampla? ce ne facem sa credem ca nu ne-am prostitua daca am fi la nevoie si s-ar ivi ocazia? (si asta cu prostitutia e un subiect vechi pe Han, a fost dezbatut destul acum vreun an jumate) Ce ne face sa credem ca intr-un moment de frica totala nu am lovi mortal un alt om?
De unde credinta asta de superioritate personala? Tindem sa fim mai buni ca altii, dar suntem? Unde se termina increderea de sine si unde incepe iluzia superioritatii? Cat de bine ma cunosc pe mine insami ca sa fiu convinsa de cum as reactiona in anumite circumstante?

Oare nu mi-am surprins niciodata momente de slabiciune? Ma astept ca lumea din jur sa fie perfecta ca eu, in imperfectiunea mea, sa am la ce sa aspir?

Diana-Maria, de cate ori am spus eu "nu spune niciodata ca niciodata"? doar asa vom fi capabili sa fim mai intelegatori cu cei din jur. Doar asa vom realiza ca nu suntem decat oameni, TOTI, imperfecti si superbi in acelasi timp.

Eu ? In caz de razboi il castig singur, si daca eram pe Titanic ii salvam pe toti !
Superioritatea mea personala este absoluta, si momente de slabiciune nici vorba !
Serios, situatiile limita nu se pot replica, de aceea sunt limita adica periculoase si nu vom sti pana nu le vom trai. Ex:planul in caz ca as fi luat ostatic in Irak ar fi sa-i omor pe toti teroristii si sa scap, dar nu se stie s-ar putea sa apar la tv cerand Romaniei sa retraga trupele ca sa nu ma omoare aia. Total impotriva vointei mele de acum, dar pentru ca traiesc in oras, mediu foarte sigur,situatii care sa ma puna la incercare cu adevarat ar fi 1/10 ani sau deloc. Si in felul asta nu ma cunosc pe mine insumi

tare frumos ai spus mistinguett
este adevarat; suntem superbi;
este tareeeee trist cand judecam aspru niste lucruri care ..............sunt oarecum firesti.........
este tareeeeeeee trist cand criticam.........dar pe noi nu ne corectam.........
este iarasi trist cand etalezi 'pretul persoanei'(urat spus si vulgar)..dupa faptele sale.............cand noi suntem...asa cum suntem.......
este trist cand o persoana plange si noi vream sa o inveselim.........nestiind cu adevarat motivul lacrimilor.............
este trist cand ne bucuram...in sinea noastra ca nu noi am fost 'cea/cel' in cauza; ca nu mie mi s-a intamplat; ca nu mie mi-a facut asta; ca nu eu am spus asta.........
e trist ......jucam meciul vietii ca si microbisti si nu ca si.........jucatori.............e usor sa privesti sa dai idei si sfaturi(uitand ca e o mare responsabilitate) in loc sa o faci chiar tu........e usor sa vorbesti.............
e trist ca nu mai avem sentiment........si e trist ca se pierde o dataa cu timpul scurs din ...meci
clepsidra curge.....noi privim ...... si n-o oprim.......

Acest topic a fost editat de iniya: 23 Feb 2005, 02:04 AM

Raspuns : Am luptat din rasputeri dincolo de orice limita a intelesului. Si... am obtinut....

CONTRASTE.... toti ducem o lupta interioara ........coordonata de cultura si educatia fiecaruia.......dar la un moment dat ...fie el si unic in viata clacam,cedam.disperam, avem nevoie de ajutor chiar daca il cerem sau nu............luptam toti..........frumos ai spus.......dar chiar crezi ai acel autocontrol formidabil de a merge mai departe INTODEAUNA fara a privi inapoi...fara a intreba..........fara a da o lacrima? ...........

Acest topic a fost editat de iniya: 23 Feb 2005, 03:52 PM

Chestia asta cu "eu nu as face niciodata cutare sau cutare lucru" mi se pare un artificiu mental ca sa iti creezi o identitate comfortabila pentru prezent. Altfel, daca intr'adevar nu ai face'o, ce rost are sa o afirmi?
Promisiunile creeaza datorii inutile....sau cum spunea cineva "lasa ziua de maine sa isi poarte singura de grija".....

Voiam sa raspund si eu aici, dar dupa ce am citit ce a scris Mistinguett mai sus, mi-am dat seama ca nu am ce adauga in plus...

Nu as nominaliza nimic in categoria lucrurilor pe care "nu le-as face niciodata", atat pentru ca viata este in stare sa produca situatii in care un anumit rau sa fie raul mai mic (nu cred in raul absolut ), cat si pentru ca imi rezerv dreptul sa ma schimb si sa vad lucrurile altfel.

Cred ca rolul intrebarii e mai degraba sa ne dezvolte toleranta .

Despre mine pot spune ca in anumite situatii probabil nu voi gandi la fel ca acum. De aceea ma feresc de la a folosi superlative gen "niciodata". In acest moment, pot spune ca nu as face anumite lucruri dar stiu ca daca situatia se va schimba, probabil ca le-as face.

mi s-a intamplat sa ajung in punctul asta, sa spun ca nu as face un anume lucru vreodata, si, pana la urma sa ajung sa ma contrazic. in unele situatii a fost poate vorba de prejudecati (de exemplu, legat de sexualitate). in altele, variantelor oferite (fara a trece peste limita autoimpusa) nu le puteam face fata. am inceput totusi sa evit sa spun "asa ceva...nu voi face in viata mea". am invatat asta

Pentru o cauza nobila (a salva o viata, supravietuire...)as face multe,dar sint si lucruri pe care nu le-as face nici cu pretul
vietii. Am trecut prin citeva situatii limita si am fost chiar la un pas de anumite lucruri groaznice dar Bunul Dumnezeu m-a ajutat intodeauna si am iesit din aceste situatii fara mustrari de constiinta. In orice situatie limita exista doua cai de iesire , uneori este imposibil sa le vedem si de obicei prima cale ce se vede nu este cea buna ,de aceea singurul lucru care ajuta in aceste situatii este rugaciunea .

iniya lupta frecvent exterioara, cu marcaje interioare....

Uitati cat de usor ajunge omul la canibalism cand asta este singura lui sansa de supravietuire care i-a fost lasata... Nu cu mult timp in urma s-a intamplat in URSS pe vremea lui Stalin si in China sub obladuirea lui Mao.

Credeti ca voi sunteti altfel?

Acest topic a fost editat de axel: 24 Feb 2005, 10:36 AM

axel, Credeti ca NOI sunteti altfel?
Da, include-te, deoarece esti om, si in anumite cazuri, nimic din ceea ce este omenesc nu-ti poate fi strain....

Constat ca aproape toti pe-aici scot in evidenta cate o latura extrem de interesanta a situatiilor limita la care omul ar putea fi supus in viata. Cum am reactiona intr-un caz extrem nu suntem pe deplin constienti acum, stand in fata calculatorului, eventual cu cafeluta langa noi. Suntem subiectivi si de multe ori credem despre noi lucruri mai marete decat sunt ele in realitate.
Mi-a placut Misti ( chiar imi era dor de implicarile ei in astfel de subiecte! ), de Diana nu mai spun ca ea are meritul sa fi deschis acest topic, Sweet-iniya, visatoare si deschisa, Corydalis - care spune exact ceea ce ne-am spus in sinea noastra multi dintre noi la un moment dat , gypsyhart - care m-a cucerit in ultimul timp prin modul cum gandeste dar si prin anumite atitudini, si ceilalti, fiecare in felul lui. Mesajul lui Flori ramane insa ascuns pentru majoritatea dintre noi, desi presupun ca este cel mai cuminte... Am fost intotdeauna de parerea ca te indrepti intr-o directie sau alta datorita propriilor tale atitudini, nu fiindca te-ar obliga cineva sa ajungi acolo. Pentru unii saracia este un semn al disperarii, intelegand ca pot calca peste sufletele altora pentru ca lor sa le fie (mai) bine. Altii pun prea putin pret pe propria demnitate, acceptand compromisuri care la inceput poate nici nu li se pareau atat de grave. Dar orice tentatie ascunde in ambalajul ei un exces de neprevazut aditionat placerii de care vrei sa ai parte. Parerea mea este ca, daca ai o viata inconjurata de respect si buna-cuviinta n-ar trebui sa-ti faci niciodata probleme de cum ai reactiona intr-un caz extrem. Acel caz extrem te va ocoli cu sau fara voia ta. Asta este mesajul pe care Flori a incercat de fapt sa-l transmita!

.........................

Later edit:

Aa, si cred ca ar mai fi trebuit sa adaug un lucru: candva, demult eu si cea care mi-a devenit sotie ne promisesem in sufletele noastre ca: EA - niciodata n-o sa se casatoreasca cu un baiat provenind dintr-o localitate intrata in legenda datorita crimelor si batailor cu cutite care se desfasurau pe-acolo candva; EU - niciodata n-o sa accept o fata provenind dintr-o anumita localitate unde se stia ca babele fac vraji si ca nu stii niciodata pe unde... calci!... Ne mai amuzam si acum de acele temeri. Chiar daca tatal meu nu pleca niciodata de-acasa fara cutit, si chiar daca am fost eu personal implicat in momente "delicate", Dumnezeu mi-a dat inspiratia cea mai buna sa ies din incurcatura fara probleme si fara detinere de arme albe. Si chiar daca prin localitatea de unde provine sotia mea, babele mai faceau chestii ciudate, familia ei a fost una dintre cele mai respectabile. Deci, uneori impresia respingatoare pe care o avem fata de un lucru, sa se dovedeasca a fi de fapt tocmai implinirea sufleteasca pe care ti-o poate da viata in ironia ei!

Acest topic a fost editat de OMU'BUN: 24 Feb 2005, 03:17 PM

Cred ca nu as mai pierde fara sens,
stupid sau poate doar intamplator.
Mai sper ca n-am pierdut far' de-nteles
si tare dor imi e sa-mi fie dor.

Vreau sa cred ca intr-o situatie limita mi-as respecta principiile si credinta, dar realitatea este ca nu stiu. Nu stiu cum as rectiona intr-o situatie limita pentru ca viata nu m-a pus, pana acum, sa aleg intre bine si rau. Sau mai bine zis nu in ceea ce priveste lucrurile cu adevarat importante: credinta, demnitate. Ca atare nu pot decat sa sper ca sunt omul care cred ca sunt. Asa ca nu pronunt "niciodata n-as face...", incerc sa nu-i judec pe cei care iau decizii pe care eu nu le-as lua in momenul asta al vietii mele si incerc sa inteleg.

Am observat ca lucrurile care le negi sau judeci la ceilalti cel mai tare, pe acelea ajungi sa le faci... de ce sa negi? Ai discernamant? Da! atunci fii relaxat..

as omori intr-o situatie limita...
desi nu prea mananc carne , as manca carne de om in caz de...
as fura...

de violat n-as viola
axel

corect

Situatiile extreme cer masuri extreme.....asa ca nu se stie niciodata....dar sint pregatit sa accept orice in viata....asta e
Vorba mea e ca intotdeauna se poate si mai rau.....

niciodata n-o sa se casatoreasca cu un baiat provenind dintr-o localitate intrata in legenda datorita crimelor si batailor cu cutite care se desfasurau pe-acolo candva
Am citit si noi Groapa, cunoastem subiectu.....si tot acolo s-a desfasurat si "noaptea cutitelor lungi" , normal, ca doar nu degeaba a intrat in legenda...

DM subiectul asta si cu legea prostitutiei sint doua chestii diferite. Primul are de a face cu slabiciunea umana , al doilea cu legiferarea ei. Da, un om pus in anumite conditii de criza poate face orice n-a facut in viata lui, poate sa fure, sa se prostitueze, sa se drogheze, sa ucida, sa se ucida, sa se tarasca in patru labe, sa manince din gunoaie . Dar o societate nu poate face legi speciale de protejare a tuturor "exceptiilor" fiindca atunci TOTUL este permis, totul este moral , totul est normal si asa se ajunge la haos!

Maria-Luiza, de-asta a si deschis alt subiect Diana-Maria. E cu totul altceva in discutie aici, ai prins ideea.

Sînt de acord, într-un anumit fel. Fără să pot da detalii precise sînt conştient că în anumite situaţii limită aş putea să fac lucruri pe care în mod normal le evit.

dar

Sînt la fel de conştient că în anumite situaţii limită n-aş putea să fac anumite chestii nici dacă m-ar omorî cineva!

Îmi doresc însă, în primul rînd, să nu ajung în situaţii limită neplăcute. Eu zic că fac o oarecare muncă de prevedere, sper să nu mă înşel!

Iar dacă ajung sper că Binecuvîntarea lui Dumnezeu Lucrează şi mă ajută, nu-i aşa bdl?

Acest topic a fost editat de milimetru: 25 Feb 2005, 10:26 AM

Iar dacă ajung sper că Binecuvîntarea lui Dumnezeu Lucrează şi mă ajută, nu-i aşa bdl?
E posibil si asa ceva, dar atentie.....pina la d-zeu sint sfintii..... care cica te maninca.Cum? Milimetru cu milimetru....

Great topic

Ce nu as face niciodata? Nu as rani pe cineva intentionat (spiritual vorbind, nu fiziceste .. oricum nu obisnuiesc sa macelaresc pe nimeni ), chestiile enuntate in primul post sunt .. discutabile. Adica in mod normal nici nu mi-ar trece prin minte, dar nu se stie niciodata ce ti se rezerva si este adevarat ca ajunsi in situatii limite devenim fiare. Nu pot decat sa sper ca acolo sus cineva nu imi pregateste un asemenea experiment, asa ca ma pot alina in continuare cu gandul ca sunt un om bun

Topicul acesta m-a facut sa inteleg intr-un final ..ca sunt un mister...ca nu stiu ce as putea face...imi place sa cred ca nu as face ceva anume pentru a putea crede si astfel inntr-un final a ma minti pe mine ca....... ma cunosc........este cerc vicios.......un cerc in care numai eu am voie iar cei din jur privesc.......omul este supeerb........chiar si atunci cand greseste......este in firea lui.....greseste........si pleaca...............acolo unde a gresit lasa un loc pentru un altul........cercul fiecaruia..........ajungem sa intelegem ca noi..........cu adevarat........nu ne cunoastem..........

pana si situatia limita e o chestiune de perspectiva si de rabdare. Era o vorba... am auzit-o de mult, "cand Dumnezeui îţi închide o uşă, îţi deschide întotdeauna o fereastră"... mi s-a intamplat sa cred ca sunt la fundul prapastiei, ca nu am loc, ca exista doar ciocanul si nicovala care au sa ma strivească, într-un fel sau altul.. am cedat sau nu am cedat.
nu bat campii, de tot, cred ca este o chestiune care tine de ... calitatea umană, uneori. nu vreau sa judec, incerc de multa vreme sa nu mai judec oamenii.

situatie limita nu exista. trebuie, ca in oricare alt moment al vietii tale, sa iti asumi ceea ce faci - chiar daca asta insemana sa nu cedezi si sa iti vezi familia zdrobita, sau sa cedezi si sa te chinui apoi sa te ridici si sa iti spui ca a meritat sa faci sacrificiul.. spun ca trebuie sa iti asumi ceea ce faci, acordându-ti circumstantele atenuante "am facut asta pentru ca".

ce as face daca as fi intr-o situatie grea? tot ce sunt in stare sa fac. asta nu inseamna neaparat orice, inseamna orice pot eu. voi jongla intre principii si labilitati, in asa fel incat, sa spun, pe lumea asta sau pe alta, am facut asta pentru ca altfel nu am stiut sa fac, am facut cum am stiut mai bine. si sa fiu impacata. si sa inteleg de ce.
asa va fi?

...

Nu o sa stimm niciodata... doar ATUNCI...
Si in acele clipe vom realiza ca habar nu avem cine si ce anume sintem.

Iedera vorbea despre principii.
Si, pina la urma, despre acest lucru este vorba.
Intr-o situatie-limita, ce valoare mai au principiile si ce ne face sa le incalcam ?
Redimensionarea si schimbarea prioritatilor sint clare.
Raminem cu o mare dilema : valoarea principiilor (a caror ierarhie se poate schimba bulversindu-ne intregul sistem de valori ) este definitva ?
Pricipiile mai sint, intr-un final, definitorii ?
In aceste conditii, mai putem judeca actiunile altora, principiile sau lipsa lor ?

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 11 Mar 2005, 10:05 AM

Probabil ca instinctul de supravietuire.

Nu cred ca este definitiva chiar in conditii de viata normale. Cred ca ne incalcam principiile destul de des in viata - pentru chestii marunte, e adevarat, dar asta nu reduce importanta actului.
Principiile se mai schimba si cu vremea. Acum 50 de ani era neprincipial sa ai un copil din flori, in ziua de azi mamele singure sunt privite ca super-eroi.

Definitorii a ce? A ceea ce suntem noi ca persoana? In fata noastra sau in fata altora? Ca e o mare diferenta...

Bineinteles ca putem judeca, dar daca noi nu suntem judecatori de meserie si cel judecat nu a incalcat legea, are mica importanta. N-ar trebui sa judecam - asta e alta poveste - pana n-am trecut prin experienta celui judecat, si nici atunci - dat fiind ca fiecare reactioneaza diferit. Majoritatea covarsitoare nu cheltuie nici macar un minut sa descopere motivele faptei celui judecat, si cu atat mai putin sa se gandeasca ei ce ar fi facut in circumstantele respective.
Intrebati, ar spune: "eu as fi preferat sa mor decat sa fac asa ceva", dar e o parere superficiala, negandita si nerealista.

Cred ca am mai spus asta: in mod deosebit in Romania exista fenomenul de "ce zice lumea" care ne este conditionat psihic din cea mai frageda pruncie. Adulti fiind, noi devenim "lumea" si perpetuam ceea ce eu numesc "obiceiuri de prispa". Si aici nu mai avem principii - tocam pe oricine, cat se poate de marunt, chiar daca nu stim mai nimic despre persoana respectiva.
Hei, parerea mea.

O.K. - de curiozitate : cum definesti strict obiectiv ca esti intr-o situatie limita ?

Si mai ales ... cum si cind realizezi tu ca persoana ca esti intr-o situatie-limita ?
Nu fac biziiala - eu de doua ori pina acuma pot zice ca am fost in "situatii limita" ( adica in care aveam sanse lejer peste 50% sa dau coltul sau sa ma aleg cu chestii ireversibile/ireparabile ) dar ... am realizat abia ulterior asta !!

Fiecare are o definitie proprie a situatiilor-limita , draga Mia.
Ce e situatie-limita pentru mine pentru un altul poate fi o conjunctura obisnuita.
Nu te supara, am o rugaminte :daca ai de gind sa faci trolling pe aici, te rog frumos sa te abtii .
Multam de intelegere.

Nu vreau deloc sa fac "trolling", din contra. Insa un aspect mi se pare important aici : cit anume dureaza "situatia limita'".

Daca e vorba de ceva pe durata de timp limitata ( si care poti prevedea ca e limitata ) din proprie experienta pot spune ca ... stringi din dinti, lasi de la tine la aspectul x care ti se pare ca e mai neimportant ... si sper sa treaca cit mai repede.
Daca e pe termen lung ... din fericire habar nu am. Dar probabil ca cedezi incetul cu incetul ... pe masura ce se impute treaba si/sau realizezi cit de rea e situatia.
Sau poate realizezi din start ca poti obtine mai mult daca esti "neprincipial" din start ...

Parerea mea fireste.

Acest topic a fost editat de MIA: 11 Mar 2005, 05:15 PM