Asta cu casa parasita in care cautam comori, si mie mi-a tarversat copilaria (culmea, tot in drumul casa - scoala - casa, dar de obicei doar la retur, scoala - casa )... era o casa mare, boiereasca, cu niste sobe de teracota, de coltz, albe, pana in tavan si cu niste usi si usite de fonta lucrate dantelat (cum nu vazusem)... ramasese fara ferestre, insa avea inca sobele si usile... In schimb, avea gradina mare si multe buruieni, care crescusera si in gradina dar si in casa... si pui de salcami... Era coltul nostru de aventura... ne credeam "ciresarii"...

Nu mi-a placut niciodata circul dar asta nu conta, pentru nimeni, ma imbracau frumos si la drum. O data nu am vrut sa merg nicicum , tot spuneam ca o sa fuga leii. De fugit au fugit doi tigri, printre spectatori, linistiti, au taiat-o afara. Ce balamuc.....
Apoi tare mi-a placut ca o doctorita m-a supradozat cu nustiuce si am stat in spital ( nu asta mi-a placut ) ci faptul ca la externare le-am spus alor mei ca trebuie sa beau multe sucuri, ei m-au crezut si ...trai pe vatrai...

... imi placea sa beau roua de pe frunzele copacilor ... si cautam cocoloase de clei printre ramurile de cires, de visin sau de prun ; mi se parea ca aveau un gust nemaipoment de bun.
Mi se pare si acum .

Acest topic a fost editat de exergy33: 17 Jun 2007, 12:02 PM

Imi amintesc si acum marea cea mare care se facea dupa cite o ploaie torentiala in parcul pentru copii si plaja pe care o improvizam si puneam papusile la bronzat pe podeaua leaganului acela rotund cu bare ca niste raze...nu pot sa o uit pe Laura fetita dolofana si cu bucle castanii din vecini care avea diabet si era crescuta de bunica ei care fuma matrasesti tigara de la tigara...Biata Laura a murit la 18 ani. De asemenea imi amintesc platoul din fata "Blocului tineretului" unde mirosea todeauna a mincare de la cantina si unde jucam "Tara, tara vrem ostasi" sau "Batista parfumata" sau "Venea un print calare"...Sotronul pe care-l desenam in fuga pe trotuar.
Spaima noastra erau spionii rusi care cica bintuiau pe acolo si rapeau copii ca sa le ia singele!
Dar cele mai frumoase amintiri sint de la tara de la bunica unde ma simteam stapina pe toate coclaurile...ce tragedie cind incepea scoala si trebuia sa ma intorc la oras...plingeam cite o saptamina cu capul sub plapuma...mi se parea o mare nedreptate ca fusesem luata din regatul meu si adusa iar in mediul ostil al orasului si mai ales scoala uffff...ce chin pina ma obisniam iar.