Voi incerca sa-mi expun si eu parerea... eu fiind elev in cls 12-a la un liceu din bucuresti.
Eu nu sunt un elev model... sa se inteleaga asta de la inceput...
Am profesori toleranti si profesori netoleranti, dar nu am vazut profesor care sa fi folosit violenta fizica asupra unui elev, desi mi s-ar parea ca unii ar meritao.. am colegi care vorbesc urat, injura profesorii F2F, intodeauna contesteaza abilitatea profesorilor...
Eu niciodata nu am injurat vreun profesor, nici macar pe la spate, niciodata nu am fost nemanierat in discutiile cu ei sau ceva... dar mersul la scoala este ceva ce nu-mi prea place mai deloc.. si intotdeauna de mine se iau profesorii... ba ma jignesc ba other stuff.... eu intotdeauna i-am tratat cu respect si am vb manierat.. iar acelor colegi care injura sunt nepoliticosi jignesc, fac scandal etc... nu prea le zic nimic profesorii....
Fiindca sunt tolerant am tot stat in banca mea, de vreo 3 ani, ei bine acum ceva timp in timp ce o de-altfel respectabila doamna profesoara imi facea mie morala ca nu vin la scoala si ca o sa ajung gunoier si ca scoala nu e obligatoriu si multe alte chestii, s-a cam terminat cu toleranta mea, m-am ridicat in picioare si mi-am sustinut intr-un mod politicos punctul de vedere (cu un ton impunator ce-i adevarat) , ma rog n-are rost sa va zic si voua tot ce i-am spus dar i-am spus asa multe si urate ca a ramas stana de piatra si de atunci nu imi mai spune nimic nici macar nu mai vorbeste cu mine... nici de scos la tabla nu ma mai scoate.
Si acum va intreb pe voi de ce atunci cand eu eram tolerant si stateam in banca mea toti profesorii urlau la mine pentru mai orice motiv... iar celor ce ii injurau etc nu le facea nimic.... sa inteleg ca sa injuri profii si sa-i jignesti, sa le deranjezi ora si sa-i scoti plangand din clasa nu este nici pe departe cat de rau poate sa fie faptul ca nu iti place colectivul, atmosfera scolara si defapt nu iti place scoala
Si pe alta parte profesorii chiar nu au dreptul sa-si verse nervii pe elevi... intelegem ca probabil nici lor nu le e bine, si ei sunt stresati, banii nu le ajung si multe alte probleme majoritatea profesoarelor ce au atins o anumita varsta (n-o zic) si care sunt cum nu se mai poate de frustrate sexual, ei ce drept au sa refuleze aceste lucruri pe noi?
Imi cer scuze pt greselile de ortografie si de exprimare aparute in textul meu dar ma grabesc si evident l-am scris in graba

Draga Zeratul,
Desi eu am o anumita varsta, si am trecut si eu prin destule scoli, si as avea caderea sa-ti dau niste sfaturi, inca nu stiu daca e bine sa o fac... Dar sper sa te ajute niste comentarii de-ale mele...
In primul rand eu zic ca esti un elev bun.... Eu inteleg printr-un elev bun nu neaparat acela care ia note mari ci acela care constientizeaza ca e elev. Dupa umila mea opinie, a constientiza ca esti elev inseamna:
- a realiza de ce pleci de acasa la scoala, adica sa-ti dai seama ca tu nu pleci de acasa la scoala ca sa ai unde sa pleci ci ca te duci la scoala ca sa inveti. Daca vrei sa inveti inseamna ca nu prea cunosti multe, si esti constient de asta si ca vrei sa inveti
- nu poti invata ceva decat de la aceia care stiu, sau din propria experienta, si eu aici presupun ca profesorii stiu. Daca un profesor nu te poate invata nimic acela nu este profesor pentru tine si iti este inutil
- eu zic ca daca un profesor te poate invata ceva atunci acela este un profesor util tie, dar acum trebuie si sa calculezi "costurile" invaturii tale. Ma refer la faptul ca unii profesori au toane, unii mai tipa la tine, te mai trag de urechi, te acuza pe nedrept etc. Dar acestea sunt sau pot fi "costurile" unei invaturi si tu decizi daca se merita acest cost
- rabdarea si infrangerea propriului orgoliu zic eu ca sunt invataturile cele mai greu de obtinut si nu sunt la indemana oricarui elev, dar eu cred ca un elev care le obtine pe acestea doua este mult mai castigat din scoala decat acela cu o diploma cu 10 pe ea, dar care cedeaza la prima greutate dupa ce termina scoala...

Ce am spus eu mai sus, este foarte greu ca sa fie realizat de un tanar la varsta scolara, cand tendinta de "rebeliune" e mare... dar aceaste lucruri daca le intelege un copil (de la altcineva evident) acela va avea o scoala din care va invata cu adevarat ceva, iar peste ani isi va aduce aminte cu placere, si nu va fi nevoit sa spune altora cat de chinuit a fost el in scoala si cat s-a certat cu profesorii...
Prin aceasta am vrut sa spun ca aceste aspecte trebuie privite cu mare seriozitate si nicidecum cu superficialitate....

In ceea ce te priveste, eu cred ca este un elev bun, iar pentru ca nu te-ai lasat influentat de anturaj (acela care injura si face mistouri de prost gust) eu zic ca ai si un suflet bun...
Faptul ca tu spui:

aceasta confirma ce tocmai am spus eu... si ca si acest incident totusi ti-a dat de gandit si te-a tulburat denota sensibilitatea ta... Totusi te rog sa remarci ca nu aceasta este starea ta naturala , asa ca eu sunt convins ca te-ai intors deja la linistea ta dinaintea furtunii din care puteai sa analizezi corect si cu bun simt orice situatie... Eu zic ca ai intuit bine: nu aceasta este solutia, de a nu mai fi tolerant, ci din contra, de a-ti cizela aceasta toleranta, de a nu judeca profesorii de ceea ce fac sau spun ci de a te urmarii pe tine, pentru ca tu esti principalul motiv pentru care ai venit la scoala, si chiar daca lucrurile nu merg cum ai crezut tu, eu zic ca ai putea sa tragi din fiecare situatie cate ceva folositor pentru tine, ...numai sa fii atent...
Nu vreau sa ma lungesc cu vorbele plictisitoare si doresc sa-ti urez doar ca sa inveti cat mai multe lucruri bune si sa rezisti cat mai mult si cat mai bine ispitelor.... caci cu cat lupta e mai grea cu atat iesi mai intarit din ea si victoria e mai frumoasa

PS...

Ba din contra... tocmai pentru ca esti calm si cu bun simt, esti un elev model, altfel la ce folos note bune dar o fire fara pic de jena....

Clopotel

Io i-as propune sa-si lase toanele pe barbat/nevasta/copilul lui . Meseria de profesor este una ca oricare alta . Tu ce ai spune daca ai cere o paine unei vanzatoare si te-ai cauta prin buzunare vreo 2 minute de marunt , ea , nefiind in toane bune , ti-ar carpi una ?!

Draga Zed,
Eu cam inteleg nedumeririle tale, dar totusi cu un mic efort acest nelamuriri devin lamuriri Iata la ce ma refer...

O alta formulare ar fi:
- a realiza de ce pleci de acasa la scoala, adica sa-ti dai seama ca tu nu pleci de acasa la scoala ca sa ai de unde sa te intorci ci ca te duci la scoala ca sa inveti.

Aceasta inseamna ca scopul principal al mergerii la scoala este invatatul si nu mistoul de profesori, sau lipsa de ocupatie.... De fapt eu nici macar nu inteleg ce satisfactie poti avea facand misto de profesori.... Poate imi explica si mie cineva ca eu nu m-am prins....

Propunerea ta e f. buna... sa inteleg insa ca tu nu ai nici un fel de toane de vreme ce le pretinzi altor oameni sa nu aiba?!
Daca tu crezi ca relatia elev - profesor este la fel ca relatia client - vanzator .... eu consider ca nu mai are rost sa insist...
De fapt eu nu doresc sa ma adresez decat acelora care inteleg si accepta cu placere postura de elev, care nu este una banala sau de corvoada asa cum e privita de obicei... Acelora care procesul invatarii le capteaza atat de mult atentia sau interesul incat nici nu observa unele ironii sau mistouri, si chiar daca observa ceva le folosesc si pe acestea in a acumula destula invatatura din intamplarile acestea, caci si rabdarea si stapanirea orgoliilor se invata ca orice alte lucruri, poate ceva mai greu e adevarat....
Sa nu uitam ca si profesorul este si el om ca oricare altul si eu consider ca singura preocupare a elevului este de a extrage cat mai multa informatie folositoare de la acel profesor si nu partile negative care nu ajuta la nimic pe elev. Aceste parti negative un elev le poate ignora asa cum ignora cojile de nuca dupa ce a luat miezul....
Repet: depinde de scopurile pentru care elevul vine la scoala...

Si totusi...

Clopotel ,

Super .

Probabil ca aceeasi satisfactie pe care o are un profesor cand pocneste un elev .

Nu poti sa-ti lasi toanele in alta parte ?!Singurul lucru care te descarca , este pocnitul ?! Cool . Bea un ceai , urla vreo 10 minute in baie , sparge o farfurie etc .

Si elevul este un om ca oricare altul .

Probabil ca si intr-o casnicie trebuie sa ignori cate o palma , miezul fiind salariul sotului /sotiei .

Un copil invata in familie si la scoala sa respecte oamenii din jur . Atata timp cat acasa si la scoala palma sau pumnul este vazut ca mod de impunere sau descarcare si mai ales acceptat ca ceva normal , are toate sansele sa devina si el la fel . Cu alte cuvinte , de cate ori se simte incoltit de situatie , o sa scoata pumnul din buzunar .

Dragele mele Nefertiti si Zed,
Constat ca nici aceasta formulare a mea nu va satisface:

In acest caz va rog pe voi sa-mi spuneti de ce se duce un elev la scoala, caci eu in naivitatea mea, credeam sincer ca se duce ca sa invete carte....

Draga mea, eu vorbesc de una si tu vorbesti de alta.... Cu siguranta, mistoul elevului nu are legatura cu palma profesorului, si atunci tu de ce o aduci in discutie aici?!

Sunt elevi care fac misto de profesori fara ca acestia sa-i atinga macar, fara sa le vorbeasca urat, fara sa-i nedreptateasca in vreun fel... Aceste cazuri sunt cu mult mai multe decat cazurile in care profesorii sunt agresivi cu elevii...

Nu vreau sa insist prea mult pe acest topic, pentru ca de regula cand e vorba de corelatiile scoala - invatatura, sau scoala - distractie, cei mai multi o preferea pe a doua. Eu doream doar sa-l incurajez pe baiatul acela, despre care eu cred ca este intr-adevar interesat de invatatura si nu de mistouri...

Oricum rezultatele se vad : am inteles ca in urma unor teste, doar un sfert din elevii nostri dragi ar putea sa ia bacul... si atunci intreb si eu:
- cred ei ca la bac ii vor ajuta mistourile?
- cred ei, ca daca totusi iau bacul, aceleasi mistouri ii vor ajuta si in viata, ca doar ei asta au invata in scoala?
- daca ei cred ca au declarat "razboi" profesorilor, cine o sa piarda pana la urma?

Sunt doar cateva intrebari banale....

Daca ma intrebati pe mine, eu prefer ca sa am niste concetateni bine educati, dacat unii mistocari... dar voi, ce preferati?

Intersante si la obiect opiniile voastre!Parerea mea mea de dascal vechi este ca bataia nu are ce cauta in scoala,violenta naste violenta!Respectul nu se impune ci se castiga.Stiu,spun vorbe mari...Solutia la multe din problemele de aici este o legatura mai stransa cu familia elevului(asta nu presupune numai reclamarea faptelor rele!),consilierea parintilor(n-avem o scoala a parintilor,nimeni nu ne invata cum sa fim parinti buni!),permanenta noastra fomare profesionala si psihopedagogica.Medierea conflictelor este o arta care se poate invata.Toate aceste presupun rabdare,rabdare si dorinta sincera de a gasi calea spre inima copiilor.Imi amintesc un film al tineretii mele:"Domnului profesor,cu dragoste!"...Greu a castigat acel profesor dragostea elevilor sai!

dascalita ,

Pacat ca nu gandesc toti profesorii ca tine . Mie mi-ai amintit de fosta mea profesoara de franceza , din generala . Era o femeie deosebita , din pacate am avut-o numai doi ani . A fost o profesoara si in primul rand un OM de exceptie si crede-ma ca pana si cel mai "rau" copil din clasa noastra , la ora ei era ca un sfant si asta pentru ca si-a castigat un respect aparte . Niciodata nu a rezolvat un conflict cu palma ( nici macar nu tipa ) . Era de un calm fantastic , stia sa se impuna prin prezenta si prin cuvinte , nicidecum prin crize de isterie . Ora ei era o placere . Nu am sa o uit niciodata .

Multumesc pentru cuvintele frumoase,Zed!
Stiu ca nu toti profesorii(eu sunt invatatoare)gandesc la fel.Problema e ca si ei sunt oameni si oamenii nu sunt perfecti...Probabil ca o legislatie mai "desteapta" ar face putina ordine si aici...Vezi si tu ca in invatamant se fac legi noi cu fiecare nou ministru ce apare la orizont.Si cum acestia se schimba tot mai des...nimeni nu mai stie ce sa creada.Un regulament scolar care sa-i multumeasca pe profesori trebuie sa cuprinda si niste sanctiuni atat pentru elevii "turbulenti"cat si pentru profesorii ce nu stiu sa-si foloseasca tactul,diplomatia,demnitatea de dascal pentru a face fata tuturor greutatilor unei astfel de profesii.Prin greutati nu numesc obisnuitele strengarii,ce fac de altfel deliciul vietii de elev,ci situatiile cu adevarat problematice.Violenta unui dascal il face temut ,nu respectat...de fapt il descalifica.Nu se gasesc scuze pentru asta...

Eu una n-am avut parte pana acum de profesori violenti,doar in generala se mai gasea vreo unul care sa-ti mai dea o palma daca nu faceai ce-ti spunea (un exercitiu sau chestii din astea).Dar asta nu le asigura respectul nostru-parte pt ca batjocoritul profesorilor era (si este ) un sport la moda, parte pt ca lipsa jignirilor si a palmelor nu anula isteriile si dezinteresul fata de noi.Faptul ca atunci cand ii rugai sa-ti repete se enervau de cele mai multe ori (desi cu 5 minute mai devreme precizasera "sa-ntrebati daca nu intelegeti ceva"), faptul ca nu aveai voie sa-ti spui parerea,ca trebuia sa taci malc si sa nu-i contrazici (chiar daca ziceau ca pamantul e plat-ce mai,ei sunt savantii, tu esti mica nulitate, de unde atata curaj pe tine,sa vorbesti!),chiar diferentele pe care le faceau intre "upper class" si restul-asta e total dezinteres fata de elevii tai, daca nu chiar mai rau.Se intampla si pt ei sa mai greseasca si greselile lor sa poata fi observate de elevi.Pai daca sunt atentionati cu bun simt, de ce sa nu recunoasca sau daca o fac, de ce se enerveaza imediat,de parca se apucase toata clasa sa rada?Normal ca zambesti ironic atunci cand un profesor se rasteste la tine de nervi ca a trebuit sa-si recunoasca greseala.Si mi s-a intamplat de multe ori sa-i vad reactionand asa.Acum nu ma mai chinui sa-mi argumentez nemultumirile, doar daca observa pe fata mea ca ii dezaprob si ma-ntreaba ce nu-mi convine.In rest, inteleg eu ce am de inteles, nici nu le mai provoc ulcer, nici nu-mi stric ziua.
O singura data mi-a dat profesoara de mate o palma-ca nu facusem un desen bine.M-a jignit atat de tare palma aceea, incat mi-am pierdut si bruma de respect care imi mai ramasese pt ea (era genul ala de profa care instituia "dictatura pregatirii particulare").Asta intra la categoria isterii in exces, pentru ca eram buna la mate si nu era nevoie sa ma palmuiasca.Nici acum nu s-a "reabilitat" in fata mea.
Concluzie:nu ai nevoie de palme ca sa te impui,dar nici un vocabular elevat si calmul deplin n-o sa ajute neaparat,daca nu stii sa comunici cu elevii,sa le arati ca iti dai silinta sa-i inveti pe ei,nu sa-ti iei salariul.In momentul in care elevul intelege ca stii cu adevarat sa-ti faci meseria si ca vii la scoala constient ca ajuti la formarea cuiva, iti acorda nu doar respectul ala de suprafata (cu "buna ziua" si purtare cu bun simt), ci si afectiunea lui.Mie cel putin asa mi s-a intamplat.

Agresivitatea elevilor - agresivitatea profesorilor.
Da, in nici un caz agresivitatea, indiferent de forma pe care o imbraca, nu aduce nimic bun.

Mie dirigintele mi-a dat un catalog in cap pentru ca am intrat dupa el in clasa. Nu am uitat asta nici acum. Mai ales ca la cele cateva 30 de kilograme ale mele

Insa am avut si colegi care erau de asa o marlanie, incat profesoara de latina a plecat plangand din clasa nu doar o data.

Dar ce e de facut ?

Tu, LINICA ce propui ?
Si intr-un caz si in altul ?

(ma gandeam ca ar fi bine ca pentru cei care vor sa imbratiseze cariera de prof. sa se bage obligatopriu niste cursuri de "dominare prin blandete", sau arte martiale - cultivarea spiritului si autoaparare , apoi se poate face Educatie cu copiii )

Niste reguli stricte cu sanctiuni corespunzatoare la nivel de scoala- prea e haos uneori pe alocuri. Profesorul isi varsa nervii, elevii nu isi controleaza teribilismul, sau profesorii nu le pot controla iesirile. Fiecare dintre acestia trebuia sa aiba drepturi si obligati Recunoscute!
Apoi, un rol important il au si parintii. Colaborarea dintre parinti si profesori este deosebit de importanta.
Si sunt sigura ca solutii ar mai fi. Deschidere sa fie din partea tuturor (elevi, profesori, parinti), pentru ca e foarte greu sa lucrezi cu oamenii.

Draga, eu din pacate am facut 6 ani de sala cu doua antrenamente pe zi pe timp de vara in stilul shotokan-fudokan,
si unul pe timp de iarna de trei ori pe saptamana.
Dar nu se poate transforma scoala in "Mortal combat" !
Elevii - care creeaza probleme, nu toti - sunt asa din cauza parintilor, mai bine zis din cauza lipsei acestora. Cresterea lor de la distanta capsuniadei !
Asa cap, asa caciula !

catalog electronic

atuncea-i bine ca elevii sa nu afle asta ca atunci numa de-al dracu vor sa vaza "lovitura fulgeratoare", sau cum era pe la moldova, "palitura crinsena".

care invata autoaparare sa se apere de elevi, e lost casa. in situatia aia mai bine inlocuiesti aratatorul cu un pump-gun

nu poti sa substitui parintele in cele citeva ore. n-are 7 ani de-acasa, n-o sa-i foloseasca nici 12 (sau 17) ani de scoala.

dead-cat ce dreptate ai tu cu cei sapte ani de acasa.Insa ce te faci cand parintii lucreaza amandoi si copii sunt lasati de capul lor ? Ca am vazut si din astia destui pe aicea. Sau ei lucreaza si ar fi o bunica pe acasa dar aia e interesata de alte cele nu de nepoti etc.etc. Copii nu au nici o vina ca le lipseste cresterea de acasa iar invatatorii nu pot face fata la o clasa de 30 de copii .Sa-i educe pe toti in 4 ore ????
Pe de alta parte nu-ti poti permite cu copii acasa sa nu te duci la lucru .Si uite asa te invarti in cerc .

daca nu-ti poti permite sa faci copii, nu faci. am mai zis-o si pe alt thread, decizia pentru un copil trebuie luata pe baza realitatiilor financiare ale fiecaruia si nu sa fie rezultatul zgircelii de a investi intr-un prezervativ de calitate.

dead-cat asta este si parerea mea insa stii ce mi s-a spus ? ca cica atunci daca lumea s-ar lua dupa asta nu s-ar mai naste copii sau doar putini, mai putini decat si asa sunt.
Adica ii facem doar ca sa umplem statisticele sau ca sa avem si noi ce au altii ???
Eu am renuntat la servici o perioada lunga pana cand copilul se va putea descurca singur cat de cat pentru o ora, doua.Asta consider ca nu se va intampla pana prin clasa a cincea fara sa am eu palpitatii.
Si nu-mi pare rau ca am renuntat pentru ca se vad rezultatele.
Insa daca ar fi venit si al doilea nu ne-am mai putut permite , ar fi trebuit sa-i duc ori la bunici ori in alta parte.

da si? intr-o buna zi societatea o sa realizeze ca, de spui ca vrei sa muncesti doar 4 ore/zi nu-i din motiv ca ai fi putoare ci pentru ca ai ceva mai important de facut.

Am observat ca si voi puneti accent pe rolul familiei,al educatiei de acasa.Problema e ca nu exista si o "scoala a parintilor",ca nimeni nu-i ajuta pe parintii care sunt depasiti de problemele create de copii.Am copii mari dar nu uit ca perioada de adolescenta a fiului meu a fost o piatra de incercare pentru mine...Numai tenacitatea m-a ajutat sa depasim criza care se declansase in familia mea.Am cautat ajutor la psiholog,la profesorii lui...nu mi-au fost de nici un folos.Cred ca tactul meu de invatatoare si de mama m-a intarit si am trecut peste acea perioada.Stiti ce-mi spune acum fostul rebel???(Are 25 de ani).Daca n-ar fi inteles zbuciumul meu,daca n-as fi vorbit cu el bland si nu i-as fi intuit framantarile ar fi facut mai rau!Voia sa le plateasca astfel profesorilor duri si tatalui sau foarte sever...Ce am invatat din asta?
Ca agresivitatea de acasa si intoleranta de la scoala nu duc la nimic bun,ca avem nevoie de consiliere si ca parinti si ca profesori.Atunci n-am gasit ajutor specializat(psihologi,educatori implicati,etc),acum incerc sa-i ajut eu pe cei care se confrunta cu astfel de probleme .Ii sfatuiesc sa caute cu blandete si intelegere o cale de comunicare pentru ca in orice "elev rau" se ascunde un copil speriat de viata,un copil complexat de cine stie ce fleac...Aceste complexe de inferioritate,determinate de situatia materiala,de anturaj,de aspectul fizic creaza acele deviatii de comportament.Ei simt nevoia sa se faca remarcati prin ceva,sa fie deosebiti...ca nu gasesc cea mai buna cale de a se face remarcati,e vina noastra.Mereu ii gasim vinovati ca nu invata,ca pentru ei muncim,ca au cercel in nas...vrem ca ei sa faca ceea ce dorim noi.Pe ei nu-i intreaba nimeni nimic.Cred ca rezumatul acestei interventii ar fi acela ca au nevoie de IUBIRE...Nu i-a intrebat nimeni daca vor sa se nasca,noi i-am dorit .Pentru a creste un copil bine e nevoie de aceasta dragoste de oameni.Parerea mea e ca un pedagog are nevoie de o inima foarte mare ca sa poata ierta si iubi iar si iar...Daca acasa nu-l asteapta nimic bun,sa gaseasca intelegere la profesorul sau si daca la scoala are probleme sa poata spune ce-l doare acasa...Acumuland prea multe frustrari ,undeva trebuie sa rabufneasca.NU EI SUNT VINOVATI,NOI CA DASCALI SI PARINTI PURTAM TOATA VINA!

Articolul de mai sus, pare a fi o martirizare. Nu zic nu, insa nu doar dascalii si parintii au de-a face in acest caz. Da, e adevarat ca tinerii sunt in mare masura pierduti, si mai stiu eu ce, dar sa nu se exagereze. Multi stiu prea bine ce consecinte au faptele lor, si multi sunt adevarati "diavoli". Fac gesturi clare de distrugere a alora, si de autodistrugere. Si, cu tot ajutorul pe care l-ar primi, ei considera ca sunt mai presus de toate. Cunosc profesori ce merita condamnati pentru actele lor, profesori abuzivi la toate capitolele, sau doar la unele. Cunosc si profesori extraordinari, ce-si fac datoria. Si ambele categorii sunt la fel de numeroase. La fel e si pentru elevi ori studenti.
Masura cu care ar trebui sa se inceapa ar trebui sa fie cea de inlaturare a partilor negre, a partilor corozive. Nu prin stergerea lor, ci prin incercarea de a-i transforma, de a nu le mai permite tot felul acte damnabile. Ca exemplu: profesori ce-si cer in mod expres vanzarea propriilor produse, ajungand pana la cerere de produse; profesori ce nu permit dezvoltarea proprie a unui copil. Nu dau exemple din randul celor mici, pentru ca pe acestea cred ca le stiti cu totii, dar spun atat: cei care se apuca de droguri, stiu dinainte intreaga serie de efecte - nu ma refer doar la acest lucru, dar ar trebui sa fie destul de reprezentativ. Exemplele dau nastere la alte exemple.

Elevii care se apuca de droguri sunt cu totii copii neglijati de familie...Unii parinti foarte ocupati isi rascumpara greseala de a nu-si petrece prea mult timp alaturi de ei punandu-le la dispozitie tot ce-si doresc acestia si mai ales dandu-le multi,prea multi bani.Copii ajung sa nu mai simta bucurie pentru placerile nevinovate(cadouri...de,are tot ce se poate cumpara cu bani!)si-si cumpara aceste placeri interzise...Altii o fac la indemnul anturajului si cu ajutorul traficantilor de droguri.Se stie ca primele doze se dau gratuit.Daca stiu ca drogul e periculos?Stiu,dar cred ca o vor face numai o data si gata!Restul e istorie.Parintii nu simt ca au gresit cu nimic,le-au pus la dispozitie TOTUL!Oare nu ar fi trebuit sa aiba o masura in generozitatea lor?Cati parinti si diriginti si-au dus copii sa vada cum arata cei ce consuma droguri?Ar trebui sa se faca vizite la spitalele in care se chinuie cei ce vor sa se lase de acest "sport".Recunosc ca nu totNui "diavolii" se vor transforma in "ingeri",dar daca un copil poate fi salvat,merita efortul!Am spus si mai inainte si repet ca numai noi,cei care i-am facut,crescut si educat(acasa sau la scoala)purtam vina ca sunt atat de multi copii cu probleme de comportament.Prin noi,inteleg intreaga masa de parinti si profesori.La noi au vazut ca se poate scapa de o pedeapsa mintind(de ex.prima minciuna pe care o invata copii de la noi :daca suna X,spune-i ca nu sunt acasa),la scoala vad ca poti lua note mari daca dai spaga,acasa au vazut ca pumnul tatalui impune respectul ,etc.Nu cred ca e "martirizare"ceea ce spun,am trait si eu revolta impotriva copiilor problema...Am inteles intr-un tarziu ca ei sunt totusi niste victime.Da,cred ca niste legi mai aspre i-ar apara sa-si faca rau,prea multi nu se tem de nimic sau nu au nimic de pierdut.Mai cred ca multi sunt tinuti degeaba la scoala,sunt obligati sa o frecventeze...Poate ca daca am constientiza mai mult familiile(dar si acolo sunt mari probleme),daca s-ar face o selectie a cadrelor didactice(sa fie eliminati cei ce distrug generatii intregi prin incompetenta,necinste...),lumea ar fi altfel!Dar asta e doar utopie,nu?

Draga dascalita, daca ar gandi toti parintii ca si tine, cu siguranta am trai intr-o lume mai buna.

Elevii care se apuca de droguri sunt cu totii copii neglijati de familie...

Ba de loc !
Sunt rasfatati de familie !
Am sa cumpar , dau oricat, ca sa vina copii sa-si vada bunica !
Expresie auzita de mine , de urechile mele vis-a-vis de nevrerea nepotilor de a-si vizita o bunica, pe care o cunosc, dar... nu vreau sa vorbesc despre calitatea acesteia !
Daca vizitele se cumpara, de ce nu si drogurile ?

De razgaiere ati auzit ?

Acest topic a fost editat de contraste: 19 May 2005, 11:39 AM

Da,am auzit de razgaiati,alintati,copii de bani gata...Acestora li se ofera pe banda rulanta bani si bunuri dar nu au parte de atentia parintilor.Acea bunica isi cumpara vizitele nepotilor deoarece nu exista un cult al familiei,undeva a gresit si ea cu educatia fiilor sai si acum culege roadele.Cunosc familii cu potential material ridicat care n-au pierdut simtul masurii si nu dau bani multi copiilor,ii cresc fara fite dar cu un respect pentru banul muncit.Rasfatul nu e iubire...parinteasca,e o greseala de educatie.

Da, greseala pe care o platesc profesorii de la catedra.
Comportamentul ireverentios al tancilor, si alte foarte multe altele.


Acest topic a fost editat de contraste: 20 May 2005, 11:13 AM

Nu prea cred ca poti generaliza....ai mei sunt super rasfatati si super educati in cea ce am vrut sa fie educati......adica sa fie Oameni

Sorin.

Acest topic a fost editat de SORIN: 20 May 2005, 12:45 PM

Sunt neglijati in sens emotional, nu material. Parintii cred ca daca le dau bani sa-si faca mendrele, gata au scapat de ei, dar nu stiu ca acesti copii nu pot cumpara iubire pe banii aia. Asa ca oricat de multi bani ar primi, ei tot se simt parasiti in adancul sufletului.

Asa e

Sorin.

Parasiti in adancul sufletului ceea ce ii face sa terorizeze cat mai adanc lumea din jur.. : profesori, colegi, vecini..
Mai bine s-ar aplica sfatul genetic unor astfel dre parinti, sa nu ne mai oboseasca si terorizeze cu astfel de specimene...

Acest topic a fost editat de contraste: 20 May 2005, 05:33 PM

contraste draga, sa stii ca nu degeaba m-am gandit ca ar fi bine sa stii si de-alea - arte martiale (iti amintesti?). Insa nu inteleg de ce nu ai comentat si celelalte afirmatii.

Sa stii ca stiu cum e sa stea parintii toata ziua departe de copii si sa le trimita bani de pe unde is ei cu serviciul.
Dar, ceea ce se intampla prin scoli in acest moment este rodul intregii societati, din pacate. Cand parintii nu au timp, ar trebui sa aiba altii.. tragere de inima ... si tot asa.

Se intampla asta pentru ca nu suntem deloc uniti in a face bine. Nici noi astia mari pentru noi, dar nici noi astia mari pentru copiii nostri.
Imi pare rau s-o zic, da suntem niste ignoranti de prima clasa majoritatea dintre noi.

Dar am fost si in scoli in care elevul statea in banca lui si-si primea notele "alea bune" doar cu nitcaiva injuraturi printre dinti, in pauze, acasa in fata parintilor, sau in oricare alte parti, da nu zbierand in fata profesorilor sau dandu-le cate un pumn "dupa colt".
Si m-am minunat ca exista. Dar acolo parintele isi mai face timp sa mai treaca sa vada ce-i face odrasla, sau o mai suna din cand in cand pe diriginta. Si nici asa, copiii nu sunt cum ar dori parintii si profesorii pentru ca mai au si prieteni "mai moderni decat ei."


Cred ca ironiile nu-si au locul. Scuza-ma, dar daca tot is intr-o pasa ... ghici de care...

Concret, ce putem face? Ce am facut pana acum? Ce merge si ce nu merge?

Perfect de acord.

Am citit ce ati scris pana acum despre acest subiect si mi s-a intarit convingerea mea mai veche ca invatamantul nu e pentru toata lumea...Din pacate multi au ajuns profesori din intamplare,au cautat un loc de munca usor(asa pare la prima vedere!),sunt profesori "facuti" nu "nascuti" cum imi place mie sa spun.Atunci cand ai aceasta revolta asupra copiilor,cand nu poti sa faci nimic pentru a indrepta lucrurile in clasa ta,cand ii urasti pentru ca sunt prost crescuti si din alte motive...ca profesor ar trebui sa-ti pui intrebarea daca locul tau e acolo.Degeaba iti iubesti materia pe care o predai,esti bine pregatit in specialitatea ta daca nu ai si disponibilitatea sufleteasca necesara,invatamantul devine o nuca prea tare pentru tine.Nu vreau sa supar pe nimeni,acestea sunt parerile mele.Cati profesori se mai intereseaza de ce are elevul probleme,cati mai fac acele vizite la domiciliu sa-i cunoasca familia si necazurile,cati mai cauta in sufletul lui sa-i inteleaga revoltele?Imi mentin parerea ca elevii problema sunt asa deoarece fata de ei au gresit mult si des adultii...Au fost agresati moral si fizic de parinti si profesori,au fost nedreptatiti si si-au pierdut increderea in oameni.Pot fi ajutati doar atunci cand cineva reuseste sa le castige increderea.Vorbim de rai si drogati...De ce nu vorbim si de cei ce ajung la suicid din aceleasi motive cu cei ce injura si se drogheaza?In general copiii cauta modele in oamenii mari din viata lor.Noi suntem de cele mai multe ori modelele lor...Atunci cand vad ca nu ne pasa,ca ne intereseaza doar nota la matematica dar nu vedem ca el are probleme cu viata asta care nu e dreapta pentru nimeni ,se simt parasiti si tradati si atunci...isi baga picioarele in tot si gata!Asta e solutia cea mai usoara...Deci,din experienta mea de dascal si parinte(am 28 de ani la catedra),profesorul trebuie sa fie si mama si tata si confident si prieten.Este multa munca si mult stres...Cred ca sunt patetica dar cred tot ce spun!

, dascalita!

Nu cred ca esti deloc patetica, dimpotriva, mi-as dori sa iti impartasesca mai multi punctul de vedere. Si mai mult decat atat, sa se si comporte ca atare...