HanuAncutei.com - ARTA de a conversa!
Haine Dama designer roman

Bine ati venit ca musafir! ( Logare | Inregistrare )

> Rugaminte

Toate câte vă vor zice vouă, faceţi-le şi păziţi-le; dar după faptele lor nu faceţi, că ei zic, dar nu fac. [Matei 23:3]

Forumul Ecclesia este dedicat exclusiv crestinilor de diferite confesiuni. Ateii si personanele care critica aceasta religie sunt rugate sa foloseasca forumul de Religie si pe cel de Filosofie.
Va multumesc pentru intelegere. (Figaro)

2 Pagini V  < 1 2  
Reply to this topicStart new topic
> Vamile Vazduhului, Calea sufletului dupa moarte
TriRegnum
mesaj 18 Jan 2005, 01:59 PM
Mesaj #36


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.851
Inscris: 14 October 03
Forumist Nr.: 985



QUOTE
Eu mai am si alte descrieri, care nu au legatura cu aceasta carte, si care unele vami

seamana ca descriere, dar altele nu seamana.


Nu seamana pentru ca sunt inventate, si fiecare autor are alta viziune.

QUOTE
Dar nu stiu unde ai vazut tu ca se precizeaza ca diavolii aceia aveau Crucea la gat.
QUOTE
Ei se arătau îmbrăcaţi în odăjdii ca arhiereii, ţinând pungi cu bani în mâinile lor.

Alţi draci se arătau că dau bani la cei îmbrăcaţi ca Arhiereii.

Dar diavolii ii imitau pe acei arhierei pacatosi, de aceea se spune ca "se aratau imbracati

astfel".


Fiind imbracati ca Arhiereii, inseamna ca au odajdii arhieresti - cum e si specificat, iar

acestea contin multe Cruci, deci purtand odajdii inseamna ca aveau si Cruce.
Acolo spune ca "SE ARATAU" ceea ce inseamna ca nu era doar o imitatie, adica ei aratau exact

asa ca si preotii, si nu pareau sa fie ca arhiereii.

QUOTE
Nu prea inteleg eu unde este ideea eretica. Te rog, draga TriRegnum, daca ai bunavointa

si imi explici si mie unde ai gasit-o..


Este erezie sa afirmi ca un pacat nemarturisit la Spovada se iarta asa simplu prin rugaciune,

Isus spune clar "carora le veti ierta pacatele...", iar prin rugaciune se iarta numai pacatele

veniale (usoare, iar desfraul nu este un pacat venial).

QUOTE
Nu l-a marturisit poate ca nu a stiut ca este un pacat, sau poate l-a uitat. Desigur

este si varianta ca nu l-a marturisit desi stia ca era un pacat... dar ma indoiesc, caci cu

siguranta stia ca nu are scapare daca face una ca asta.


Crede-ma ca am experienta si stiu:
- nu poti sa nu stii ca desfranarea e un pacat.
- nu poti sa uiti un pacat de necuratie, mai ales cand traiesti ca un sfant (ex: Sf. Augustin

care toata viata a plans pentru necuratia lui si mereu o marturisea la Spovada).

QUOTE
Probabil tu consideri idee eretica faptul ca acel pacat a fost platit din darurile Sf.

Vasile.


Plata aceea poate fi doar aparent plata, asa ca sa inteleaga oamenii de pe pamant, probabil

acea plata este intr-adevar ispaire si nu mi se pare erezie.

QUOTE
ortodoxie aceasta nu este o idee eretica, pentru ca acele daruri, "care se aratau ca

banii de aur" (a nu se intelege mot a mot ca erau chiar bani de aur sau altfel de bunuri

materiale), erau din comorile adunate in Cer de Sf. Vasile.


Asa e si in catolicism, insa nu poti rascumpara un pacat de moarte cu fapte bune, ci numai

cele lesne-iertatoare. Si Sf. Maria in una din aparitile ei purta bijuterii de luminau mai

puternic decat aurul, iar Maica Sfanta a spus ca acele bijuterii sunt harurile care ni le

dobandeste de la Fiul ei, deci totul este metaforic.

QUOTE
Si in asta, zic eu consta marele "avantaj" al ortodoxiei, ca recunoaste ca un om poate

fi iertat de pacatele sale prin rugaciunile si faptele bune pe care le face alt om pentru

sufletul lui.


Daca un om pacatuieste si nu stie acest lucru, Biserica sa se roage pentru el si i se va

ierta, daca insa pacatuieste cu voie atunci sa fie mustrat de Biserica, iar daca nu lasa

pacatul, sa fie excomunicat. Nicaieri nu spune in Traditie si Scriptura ca un pacat mortal se

iarta cu post si rugaciune, e ca si cum am spune "nu ma spovedesc ca mi-e rusine, dar tin

post, citesc Ps.50, fac 100 de matanii pe zi si mi se iarta, ce-s fraier sa ma fac de ras la

popa?" - astfel sensul Sfantului Sacrament al Spovezii este diminuat, redus.

Da, sufletul unui raposat poate obtine mangaiere doar daca nu a avut neiertat prin Spovada un pacat de moarte care sa-l fi trimis in iad. Omul cu greseli care se afla in Purgator se purifica, iar rugaciunile, pomenile, Liturghiile il ajuta sa scape de suferinta vremelnica a Purgatorului, suferinta datorata ancorarii in spatiul pacatos pamantea, sufletul nu se poate "descotorosi" de spatiul pacatos al omenirii imediat, ci ramane un timp si in Purgator spre a fi curatit pe deplin, si astfel sa fie curat "ca pruncii" in fata lui Dumnezeu.

QUOTE
Probabil, pe masura ce diavolul ispiteste mai mult omenirea cu pacate, inventant tot felul de obiceiuri si apucaturi dracesti, se vor mai adauga si altele, daca cele noi nu vor putea fi cuprinse in cele deja existente.


Purgatorul,"temnita" cum e numita de Mantuitor sau "purificarea prin foc" cum ii spune Sf. A. Paul, nu mai poate fi modificat, el este si a fost pregatit pentru om si pentru ce va urma.

QUOTE
Aceste vami nu sunt povesti fantastice ale oamenilor, ci ele exista cu adevarat asa cum rezulta din descrierea foarte multor oameni care s-au intors din lumea de dincolo (au fost in moarte clinica si s-au revenit), sau, cu voia lui Dumnezeu, li s-a ingaduit descoperirea lor, ca in cazul Sf. Grigore.


Strabunicul meu a fost in moarte clinica si nu a vazut acele vami, a vazut cu totul altceva: un loc unde erau oamnei, rude decedate, era arid, unele aveau apa si mancare si altele nu aveau, unele se mangaiau altele nu (probabil o aluzie la faptele bune si pomenile de pe pamant oferite pentru raposati). Purgatorul si iadul a fost aratat de Dumnezeu multor sfinti catolici, descrierile sunt foarte asemanatoare:
- Iadul era vazut ca o prapastie mare ce era plina de foc, iar sufletele nenorocite cadeau asemeni fulgilor de nea care cad pe pamant iarna.
- Purgatorul era vazut, intocmai ca in viziunea din cartea "Martiriul Sf. Perpetua si Felicitas" scrisa in secolul II, un loc intunecos unde oamenii suflereau sete, foame, durere, dar unde mergeau ingerii lui Dumnezeu si scoteau sufletele spre a le duce in cer.

Go to the top of the page
 
+Quote Post
TriRegnum
mesaj 18 Jan 2005, 02:16 PM
Mesaj #37


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.851
Inscris: 14 October 03
Forumist Nr.: 985



Asemenea viziuni, cfoarte apropiate de cea descrisa, au avut si sfintii catolici si chiar simpli laici credinciosi.

Si eu am vazut-o pe Sf. Fecioara Maria, Maica Dumnezeului nostru si mama noastra Cereasca, in vis (imediat dupa rugaciunea de seara), dupa ce a murit bunica mea(m-am rugat pentru bunica mea), si am rugat-o sa imi spuna unde e sufletul bunicii, mi-a aratat-o intr-o gradina superba si mi-a spus ca e fericita.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Inorog
mesaj 18 Jan 2005, 03:25 PM
Mesaj #38


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.182
Inscris: 9 May 04
Forumist Nr.: 3.435



Cred ca au trecut aproape zece ani de cand, fiind intr-o vizita in strainatate, o cunostinta de-a mea m-a prezentat unui preot romano-catolic de acolo. Am discutat mai multe, printre altele si despre tema marei treceri. In opinia preotului, iadul ar fi locul in care ramai de unul singur.

Acuma, eu de multe ori m-am gandit. Cat de teribil este sa stai o vesnicie singur, fara ajutorul cuiva. Desigur ca vor incepe sa te roada faptele tale rele. Trebuie sa fie groaznic.

Cel mai bine este ca in momentul mortii sa ai ajutorul ingerilor, al Sfintei Fecioare si al Domnului Isus.


--------------------

A mai venit si-un inorog straveziu foarte speriat, foarte livid. Locuia intr-un viitor aramiu cu vedere la vid.
Nichita Stanescu
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Promo Contextual
mesaj 18 Jan 2005, 03:25 PM
Mesaj #


ContextuALL









Go to the top of the page
 
Quote Post
Clopotel
mesaj 18 Jan 2005, 04:50 PM
Mesaj #39


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Draga TriRegnum iti multumesc pentru precizari. Si tie draga Inorog pentru interventie.
QUOTE
Nu seamana pentru ca sunt inventate, si fiecare autor are alta viziune.

Ceva din sufletul meu imi spune ca nu sunt inventate, chiar si la un pahar de votca sau asa... de distractie ca sa sperie oamenii.
Eu cred ca nu seamana pentru ca fiecare om, in functie de sufletul lui, le percepe altfel. Nici lumea acesta, pamaneteasca, nu e perceputa de toti la fel. Unii oameni o percep ca fiind buna, altii ca fiind rea, altii ca fiind insuportabila.
Iar comportamentul prin acele vami, de asemenea poate fi perceput diferit in functie de suflet si de pacatele acestuia.
QUOTE
Este erezie sa afirmi ca un pacat nemarturisit la Spovada se iarta asa simplu prin rugaciune,
Cu aceasta sunt de acord si stiu ca asa este, dar in cazul Sf. Teodora, nu se precizeaza ce fel de desfranare a facut...poate doar cu gandul, poate ca ceva mai usor, si de aceea i-a fost iertat. Dar faptul ca a fost iertat, nu inseamna automat ca povestea e falsa.
QUOTE
Crede-ma ca am experienta si stiu:
- nu poti sa nu stii ca desfranarea e un pacat.
- nu poti sa uiti un pacat de necuratie, mai ales cand traiesti ca un sfant

Stiu draga TriRegnum, asa este, dar si cu gandul poti sa desfranezi si tot pacat este, dar la cate ganduri ai, si mai ales daca a trecut mult timp, cu siguranta le mai uiti, fara intentie. Este adevarat ca nu poti sa uiti o legatura sau o aventura cu cineva, dar eu sunt sigur ca nu despre asta e vorba in cazul de fata.
Din ce stiu eu, la spovedanie trebuie spuse si aceste ganduri necurate, uneori chiar si cu anumite detalii ca sa se vada gravitatea pacatului, dar poate, dupa cativa ani de nespovedire, este posibil sa-ti amintesti ca ti-a trecut acest gand prin cap?
De aceea si preotul se roaga sa ti se ierte si pacatele de care nu-ti aduci aminte. Dar desi se spune ca "toate cate o sa le iertati pe pamant vor fi iertate si in cer", este necesara si o mare constientizare a pacatului de catre om si o cainta sincera.
Ei bine aceasta cainta sincera, cu lacrimi si cu durere nu este chiar la indemana oricui...oricat ai vrea. De aceea zic eu, ca la moarte, in afara de Iisus, nu este nimeni fara de pacat, fie el si minor...Nici chiar Sf. Augustin, caci si el tot om a fost...
QUOTE

QUOTE
Probabil, pe masura ce diavolul ispiteste mai mult omenirea cu pacate, inventant tot felul de obiceiuri si apucaturi dracesti, se vor mai adauga si altele, daca cele noi nu vor putea fi cuprinse in cele deja existente. 

Purgatorul,"temnita" cum e numita de Mantuitor sau "purificarea prin foc" cum ii spune Sf. A. Paul, nu mai poate fi modificat, el este si a fost pregatit pentru om si pentru ce va urma.

Draga TriRegnum, in ortodoxie, purgatoriul sau iadul este vazut separat de aceste vami. Vamile sunt un fel de judecata, unde ti se ia la puricat fiecare fapta buna sau rea. In functie de rezultat esti trimis in Rai sau iad. Deci iadul este locul de pedeapsa, de plata a pacatelor, si nu vad nici eu cum s-ar putea modifica. Dar faptele pentru care poti fi trimis acolo se pot, caci diavolul sta destul de bine la capitolul imaginatie...
QUOTE
Strabunicul meu a fost in moarte clinica si nu a vazut acele vami, a vazut cu totul altceva:

Eu cred ca strabunicul tau nu a putut sa vada nici Raiul si nici iadul, si dupa cum spui nici chiar vamile, caci nu murise sau mai bine zis sufletul era inca intre cele doua lumi...in sfarsit... chiar si in aceasta situatie probabil alt om ar fi "vazut" altceva.
Dar daca tu ai spune cuiva ce a vazut bunicul tau, si acela iti va spune: nu cred
QUOTE
...pentru ca sunt inventate, si fiecare autor are alta viziune
, atunci tu ce ai spune?
Inorog
QUOTE
In opinia preotului, iadul ar fi locul in care ramai de unul singur.

Iata o alta viziune... putem spune oare ca ea este inventata doar pentru ca difera de cazurile pe care le-am auzit noi pana acum?




--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
TriRegnum
mesaj 18 Jan 2005, 07:14 PM
Mesaj #40


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.851
Inscris: 14 October 03
Forumist Nr.: 985



Clopotel -> ceea ce am uitat sa spun este ca si pacatele de moarte se pot ierta totusi daca omul in ultima clipa a vietii terestre face un act de cainta desavarsita (ii pare nespus de rau de pacatele savarsite, caci prin ele l-a suparat pe Dumnezeu), astfel va merge in Purgator (Vamile in varianta rasariteana) si va ispasii dublu.

QUOTE
Acuma, eu de multe ori m-am gandit. Cat de teribil este sa stai o vesnicie singur, fara ajutorul cuiva. Desigur ca vor incepe sa te roada faptele tale rele. Trebuie sa fie groaznic.


Acesta e focul iadului: singuratatea care te arde in toata fiinta, esti singur, mai ales ca simti lipsa lui Dumnezeu care doare cel mai tare.

QUOTE
Eu cred ca nu seamana pentru ca fiecare om, in functie de sufletul lui, le percepe altfel.


Este foarte posibil...insa eu imi mentin parerea nu se intampla exact ca in descriere, ci totul are loc la nivel spiritual, si nu asa lumesc cum e descris; desigur pentru intelegerea omului ele sunt povestite la un nivel mai scazut, la un nivel pe care omul sa il priceapa (iar in acest sens spun ca sunt "inventate" - in sensul ca fiecare e explicata altfel).

QUOTE
Cu aceasta sunt de acord si stiu ca asa este, dar in cazul Sf. Teodora, nu se precizeaza ce fel de desfranare a facut...poate doar cu gandul, poate ca ceva mai usor, si de aceea i-a fost iertat. Dar faptul ca a fost iertat, nu inseamna automat ca povestea e falsa.


Nu e vorba ca ar fi total falsa, ci putin ambigua/discutabila. Este posibilitatea ca Sf. Teodora sa nu fi fost crestina inainte sau sa nu il fi cunoscut indeajuns pe Dumnezeu, iar cum Isus i-a spus femeii desfranate "daca stiai nu pacatuiai", se aplica si la Sf. Teodora, daca ar fi stiut ca il vatama pe Dumnezeu cu siguranta nu ar fi pacatuit. (si aceata presupunere e ambigua, caci se bazeaza pe un text ambiguu)
Sau se poate sa fi fost un pacat savarsit cu gandul, iar daca e uitat la Spovada, acest Sacrament e totusi valid.
(Sf Teodora, de care povestesti, a fost cumva imparateasa care a restaurat cultul icoanelor si a trait o viata sfanta timp de 12 ani intr-o manastire?)

QUOTE
Din ce stiu eu, la spovedanie trebuie spuse si aceste ganduri necurate, uneori chiar si cu anumite detalii ca sa se vada gravitatea pacatului, dar poate, dupa cativa ani de nespovedire, este posibil sa-ti amintesti ca ti-a trecut acest gand prin cap?


Este posibil sa iti amintesti, in Biserica Catolica cei ce se spovedesc inainte se roaga fierbinte Duhului Sfant pentru a-si aduce aminte de toate pacatele, dupa care fac cercetarea constiintei intrebandu-se la fiecare porunca ce a gresit (in orice carte de rugaciuni sunt scrise intrebari cu pacatele corespunzatoare fiecarei porunci). Iar o Sfanta cu siguranta si-ar fi amintit, caci in Sfinti locuieste Duhul Sfant care impodobeste sufletul si nu doreste sa il lase cu nici o urma de pacat astfel ca acelasi Duh il va face pe Sfantul respectiv sa isi aminteasca toate greselile.

QUOTE
De aceea zic eu, ca la moarte, in afara de Iisus, nu este nimeni fara de pacat, fie el si minor...


Orice om are pacate, in afara de Sfanta Fecioara Maria care nu a avut nici un pacat, iar Isus fiind Dumnezeu cu atat mai mult.

QUOTE
Nici chiar Sf. Augustin, caci si el tot om a fost...


Sf. Augustin a avut multe pacate, s-a cait cand a devenit crestin, insa daca i-ai citi opera (mai ales Confesiunile) ai vedea viziunea lui "orice om are pacate, daca nu de moarte, lesne-iertatoare tot va avea".(cele veniale sunt imposibil de ocolit)

QUOTE
Draga TriRegnum, in ortodoxie, purgatoriul sau iadul este vazut separat de aceste vami.


Purgatorul nu este acelasi lucru cu iadul, iadul e locul unde omul isi primeste osanda vesnica si nu va mai iesi de acolo in veci; Purgatorul este locul unde sufletele isi primesc pedeapsa de ispasire, dupa care vor merge in Rai (Purgatorul are un singur sens, adica numai spre Rai).
Isus vorbeste de Purgator ca de o temnita, iar Ap. Paul ca de un foc purificator, iar despre iad se vorbeste ca este "ghena si focul vesnic".

QUOTE
Dar daca tu ai spune cuiva ce a vazut bunicul tau, si acela iti va spune: nu cred


Sincer nu as avea de ce sa ii povestesc, si chiar nu ma intereseaza daca crede sau nu, nici chiar eu nu cred, eu banuiesc ca e vorba de modificari chimice in creier si asa apar halucinatii, nimic mai mult.

QUOTE
Iata o alta viziune... putem spune oare ca ea este inventata doar pentru ca difera de cazurile pe care le-am auzit noi pana acum?


In nici un caz in iad oamenii stau spanzurati de limba sau vin dracii si sug la sanii femeilor ce au facut avort cum aparea intr-o carte ortodoxa. E de-a dreptul jenant sa crezi asemenea povesti. Iadul e chin, e absenta lui Dumnezeu care chinuie mai mult decat orice, absenta ce se traduce prin singuratate.
Sfintii Parinti vorbesc de o pedeapsa vesnica, insa nu cunoaste nimeni cum va fi aceasta, cel mai plauzibil este singuratatea, absenta lui Dumnezeu (acceptata de BOR, chiar teologii cu facultate admit acest lucru), insa povestile cu dracii care fierb in bitum topit oamenii au fost abandonate de mult.

Toate aceste povesti ce apar in ortodoxism cu privire la iad si vami sunt preluate din lumea greaca, pagana, antica unde la fel ca si Hercules sufletele vor fi osandite la pedepse pamantesti (speriati, spanzurati de limba, etc).
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gio19ro
mesaj 18 Jan 2005, 08:30 PM
Mesaj #41


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.656
Inscris: 6 March 03
Forumist Nr.: 21



gio19ro lasa comentariile de prisos, iar daca doresti sa pui o intrebare ai macar bunavointa sa o faci cu respect.

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 18 Jan 2005, 09:31 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gio19ro
mesaj 18 Jan 2005, 10:24 PM
Mesaj #42


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.656
Inscris: 6 March 03
Forumist Nr.: 21



edit

Acest topic a fost editat de gio19ro: 18 Jan 2005, 10:26 PM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
gio19ro
mesaj 18 Jan 2005, 10:27 PM
Mesaj #43


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.656
Inscris: 6 March 03
Forumist Nr.: 21



Inteleg ca era o intrebare prea dificila si ca nu se doreste a se da un raspuns.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 19 Jan 2005, 04:29 PM
Mesaj #44


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Draga Gio19ro eu nu am vazut intrebarea ta, asa ca te rog, daca e importanta sa o reformulezi astfel incat sa poata fi acceptata si sa putem raspunde la ea. Poate ca ai pus prea multa patima cand ai intrebat prima data...smile.gif

Draga TriRegnum,
QUOTE
(Sf Teodora, de care povestesti, a fost cumva imparateasa care a restaurat cultul icoanelor si a trait o viata sfanta timp de 12 ani intr-o manastire?)

Este adevarat ca sunt mai multe Sfinte Teodore smile.gif
Ce pot sa-ti spun acum despre cea de fata este ca a fost ucenica Sf. Vasile cel Nou care a trait in secolul al X-lea. O sa ma uit in cartea de unde am scris si o sa-ti spun mai multe.
QUOTE
Este posibil sa iti amintesti, in Biserica Catolica cei ce se spovedesc inainte se roaga fierbinte Duhului Sfant pentru a-si aduce aminte de toate pacatele, dupa care fac cercetarea constiintei intrebandu-se la fiecare porunca ce a gresit (in orice carte de rugaciuni sunt scrise intrebari cu pacatele corespunzatoare fiecarei porunci).

Si in Biserica Ortodoxa se fac rugaciuni inainte de spovedanie, chiar asa se numesc: Rugaciuni inainte de spovedanie.
Si totusi... tu ce vrei sa spui ... ca un om foarte evlavios, care s-a spovedit de fiecare data, care se chinuie din rasputeri sa spuna toate pacate, aceluia nu i-a ramas nici un pacat nespovedit 100%. Tu poti sa spui asta despre tine? Eu din pacate nu pot sa spun asta despre mine, cu mana pe inima sad.gif
Dar, acum imi trece prin minte urmatorul gand: daca noi am reusi o spovedanie desavarsita (adica toata faptele rele si cu cainta maxima), si conform: "Cate iertati pe pamant vor fi iertate si in cer", atunci ne vom gasi dupa ultima spovedanie curati ca lacrima... lucru cu care nimeni din cei vii nu se poate lauda...
QUOTE
Isus vorbeste de Purgator ca de o temnita, iar Ap. Paul ca de un foc purificator, iar despre iad se vorbeste ca este "ghena si focul vesnic".

Ma rog..., cu mila lui Dumnezeu, un suflet din iad, dupa ce si-a ispasit pedeapsa, poate sa ajunga in Rai...
Oricum "Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului, ci indreptarea lui.." iar acest lucru da o mare nadejde sufletului.... deci o cat de mica sansa exista...
QUOTE
Sincer nu as avea de ce sa ii povestesc, si chiar nu ma intereseaza daca crede sau nu, nici chiar eu nu cred, eu banuiesc ca e vorba de modificari chimice in creier si asa apar halucinatii, nimic mai mult.

Draga TriRegnum, chestia cu alchimia din creier, este intotdeauna replica ateilor care vor sa combata orice viziune si altele asemenea. In acest fel orice aparitie, orice prorocire poate fi trimisa la reactiile dintre neuroni... si am scapa de orice problema smile.gif Cum faci diferenta intre o viziune si alta? Cand una este alchimie si alta e de la Dumnezeu sau... de la necuratu...?
QUOTE
In nici un caz in iad oamenii stau spanzurati de limba sau vin dracii si sug la sanii femeilor ce au facut avort cum aparea intr-o carte ortodoxa. E de-a dreptul jenant sa crezi asemenea povesti. Iadul e chin, e absenta lui Dumnezeu care chinuie mai mult decat orice, absenta ce se traduce prin singuratate.

Daca avem in vedere ca fiecare "vede" altceva, oricat de fantastic ar parea, nu vad de ce as respinge prima idee si as accepta pe cea de-a doua, care poate sa fie cuprinsa in prima.
QUOTE
Toate aceste povesti ce apar in ortodoxism cu privire la iad si vami sunt preluate din lumea greaca, pagana, antica unde la fel ca si Hercules sufletele vor fi osandite la pedepse pamantesti (speriati, spanzurati de limba, etc).

Pai aici e problema, ca nu vorbim de Iliada Odiseea si Eneida, vorbim de ce "vede" tanti Veta sau nea Vasile, care habar nu au de lumea greaca... Poti tu sa le spui lor ca ceea cei ei au "vazut" de fapt nu au vazut?


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
TriRegnum
mesaj 19 Jan 2005, 04:56 PM
Mesaj #45


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.851
Inscris: 14 October 03
Forumist Nr.: 985



Omul care doreste sa se spovedeasca e ocrotit de Duhul Sfant, iar un Sfant al lui Dumnezeu cu atat mai mult, asa ca va spovedi orice pacat -> asta e calea spre sfintenie.

QUOTE
Ma rog..., cu mila lui Dumnezeu, un suflet din iad, dupa ce si-a ispasit pedeapsa, poate sa ajunga in Rai...


Sufletele din iad nu vor mai putea iesi niciodata de acolo, iadul e pedeapsa vesnica, iar Raiul e rasplata vesnica, daca un om din iad ajunge in Rai am putea sustine si reciproca. Nimeni nu sustine, din Sfintii Parinti si doctrina Bisericii primului mileniu, ca omul din iad poate fi mantuit. Omul se chinuie in Purgator, aproape ca in iad, insa in iad se chinuie vesnic. "Plecati de la mine blestematilor in focul cel vesnic pregatit diavolului si ingerilor lui" spune Isus, astfel ca iadul e vesnic la fel ca si pedeapsa iadului. (as dori sa vad cu argumente biblice si patristice cum sustin ortodocsii aceasta doctrina)

QUOTE
Oricum "Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului, ci indreptarea lui.." iar acest lucru da o mare nadejde sufletului.... deci o cat de mica sansa exista...


Acel citat e dat pentru cei vii, pentru cei morti nu mai e nici o sansa: daca au murit in stare de har sfintitor atunci vor merge in Purgator si apoi in Rai, daca insa au murit cu pacat de moarte se vor chinui vesnic. Omul e pacatos cat e pe pamant, cand moare si ajunge in iad e nenorocit, "mai bine nu s-ar fi nascut" cum Mantuitorul afirma despre Iuda Iscariotul.

QUOTE
Draga TriRegnum, chestia cu alchimia din creier, este intotdeauna replica ateilor care vor sa combata orice viziune si altele asemenea. In acest fel orice aparitie, orice prorocire poate fi trimisa la reactiile dintre neuroni... si am scapa de orice problema  Cum faci diferenta intre o viziune si alta? Cand una este alchimie si alta e de la Dumnezeu sau... de la necuratu...?


Eu nu ma pot lua dupa orice viziune, asadar Biserica are sarcina de a face ancheta si atunci se va stabili clar. Nu exclud nici chimia din creier si nici spiritualitatea, insa trebuie diferentiate foarte bine cand e vorba de viziuni. Viziunile de la Dumnezeu au un scop si un efect ce se observa imediat si e de durata.

QUOTE
Pai aici e problema, ca nu vorbim de Iliada Odiseea si Eneida, vorbim de ce "vede" tanti Veta sau nea Vasile, care habar nu au de lumea greaca... Poti tu sa le spui lor ca ceea cei ei au "vazut" de fapt nu au vazut?


smile.gif tanti Veta poate sa nici nu fi citit Odiseea si Iliada lui Homer, insa cu siguranta a auzit asemenea povesti prin traditia orala rasariteana (populara). Daca acele persoane ar fi trait izolate de aceste povesti ce circula prin viu grai atunci am fi putut fi tentati sa credem, insa asa nu.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 19 Jan 2005, 06:13 PM
Mesaj #46


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Draga TriRegnum,
Cu riscul de a deveni enervant... as dori sa insist asupra unor aspecte.
Precizare: eu nu am pretentia ca tot ce spun este exact viziunea Bisericii Ortodoxe. Este doar ce am inteles eu, cu mintea mea putina, pana acum...
QUOTE
Sufletele din iad nu vor mai putea iesi niciodata de acolo, iadul e pedeapsa vesnica, iar Raiul e rasplata vesnica, daca un om din iad ajunge in Rai am putea sustine si reciproca.

Adica reciproca inseamna din Rai in iad.... Odata eu nu inteleg de ce orice directie ar trebui sa aiba dublu sens... pot exista si sensuri unice, iar apoi sa ne amintim ca Satana a cazut din Rai in iad...adica s-a putut odata...
QUOTE
Omul care doreste sa se spovedeasca e ocrotit de Duhul Sfant, iar un Sfant al lui Dumnezeu cu atat mai mult, asa ca va spovedi orice pacat -> asta e calea spre sfintenie.

Si eu sustin asta, dar daca este sa continuam pe linia ta, la sfarsitul ultimei spovedanii ar trebui sa fim curatiti de pacate, caci noi le-am marturist cu cainta iar preotul ni le-a iertat, iar conform "Toate cate le iertati pe pamant vor fi iertate si in Cer...", - prin urmare iata-ne ingerasi... Oare chiar asa stau lucrurile?
QUOTE
"Plecati de la mine blestematilor in focul cel vesnic pregatit diavolului si ingerilor lui" spune Isus, astfel ca iadul e vesnic la fel ca si pedeapsa iadului.
Asa este, si eu stiu asta... dar se vorbeste despre vesnicia iadului si de a focului din el, aceasta nu inseamna ca tot ce ajunge acolo, acolo si ramane vesnic. Deci daca avem un cuptor si un foc, aceasta poate sa arda si 10 ani, dar daca vrei sa curatesti fierul il pui in acel cuptor doar un anumit timp (cateva ore), cat ar fi necesar, caci altfel, omul in viata nu ar mai avea nadejde. Ori toti oamenii trebuie sa aibe nadejde indiferent de pacatele lor. Adica dupa opinia ta, un om care a facut un pacat de moarte, el ajunge in iad indiferent ce ar mai face ulterior... lucru pe care Biserica nu il sustine.
QUOTE
Acel citat e dat pentru cei vii, pentru cei morti nu mai e nici o sansa:

Eu cu putina mea stiinta, cunosc ca si cei morti au sanse... Altfel de ce se mai fac slujbe de inmormantare, de ce ne rugam pentru sufletul lor? Totul este in zadar? In Biserica Ortodoxa exista pomelnice care se dau si se citesc pentru sufletul mortilor. Se fac pomeni etc. Daca nu ar mai avea nici o sansa sufletul celui raposat, atunci totul e in zadar. Eu nu cred asta...stiu ca nu este asa...
QUOTE
"mai bine nu s-ar fi nascut" cum Mantuitorul afirma despre Iuda Iscariotul.

Aici este o taina, zic eu. Dupa umila mea parere lucrurile ar sta cam asa: Iisus cunostea prea bine ca Iuda il va trada, a si spus asta, de asemenea stia ca si Petru se va lepada de el de 3 ori, chiar i-a spus asta. Prin urmare Iisus nu ii ura nici pe Iuda nici pe Petru. Dupa umila mea parere, Iuda a facut ceea ce a facut pentru a se indeplini un anumit plan divin. Iuda a fost unealta diavolului si pentru acest pacat, de a fi unealta diavolului a ajuns in iad. De vreme ce Iisus cunostea planul anterior si nu a facut nimic, adica a lasat planul sa continue, trag concluzia ca El nu putea fi suparat pe Iuda sau pe Petru.
Daca nu era Iuda, atunci cine indeplinea rolul lui Iuda in acel plan?
QUOTE
tanti Veta poate sa nici nu fi citit Odiseea si Iliada lui Homer, insa cu siguranta a auzit asemenea povesti prin traditia orala rasariteana (populara). Daca acele persoane ar fi trait izolate de aceste povesti ce circula prin viu grai atunci am fi putut fi tentati sa credem, insa asa nu.

rolleyes.gif Asta ce vrea sa insemne? Ca tanti Veta a visat doar urat de la trillerul care l-a vazut seara? In povestea ce am descris-o in urma cu vreo 3 posturi, femeia aceea tu zici ca a inventat totul? Dar daca nu a inventat? Cum poti sa fi sigur ca nu a inventat? A... poti sa ai o urma de indoiala ca ar fi adevarata, dar sa fi sigur ca nu e adevarata... e cam mult zic eu... pai asa... ajugem sa spunem ca nici Apocalipsa nu este adevarata...


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
TriRegnum
mesaj 19 Jan 2005, 07:13 PM
Mesaj #47


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.851
Inscris: 14 October 03
Forumist Nr.: 985



@Clopotel

Nu esti enervant deloc.
Acel lucru cu omul care poate fi scos din iad e valabil si la fel Biserica Ortodoxa spune ca un om din Rai poate ajunge in iad. Deci BOR sustine: la sfarsitul lumii dupa judecata universala, oamenii pot ajunge din Rai in iad sau invers, iar dupa moarte are loc judecata particulara si omul merge in Rai sau in iad si va astepta acolo judecata universala cand cei din Rai pot ajunge in iad si invers. Problema se pune in logica: Biserica Ortodoxa il canonizeaza pe X ca sfant si spune ca e in Rai (Stefan cel Mare de ex, caci a avut greseli de obste), oamenii il venereaza si la judecata universala va fi gasit poate osandit si va merge in iad, astfel ca prin ultima afirmatie este atacat insasi misterul sfintilor care conform Bibliei sunt cu Dumnezeu pe vecie si nu Il vor parasi vreodata. (aceasta e vbiziunea Bisericilor Ortodoxe, poti intreba pe oricine despre judecata universala)

QUOTE
Adica reciproca inseamna din Rai in iad.... Odata eu nu inteleg de ce orice directie ar trebui sa aiba dublu sens... pot exista si sensuri unice, iar apoi sa ne amintim ca Satana a cazut din Rai in iad...adica s-a putut odata...


Raiul in care locuia satana nu era asa cum va fi Raiul si cum este el acum, atunci era si pamantul in Rai.

QUOTE
Si eu sustin asta, dar daca este sa continuam pe linia ta, la sfarsitul ultimei spovedanii ar trebui sa fim curatiti de pacate, caci noi le-am marturist cu cainta iar preotul ni le-a iertat, iar conform "Toate cate le iertati pe pamant vor fi iertate si in Cer...", - prin urmare iata-ne ingerasi... Oare chiar asa stau lucrurile?


Exact asa stau lucrurile omul obtine dezlegatea totala de pacate, insa nu si de pedeapsa. Omul care se spovedeste bine de toate pacatele este dezlegat de acestea toate. Insa prin pacatele savarsite el s-a invrednicit de pedeapsa Purgatorului, asa cum Moise a pacatuit ca s-a indoit de Dumnezeu, desi apoi s-a cait si Dumnezeu l-a iertat, totusi pedeapsa a ramas si Moise nu a pasit niciodata in Tara Fagaduintei. Pacatul trebuie ispasit chiar daca a fost iertat si pentru asta exista Purgatorul.

QUOTE
Asa este, si eu stiu asta... dar se vorbeste despre vesnicia iadului si de a focului din el, aceasta nu inseamna ca tot ce ajunge acolo, acolo si ramane vesnic.


Focul iadului e vesnic asemeni si pedeapsa iadului, altfel nu ar fi fost numiti acei sarmani "blestemati" de catre Dumnezeu, ci probabil "sarmani".

QUOTE
Deci daca avem un cuptor si un foc, aceasta poate sa arda si 10 ani, dar daca vrei sa curatesti fierul il pui in acel cuptor doar un anumit timp (cateva ore), cat ar fi necesar, caci altfel, omul in viata nu ar mai avea nadejde.


Cu iadul, lucrurile nu stau asa. Despre ceea ce vorbeti tu este Purgatorul(sau vamile) si nu iadul. In viziunea mea este gresit rationamentul ca omul nu ar avea nici o nadejde daca exista focul iadului, ce ar fi ca toti sa pacatuiasca si sa mearga in iad si apoi in Rai dupa ce au stat ani de zile acolo; Raiul trebuie meritat prin fapte bune si prin cooperarea cu harul lui Dumnezeu. Omul are nadejde cat timp e in viata, si in acest timp trebuie sa faca fapte bune cat mai multe, sa se roage s.a.m.d, ca astfel sa nu mearga in "focul vesnic al iadului".
Degeaba ai nadejde daca esti un pacatos notoriu.(e un pacat impotriva Duhului Dfant sa spui lasa ca Dumnezeu e bun si ma iarta, iar daca merg in iad, sigur Dumnezeu in bunatatea lui ma va salva mai devreme sau mai tarziu de acolo)

QUOTE
dupa opinia ta, un om care a facut un pacat de moarte, el ajunge in iad indiferent ce ar mai face ulterior... lucru pe care Biserica nu il sustine.


Asa este si acest lucru e sustinut si de Biserica oficial si de Sfintii Parinti. Un om care a comis un pacat de moarte si nu s-a cait si nu se va cai pentru el va ajunge in iad, caci "a vatamat grav pe Dumnezeu" cum marii Doctori ai Bisericii sustineau. Un singur pacat de moarte te leaga de iad, degeaba desfaci toate lanturile daca o singura zala te tine legat de iad.
Asta e greseala mare in Biserica Ortodoxa: poti face pacate de moarte, caci daca faci fapte bune te vei mantui sigur. (Sf. Ciprian de Cartagina spunea "orcine a pacatuit sa marturiseasca pacatul sau cat timp este in lumea aceasta, si cat marturisirea lui este inca permisa" -> pacatul de moarte nemarturisit atrage iadul)

QUOTE
Eu cu putina mea stiinta, cunosc ca si cei morti au sanse...Altfel de ce se mai fac slujbe de inmormantare, de ce ne rugam pentru sufletul lor? Totul este in zadar? In Biserica Ortodoxa exista pomelnice care se dau si se citesc pentru sufletul mortilor. Se fac pomeni etc. Daca nu ar mai avea nici o sansa sufletul celui raposat, atunci totul e in zadar. Eu nu cred asta...stiu ca nu este asa...


Vad ca tu nu intelegi mai nimic din ce spun eu. Biserica a indemnat intotdeauna la rugaciunile pentru morti, caci mereu e speranta ca acel om nu e condamnat la iad, ci doar in Purgator si astfel i se va ierta pedeapsa de aceea se fac Liturghii pentru morti, pomeni, fapte bune etc. Singurii morti care au sanse sunt cei din Purgator (care s-au cait total de pacatele savarsite in momentul mortii, dar care nu au ajuns inca in Rai). Restul, adica cei din iad, sunt condamnati pe veci.

QUOTE
De vreme ce Iisus cunostea planul anterior si nu a facut nimic, adica a lasat planul sa continue, trag concluzia ca El nu putea fi suparat pe Iuda sau pe Petru.
Daca nu era Iuda, atunci cine indeplinea rolul lui Iuda in acel plan?


Isus e Dumnezeu, El e iubirea absotula si nu poate uri pe nimeni. Nu l-a urat pe Iuda si nu a fost suparat ca L-a tradat, insa Iuda a comis pacatul deznadejdei, impotriva Duhului Sfant care dupa spusele Mantuitorului nu se iarta niciodata, si acest pacat de moarte l-a condus direct la iad. (daca teologia "ortodoxa" privind faptul ca omul din iad ar ajunge in Rai sau ca omul cu pacate de moarte daca a facut si fapte bune se mantuieste ar fi fost aplicat cu siguranta si la Iuda care a avut si faptele lui bune). Mantuitorul cand a spus ca mai bine Iuda nu ar fi fost nascut se referea la pacatul de moarte pe care cel din urma avea sa il savarseasca si care l-a dus in iad (desi Biserica Catolica nu e pronuntata clar asupra acestui lucru, ca Iuda a ajuns in iad, cum nu se poate pronunta in cazul nimanui).

Iar Petru s-a cait ca s-a lepadat de Mantuitor, s-a cait pana la moarte, caci Traditia Sfanta ne informeaza ca pe fata acestuia cand era crucificat se puteau observa doua santuri pe obraji datorate lacrimilor de cainta ce le-a varsat toata viata (nu era zi de la Dumnezeu lasata sa nu planga pacatul sau). Si chiar daca a avut acest pacat, Isus tot l-a binecuvantat pe Petru ca primul Papa cu datoria universala in pastorirea Turmei Sale.

QUOTE
Asta ce vrea sa insemne? Ca tanti Veta a visat doar urat de la trillerul care l-a vazut seara? In povestea ce am descris-o in urma cu vreo 3 posturi, femeia aceea tu zici ca a inventat totul? Dar daca nu a inventat?


Nu am spus ca a inventat cum nu am spus nici ca nu a inventat. Insa am spus ca nu cred ca orice vis e inspiratie divina. Acea femeie a auzit multe povesti la viata ei de la cei din sat, de la parinti si acum ele se transpun si in astfel de viziuni.
(am vazut mai demult la TV un ortodox care a vazut intr-un ou pe Isus Pantocrator si preotul a spus ca e minune, stim ca si gainile au lipsa de calciu si coaja oualor se poate deforma, insa sa afirmam ca Dumnezeu face minuni prin fundul gainii e cam mult spus)

QUOTE
...ajugem sa spunem ca nici Apocalipsa nu este adevarata...


Apocalipsa a avut-o Sf. Ap. Ioan si nu orice baba de la tara wink.gif . In Cartea Apocalipsei nu scrie ca in iad sunt oameni spanzurati de limba, oameni carora dracii le smulg unghiile sau femei carora le sug dracii - astfel de idei sunt introduse in crestinismul rasairitean de traditia populara care are radacini in lumea antica pagana (hadesul unde cei urati de zei se chinuiau prin astfel de pedepse).




Go to the top of the page
 
+Quote Post
gio19ro
mesaj 20 Jan 2005, 12:46 AM
Mesaj #48


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 2.656
Inscris: 6 March 03
Forumist Nr.: 21



QUOTE (Clopotel @ 19 Jan 2005, 04:29 PM)
Draga Gio19ro eu nu am vazut intrebarea ta, asa ca te rog, daca e importanta sa o reformulezi astfel incat sa poata fi acceptata si sa putem raspunde la ea. Poate ca ai pus prea multa patima cand ai intrebat prima data...smile.gif


Daca Dumnezeu este etern atunci si legile dupa care guverneaza creatia sunt niste legi divine si eterne.

Biserica isi revendica exclusivitatea in cea ce priveste invataturile spirituale punand la zid pe toti cei ce au pareri ce contravin dogmelor ei, numindu-i "pacatosi sortiti pedepsei vesnice, eretici" etc.

Tri zice: Sfintii Parinti vorbesc de o pedeapsa vesnica, insa nu cunoaste nimeni cum va fi aceasta, cel mai plauzibil este singuratatea, absenta lui Dumnezeu (acceptata de BOR, chiar teologii cu facultate admit acest lucru), insa povestile cu dracii care fierb in bitum topit oamenii au fost abandonate de mult.

Pai de ce au fost abandonate de mult povestile cu dracii care fierb in bitum topit oamenii ? De ce isi schimba Biserica asa usor povestile, aceeasi Biserica ce isi reclama cu vehementa, agresivitate si intoleranta exclusivitatea in ceea ce priveste rolul de indrumator spiritual? Hmmmm?

Adica mai pe sleau, cand erau prosti popi, atunci cand sustineau acele povesti sau acum? Ori si atunci si acum? Pt ca doar prostie se poate numi aceasta intoleranta manifestata de reprezentantii Bisericii. Eu ma intreb cum pot fi tolerate pe net si date adrese din situri respectabile catre situri cu caracter defaimator la adresa altor religii ori chiar denominatiuni crestine, situri ce citeaza tot felul de pseudo sfinti ce vorbesc despre tot felul de pacate ce-i asteapta pe ce-i de o alta credinta sau denominatiune. Asta se cheama efectiv denigrare.

Vamile vazduhului au fost preluate de crestinism din traditiile antecrestine, putandu-se vorbi despre ele si din alte perspective, precum cea egipteana de exemplu. ori ce tibetana, Bardo Todol fiind o lucrare f celebra despre care au auzit si occidentalii. Mutarea subiectului in subforumul ecclesia face ca sa nu se poata discuta decat exclusiv din perspectiva dogmatici crestine, dogmatica cu nuante schimbatoare, dupa cum se schimba si vremurile. cand cu dracii ce-i fierb pe oameni in smoala cand cu o imagine de desert.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 20 Jan 2005, 10:57 AM
Mesaj #49


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Dragii mei,
Probabil ca intr-o zi doua o sa revin cu alte precizari...dupa o mica documentare pe problema...
Gio19ro,
QUOTE
Pai de ce au fost abandonate de mult povestile cu dracii care fierb in bitum topit oamenii ? De ce isi schimba Biserica asa usor povestile, aceeasi Biserica ce isi reclama cu vehementa, agresivitate si intoleranta exclusivitatea in ceea ce priveste rolul de indrumator spiritual? Hmmmm?

Ok... eu zic ca aici avem o intrebare interesanta...
Parerea mea este ca nu trebuie condamnata Biserica. Evident ca ea, Biserica, ca institutie, trebuie sa adopte o parere putin rigida si sceptica la orice poveste, caci nu e "diplomatic" sa-ti schimbi dogma de la an la an... Acest lucru este usor de inteles chiar si pentru mine.
Dar eu sustin ideea ca teoria este partea explicativa a practicii, a realitatii. Adica realitatea este cea care este, iar teoria incearca sa o descrie. Acum daca noi emitem o teorie care este cumva contrazisa de realitate, noi nu putem nega realitatea de dragul de a ne pastra teoria. Daca eu, sau tu, sau oricine, avem o viziune, (nu vis), atunci pot sa vina toti mitropolitii si papii din lumea asta sa-mi spuna ca eu nu am avut acea viziune de fapt, ca eu nu o sa-i cred, pentru ca eu stiu ce am vazut... Aceasta este realiatea: am vazut. Cum ar putea cineva sa ma contrazica ca nu am vazut. Aaaa... ca poate sa nu ma creada ... asta e altceva...
Cazuri de viziuni ca cele prezentate mai sus de mine in acele intamplari, numai din ce am eu si sunt cateva sute, si nu am motive sa cred ca toate acele persoane s-au vorbit ca sa ne induca pe noi in eroare. Daca doriti am sa va mai dau cateva astfel de cazuri ca sa va edificati. Deci daca teoria sustine ca X+Y = Z iar eu in practica constat ca X+Y = W, atunci de bun simt este sa=mi revizuiesc eu teoria, sau sa o ajustez, caci iata, este posibil sa fie un pic pe langa realitate.
Nu vreau sa zic ca ce spune Biserica ar fi fals, Doamne fereste, eu insa, zic ca ar trebui mai multa atentie in a judeca unele fapte. Nu pot sa spun ca: gata tanti Floarea e mincinoasa si eretica pentru ca sustine ca a avut o viziune cu niste draci care ardeau pe unii in cazane, caci Biserica contesta existenta acelor cazane. Eu asta zic: dar daca tanti Floarea cu adevarat a avut acea viziune, atunci eu ce fac? Ma fac ca nu pricep? Neg aceasta realitate de teama sa nu-mi strice teoria mea cum ca acele cazane nu exista? Ce e rau in a accepta si existenta acelor cazane? Aaaa... ca seamana cu teoria unor credinte pagane... si care e problema? O credinta pagana poate sa fie intr-adevar eretica si falsa, dar daca la un moment dat ea sustine ca oaia are 4 picioare eu trebuie sa neg ca oaia ar avea 4 picioare doar ca sa nu dau dreptate, sub nici o forma, unei credinte pagane care sustine asta?
Vedeti... eu de aceea zic ca sa nu combatem din start ceva doar pentru ca nu este egal 100% cu ce stim noi. Eu zic ca trebuie analizat...
Doamne ajuta!


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
TriRegnum
mesaj 20 Jan 2005, 11:01 AM
Mesaj #50


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.851
Inscris: 14 October 03
Forumist Nr.: 985



QUOTE
Pai de ce au fost abandonate de mult povestile cu dracii care fierb in bitum topit oamenii ? De ce isi schimba Biserica asa usor povestile, aceeasi Biserica ce isi reclama cu vehementa, agresivitate si intoleranta exclusivitatea in ceea ce priveste rolul de indrumator spiritual? Hmmmm?


Biserica Catolica nu a invatat niciodata despre draci ce fierb oamenii in smoala topita, ci a cautat sa ii invete pe oameni sa-L iubeasca pe Dumnezeu si astfel sa nu pacatuiasca si sa primeasca cat mai des Sfintele Sacramente care intaresc pe om, si pot spune ca nici Biserica Ortodoxa oficial nu a avut asemenea pareri, ele s-au nascut in popor si au fost acceptate usor si de cler pentru a-i speria pe credinciosi sa nu cada in pacat, ortodocsii de rand nu primeau Sfanta Impartasanie decat o data pe an(iar clerul o data pe luna) si cum poti sa te tii departe de pacat cand nu ai arma cea mai buna contra diavolului, adica pe Isus Cristos euharisticul.

QUOTE
Eu ma intreb cum pot fi tolerate pe net si date adrese din situri respectabile catre situri cu caracter defaimator la adresa altor religii ori chiar denominatiuni crestine, situri ce citeaza tot felul de pseudo sfinti ce vorbesc despre tot felul de pacate ce-i asteapta pe ce-i de o alta credinta sau denominatiune. Asta se cheama efectiv denigrare.


Se canta la Liturghia romano-catolica "unde e iubire, acolo-i Dumnezeu, acolo e rabdare, e pace si iertare", acele site-uri sunt pline de ura, si vedem ca in cuvintele acelor clerici sta ura ca pe un tron maret, asa ne putem da seama usor ca nu sunt preotii lui Isus Cristos si aceia nu fac parte din Biserica Sa. Isus a spus "dupa roadele lor ii veti cunoaste" si "nu oricine imi zice Doamne, Doamne va intra in Imparatia Cerurilor" si ca "vor veni lupi imbracati in oaie" care cauta sa piarda sufletele sale, acele site-uri se incadreaza perfect in citatele Mantuitorului, iar cine le accepta face parte din aceiasi categorie. (sunt insa bucuros ca nici un site catolic de pe net nu este asa, ci e plin de iubire la adresa tuturor oamenilor)
gio19ro am vazut o multime de astfel de site-uri si m-au lasat indiferent, cauta sa fii si tu indiferent la ele, eu am stiut mereu ca fac parte din unica si adevarata Mireasa a lui Cristos si nu m-am temut si nu ma voi teme niciodata de nimic.

QUOTE
Vamile vazduhului au fost preluate de crestinism din traditiile antecrestine, putandu-se vorbi despre ele si din alte perspective, precum cea egipteana de exemplu. ori ce tibetana, Bardo Todol fiind o lucrare f celebra despre care au auzit si occidentalii. Mutarea subiectului in subforumul ecclesia face ca sa nu se poata discuta decat exclusiv din perspectiva dogmatici crestine, dogmatica cu nuante schimbatoare, dupa cum se schimba si vremurile. cand cu dracii ce-i fierb pe oameni in smoala cand cu o imagine de desert.


Vorbim aici din perspectiva crestina, insa ar fi bine venit ca tu sa deschizi un topic separat, pe Universul Credintei, unde, desigur poti prelua citate de aici (cu conditia sa mentionezi autorul si sa le dai un QUOTE), si sa vorbim si de aspectul necrestin al acestora, eventual cum vedeau moartea diferite popoare pagane dinainte de crestinism.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
mărăcine
mesaj 20 Jan 2005, 11:06 AM
Mesaj #51


Vornic
****

Grup: Membri
Mesaje: 433
Inscris: 19 September 04
Din: campul ars de soare
Forumist Nr.: 4.510



Draga gio, tot atat de mult pe cat este de dorit ca oricare organizatie religioasa sa nu incerce sa-si aroge exclusivitatea in probleme spirituale, este si ca toti cei ce manifesta interes fata de spiritualitate, sa caute sa devina mai toleranti, asa cum cred ca ti-ar prinde bine si tie. wink.gif

Mi se pare putin probabil ca Purgatoriul sau vamile vazduhului sa fi fost preluate din traditii antecrestine, mai degraba au fost percepute aceleasi lucruri, dar simbolizate diferit, in functie de specificul fiecarei culturi. In cultura egipteana, de pilda - asa cum ai amintit si tu -, zeul lumii de jos, Anubis, cantarea inima omului dupa moarte, si, daca aceasta era atat de usoara precum pana lui Ma'at, zeita dreptatii si adevarului, atunci omul avea parte de o existenta "cereasca" alaturi de Osiris, altfel zeul Ammit ii devora inima, provocandu-i sufletului suferinta.

user posted image

Mie mutarea subiectului mi se pare oportuna, dat fiind ca el a fost conceput mai putin ca o dezbatere, cat ca o prezentare a viziunii Sf. Teodora despre vamile vazduhului.

Editat: TriRegnum, uite ca ti-am raspuns chiar fara a-ti citi mesajul (sper sa-mi fie ingaduita aceasta scurta referire la viziunea egipteana). Nu stiu daca deschiderea unui subiect separat isi are rostul, nu e esential sa facem un astfel de index al credintelor diverselor religii despre viata de dupa moarte.

Acest topic a fost editat de mărăcine: 20 Jan 2005, 11:15 AM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
TriRegnum
mesaj 20 Jan 2005, 11:17 AM
Mesaj #52


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.851
Inscris: 14 October 03
Forumist Nr.: 985



Pentru Clopotel si ceilalti: tanti Floarea a vazut Vamile, asa cum si tanti Maria din Austria a vazut Purgatorul, viziunile sunt diferite, insa exprima acelasi lucru: suferinta celor morti. Sunt de parere ca fiecare om le percepe diferit, ceea ce nu e diferit este esenta care inseamna suferinta sufletului pentru pacatele savarsite.
Cum maracine spune: sunt simbolizate diferit, doar ca exterior.
Existenta sufletului dupa moarte exista si in crestinism in Traditia Sfanta, insa nu e exprimata exact experienta sufletului in acel spatiu spiritual.

EDITAT MODERATOR TriRegnum: voi permite aici o dezbatere, cu acordul lui Clopotel, din mai multe viziuni, ca astfel sa nu mai fie nevoie de mutarea subiectului. (sunt sigur ca Mihai o sa inteleaga)

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 20 Jan 2005, 11:19 AM
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 20 Jan 2005, 11:32 AM
Mesaj #53


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



QUOTE
EDITAT MODERATOR TriRegnum: voi permite aici o dezbatere, cu acordul lui Clopotel, din mai multe viziuni, ca astfel sa nu mai fie nevoie de mutarea subiectului. (sunt sigur ca Mihai o sa inteleaga)

Draga TriRegnum,
Cunosti prea bine ca eu nu o sa ma opun niciodata vreunei pareri, chiar si daca este putin pe langa subiect (nu este cazul aici), numai sa fie de buna credinta, adica sa vina din sufletul celui ce o emite, si nu din ganduri necurate.
Prin urmare, chiar ii rog pe cei ce pot sa spuna mai multe sa nu aibe retineri, chiar le multumesc anticipat wub.gif


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
TriRegnum
mesaj 20 Jan 2005, 11:41 AM
Mesaj #54


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.851
Inscris: 14 October 03
Forumist Nr.: 985



Clopotel daca te va deranja ceva pe viitor le vreun raspuns aici la Vamile Vazduhului, sa imi comunici si eu voi eidta numaidecat.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
user
mesaj 24 Jan 2005, 03:07 AM
Mesaj #55


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 24
Inscris: 17 May 04
Forumist Nr.: 3.536



de ce mai este nevoie de religie ? de Biserica ? de preoti ? ca organizare, ok, inteleg. dar daca singuri ati spus ca ideile pozitive si bune se regasesc in mai toate religiile (orientate spre pozitiv) si ca reprezentarile sunt pur simbolice si tin de interpretare, nu este de ajuns sa ne rugam noi la Dumnezeu, nu este de ajuns sa o facem singuri si oriunde, sau intre noi dar fara atatea religii si simbolizari ?
Go to the top of the page
 
+Quote Post
TriRegnum
mesaj 24 Jan 2005, 10:05 AM
Mesaj #56


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.851
Inscris: 14 October 03
Forumist Nr.: 985



user
Ca moderator al Forumului Ecclesia, te invit mai intai sa te prezinti in cadrul rubricii "Sa ne prezentam" unde sa spui carei Biserici apartii

QUOTE
de ce mai este nevoie de religie ? de Biserica ? de preoti ? ca organizare, ok, inteleg. dar daca singuri ati spus ca ideile pozitive si bune se regasesc in mai toate religiile (orientate spre pozitiv) si ca reprezentarile sunt pur simbolice si tin de interpretare, nu este de ajuns sa ne rugam noi la Dumnezeu, nu este de ajuns sa o facem singuri si oriunde, sau intre noi dar fara atatea religii si simbolizari ?


Desi regulamentul spune ca pentru a participa aici trebuie mai intai sa urmezi cele scrise cu rosu mai sus, iti voi raspunde totusi:
1. Avem nevoie de religie pentru a-L cunoaste pe Dumnezeu mai bine, in religia crestina EL s-a revelat in totalitate.
2. Avem nevoie de Biserica pentru ca ea a fost oranduita/infiintata de Dumnezeu Isus Cristos, si Biserica Lui este unica cale de mantuire care nu da gres, numai in Biserica lui Cristos te poti bucura de Dumnezeu pe deplin, anticipand astfel fericirea vesnica la care suntem chemati cu totii.
3. Avem nevoie de preoti pentru ca ei au fost oranduiti din vointa lui Dumnezeu spre a-I aduce inchinare, in Biserica Crestina ei sunt hirotonisiti prin succesiune apostolica pastrand harul Duhului Sfant si actionand in persoana lui Cristos intocmai ca Apostolii Acestuia.
4. Biserica este pe langa Mireasa lui Cristos prin care oamenii obtin mantuire, o comunitate de oameni si are nevoie de o organizare sociala (daca la aceasta te referi).
5. Cain si Abel nu aveau o religie, totusi ei cunosteau ce e bine si ce e rau (Cain a stiut ca face ceva rau cand l-a omorat pe fratele sau si nu avea scris decalogul), asa si cu necrestinii, insa ei nu au Legea lui Dumnezeu revelata in totalitate, iar rugaciunile lor nu sunt bine-primite de Dumnezeu, nu Ii aduc multumire deplina.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
bishop
mesaj 31 Jan 2005, 08:07 PM
Mesaj #57


Cronicar
****

Grup: Moderator
Mesaje: 460
Inscris: 28 November 04
Forumist Nr.: 5.003



Buna ziua, am postat -conform regulamentului- pe topicul "sa ne prezentam", sper ca pot adresa cateva intrebari:

@ clopotel : imi face impresia ca descrierea vamilor vazduhului este din cartea preotului Nicolae Mandita ? Si daca da, de unde sunt sursele acestuia ? E posibil sa ma insel.
Daca exista vama a 23-a a fumatului, atunci...de ce nu a 25-a vama a drogurilor ?

@ Tri Regnum : [off-topic] intrebari/nelamuriri referitoare la unele pasaje din NT si alte carti din Biblie daca si unde le pot adresa.

Multumesc.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
TriRegnum
mesaj 31 Jan 2005, 10:12 PM
Mesaj #58


Domnitor
******

Grup: Membri
Mesaje: 1.851
Inscris: 14 October 03
Forumist Nr.: 985



QUOTE
@ Tri Regnum : [off-topic] intrebari/nelamuriri referitoare la unele pasaje din NT si alte carti din Biblie daca si unde le pot adresa.


Poti sa deschizi un topic pe Ecclesia sau Universul Credintei sa dai citatele si ti se va raspunde, probabil voi interveni si eu, depinde cat liber timp am, intr-o saptamana nu voi mai fi la Han pentru o vreme, voi intra mult mai rar ca de obicei.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Clopotel
mesaj 1 Feb 2005, 12:58 PM
Mesaj #59


Umil servitor la Han
******

Grup: Moderator
Mesaje: 4.051
Inscris: 2 December 03
Forumist Nr.: 1.345



Draga Bishop,
QUOTE
@ clopotel : imi face impresia ca descrierea vamilor vazduhului este din cartea preotului Nicolae Mandita ? Si daca da, de unde sunt sursele acestuia ? E posibil sa ma insel.
Daca exista vama a 23-a a fumatului, atunci...de ce nu a 25-a vama a drogurilor ?

Da este din cartea lui Nicodim Mandita, iar el povestete dupa Sf. Grigorie..
S-a spus ca initial au fost 20 vami, dar deoarece necuratu nu sta cu mainile in san, si cauta ca aduca noi pacate in care sa cada oamenii, iata ca au mai gasit destule.. cu siguranta ca si cei ce se drogheaza vor da socoteala...


--------------------
Gandurile Mele nu sunt ca gandurile voastre si caile Mele ca ale voastre, zice Domnul.
Si cat de departe sunt cerurile de la pamant, asa de departe sunt judecatile Mele de judecatile voastre si cugetele Mele de cugetele voastre.

(Isaia 55:8.9)


Ortodoxia - Calea intru Hristos - pe pagina 1 indexarea tematica a subiectelor pt. o usoara urmarire...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Alexandrule
mesaj 11 Feb 2005, 07:48 PM
Mesaj #60


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 12
Inscris: 29 January 05
Forumist Nr.: 5.577



m-am gandit sa postez unele din cuvintele parintelui nostru Arsenie Boca despre vamile vazduhului,
judecata si iad in speranta ca vor fi folositoare celor ce le citesc.


VAMESII VAZDUHULUI
Cand a sunat ceasul iesirii din lume, sufletul se retrage din trup si se
aduna inspre cap. De aceea, pentru cei ce au dus o viata duhovniceasca intensa,
li se insenineaza fata cu o lumina neobisnuita. La multi dintre sfintii
nevoitori ai pustiei, in vremea iesirii sufletului le straluceau fetele ca
soarele. Sufletul e o faptura spirituala care nu are ingradirea pe care o are
trupul si nici nu-i stau in cale piedicile trupului. In vremea aceea o
constiinta impacata rasfrange o fata senina, pe cand o constiinta tulburata
rasfrange o fata ingrozita.
De aceea Inteleptul da sfatul:

1. "Adu-ti aminte de Ziditorul tau, in zilele tineretii tale, inainte sa vina
zilele de restriste...
5. ...fiindca omul merge la locasul sau de veci...
6. (Adu-ti aminte de Ziditorul tau) mai-nainte ca sa se rupa funia de
argint...
7. Si ca pulberea sa se intoarca in pamant, precum a fost, iar sufletul sa se
intoarca la Dumnezeu, Care l-a dat."

Desfacerea sufletului de trup se face in vreme de trei zile pamantesti,
incepand de la momentul pe care-l numim noi moarte. Slujba inmormantarii
corespunde cu dezlegarea deplina a sufletului de trup.
Sa urmarim, asadar, calatoria sufeltului dezlegat de trup. La iesirea din
cortul pamantesc, sufletul trece in lumea asemenea cu el, a fapturilor nevazute,
fie cu ingerii buni, daca a fost bun, fie cu ingerii cazuti, daca faptele lui au
fost rele. De unde pe pamant erau ceasuri, zile si ani, dincolo e un vesnic
"astazi", o vesnicie luminoasa pentru sufletul care a dobandit sfintenia, sau o
vesnicie intunecoasa, neagra vesnicie, pentru sufletul care a iubit
stricaciunea.
Acum da sufletul de datoria cunoasterii.
Daca sufeltul n-a ajuns, sau n-a vrut sa ajunga pe pamant la desavarsita
cunostinta de sine insusi, el trebuie neaparat, ca fiinta spirituala, sa se
cunoasca dincolo de mormant. Sufletul trebuie sa-si dea seama de ceea ce si-a
castigat; trebuie sa-si recunoasca si sa-si pronunte judecata, inainte de a-l
judeca Dumnezeu.
Pe pamant avea ajutorul Harului dumnezeiesc din Sfintele taine, care-l ajuta
sa se cunoasca si sa-si judece purtarea. Dincolo nu se mai poate cunoaste pe
sine insusi prin propria libertate, caci misiunea de-a descoperi sufletului
starea de stricaciune o au ingerii cazuti. Demonii, stapanii raului pe pamant,
au sa-i dea acum pe fata toate faptele sale rele, pe care sufletul si le va
recunoaste si se va teme cumplit. Prin recunoasterea aceasta va preveni judecata
lui Dumnezeu, cea asupra sa. Deci toate greselile marturisite la duhovnic, cu
inima infranta si smerita si pentru care sufletul si-a facut canonul, nu se mai
afla ca piedica in cale, la trecerea printre cumplitii vamesi ai vazduhului,
caci puterea lui Dumnezeu le-a sters pe acestea din cartile lor. La aceasta
infricosata cercetare a sufletului sta de fata si ingerul pazitor, care
insoteste sufletul toata calatoria aceasta.
Vamile cunostintei sunt pentru sufletele de mijloc, care mai vad fata lui
Dumnezeu, chiar daca vor fi osandite. Vrajmasii lui Dumnezeu, ateii, care se
innebunesc, zicand cu ura ca nu este Dumnezeu, nu mai trec prin vami, ei fiind
cu totul fiii pierzarii. Sufletul acestora il trag cu sila mare o droaie de
diavoli si osanditul suflet n-are nici macar mangaierea sa vada de departe fata
ingerului pazitor, daca necredinciosul acela era dintre cei botezati.
Precum nu se apropie ingerii buni de sufletul ce s-a dat pierzarii, asa nu se
apropie ingerii rai de sufletele sfintilor care, intr-o stare de contemplatie,
se suie la Dumnezeu ca un suvoi de foc. Acum, sufletul se inchina lui Dumnezeu,
Tatal sau, nu prin credinta, ci prin vedere. Cei curati cu inima vor vedea pe
Dumnezeu - asta-i fericirea.
Cunostinta trebuie sa fie deplina, pentru stadiul in care se afla sufletul
acum. De aceea e condus de inger sa vada Raiul, fericirea dreptilor, rasplata
faptelor bune, dar mai ales e condus sa-si vada faptele sale bune pe care le-a
facut, sau pe care le-ar fi putut face, dar nu le-a facut. Acum va pricepe
sufletul ce inzestrare ii daduse Tatal, si ce putea sa faca, iar din acestea,
cat a facut. Acum cunoaste care-i era masura data lui de Dumnezeu si cat a
implinit-o el.
Iar ca la a noua zi pamanteasca (a sasea zi de la ingroparea trupului)
sufletul se reintoarce la Dumnezeu si I se inchina. Pe pamant, Biserica face
rugaciune a noua zi pentru cel ce s-a mutat. Cunoscutii si rudeniile de pe
pamant, in obstea Bisericii fiind, ridica rugaciune catre Dumnezeu si iubire
catre fratele lor, ca sa fie randuit in ceata dreptilor, cu ingerii buni.
De la aceasta, a doua inchinare a sufletului, din porunca lui Dumnezeu,
sufletul merge sa vada si iadul, suferintele pacatosilor, scrasnirea dintilor,
focul cel vesnic, intunericul cel mai de dinafara, unde e plangerea deznadejdii
ultime.
Dincolo nu e timp, ca la noi, ci vesnicia. Totusi calatoria asta a sufletului
prin iad, tine ca la 30 de zile pamantesti. In vremea aceea sufletul cunoaste cu
de-amanuntul plata pacatului, urmarile relelor pe care le-a facut el. Daca s-a
pocait de ele, se va teme mai putin; daca nu se pocaise de ele si-l prinsese
moartea intr-insele, ingrozirea lui va fi cumplita. Acum isi cunoaste "locul"
dupa dreptate, in care are sa se munceasca si tremura de frica.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Alexandrule
mesaj 11 Feb 2005, 07:50 PM
Mesaj #61


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 12
Inscris: 29 January 05
Forumist Nr.: 5.577



JUDECATA PARTICULARA A SUFLETULUI
Dupa vederea iadului, sufletul se intoarce pentru a treia oara sa se inchine
Domnului. Acum e lamurit. A vazut binele si raul. Acum nu mai vorbeste, ca pe
pamant, ca nu este Rai si Iad. Acum nu mai zice, ca hotul fata minte: "Nu cred
ca este temnita!" Si fiindca nu crezi, urmeaza ca nu exista? Dar daca exista,
ce te faci? Daca crezi ca este iad si - sa zicem, prin absurd, ca nu este - n-ai
pierdut nimic. Dar daca este? Te-ai pierdut pe tine insuti, ai pierdut totul!
Iata de ce ne spun Parintii noua pamantenilor, ca de aceea ne targuim noi cu
credinta, fiindca n-am vazut nici Raiul, nici Iadul. Parca pricepem intrucatva
ravna propovaduirii lui Pavel Apostolul, care a fost rapit in Rai: cu asta avea
evidenta absoluta a imparatiei spiritului, de care era mai sigur decat de toata
existenta celor vazute; acesta era zorul unei nemaiintalnite apostolii.
In imparatia nevazuta a duhurilor, la a patruzecea zi pamanteana, are loc o
mare hotarare asupra sufletului, care s-a lamurit in asa de scurta vreme, cat nu
se lamurise in zeci de ani de zile de viata pamanteana.
Biserica pe pamant se roaga lui Dumnezeu a treia oara, pentru sufletul
care-si asteapta judecata Imparatului lumii. Stapanul vietii are in mana cheile
mortii si ale iadului. Deci, daca sufletul, in viata pamanteana, a fost ostas
bun al Imparatului Hristos, intra in obstea sfintilor, a ingerilor buni,
bucurandu-se de toate ostenelile si suferintele ce le-a indurat bucuros pentru
Hristos pe pamant. Daca insa n-a trait pentru Hristos, ci pentru sine si pentru
toate amagirile lumii acesteia, petrecerea lui va fi cu diavolii, in "locul" de
munca.
Deci judecata particulara, adica a fiecarui suflet indeosebi, iese a
patruzecea zi de la mutarea sufletului din cortul lui de lut. Hotararea pe care
o da Dumnezeu asupra sufletului de-a petrece in Imparatia luminii, sau a se
osandi in imparatia chinuitilor, e o hotarare provizorie, si tine pana la
judecata cea de obste, judecata de pe urma. Aceea e definitiva si fara de
sfarsit.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Alexandrule
mesaj 11 Feb 2005, 07:52 PM
Mesaj #62


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 12
Inscris: 29 January 05
Forumist Nr.: 5.577



O DESCRIERE A IADULUI
Intai o descriere teologica. In imparatia lui Dumnezeu nu intra nimic
necurat. Deci ne putem inchipui ce putini sunt aceia care raman in Imparatie,
inca de la judecata particulara, pentru vesnicia nesfarsita.
Si toti ceilalti?
- Toti ceilalti, desi credinciosi, dar daca nu s-au curatit prin pocainta de
pacatele lor, de mandria lor, de slava desarta si celelalte, trec in lumea
nevazuta, asa-zicand in stare de boala, dar n-au pierdut putinta de-a ajunge
odata si ei in obstea bisericii lui Hristos.
Dar pana atunci?
- Pana atunci sufera in iad. Caci in iad sunt mai multe feluri de osanditi.
Unii pentru vecii vecilor, altii pana la judecata de pe urma, cand ii scoate
Biserica luptatoare de pe pamant, prin rugaciune si milostenie.
Aici, in viata pamanteana, vrei sa te pocaiesti, poti sa o faci. E o fapta a
libertatii vointei. Dincolo, nu mai e libertatea vointei. Cei ce in viata
trupeasca au robit pacatului, cu voia erau robi inca de aici, si de aici si-au
pierdut libertatea vointei. Deci in ce stare de libertate i-a surprins moartea,
in aceea vor petrece, cat le va hotara Dumnezeu.
Sufletul a plecat din viata aceasta cu indemnare la pocainta? Indemnarea
aceasta i se socoteste ca buna desi, pentru ca n-a desavarsit-o, are sa petreaca
in iad; dar in iad nu poate sa continuie pocainta - nemaiavand libertatea
vointei - ci suferinta lui e socotita de Dumnezeu si candva, odata, cand
Dumnezeu stie, e iertat si el. Pocainta nu si-o poate savarsi sufletul in iad si
pentru motivul ca acolo nu mai lucreaza Harul lui Dumnezeu. Deci, daca cineva ar
fi scos din iad, aceasta se datoreste ostenelii rudeniilor si rugaciunilor
Bisericii luptatoare, pe care socotindu-le Dumnezeu ca pe-o fapta a iubirii de
oameni, care trece dincolo de hotarele mormantului, va implini cu ele ceea ce
lipsea din pocainta sufletului osandit. Fara libertate si fara Har, nici o
suferinta nu plateste nimic, cu atat mai putin suferinta din iad. Suferinta
aceea, desi foarte mare, nu rodeste nici o nadejde de pe urma ei. Dar
libertatea, iubirea si Harul celor de pe pamant pot indupleca pe Dumnezeu sa
scoata din munca sufletul ce n-a ajuuns la sfintenie deplina. Caci, precum nimic
necurat nu intra in Imparatia lui Dumnezeu, asa nimic bun, oricat de putin ar
fi, nu ramane in iad pentru totdeauna, subantelegandu-se prin acest bun si
rugaciunile Bisericii. Iubirea a coborat pe Dumnezeu in trup, iubirea a sfaramat
portile iadului, iubirea "scoate din moarte si nu te lasa sa te pogori in
intuneric". E vorba de-o iubire aratata prin fapte. De aceeea zicem ca iubirea
n-are marginile omului, nici spatiul, nici timpul; nu piere niciodata, e
puternica, incat strabate dincolo de mormant si ajunge pe cel iubit; strapunge
iadul care nu-i poate sta impotriva si strabate cerul. Iubirea e insusirea lui
Dumnezeu, prin care a creat lumea vazuta si nevazuta, si toata faptura care-L
cunoaste de Tata e strabatuta de iubire. Daca am starui cum trebuie in iubirea
aceasta fara margini, s-ar rasfrange si in noi obarsia noastra divina, chipul si
asemanarea fiilor cu Tatal, am avea si noi multime de insusiri dumnezeiesti,
prin Har nu prin natura, in primul rand n-am fi asa de marginiti intr-o multime
de privinte.
Iata ce rost are imbunatatirea celor vii, nu numai pentru folosul mantuirii
lor personale, ci si pentru izbavirea celor din inchisoare, care au plecat din
viata pamanteasca cu pocainta inceputa dar neispravita.
Cu adevarat, iubirea e calea cea mai scurta si mai presus de orice cale, spre
desavarsire; printr-insa avem inlauntrul nostru Imparatia Cerurilor.

***

Trupul traieste, daca e locuit de suflet; iar sufletul traieste, daca e
locuit de Dumnezeu. Asadar, sunt oameni care au intr-insii suflete vii, si sunt
oameni care au suflete moarte. Moartea trupului este despartirea sa de suflet;
iar moartea sufletului e despartirea lui de Dumnezeu. Astfel, un trup viu poate
fi locuit de un suflet viu sau de un suflet mort.
Starea sufletului dincolo de mormant este continuarea starii sale pamantesti,
fie de viata, fie de moarte. Cel ce a inviat in sufletul sau cunostinta si
iubirea lui Dumnezeu, cata vreme era pe pamant, acela a inviat pentru vesnicie;
iar cel ce a omorat acestea in sufletul sau si moartea l-a prins in acestea,
acela a murit pentru vesnicie. Acela a omorat Imparatia lui Dumnezeu dinlauntrul
sau si a inlocuit-o cu imparatia chinurilor vesnice, in care a intrat inca din
viata pamanteasca.
Trupul nu are o consistenta sau temei in sine insusi, ci
dainuieste in temeiul sufletului, al acestei fapturi spirituale, nemuritoare, de
obarsie divina. Iar ceea ce da sufletului pecetea de fiinta spirituala e
functiunea constiintei de sine insusi, in relatie cu Dumnezeu, Tatal sau, si cu
toate cate decurg din rudenia aceasta. Acestei fiinte spirituale i s-a dat
trupul ca o unealta, nu ca un tovaras. Iar daca un om oarecare nu asculta de
constiinta, ci de animalitate, se intampla ca glasul constiintei tot mai slab se
aude, mintea tot mai mult se intuneca, si asa, faptele trupului pun pecetea lor
intunecoasa pe suflet. Sufletul, cu negrija lui, se face el o unealta a
trupului.
Sufletul, amagit e convetuirea cu animalitatea trupului, are sa poarte
chinurile rasturnarii rolurilor de indata dupa despartirea sa din robia uneltei
sale.
Intr-un cuvant de mai-nainte s-a vazut ca orice fapta trupeasca a fost mai
intai o fapta sufleteasca. O cadere in desfrau e mai intai o cadere in spirit.
In spirit e inclinarea si caderea. Iar aceasta e de la convietuirea cu trupul in
care s-a retras ispititorul si-l munceste cu pofte. Dar ispititorul nu poate
face nimic fara consimtirea spiritului. Aceasta consimtire insa innegreste sau
spurca fata sufletului; il face din ce in ce mai manjit de poftele impotriva
firii. Iar cu trecerea vremii, trupul slabeste si se satura de pofte, pe cand
sufletul, fiind nemuritor, naravindu-se cu ele, cauta sa le implineasca, chiar
daca trupul nu mai e in stare sa le faca. Sunt patimi trupesti care inrauresc
sufletul si sunt patimi sufletesti care se rasfrang asupra trupului. Slava
desarta, mandria, orgoliul, viclenia, parerea de sine si altele asemenea, se vad
de departe in tinuta de dinafara a trupului. Aceasta spurcare a obrazului,
sufletul are sa o plateasca de pe urma consimtirii cu patimile iscate de vrajmas
contra firii, print-un chin de nedescris. Totusi incerc.
Deci, in cazul cand trupul si-a robit stapanul, cand petele animalitatii s-au
intiparit pe faptura nemuritoare a sufletului, cand sufletul s-a aprins de
dorintele trupului, aceste pofte, toate, insotesc sufletul, si-l aprind mereu,
zorindu-l sa le implineasca in fapta, chiar daca nu mai are unealta trupeasca,
precum o avea in viata pamanteasca. Sufletul, in viata pamanteasca, nu avea o
corvoada asa de grea de purtat cu poftele, pentru ca ele, implinite cu trupul,
ii dadeau sufletului iluzia stingerii lor si deci, multumirea odihnei. Dar de
indata dupa incetarea trupului, poftele, stropii acestia de noroi improscati din
trup pe suflet, starnesc in sufletul desfacut de trup, o vapaie de pofte, care-l
muncesc cel putin tot atata, cat l-ar chinui setea pana la moarte, pe unul care
ar trece Sahara si n-ar gasi apa.
Sufletul, izgonit din trup de moartea acestuia, are sa se chinuiasca in felul
fiecarei patimi, care l-a ros in viata pamanteasca.
Orice intoarcere a vointei, deci orice fapta, dincolo e cu neputinta. Deci
usor putem pricepe ca fiecare patima pe care a iubit-o sufletul, namaiavand cum
sa se implineasca, se starneste mereu, creste mereu si-l chinuieste pe clipa ce
trece cu o tot mai aprinsa vapaie. Sufletul, desi chinuit de zadarnicia vapaii,
nu mai are libertatea vointei de-a scapa de muncirea aceasta, cum o avea pe
pamant. Daca n-a vrut sa scape de pofta cata vreme putea s-o faca, acum, trecand
vremea, a ajuns sa nu mai poata voi una ca aceea, ci culege silit roadele amare
ale robiei cu voia. Chinuirea poftelor ce cresc - si, pe masura ce cresc, maresc
chinuirea - nu are nici o izbavire, de vreme ce sufletul e nemuritor si nu se
poate ucide pe cine, ca sa nu mai simta vapaia care-l arde cu o iutime din ce in
ce mai mare. Un iubitor de argint, un lacom de avere, un lacom de mancare, un
betiv, un desfranat, nu scapa de tirania poftelor sale, ci acestea il chinuiesc
fara de sfarsit si se maresc pe masura ce nu pot fi satisfacute - lipsind
trupul, iar constiinta ii striga mereu osanda lui Dumnezeu si zadarnicia
suferintei sale. Invidiosul, trufasul, iubitorul de sine, sunt rosi de ura
asupra oamenilor, asupra sufletelor pe care nu le cunosc si asupra lui Dumnezeu.
Ura creste mereu si le macina mintea, zvarlindu-i intr-o nebunie furioasa, dar
desavarsit neputincioasa. Iar chinul cel mai mare tocmai acesta este, ca
rautatea se vede pe sine marindu-se in desert si zvarcolindu-se, in neputinta
de-a mai face ceva. Toata isprava e muncirea neincetata, pana la nebunia
absoluta a sufletului. Sufletul arde ca intr-o mare de foc. Constiinta ii
vesteste neincetat pedeapsa lui Dumnezeu, ii arata sufletele dreptilor in Rai -
ceea ce ii mareste suferintele - dar nu vede pe cei ce se muncesc ca si el in
vapaia acelorasi pofte; vede insa chipurile fioroase ale demonilor, care
intetesc vapaia care-i arde.
Precum in viata pamanteana, lucra Harul asupra celor ce se sfinteau si sporea
in ei iubirea, iar la dezlegarea lor din trup, ramanand in Imparatia Harului,
acesta sporeste, desavarsind in ei iubirea; asa prin contrast, in starea de iad
a constiintei, in imparatia fara de Har, lucreaza demonii asupra sufletelor
chinuite si sporesc in ele ura. Ura aceasta care nu poate face nimic,
zvarcolirea neputintei furioase, ura demonilor care chinuiesc sufletele si vad
ca nu ispravesc nimic, ura aceasta arde, ura aceasta infernala e focul nestins,
care nu lumineaza nimic. Sufletele acelea, care s-au amagit de poftele lumii, de
slava desarta si de trufia vietii, inselate de iubirea de sine care le-a
povatuit la toate poftele, iata-le inecandu-se in ura care le arde si care s-a
intarit peste ele ca o mare imparatie a raului. In aceasta imparatie infernala
i-a dus iubirea de sine, primul pui al diavolului si tata a toata amagirea.
Intr-o asa imparatie au sa sufere toti cei ce n-au scos cu desavarsire
iubirea de sine din launtrul lor, ci au mangaiat-o cu toate placerile, si i-a
surprins moartea inca nepregatiti la minte si necuratiti la inima. Au plecat cu
nadejde, le ramane nadejdea. Si daca se va afla cineva dintre rudenii sau
urmasi, ca sa implineasca pentru ei faptele iubirii, cu acestea acopar multime
de pacate si-i scot din moarte. Iar daca Dumnezeu nu pune nimanui in gand sa
implineasca mila si pocainta pentru ei, e semnul ca nu are planul sa-i scoata
din munca.

***

Pentru cei ce vor fi scosi din munca se roaga si Biserica luptatoare de pe
pamant si mijloceste catre Dumnezeu si Biserica biruitoare din Ceruri. Obstea
Sfintilor in frunte cu Maica Domnului mijloceste cu mare osardie luminarea
noastra a pamantenilor, ca mult mai usoara ne este noua izbavirea de munci pana
ce suntem in viata pamanteana, decat dupa moarte cand vom fi lepadati de la
nunta Fiului de Imparat, legati de maini si de picioare, adica fara libertatea
vointei de-a ne mai putea schimba si fara putinta de-a mai lucra ceva pentru
pocainta noastra, de vreme ce puterile sufletului sunt legate.
Pana la judecata din urma - cum zice Sfantul Nichita - "lumea de sus fiind
inca nedesavarsita, asteapta plinirea, asteapta intoarcerea celor dintai nascuti
ai lui Israil, care vad pe Dumnezeu. Caci lumea de sus se desavarseste
implinindu-se prin cei ce alearga spre cunostinta lui Dumnezeu. Si, odata
desavarsita, hotaraste sfarsiturile lumii de jos, a credinciosilor si a
necredinciosilor."
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Alexandrule
mesaj 11 Feb 2005, 07:58 PM
Mesaj #63


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 12
Inscris: 29 January 05
Forumist Nr.: 5.577



PENTRU O GRESEALA VREMELNICA, O PEDEAPSA VESNICA?
Intrebarea aceasta zvacneste aproape in toate mintile. Intr-adevar, pentru ca
n-ai fost milostiv cu saracii, fratii mai mici ai lui Dumnezeu, pentru ca nu
le-ai dat sa manance, nu i-ai imbracat, nu i-ai primit cand erau straini, nu
i-ai cercetat cand erau in temnita, numai pentru atata vina, facuta intr-o viata
scurta, se poate ca Dumnezeu sa te dea focului si diavolilor sa te munceasca in
vecii vecilor?
Ce taina ar putea raspunde si la intrebarea aceasta?
Totusi este raspuns:
Cel flamand si insetat, gol, strain si bolnav si, peste toate acestea, in
temnita, in intelesul tainic, nu mai sunt saracii, ci Mantuitorul Iisus Hristos
Insusi, pe Care noi il avem in noi, in fiecare, de la Botez.
Daca in vremea vietii, in vremea mintii depline nu ne intoarcem de la cele
dinafara si vremelnice la cele dinlauntru si vesnice, la faptura noastra cea
nascuta de la Dumnezeu, la Hristos Cel ce petrece in adancul profund, dar
apropiat al fiecarui om; daca nu vom cauta darul nasterii noastre celei din Duh
Sfant, atunci Hristos Iisus se afla in noi: flamand si insetat, gol, strain si
bolnav de durerea intunecarii noastre, si pe deasupra, intr-o temnita in care
misuna viermii patimilor si serpii rautatilor.

"Se poate sa nu cunoasteti ca Hristos Iisus este in voi? Afara numai daca nu
sunteti crestini netrebnici", zice Sf. Pavel, asprindu-se catre Corinteni.

Iata se face lumina...
Adica noi, fiecare din noi, ori stim, ori nu stim, ori credem, ori nu credem,
purtam pe Hristos Iisus si pe Duhul cel Sfant in temelia fapturii noastre celei
duhovnicesti. Hristos Iisus cel cu Cruce, este asadar piatra unghiulara, temelia
zidirii noastre celei duhovnicesti. Aceasta e adevarat pentru toti cei botezati.
Cand insa, "din inmultirea faradelegii, dragostea de Dumnezeu a multora se va
raci", cand "grija acestei lumi si inselaciunea avutiei (materialismul), inabusa
cuvantul lui Dumnezeu si-l face neroditor", atunci credinta se va stinge, si
atunci se vor arata cei nebotezati care nu vor mai avea de temelie pe Hristos si
nici temelia in Hristos. Pricepem de aici, ca in aceeasi situatie a
nebotezatilor sunt toti sectarii care se leapada de primul si singurul Botez, de
vreme ce: "Este un Domn, o credinta si un Botez". Deci botezul al doilea e
lepadarea de primul si singurul Botez. Vai de zilele si vesnicia lor. Iata prin
urmare un raspuns descoperit.
Acum stim pe Cel ce flamanzeste si inseteaza dupa noi, acum stim pe Cine
tinem in temnita pe viata, daca nu cumva ne-am lepadat de El cu voia noastra,
sau cu inselaciunea diavolului, si asa Il rastingnim zi si noapte, cat traim.

Sfantul Pavel ne invata:

"Nimeni nu poate pune alta temelie, decat cea odata pusa, care este Iisus
Hristos. Iar pe aceasta temelie, care ce zideste: aur, argint, pietre scumpe,
lemne, fan sau trestie: lucrul fiecaruia se va face cunoscut; il va da pe
fata ziua Domnului. Pentru ca aceasta zi se descopera prin foc, si ce fel
este lucrul fiecaruia: focul insusi va cerca-o. Daca lucrul lui, pe care l-a
cladit, va ramane, plata va lua; daca lucrul lui va arde, va fi pagubas de
plata, dar el se va mantui, insa asa, ca prin foc."

E limpede. Fata de Hristos din noi si din Duhul Sau cel Sfant, temelia si
viata noastra cea dupa Dumnezeu, putem avea in vremea vietii noastre pamantesti
una din cele doua atitudini: fie tradarea lui Iuda, fie iubirea lui Ioan. De la
acestea se decide soarta noastra in vecii vecilor. Daca am trai anii lui
Matusalem tot asa am face.
Prin urmare: "Nu este nedreptate la Dumnezeu", cand ne da o plata vesnica
pentru o mica decizie.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Alexandrule
mesaj 11 Feb 2005, 07:59 PM
Mesaj #64


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 12
Inscris: 29 January 05
Forumist Nr.: 5.577



CHEMAREA LA INVIERE
Tainele lui Dumnezeu glasuiesc inainte:

"Amin, Amin, graiesc voua, cine asculta cuvantul Meu, si crede in Cel ce M-a
trimis pe Mine, are viata vesnica si la judecata nu va veni, ci s-a mutat din
moarte la viata".

Hotareste-te suflete al lui Dumnezeu pentru cuvantul Tatalui tau!
Cand a trimis Mantuitorul pe cei doisprezece ucenici, deprinzandu-i la
propovaduirea Imparatiei Cerurilor, printre alte porunci, le-a dat si pe aceasta:

"Inviati pe cei morti".

Porunca aceasta o avem si noi preotii, urmasii Sfintilor Apostoli, ucenicii
de azi ai Domnului. Insa, nu pentru trupuri i-a fost grija Domnului, ci pentru
sufletele moarte, pentru oamenii carora le merge numele ca-s vii dar, netraind
invatatura crestina, sunt morti.
A gasi in tine pe Hristos, Cel cu Cruce, temelia ta dumnezeiasca, si a cladi
pe ea viata ta, a dezvolta viata lui Hristos in viata ta, asta e invierea ta din
morti, inainte de invierea cea de obste.

"Fericit si sfant este cel care are parte de invierea cea dintai. Peste
acesta moartea cea de-a doua, nu are putere."
"Amin, Amin, graiesc voua, ca vine ceasul, si acum este, cand mortii vor auzi
glasul Fiului lui Dumnezeu si care vor auzi vor invia."

Aci e vorba de mortii acestia, carora li se pare, dupa nume, ca-s vii. E
vorba de o inviere indeosebi, nu de invierea cea de obste, cand vor invia si
trupurile, de aceea zice:

"CARE vor auzi, vor invia".

Caci glasul Fiului lui Dumnezeu, este glasul Care, prin preotii Bisericii,
ucenicii si trimisii Sai din toate vremile, cheama mortii la inviere.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Alexandrule
mesaj 11 Feb 2005, 08:28 PM
Mesaj #65


Musteriu
*

Grup: Musterii
Mesaje: 12
Inscris: 29 January 05
Forumist Nr.: 5.577



In legatura cu impartasania as vrea sa pomenesc de raspunsul Sfantului Serafim de Sarov
unei vaduve inspaimantate de faptul ca sotul ei s-a intamplat sa moara neimpartasit:

"Nu te mai necaji in legatura cu aceasta, bucuria mea, eu nu cred ca doar pentru acest
lucru sufletul sau se va pierde. Numai Dumnezeu poate sa judece pe cine va rasplati
sau pe cine va pedepsi si in ce mod. Si mai departe adaoga: Aceasta se intampla cateodata -
aici, in aceasta lume, oamenii iau Sfanta Impartasanie; dar, dupa judecatile Domnului ei raman
neimpartasiti. Un altul poate dori sa se impartaseasca, dar dorinta sa ramane neimplinita, independent
de vointa sa. Unui astfel de om Sfanta Impartasanie ii poate fi daruita in chip nevazut, printr-un inger
al lui Dumnezeu"
Go to the top of the page
 
+Quote Post

2 Pagini V  < 1 2
Reply to this topicStart new topic

 



RSS Versiune Text-Only Data este acum: 29 March 2024 - 06:42 AM
Ceaiuri Medicinale Haine Dama Designer Roman