Faptul ca tu nu intelegi logica in ce spune actionmedia nu inseamna ca acea logica nu exista... ar putea fi o problema cu capacitatea ta de intelegere. Iar a spune din start ca ce nu intelegi tu este o ABERATIE e asemanator cu ce faceau comunistii (sub care probabil ai crescut si care te-au inspirat) in legatura cu religiile. Ei nu intelegeau, religiile "n-aveau nici o logica" si, deci, le catalogau drept aberatii... opiul popoarelor. Poti fi mandru! Ai ajuns un produs fidel al acestei mentalitati. [offtopic]Ai fost pionier? [/offtopic]

Demonstreaza ca este lipsit de logica altfel pot sa spun si eu acelasi lucru depsre o afirmatie de a ta:

Cum poti spune ca "lipsa credintei" este o credinta?
Ateismul nu este o credinta, prin urmare nu presupune un anumit mod de gandire si nici o opinie coerenta. La fel cum nici credinta nu presupune un anumit mod de gandire, pentru ca daca ar presupune un mod de gandire. Religia da, credinta nu presupune un mod de gandire.

Cred ca aici substantivul "credinta" nu era articulat, ca altfel nu ar fi mai spus ceva mai devreme ca

Amblele sisteme - ateismul si religia - presupun un mod de explicare a lumii si fenomenelor inconjuratoare. Religia sau convingerile de natura religioasa (exista oameni care cred in divinitate fara sa creada intr-o anumita religie) presupun o explicatie bazata pe supranatural, in timp ce din sistemul de gandire al ateismului supranaturalul este eliminat.

Ateismul si religia nu pot exista in afara gandirii in general, adica nu poate exista un "ateism inconstient" sau o "religie inconstienta". Astfel un nou nascut nu poate fi nici ateu si nici religios pentru simplul fapt ca nu gandeste inca. Si nu gandeste pentru ca aparatul sau conceptual nu este inca format.

"Ateismul inconstient" este egal cu monitorul ateu al lui Catalin, adica reprezinta o... opinie pe care nu o poti lua in considerare.

Acest topic a fost editat de Figaro: 11 Jan 2005, 03:45 PM

Nu este adevarat. Diferitele religii si unele forme de ateism presupun un mod de explicare a lumii si fenomenelor.

Pentru ca asa zici tu? sau de ce?

Incapacitatea ta de a lua in considerare opiniile celorlalti a fost dintotdeauna problema cea mai mare pe care potentialii interlocutori o intalnesc in cadrul discutiilor cu tine! Oricum, recunoasterea problemei este primul pas spre vindecare. Iti urez succes!

Catalin, nu exista om care sa nu-si caute un mod de explicare al lumii si al fenomenelor. De ce crezi ca un copil pune o tona de intrabari pe minut? Nu cumva pentru ca incearca sa gaseasca o explicatie?

Orice sistem de gandire - propriu sau comun - presupune o explicatie. Orice forma de ateism are o explicatie pentru lumea inconjuratoare. Diferenta ar fi ca aceasta explicatie nu e una supranaturala.

======================================================

La monitorul ateu ce sa mai zic? Daca te uiti in urma ai sa vezi ca si Cociuba a sesizat anomalia si a amendat-o categoric. Iar Cociuba nu prea are treaba cu relgiia.

Figaro,
Te rog sa-mi raspunzi la intrebarile din postul asta, pe care probabil nu l-ai observat.

Nu cred ca am avut timp, ca e o vanzoleala pe aici ca intr-o gara.

Te rog sa-mi arati despre ce este vorba. Multumesc.

Este adevarat ca orice om cauta sa isi explice lumea. Este fals ca orice sistem cauta sa explice lumea.

Am observat ce a zis Cociuba. Si-a dat si el cu parerea ca si mine. Macar el a dovedit bun-simt si nu a vorbit de ABERATII asa cum ai facut tu. Pe mine nu ma deranjeaza schimbul de idei si nu ma sperie nici parerile contrare celor pe care le am eu. Insa tu, care consideri ca ma poti speria cu parerile lui Cociuba, sau Marky sau mai stiu eu cine... stiu si eu ce sa mai zic?

Acest topic a fost editat de Catalin: 11 Jan 2005, 04:02 PM

Era o chestiune simpla: tu spui ca

Altfel spus, ateismul nu poate apare decat dupa aparitia unei forme de religiozitate sau a unei credinte religioase, ca reactie la aceasta, din moment ce nu are sens sa vorbesti despre respingerea a ceva ce nu a fost inca formulat, indiferent de gradul de evolutie a gandirii umane sau de gradul de complexitate a vietii sociale.
Daca in istoria umana la un moment dat au aparut primele credinte, tot ce a existat inainte nu poate fi numit ateism pentru ca nimeni nu avea ce sa respinga.

Cand ma refer la un sistem de gandire nu am in vedere o doctrina - religioasa sau stiintifica - ci la capacitatea oricarui om normal de a prelua date din mediul inconjurator si de a construi cu ele un sistem de valor, explicatii, opinii etc. cu care sa se raporteze la lumea inconjuratoare.

Orice om constient, fara o problema psihica, prezinta un sistem de gandire. Acest sistem poate fi propriu sau comun, dar nu este necesar sa devina si o doctrina. Un sistem de gandire si o doctrina sunt doua notiuni separate.

Un om nu poate trai in afara unui sistem de gandire - produsul gandirii este tocmai un sistem de gandire - insa poate trai fara o doctrina. Asta e adevarat. Ateismul si religia presupun sisteme de gandire - sunt produse ale gandirii - insa nu presupun si o doctrina.

Dar ateismul nu satisface aceasta conditie. Conform definitiei tale (ciudate, recunosc), ateismul nu este si nu presupune un sistem de gandire. Si atunci, de ce mai discutam de astfel de sisteme de gandire?

catalin

vad ca am ajuns un fel de bau-bau...

daca as urmari inca o data rationamentul lui actionmedia as fi convins ,caci daca se considera ca ateismul implica lipsa totala a oricarei credinte in puteri supranaturale atunci are dreptate caci exista in preistorie o durata lunga de timp in care nu apar manifestari religioase...
dar daca analizam ateismul din punctul meu de vedere,care la necredinta in puteri supranaturale adauga si o anumita doza de cunoastere a mediului in care traim ,atunci credinta a existat inainte...,caci nu mi se pare (mie) ateism doar faptul de a nu crede in puteri supranaturale...

Catalin, pentru fenomenul numit "ploaie" pot exista doua explicatii: una naturala si alta supranaturala. Ateismul presupune o explicatie naturala. Si cum ateismul nu se poate compune doar dintr-o singura explicatie, atunci ateismul formeaza un sistem de explicatii - adica un sistem de gandire - din care lipseste supranaturalul.

Cociuba, ai dreptate, dar cine sa te asculte? Baietii au opiniile lor.

Acest topic a fost editat de Figaro: 11 Jan 2005, 04:45 PM

Nu, unele forme de ateism propun(!), nu presupun o explicatie naturala.

Editat: si, in plus, pot exista mai multe explicatii; atit naturale cat si supranaturale.

Si cum prima afirmatie era falsa, a doua care rezulta din ea e si ea falsa.

Acest topic a fost editat de Catalin: 11 Jan 2005, 04:54 PM

Sistemul personal de gandire al unui ateu presupune explicatii si convigeri luate din diferite sisteme. Sistemul de gandire a lui actionmedia are numeroase explicatii prin care el percepe lumea inconjuratoare, insa nici una in aceste explicatii nu include SUPRANATURALUL.

Vezi, combate ce spune si cociuba. S-ar putea sa aiba dreptate.

Mi se pare corect si logic.

De acord.

Si ce daca?

Ok, esti de acord. Nu inteleg.

Treaba sta cam asa: ateismul si religia nu presupun obligatoriu o doctrina. Ca exista si oameni care adopta o doctrina - o reliegie, sau materialismul dialectic in cazul anumitor atei - e o alta problema, inda intre aceste extreme exista o varietate de opinii. Exista oameni care cred in supranatural, in Dumnezeu, dar care nu sunt interesati. Exista chiar credinciosi care nu isi practica religia si nici nu o neaga. Exista acolo, nu ii deranjeaza.

========================================================

Inseamna ca sistemul lui de gandire este unul ateu.

Am fost de acord cu afirmatia "Sistemul personal de gandire al unui ateu presupune explicatii si convigeri luate din diferite sisteme.". Ce nu intelegi?

Sunt de acord si cu asta. Acum spune care e relevanta!

O fi... daca am inteles bine, "sistem de gandire ateu" inseamna "capacitatea oricarui om normal de a prelua date din mediul inconjurator si de a construi cu ele un sistem de valor, explicatii, opinii etc. atee".

Ok, si?

Deci ateismul si religia sunt sisteme de gandire. Atentie, nu ma refer la doctrine! De acord?

La cum ai definit mai sus "sistem de gandire", nu, nu sunt de acord. Revino asupra acelei definitii!

pacat ca nu mai e actionmedia pe aici, oricum asta e o intrebare pentru el:
am definit ateismul ca necredinta in puteri supranaturale, deci nunumai dumnezeu ci si necredinta in orice tip de personificare a naturi,antropomorfism,sau credinta in strabuni sau intr-o alta viata, deci tu crezi ca nu au existat acest tip de credinte la inceputul preistoriei?
dupa cum am mai spus eu cred ca religia , cel putin in fazele incipiente sa bazat pe frica, frica de fulgere, de ploi, de animale salbatice etc,deci mi se pare absolut imposibil ca in preistorie sa nu fi existat credinta in supranatural..., eu vad ateismul adevarat si nu doar cel de fatada ca existand doar odata cu dezvoltarea stiintei

La inceput nu a fost nimic. Prin urmare, nimicul este dominant in ecuatia primordiala. Ipso factum nici nu putea fi ceva, asa cum reiese din titulatura. Treptat, prin evolutie s-a ajuns la un sistem etatizat, aparte, mergand catre structurile intalnibile astazi in majoritatea societatilor umane din sec. xxi. Fireste, sistemul democratic din prezent nu este cea mai buna forma de guvernare, ci una mai buna decat precedentele. Ce a fost mai intai: unu sau doi? Mai intai a fost zero. Numai bine.

Minerval, din cate stiu eu, zero a fost definit (conceptualizat) dupa o lunga perioada in care s-au folosit celelalte numere. Se pare ca babilonienii au fost cei care au "inventat" acest numar.

Hai ca am revenit si vad ca s-a scris mult pe aici dar se dezbate acelasi lucru, dar se porneste mereu de la premise gresite.

1. Ateismul nu poate fi comparat cu religia.
2. Ateismul nu este un sistem, nici un sistem de gandire, nici o doctrina.
3. Cel mult poti compara ateismul cu credinta.
4. Daca privesti ateismul ca pe o doctrina sau ca pe un sistem de gandire, atunci nu vorbim despre acelasi lucru pentru ca eu ma refeream la ateism ca la o stare asemuita credintei.
5. Din punctul meu de vedere, ateism = necredinta sau lipsa credintei.

Ma refer acum la exemplul cu ploaia dat de Figaro:

Pentru fenomenul ploaie poate exista o simpla constatare si o simpla denumire (ploaie) nu este nevoie sa existe o explicatie. Pur si simplu o simti pe pielea ta. Conceptul de ploaie defineste apa care cade de sus. Nu este obligatoriu sa iti pui intrebarea "de unde vine ploaia". Poti doar sa constati ca exista si sa ii dai un nume. Ba chiar poti sa constati la un moment dat ca ploaia vine odata cu norii pe care ii vezi pe cer. De unde vin norii te intereseaza chiar si mai putin. Ei pur si simplu exista asa cum existi si tu. Este o atitudine constienta. Nu poti spune ca observarea si constatarea existentei unor fenomene nu este o manifestare a contiintei. Cautarea explicatiilor presupune o capacitate de gandire abstracta, dezvoltata la om mult mai tarziu. Eu consider ca cei care si-au pus prima data intrebarea, de unde vin norii, erau atei.

Aici te contrazic, religia presupune o doctrina, ateismul nu. Dar probabil vroiai sa spui "credinta nu presupune o doctrina".


Cociuba:

Probabil ca au existat dar eu ma refer la perioada in care nu au existat. Chiar si atunci cand omul era constient. La inceput s-a multumit sa constate. Abia dupa ce si-a dezvoltat capacitatea de a gandi abstract a inceput sa caute explicatii.
Daca ne uitam la un copil, el mai intai constate. Priveste si imita, invata sa comunice. Abia mai tarziu isi dezvolta capacitatea de a gandi abstract si sa caute explicatii.

Pai hai sa vedem. Eu stau la curte si am 2 caini. Si lor le e frica de tunete si fulgere si se ascund in cotet. Ce fac ei? Constata fenomenul si actioneaza in consecinta. Nu stiu si nu am cum sa aflu daca cainii au vreo denumire pentru tunete si fulgere (probabil ca nu). Ideea este ca primul pas ar fi sa ii dai un nume fenomenului si abia dupa aceea sa te intrebi de unde vine. Cu siguranta a existat o credinta in supranatural in preistorie, dar pana sa se dezvolte conceptele abstracte in care sa creada oamenii respectivi a trecut mult timp. Foarte mult timp. Eu am zis ca e vorba de cel putin 100.000 ani. Timp in care oamenii au constatat si definit fenomenele si au gasit mijloace de a se apara de ele.

Mai este un aspect pe care multi il ignora. Un om in miscare nu prea are timp sa filosofeze. Prins in roata de soarec a subzistentei omul primitiv nomad nu prea a stat el sa se gandeasca ce si cum despre univers. Principala lui grija era sa isi astampere foamea si sa gaseasca un loc caldut unde sa doarma. Primele forme de manifestare religioasa au aparut in asezari relativ stabile. Acolo unde oamenii au stationat intr-un loc cel putin timp de o generatie, pentru avea suficient timp sa se cristalizeze anumite obiceiuri si anumite stratificari sociale.
Pentru un grup de nomazi, liderul este Marele Vanator, acela care este cel mai puternic (bruta grupului) si care este suficient de abil sa procure hrana pentru grup. Culmea ca un astfel de mod de viata nu prea permite dezvoltarea gandirii abstracte ci dezvoltarea gandirii practice.
Pentru grupurile relativ statornice, centrul puterii trece treptat catre "inteleptul" grupului. De aceea in principal in comuna primitiva, forma de organizare a gupurilor statornice era matriarhala. Barbatii erau ocupati cu vanatoarea si nu aveau timp sa isi perfectioneze modul de gandire abstract, in timp ce femeile, care aveau mult mai mult timp liber la dispozitie si-au perfectionat modul de gandire. Prentru prima data se vede o manifestare a religiei, iar centrul acelei religii era "Mama Suprema". Toti membrii grupului depindeau de Mama Suprema, probabil o femeie trecuta de varsta imperecherii care a dat nastere a cel putin 30% din membrii grupului si care deja are si nepoti, o femeie suficient de inteleapta care sa poata oferi "explicatii" pentru orice fenomen neinteles de membrii grupului, un bun organizator, etc.
Pentru prima data, nu puterea fizica este cea care conteaza pentru un lider ci intelepciune acestuia, si acel lider devine centrul unei religii, si are puterea de a manipula pe ceilalti prin aceasta religie.

1. Actul de a gandi da nastere unui sistem, numit sistem de gandire. In lipsa lui putem spune ca persoana in cauza este:

a) in formare (de la nou nascut pana la primele rudimente de gandire)
b) retardat
c) aflata in stare de inconstienta

Daca cineva face parte din aceste categorii, nu prezinta un sistem de gandire. Daca nu face parte, atunci va prezenta un sistem de gandire.

Tu confunzi GANDIREA cu DOCTRINA. S-ar putea sa existe o diferenta.


=====================================================================

1. Ateismul si religia sunt sisteme de gandire, care nu presupun obligatoriu si doctrine.

2. RELIGIA si RELIGIA ORGANIZATA sunt doua concepte diferite. Din prima categorie fac parte acele persoane care cred in existenta lui Dumnezeu la modul general, fara sa urmeze o anumita doctrina. Din a doua categorie fac parte persoanele care urmeaza o anumita doctrina religioasa.

======================================================================

Intrebari de genul "De unde vine ploaia?", "Ce este ploaia?" "Da' de ce ploua?" "Cine trimite ploaia?" iti suna cunoscute? Copii le pun foarte des. Omul are o dorinta INASCUTA de a afla explicatii, de a cauta o ordine, nu motiv.

Constatarea unor fenomene se face in scopul intelegerii lor, pentru a le putea controla. Observarea si constatarea sunt elemente pe baza carora constiinta isi construieste sisteme de gandire.

Nu erau atei, ci se aflau pur si simplu in perioada de observatie. Ateismul reprezinta o conceptie constienta, ori oamenii primitivi s-au aflat initial in stadiul de colectare a informatiilor. In cazul unui nou nascut formarea e facuta de parinti, care grabesc procesul, dar oamenii primitivi nu puteau gandi nimic pentru ca nu dispuneau inca de un sistem de gandire IN NICI UN DOMENIU.

Prin urmare nu erau mai atei ca un nou nascut obisnuit. Nu erau atei, nu erau religioasi, erau doar intr-o perioada de formare. Acel "ateism prin absenta" e aberant, nu poate fi luat in considerare de stiinta.

Religia organizata nu este un fenomen care a aparut brusc, ci in timp, si este un fenomen mai mult social. El ia nastere in momentul in care cantitatea de gandire religioasa se transforma in doctrina. Scopul organizarii este de a sistematiza gandirea religioasa, de a o apara de alte intruziuni si - foarte important - de a o perpetua din generatie in generatie. Ca prin organizare un anumit grup ajungea sa conduca e parta a doua, dar scopul principal al organizarii a fost cel de conservare.

Insa mergem mult prea departe. Religia organizata a aparut foarte tarziu.

In cazul omului primitiv putem vorbi doar de RUDIMENTE RELIIGOASE, care implica o deificare a naturii. Nu era vorba aici de filosofie, de un grad mare de abstractizare, ci de mecanisme mult mai prozaice. Ca sa iti hranesti familia aveai nevoie de hrana, deci erai vanator. Insa nu aveai intotdeauna noroc: ploaia stergea urmele turmelor de animale, sulita nu ajungea intotdeauna la tinta, bizonul se supara pe tine si te ataca etc. Si pentru ca ploaia era cea care stergea urmele si iti provoca necazuri era bine ca ploaia sa fie inbunata. Aici incepem sa vorbim de primele manifestari religioase.

Foarte de timpuriu a aparut insa si fenomenul mortii, si chiar inainte de formele organizate de religie a existat din partea omului primtiv incercarea de a asigura defunctului confortul pentru a vana cine stie pe ce coclauri, la fel cum facea si in viata.

===========================================================================================

In concluzie, primele manifestari de expresie ale omului primitiv au fost de natura religioase, insemnand o forma de primitivism religios.

Acest topic a fost editat de Figaro: 12 Jan 2005, 12:09 PM

E bine ca macar ai renuntat la caps. Insa ideea ai pastrat-o!

Daca dai nastere unui sistem de gandire inseamna ca acel sistem nu exista inca. Un retardat sau un inconstient poate da nastere unui sistem de gandire ?

Acest topic este un exemplu bun prin care se pot vedea rationamentele tipice pentru Figaro:

1. Ce a fost mai intai, ateismul sau credinta?
2. Eu vreau sa fi fost credinta.
3. 2=>mai intai hai sa redefinesc ateismul ca sa nu mai existe probleme.
4. Redefinim ateismul pana cand rezulta din definitie ca ulterior credintei.
5. Din definitie, rezulta ca ateismul e ulterior credintei.
[optional 6. Oricine nu vede ca am dreptate, sustine o aberatie.]



Editat conform mesajului lui Abis de mai jos.

Acest topic a fost editat de Catalin: 12 Jan 2005, 12:54 PM

Catalin,
Asta si incerc sa-i arat lui Figaro, insa se face ca nu-mi vede posturile... Mai repet si aici, acum pate observa. A definit ateismul in mod convenabil:

Este cat se poate de evident ca, daca luam in considerare aceasta definitie, ateismul nu poate apare decat dupa aparitia unei forme de religiozitate sau a unei credinte religioase, ca reactie la aceasta. Nu are sens sa vorbesti despre respingerea a ceva ce nu a fost inca formulat. Daca in istoria umana la un moment dat au aparut primele credinte, tot ce a existat inainte nu poate fi numit ateism pentru ca nimeni nu avea pana atunci ce sa respinga.

PS: Punctul 4 trebuie reformulat: "Redefinim ateismul pana cand rezulta din definitie ca ulterior credintei"

De acord cu tine.
Vorbeai uneva de mecanismele religiei. Vorbeai de un reflex. Reflexul acela are vreo legatura cu sistemul de gandire?
Eu zic ca are si implicatia este. Reflexul determina tipul de gandire.
Daca eu am un reflex ateist de a "nu crede" sau daca vrei de a fi suspicios atunci imi vo dezvolta un sistem de gandire atesit adica bazat pe necredinta.
Daca as avea un relfex al credintei, acela de a imbratisa o teorie care simplifica viata si vine in intampinarea dorintelor mele, atunci putem vorbi de un sistem de gandire bazat pe credinta.

Prin urmare ateismul nu este rezultatul sistemului de gandire ci invers, sistemul de gandire ateist este rezultatul ateimului, a starii individului.

Evident ca nu putem vorbi de stari pure in realitate, ateism sau credinta. Exista o multime de stari intermediare, exista oscilatii intre aceste stari (reflexe). Insa preponderenta uneia sau alteia il face pe om sa fie ateu sau credincios. ATENTIE, credincios este una, religios este alta.

hehe.
Pai tu crezi ca acele intrebari se nasc in mintea omului asa din senin? Nu dragul meu. Copilul acela mai intai invata sa puna intrebari. Si de unde crezi ca invata? De la cei din jur, observa ca si ceilalti oameni pun intrebari atunci cand au o nelamurire. Dar in cazul omului primitiv cand nimeni nu stia sa puna intrebari, de unde putea sa afle. A fost un efort extraordinar sa incepi sa iti pui intrebari.

Si in opinia ta cand se incheie acea perioada de formare? Este ea incheiata acum?

Ce am spus eu ca a aparut brusc? Venerarea Mamei Supreme a aparut brusc. Apoi in jurul acestei venerari s-au construit sisteme religioase. Abia dupa aia au aparut paradigmele. Mama Suprema era fiinta in care membrii comunitatii aveau cea mai mare incredere. Reflexul dependentei de care vorbeai a fost intarit si extins la nivel religios

@Abis: am modificat, multumesc!

Inca nu am inteles un lucru. O societate (ipotetica) evolueaza pana in epoca moderna fara religie. Pur si simplu nu se gandesc la conceptul de divinitate decat tarziu, ca o curiozitate a filosofilor moderni.

Indivizii aia sunt sau nu atei?

In primul rand conceptul de divinitate ca si entitate centrala a unui "belief system" teist si conceptul de religie organizata trebuie separate. Chiar daca o societate poate evolua fara a avea o religie organizata, e foarte probabil ca unii indivizi vor dezvolta la un moment dat o oarecare varianta de credinta personala de natura mistica, in lipsa de altceva.
In al doilea rand, din cauza ca aspectul utilitarianist e de obicei un factor major, ma indoiesc ca o societate fara un control ideologic strict ar putea sa nu "beneficieze" la un moment dat in existenta ei de incercari de indoctrinare si organizare a credintelor supranaturale cu scop de control si/sau manipulare in masa. Din toata istoria civilizatiei umane, nu-mi amintesc sa fi existat vreodata o organizare sociala in care religia sa fi ramas la nivelul credintelor individuale.

[edit1]
Dar, strict ipotetic, intrebarea cred ca poate fi generalizata: poate fi denumit ca a-teist cel ce nu are stiinta de existenta teismului? Parerea mea personala este ca in raport cu un sistem religios oarecare, o persoana devine a-[insert belief system here] doar atunci cand ia cunostinta de existenta respectivului sistem si refuza sa il accepte din lipsa de suficiente argumente pro sau pentru ca gaseste argumente impotriva. Pana in momentul respectiv, putem cel mult considera ca respectivul e non-teist (de exemplu).

[edit2]
Cu privire la titlu, credinta a aparut probabil inaintea ateismului, daca suntem de acord ca primele credinte au fost probabil non-teiste. Inainte sa se intrebe care e sursa fulgerelor sau a focului (si sa raspunda Baal sau Poseidon), probabil ca oamenii (or whatever) le venerau ca atare sau le vedeau ca pe miracole ale naturii. Conceptul de zeu si mai tarziu antropomorfismul cred ca au aparut dupa ce oamenii au inceput sa aiba timp de a-si pune si alte intrebari decat "Avem ce manca sau mergem sa vanam un mamut?". Probabil odata cu parasirea pesterilor si descoperirea agriculturii au inceput sa apara si credinte teiste, inainte de etapa asta nu putem vorbi de (a)teism.

Acest topic a fost editat de Mentosana in corpore sano: 12 Jan 2005, 10:39 PM

actionmedia

deci oamenii la care te referi nu erau in stare de a gandi,pai asa poti impinge explicatiile pana la maimute si in mod sigur si ele sunt atee

venerau animalele, insercau sa se identifice cu ele

parca femeile erau importante deoarece ele se ocupau de agricultura, nu ca ar fi avut mai mult timp de gandire

hai sa propun si eu un scenariu:
1.de la prima desteptare a constiintei omul se temea de ceea ce nu intelege, si in consecinta il venera, la inceput au fost animalele salbatice, dar cu timpul omul a creat unelte de vanat mai performante si au ucis animalele salbatice,pai acuma cum era ca el sa se teama de ceva ce poate distruge, si tot asa din aproape in aproape omul a venerat animalele,natura, apoi zei, apoi doar un zeu, si in final pe nimeni...