Acum cativa ani faceam pregatire la ceva si profesorul respectiv m-a pus sa inchid ochii si sa ma imaginez peste 20 de ani, ce voi face atunci? Raspunsul meu a fost "voi lucra in domeniul informaticii - computer science". Acum lucrurile s-au schimbat un pic, dar nu esential, am renuntat la facultatea de informatica in favoarea politehnicii, dar, la o adica, tot cu computere voi lucra, tot cu programele, simulari, etc.
Momentan, tot ce pot spune este ca imi place inceputul asta de drum si nu regret alegerea facuta.
Vroiam sa fiu programator si voi ajunge inginer

Chiar vroiam sa zbor, in spatiu daca se putea. Si voi ajunge si eu inginer...

@Blakut

Asta a fost si visul meu (inca mai este ) dar, atata timp cat exista numai doua natiuni care trimit si straini in spatiul cosmic, cea rusa si cea americana, acceptarea unor parteneri de zbor se face fie pe considerente politice (un interes deosebit in colaborarea cu tara care ii propune), fie contra cost. Deci sanse zero.

Pana cand o sa poti calatori in spatiu cu sume rezonabile te mai poti amagi cu cate un rolling coaster mai serios

ma gindeam zilele astea ca mi-ar fi placut sa am talent la cintat

mi-ar fi placut, si cred ca voi regreta toata viata sa continui pregatirea care o faceam pentru admiterea la facultate...sa continui design-ul vestimentar..regret asa de mult ca am renuntat...
acu imi doresc sa lucrez in publicitate, dar cine stie...

Eu mi-am dorit de cand ma stiu sa ma fac cercetator (mai putin important ce fel, dar nu va ganditi acum la "cercetatorii americani au descoperit ca mancarea de salamandra ingrasa"). Si acum am gustat un pic din fructul asta si chiar s-ar putea sa mi se implineasca visul... Nu se stie.

@Axel

Poate vrei sa-mi tii companie

Ma refeream la ideea de a cuprinde un continent dintr-o privire, de a vedea atmosfera albastra foarte subtire lipita de orizontul terestru care se pierde in cosmosul negru, a vedea in timp real ce se petrece in diferite zone ale globului, unele fiind in noapte, altele in zi...

regizor, actor si scenarist. Un soi de Sergiu Nicolaescu. Asta mi-am dorit de mic.
Acum ma multumesc si daca ajung macar producator (de filme nu de altceva ).

nu am avut o idee fixa de mica. prin mintea mea au fost dorinte care se schimbau in functie de anii de scoala : invatatoare, profesoara (asta am fost un an), cercetator (la asta inca visez acum) sau profesor universitar...cum se zicea mai sus: cine stie?!?

Am vrut sa ma fac aviator, dar la cum pica MIG-urile, bine-am facut ca am devenit altceva. Si cum aviatia din Ro e la pamant, nu as fi facut altceva decat sa ma frustrez din cauza ca stau pe tusa.

mi-as fi dorit sa fiu arhitect..desi am o varsta la care 'visul' nu este deloc pierdut si...sters./....ai mei nu ma lasa...tare trist..cred ca ar trebui pusa si pb asta...a parintilor...+ ca am inceput sa scriu poezii...si alte cele..ei nu stiu de asta...nu sunt conservatori..sau severi..pur si simplu...nu am sa-i inteleg niciodata...dar...are cine sa-i judece..exista cineva...care a fost pus(este ) intr-o situatie asemanatoare....? as fi curioasa...asta daca bineinteles nu se va supara Diana-Maria...eu nu am avut parte de argumente. la aceasta interzicere .... poate...ei le-au primit....stiu ca in ceea ce priveste scrisul..au fost vorbe de genu'ce munca este asta'...'nu se castiga'....'lasa-o balta'...'nu fi prostuta'...desigur ca banii isi spun cuvantul ..dar ..chiar atat de important este ceea ce am..sau ceea ce reusesc sa fac pentru mine..o implinire de sine... ...ciudat....gresesc...?...nu cred ca este vorba de superficialitate...sau copilarii..desi varsta nu prea m-ar ajuta la aceasta ...o iau serios aceasta ..din pacate ...

Primua ocupatie care am vrut-o sa o am a fost de pompier...nascut fiind de Ziua Pompierului si avand antecedente (in vremuri de izbeliste) in familie. Era cea mai mare bucurei pt mine sa sting focurile pe la sat, chiar si cele din soba.
Pe la 10 ani am vrut sa fiu scafandru - de unde o fi venit si asta, nu stiu. Mai apoi, inainte de a intra in pubertate, am vrut sa ma fac speolog (Cheile Carasului si Cheile Nerei au fost de vina!) In plina pubertate am vrut sa ma fac (cred ca vb pentru 98 % din barbati) ginecolog . Dupa pubertate am crezut ca cu dintzaria se fac bani si am vrut sa ma fac medic stomatolog (eu cu cea mai mare frica de dentist )Terminand liceul si iarasi cu antecedente in familie - ar fi vrut ai mei sa ma vada avocat ) As fi fost primul care l-ar fi strans de gat pe acuzat ) Pana la urma am devenit ceva in domeniul economiei si acum as vrea sa fiu pescar

Am vrut inca de mic sa fiu actor.De fapt am "jucat"in unele "productii"scolare de la serbarile de sfarsit de ani,apoi am descoperit ca am talent la arte plastice si am ajuns la Liceul Tonitza.Prin clasa a 11-a am jucat intr-un film de Sergiu Nicolaescu,de fapt era un serial tv
despre razboi si ...comunisti partizani etc,doar intr-un episod si desigur eram un vagabond hot si rau si bataus...asa a zis...maestrul ca am figura...de fapt nu sunt deloc asa,in fine.
De atunci nu m-a interesat decat arta plastica,am facut grafica la Grigorescu si in vacante pictam biserici si lucram la mozaicuri si muralii cu un
f. bun prof. si apoi si prieten care de 13 ani e in Canada.
Apoi am fost exmatriculat pt. ca am vrut sa emigrez in USA si mai devreme semnasem o scrisoare impreuna cu sute de dizidenti alcatuita de
Paul Goma.
M-au dat afara din Romania la 25 ani cu pasaport fara cetatenie.De 23 ani traiesc in USA desigur ca cetatean american.Peste 1 luna insa ma reintorc in vechea Europa si ma stabilesc definitiv la Munchen unde imi am iubita si logodnica germana cu care ma voi casatori in toamna.Voi contiunua sa lucrez aceiasi arta ce fac si aici.Iubirea e mare si puternica.Las totul si plec intr-o tara a carei limba nici n-o cunosc macar.dar nu-mi pasa.Sa fiu fericit asta e important in viata ,restul vine de la sine fara sa cauti .Si la fel,important e ca si ea ma iubeste enorm de mult.


Nu mi-am vazut pasiunea implinita dar nici regrete nu am.Am continuat sa pictez arta comerciala de carte si reviste si cam 11 ani am lucrat la Marvel ca artist de b.d si pictor de coperti.In prezent,sunt artist ilustrator de arta comerciala in advertising la reclame TV
Sa zic asa,mai mult am vrut sa fiu artist pictor decat actor,ceva talent am avut,dar n-a fost sa fie,sunt cam rebel din fire.Oricum de 20 ani traiesc numai din arta ce creez,e f. greu sa reusesti asta aici dar am poate un mai mare talent in pictura decat pe scena.

PEACE&LOVE,
Crazy Horse

Ce am fi vrut sa devenim...de fapt,mie mi se potriveste mai bine „ce vreau sa devin” pt ca sunt inca in liceu si ma gandesc la ce voi face pe viitor.Cand eram mica vroiam sa devin vanzatoare sau vanzatoare de bilete pe autobuz(imi placea mult sa merg cu autobusul), doctorita(cam ca toate fetitele).Apoi cand am mai crescut,mama imi spunea sa ma fac farmacista ca e pt fete,castigi si bani daca ai farmacia ta...Dar pe mine nu m-a atras ideea sa stau inchisa toata ziua intr-o farmacie si sa vand medicamente.Sunt o persoana dinamica,nu-mi place sa stau intr-un loc si nu cred ca as putea lucra vreodata intr-un birou.De un timp incoace cochetez cu medicina.De fapt,chiar asta mi-ar placea sa fac:medicina de urgente.Imi place sa ajut oamenii si vreau sa fac lucrul asta.Mi-as dori sa fiu omul potrivit la locul potrivit.Mi-ar placea sa lucrez intr-un spital de urgenta sau pe ambulanta, la SMURD.Eram chiar hotarata sa fac lucrul asta,desi ai mei imi spuneau ca n-o sa castig bani din asta(oricum pt mine banii nu sunt cei mai importanti).Insa in decembrie am pierdut un prieten intr-un accident de circulatie si acest lucru m-a marcat foarte mult.De atunci cand vad un accident la televizor sau oriunde,imi amintesc de el...Acum nu mai stiu daca voi putea face medicina de urgente...Mai am timp sa decid ce voi face pe viitor. Oricum,va fi tot ceva legat de medicina.
Si mi-ar mai placea ceva:sa fiu salvamontist.Imi place sa umblu pe munti,sa fac alpinism si tare mult as vrea ca profesia mea sa aiba legatura cu pasiunea mea.Mi-ar placea sa pot sa ajut oamenii care au nevoie de ajutor pe munte...si iar ajung la urgente,pt ca accidentele in munti sunt tot urgente...
Orice profesie voi alege,o voi alege ca sa-mi placa mie.Sa fiu eu fericita si multumita ca fac ce imi place.

[B]@love2climb Orice profesie voi alege,o voi alege ca sa-mi placa mie.Sa fiu eu fericita si multumita ca fac ce imi place.

esti foarte optimista...nu crezi ca ar exista totusi ceva care te-ar impiedica sa fie totul perfect..sa-ti si placa...sa fi si multumita...si sa fii si fercita? ...si ceva care uitasesi..desi nu sunt centrul in care ar trebui sa ne invartim intr-un infinit..infinit al vietii..al existentei...nu crezi ca ar trebui sa-ti aduca si bani?..vrei nu vrei ei sunt leafa din care traiesti..asta daca bineinteles nu te finanteaza cineva ...aceasta este dorinta oricaruia asta..dar pt prea putini acest lux este folosit ..


spun asta pt ca si eu sunt la liceu..si ma orientez spre ceva care sa-mi asigure o conditie frumusica..sa-mi si placa...lucru care se va vedea mai tarziu in rezultate si..cel mai important zic..eu...sa fi cel mai bun dintre cei mai buni...sau simplu cel mai bun... doar acesta iti va aduce..dupa ceva timp..si nu de la inceput fericirea si multumirea de care tu vorbeai

Iniya, nu renunta la visul asta! Jobul e foarte frumos, aduce si bani si va fi cautat in Romania. Uita-te in jur sa vezi cate se construiesc, si cate mai sunt de facut. Cine crezi ca le va face? Curaj maxim, si incearca sa-i convingi pe ai tai. Se te dai batuta e cel mai simplu lucru...

in functie de cartea pe care o citeam, ma vedeam ba cosmonaut, ba pirat, ba explorator ...
nu prea a iesit nimic din astea ...

zorro ..iti multumesc mult pentru cuvinte ...
asa gandesc si eu..sunt convinsa ca trebuie sa ma aduc acolo unde daca nu cea mai buna..atunci o profesionista.,..sa fiu eu aceea..insa..parintii mei..trist..nu-mi asculta gandurile...eu voi face oricum asa cum voi crede de cuviinta...desi mi-e cam greu..gandul ca sunt o copila ma cam descurajeaza..iar faptul ca ma arunc de una singura in ceva care-mi place dar care va displace lor..ma cam opreste..ei sunt cei care ma intretin..si depind oarecum de ei..nu as vrea sa lucrez ca sa acopar ceea ce ei imi dau acum...as vrea sa am timpul necesar pt ceea ce am de gand sa fac...e o balanta...stiu ca ar trebui sa incline spre ceea ce vreau eu..dar cercul vicios ma opreste...

nu este vorba de vointa..ci de adaptare la circumstante...nu ma pot minti..si chinui numai pt ca asa CRED ca este bine..sunt convinsa ca daca as fi sigura ca aceasta ar fi intr-un final pentru mine..nimeni si nimic nu-mi va mai putea sta in cale..dar deocamdata..nici eu nu stiu sigur..faptul ca-mi place si am ceva talent acolo ..nu este destul..mai trebe...

mdaaaaaa..imi miroase a perfectionism ...chiar nimeni nu mai este in situatia mea?....de fapt...cu atat mai bine ...

iniya, daca pana acum nu te-ai hotarat ce vrei sa faci, atunci cred ca e cazul. Deja nu mai esti un copil si e bine sa-ti fixezi un drum in viata inainte sa intri in ea. Fii tu insanti, nu te minti si lasa-ti inima sa spuna ce vrea. Apoi cu ajutorul mintii, iti vei indrepta picioarele spre directia aleasa.
Eu trebuie sa-i multumesc tatalui meu, care atunci cand eram prin clasa a XI-a m-a pus sa ma decid ce vreau sa fac. Nu mi-a impus nimic altceva. Am ales si m-a sustinut financiar pe mai departe asa cum a putut el (si restul familiei).

Cind eram copil spuneam si eu ca toti ceilalti in functie de inspiratia de moment ca vreau sa devin una sau alta raspunsuri mai mult sau mai putin hazlii dupa cum mi s-a povestit apoi...Pe la 5 ani la botezul surorii mele mai mici am dansat cu un coleg de-al tatii care mi se parea frumos si mi-a promis ca ma asteapta sa cresc mare sa se insoare cu mine...atunci cind ma intreba cineva ce vreau sa devin cind voi fi mare... spuneam ca vreau sa devin mare...dar dupa citva timp cind am facut eu un calcul am constatat ca eu voi fi mare si el batrin am renuntat la ideea asta si raspundeam in functie de inprejurari dar in sinea mea nu-mi doream sa devin nimic voiam sa ramin copil! asta situ sigur nici macar nu aveam habar cum se poate deveni ceva...E drept ca invatam mecanic la toate obiectele de frica pedepsei aplicate pentru note proaste dar cel mai mult imi placea sa citesc orice nu era legat de scoala, pictam si desenam pe orice si cu orice mijloace tot ce mi se parea frumos, imi placea sa dorm si sa visez lucruri care in realitate nu exista, traiam intr-o lume paralela, o lume pe care mi-o construisem eu, frumoasa dar ireala. M-am trezit la realitate prin anul 2 de liceu cind am inteles ca in lumea asta fara bani nu poti fi independent, asa ca am facut-o pe "Gica contra" si am plecat la scoala profesionala unde credeam eu ca e un drum mai scurt spre independenta, dar m-am trezit facind ciocane si fierastrae, apoi taind fierul la freza si la strung si ce rau imi parea ca am abandonat liceul ...asa ca m-am apuct de recuperat si l-am terminat cu multa truda si schpan in ochi. Apoi mi-am dorit sa devin avocat sau altceva in domeniul justitiei sa fac dreptate si am intrat la drept printre primii dar...abia acum mi-am dat seama ca dreptate nu exista in realitate ca face parte tot din lumea mea ireala si m-am maritat spre marele meu ghinion, am petrecut 10 ani de iad din care singurul lucru bun care mi-a ramas este copilul...asa ca am devenit mama dar nu stiu cit de bine mi-am indeplinit si acest rol ca nu am avut parte sa stau prea mult timp in preajma copilului meu datorita imprejurarilor (trebuia sa-i creez o baza materiala, pentru ca altfel muream amandoi.). Am fost desenatoare tehnica in Romania comunista, apoi emigranta, am spalat podele si batrini pe la azil, am invatat limbi straine, am invatat sa lucrez cu programe pe computer si am lucrat intr-un birou de arhitectura... m-am maritat iar si acum am firma mea si lucez cu lucruri frumoase gingase si scumpe, arta antica (tablouri, bijuterii si pietre pretioase), imi place, umblu prin toata lumea e multa munca dar e frumos...In concluzie, vreau sa spun ca desi nu mi-am dorit in special sa devin ceva, viata mi-a oferit ocazia sa fac multe lucruri, pe unele le-am facut mai bine si cu mai multa placere pe altele nu dar imi place ca am devenit experta in arta de a supravietui si am invatat la scoala vietii si a muncii iar daca ma uit in urma vad realizari materiale si spirituale si nu-mi pare rau de nimic...

Acest topic a fost editat de flori: 19 Mar 2005, 08:00 PM

@iniya : « nu crezi ca ar exista totusi ceva care te-ar impiedica sa fie totul perfect..sa-ti si placa...sa fi si multumita...si sa fii si fercita?[...]nu crezi ca ar trebui sa-ti aduca si bani ? » Nici nu ma astept ca totul sa fie perfect, pt ca stiu ca asta nu se poate.Insa cred ca daca voi face ceea ce-mi va placea voi avea toate sansele sa fiu fericita si multumita pt ca eu am ales acea profesie,nu altii au ales pt mine si cel mai important nu m-am ghidat dupa bani,ci dupa ceea ce mi-am dorit.Si daca voi avea un esec in alegerea profesiei,voi stii macar ca eu am ales,am incercat si suport consecintele. Ba da,cred ca ar trebui sa-mi aduca si bani.Si o sa-mi aduca.Banii vin oricum,daca faci ce-ti place si esti bun in ce faci(vezi cazul lui Crazy Horse).Nu-mi doresc o vila cu 10 camere,piscine si 5 masini in garaj.Tot ceea ce imi doresc e sa fac ce-mi place.Da,intr-adevar daca voi face medicina de urgenta n-o sa castig multi bani.De ce ?Pt ca saracu’ pacient nu vine pregatit de-acasa cu plicul cu bani ca sa-i dea doctorului sa il trateze ca pe un OM.(Mi-e sila de doctorii care isi fac avere din banii pacientilor.)Cred ca in lumea asta conteaza sa ii ajuti si pe ceilalti,sa faci ceva si pt altii,nu doar pt tine.Cel putin eu asa cred...Facand lucrul asta cred ca voi fi multumita...si poate si fericita.In concluzie,imi sustin parerea : profesia mi-o voi alege in asa fel incat sa-mi placa ce fac,nu sa castig cat mai multi bani.