Unii dintre voi poate au terminat deja liceul, altii poate inca se "lupta" cu el, dar cu totii trebuie sa aveti o intamplare (sau mai multe) haioasa, nebuneasca de povestit.Despre anii de liceu se spune ca sunt cei mai frumosi din viata, haideti sa vedem cum s-au distrat membrii forumului in aceasta perioada.

Intamplari trasnite din anii de liceu. Buna idee.
Una singura care cred ca merita povestita: eram prin cls.X-a si ma pregateam sa termin trimestrul doi. Nu stiu cum se facu ca in ultima saptamana profesorii nu prea dadeau pe la scoala iar noi elevii eram extrem de incantati. Dar intr-o zi de vineri cum ne plictiseam ingrozitor ce-i trecu prin cap unuia din colegii mei?! Se gandi el ca daca tot nu facem nimic sa faca o farsa unuia din posibilii profesori care ar intra la ora. A rasucit de vreo trei ori un picior de la scaunul de la catedra in asa fel incat la cea mai mica atingere sa "plesneasca". Dupa vreo trei ore apare si profesorul,era unul care nu mai predase pana atunci la clasa noastra. Am facut frumos cunostinta dar cand sa se aseze pe scaunul cu pricina unul din colegii mei de prin spate incepu sa rada extrem de zgomotos. Proful nu se mai aseza. A mers in spate sa afle de ce se rade cu atata patima. Evident ca nu a scos nimic de la elevul in cauza. S-a indreptat inspre catedra,noi toti stateam cu sufletul la gura... S-a asezat pe scaun si ce credeti ca s-a intamplat. Scaunul a pocnit cat a-i zice peste. Toata clasa era pe jos de ras. Ca urmare a acestei intamplari respectivul prof a cerut conducerii liceului sa ne fie scazute cateva puncte la purtare,desi nu cred ca s-a prins ca farsa ia fost organizata de clasa. Desigur ca nu s-a intamplat nimic in aceasta directie.
Asta e intamplarea care pentru mine in acea perioada a fost extrem de "hazlie".

Dragut, bine ca ati scapat fara nota scazuta la purtare...La noi directoarea era mai rigida si cred ca nu ne-ar fi iertat pentru acesta gluma.

Intamplarea pe care urmeaza sa o povestesc nu este la fel de hazlie ca a ta, dar merita povestita, pentru ca v-ar putea ajuta sa scapti de o lucrare la matematica . In liceu aveam un profesor de matematica foarte glumet, dar ne dadea multe lucrari si atunci, ce ne-am gandit noi sa facem ca sa scapam de lucrare (stiam ca ne va da lucrare de la colegii nostri de la XI D, care avusesera ora de mate inaintea nostra)...pentru a-i distrage atentia...am gasit o cutie mare, cum sunt acelea de la televizoare, si am rugat un coleg care era mai micut, dar foarte simpatic sa intre in cutie. Astfel, am pus cutia pe catedra si am asteptat cuminti venirea profesorului. Imediat ce a intrat in clasa, s-a dus la catedra si dorind sa ia cutia de pe catedra pentru a pune catalogul, a iesit din cutie colegul nostru, a sarit de fapt. Profu' de mate s-a speriat, dar nu ne-a mai dat lucrare in acea zi, iar pe acel baiat l-a numit "fiul" si i-a dat numai note mari de atunci ( suna ca un final de basm, da' chiar asa s-a intamplat).

Incercati si voi daca vreti sa scapati de o lucrare la mate, da' aveti grija sa nu va suparati profesorul .

Si mai spui ca aveati profesori rigizi...Sa-ti sara unu' din cutie in timpul orei...si dupa aia sa ii puna numai note mari...ciudat.

Profesorul de matematica era unu' dintre cei de treaba, era tanar si glumea mereu, da' ne dadea note proaste. Daca aceasta intamplare ar fi ajuns la urechile directoarei nu stiu ce s-ar fi intamplat, mi-e teama sa ma gandesc. Am facut gluma aceasta stiind ca nu se va supara, nu am fi avut curaj sa o facem oricarui profesor.

Mai bine sa ne ferim de acele intamplari care au avut unele consecinte usor nefaste pentru unii sau altii dintre noi. Asa poate pastram si putinul haz ramas.

Trasnai?? Sigur vreti? Si mai ales liceene..... damn ce mult a trecut de atunci....
Eram la sectia turism si de 2 ori pe saptamana avea obiecte de specialitate si faceam cu o tipa care ducea lipsa unui mascul....ne freca timp de 4 ore de muream.... Intr-o zi, s-a intamplat ca era ziua unui coleg si peste drum de liceu era un bar....manga ne-am facut juma de clasa si dupa aia la ore.... tipa preda in nestire, fara pauza...noi rupti, care mai scria (daca se poate numi scris), care mai dormeau.... Si, se trezeste unul din somn, baga o ragaitura si incepe sa vomiteze in clasa, da cu presiune.... tipa pur si simplu a inlemnit .... noi ne-am apucat sa radem ca descreieratii .... sigur ca tipa a luat-o la fuga spre usa si in spatele ei se mai ridica unul si incepe si el sa vomeze.... E o faza adevarata, din mirosul ala a iesit o chestie generala.... care pe geam care prin clasa....am platit o femeie de servici ca sa faca curat..... damn (e o faza de neuitat).
Si, inca una....faceam practica la un hotel din Sv, 10 etaje, cate 4-5 impartiti pe etaj.... 2 saptamani frecam menta si ne betiveam.... intr-o zi am facut noi scandal (de pe un etaj) si ne-a inchis camerista intr-o camera.... sa vezi cum am iesit pe geam ca era mai lat pervazul si am trecut in camera alaturata....stateau oamenii de pe strada si se uitau la noi,....iar a iesit scandal....am iesit si ne-am strans intr-o camera si am inceput sa bem.... un tip s-a imbatat si s-a trezit de vreo 6 ori intr-o zi.... cand se trezea tot venea un coleg si ii mai baga o suta de vodca si iar era mut.....
Si mai am dar mai las.... ca va provoc traume.... A, inca una.... la clasa aveam o usa cam "solida"....intr-o pauza baga unul un picior la usa si ramane cu el infipt in ea .... mortala faza ca profa era la 2 metri de usa.... noi eram pe jos de ras....

Nu cumva ai mai bagat ceva de la tine? Pare mult prea...

Nu am inventat nici un cuvintel din ce am scris.... si inca m-am limitat la chestii mai putin socante.... mai am multe chestii de povestit....

OK nici o problema cred ca am exagerat nitel.
Scuze!

Pe scurt, la rapid:

Ne-a trimis profa de bio sa-i aducem din parcul liceului material didactic. Pe mine si alti doi baieti (de fapt, toti 3 din clasa). In parc am gasit un cal, pe care l-am luat si l-am dus in clasa, in pauza. Faza nasoala era ca acel cal nu prea voia sa mearga si m-am gasit eu sa il imping de la spate... Hmmm... putea iesi nasol daca se enerva calul. Cred ca banuiti totusi ce fata a facut profa cand a vazut calul in clasa Urmari : 3 zile exmatriculat si media 7 la purtare...

2. Era 9 martie, ziua barbatului - alcool, betie... M-am intors la ore, cu un coleg in aceeasi stare ca si mine. Am stat si in aceeasi banca. Aveam istorie, dar profa e destul de de treaba. Ma rog...ne apuca pe noi caldurile si nebuniile, si ne dam jos pantalonii, sa ne aratam unul altuia boxerii. Aveam si o sticla de juma de litru, goala, si eu am bagat-o in boxeri, sa vad cum e sa ai "ceva atat de mare acolo" Dar, faceam galagie si profa ne-a ridicat in picioare. Eu nu am mai apucat sa scot sticla, si m-am ridicat. Cand a vazut unflatura din boxeri, profa s-a facut rosie la fata, a fixat cateva secunde locul, ne-a zis sa luam loc si in maxim 3 minute a iesit din clasa...

Va urma...

Si eu am multe povesti din liceu...

Aveam un obicei sa chiulim toata clasa, mai ales la orele dirigintelui nostru, care era un DOMN de o bunatate rara. La primele incercari, vreo 2 dintre tocilarii clasei nu au vrut sa chiuleasca cu restul clasei, dar pina la urma i-am dat pe brazda. Dat fiind ca multe ore de specialitate se tineau in diverse laboratoare, ne cauta dragul de dirig prin toata cladirea, crezand ca a gresit el clasa... Nu stia ca eram usor de gasit la cofetaria din Romana, la Vanatorul, unde se servea o inghetata cu dulceata si langues de chat minunata (am uitat cum ii spune, deh! a trecut ceva timp).

Practica: din start imi cer iertare celor care locuiesc in blocul de pe Titulescu 4. Acolo eram insarcinati cu construirea zidurilor neportante (din BCA) ale apartamentelor. Instructorul nostru ne trasa obiectivele zilei si apoi se ducea la baraca sefului de santier sa se "intretina" (era un haios, o poveste a lui de care imi aduc aminte este ca primul lucru care-l facea dimineata la sculare era sa injure; in caz ca ar fi el injurat in cursul zilei, sa stie el ca a fost primul )

Ma rog, scuze pentru digresie. Si uite cum ne jucam noi de-a constructorii (prin pauza altor "jocuri") si se termina ziua. "Predam" lucrarea instructorului care ne mustra ca nu am facut mare lucru, si apoi, inainte sa sarim din salopete, daramam tot ce-am construit, ca ne mustra constiinta sa lasam zidurile alea in picioare.

Man, nu prea stiu ce sa postez aici.
Pai eu am avut media scazuta la Purtare mai tot timpul. (la 7 de trei ori si la 9 nu-mi amintesc exact )
Prima medie de 7 la purtare am avut-o chiar in clasa a IX - a. E drept ca eram in ultimul trimestru. Nu mi-am permis sa-mi dau in petec asa, imediat ce am intrat in liceu, iar in trimestrul II al clasei a IX-a n-am fost amenintat decat cu scaderea la 9 a mediei la Purtare si am facut-o pe diriginta sa inchida ochii.
I-am dat 2 kile de cafea boabe ( deh, avea aveam pile in Portul Constanta, nici n-a observat mama cat am luat din cafea). Un kil pt mine, altul pt tovarasul meu de tampenii. Era pe vremea lu' Ceasca si nu se gasea, nici sa tragi cu tunul, cafea naturala prin Ardeal atunci.
In ultimul trimestru n-am mai scapat. Cred ca si daca ii plasam un sac intreg nu mai inchidea ochii.
Plus ca si directoru' era chitit pe mine. Si asta, directoru', ii era dator lu' tata da' n-a mai tinut figura ( atunci am luat de la tata ultima mea bataie).
Oricum am avut si eu o satisfactie, am facut ce am vrut si la sfarsitul anului scolar, cand am facut trecerea in revista a tuturor faptelor reprobabile pt care eram amenintat cu scaderea notei si mi-am calculat media la purtare ce urma sa o primesc .... iesea 2
Mi-am zis ca n-o sa aiba curajul sa-mi dea 2 si radeam de ma tineam cu mainile de burta. Eram pe vremea lu' Ceausescu si cred ca nimeni in istoria invatamantului romanesc n-a avut media scazuta la 2. Plus ca nu eram singur, mai era o fata si doi baieti.
Asa a si fost, mi-au dat 7 da' n-am aflat decat dupa vacanta, in clasa a X-a.
Dupa aceea a venit "Revolutia". Alta debandada si mai mare. Da' n-a mai avut hazu' de dinainte.

Anul trecut, clasa a X-a fiind, am facut intr-o zi ora de fizica in laborator iar profa ne-a dat de lucru si ne-a lasat singuri. Fereastra dadea chiar in gradina unei gospodine, care avea un dulau. Nu stiu ce mi-a venit ca m-am dus (chiar eu) la fereastra si am inceput sa intarat cainele, care latra de mama focului. Apoi, plictisit de isprava, am luat loc pe scaunul meu. Cateva secunde mai tarziu, veni gospodina la fereastra cu o galeata doldora de apa si o rastoarna pe podeaua clasei din razbunare, dar uda si cateva colege care erau in dreptul ferestrei. Atunci eu, avand pe constiinta pozna, am sarit brusc de pe scaun si m-am dus tinta la fereastra, acolo unde gospodina termina (zambind satisfacuta) ultima picatura de apa de rasturnat, si i-am prins mana intre ramele ferestrei. Ea isi tragea disperata mana, urland si injurand, iar eu fortam mai mult stransoarea. In fine, ingrijorat ca incepuse sa bata isterica cu pumnul in geam si putea sa il sparga, i-am eliberat mana din stransoare. Cand a venit profa si a vazut balta din clasa, ne-a intrebat calm ce s-a intamplat. Eu m-am ridicat si, pe un ton inocent , i-am spus profei ca o femeie a venit la geam si a rasturnat o galeata de apa in clasa. Toti radeau pe burta.

De cand n-am mai dat pe la Han aproape ca am uitat cum se posteaza pe-aici.
Prin acest mesaj as dori sa urez succes celor care si-au incheiat seria de nazbatii din liceu, celor care intra maine in Bac. Din pacate ma numar si eu printre ei si am ghinionul sa intru in prima tura de examinare. Inca o data BAFTA si ...capul sus! peste doua saptamani am scapat.

bafta si tie... ca si eu intru primul.

Bai frate....tocmai ma pregateam si eu sa deschid un topic cu subiectul asta.

La mine liceul a fost de departe cea mai grozava experienta, iar intamplarile sunt atat de multe incat nici nu stiu cu care sa incep. Da mai bine zic cateva scurte:

1. Era in apropierea vacantei si nu mai aveam chef de ore. Eram o clasa foarte unita, asa ca ne-am inteles sa ii facem o poanta profei de biologie. Era un laborator si atarnate pe tabla, intoarse cu fata spre tabla, erau mai multe planse.
Nici nu incepe bine ora si profa intoarce una din planse cu fata spre noi...La faza asta izbucnim cu totii intr-un ropot de aplauze si urale....Cu totii in picioare aplaudam frenetic cu mainile deasupra capului, strigand bravo, bravo !!!
Pe urma ca la spectacol am inceput sa aplaudam sacadat, si rand pe rand cate unul ne desprindeam din sala si mergeam sa ii strangem mana cu caldura doamnei profesoare si sa o felicitam, dupa care paraseam laboratorul...
Profa o tipa extrem de cumsecade, a ramas interzisa....Nu stia ce trebuie sa faca...dupa aia a inceput si ea sa rada .

2. Liceul nostru avea gard comun cu un cimitir. Era de 8 Martie, si faceam franceza cu o suplinitoare tanara si misto.
La fel ne permiteam tot felul de lucruri cu ea. In ziua aia mai toti baietii i-am adus flori.
Dupa ce a inceput ora, bate la usa unul Oprica (mare figura) si intra cu o coroana vesteda in mana. Se duce si i-o da domnisoarei profesoare care ramasese stana de piatra, si ii zice:
-N-am avut ce face doamna, astia au fost inaintea mea si au cules toate florile din cimitir....eu nu am mai gasit decat pe asta...da e buna si asta macar ca e cam vestejita si moiroase a tamaie..

3. Liceul meu era socotit un liceu de cartier, iar cartierul era Giulesti. Se petreceau multe lucruri rele in vremurile alea acolo....Era un elev pe porecla lui "Ghiulea", foarte periculos...Toti ii stiam de frica, ca era iute de sis.
Dar Ghiulea era si un tip extrem de hazliu, cu multe poante de calitate.
Odata la ora de fizica proful, care era si el o figura remarcabila, l-a anuntat cu toate masurile de siguranta (adica stand foarte aproape de usa) ca nu il poate salva de la corijenta. Ghiulea s-a uitat direct in ochii lui si scotand din baca un briceag imens de vreo 50 de centrimetrii i-a strigat: "In p....a mati TE TAI IN DOUA MA PORCULE !!"
Profu nu a mai auzit ultima parte ca era deja departe...Da din cancelarie a revenit insa insotit de profesoerul de sport (un atlet periculos rau de tot).
Proful de sport se duce la Ghiulea si ii zice:
-Te roc sa imi dai imediat briceagul !! Ghiulea cu lacrimi in ochi:
- Da ce am facut ? De ce sa il dau ca n-am facut nimic ??
- Ba sa il dai imediat sa nu ma apuc eu sa il iau de la tine, ca iese mai rau..
La cuvintele astea Ghiulea bafga mana in buzunar si scoate un mic bricegusi de 11 lei (cine isi mai aminteste de ele) care abia daca avea 4cm..Sportivul se uita la briceag, se uita la proful de fizica, apoi iar la briceag si iar la prof...dupa care se intoarce si pleaca din clasa clatinand din cap... ceva de genul mare e gradina Domnului...

@ Hampu the great.... ai invatat in Doamna Stanca???

Noi nu am fost prea uniti, insa am facut destule precum: in prima ora de franceza din liceu am plecat toti... a doua zi fiecare elev avea absenta, iar noi i-am spus profei ca nu era trecuta franceza in orar (fiind la inceput, acesta nu era stabil).. pana la urma am scapat, ca aveam diriga misto.
Tot in clasa a 9-a ne-am batut cu apa in clasa si am inundat parchetul... sa vezi placere pe capul femeilor de serviciu cand se uitau la noi cum frecam parchetul sub atenta supraveghere a directoarei (diriga nu era la scoala ca sa ne apere).
In clasa 11-a in timpul orelor usa liceului se incuia si nu mai puteam chiuli, ca sa nu mai spun ca jandarmii stiau orarul fiecarei clase si nu puteai sa iesi decat la sfarsitul orelor de curs (asta la inceput, ca dupa aia s-a revenit la normal, cu un ziar, o mica atentie, jandarmul iti "scurta" numarul orelor dupa bunul plac), asa ca noi, copii inventivi saream un gard din spatele liceului din beton si destul de mare... unii baieti ne tineau scarita si pe partea cealalta ne prindeau altii... asa ne-am carat din nou toata clasa in plina perioada de "militarie" in liceu, spre stupefactia directoarei.

Cam atat... o sa ma mai gandesc...

Nu monique_, liceul meu era de cartier...Nu avea nume, avea doar numar Liceul Nr.25 (laudat fie-i numele in veci !)

4. Si noi ne bateam cu pungi de apa, si chiar cu caldari de apa....Da povestea ta mi-a amintit de marele razboi cu boabe de orez, care efectiv a scos din functiune o jumate de etaj a liceului.
Totul a inceput cu cativa franctirori izolati, care trageau pe aici pe colo, vizand in special fetele si folosind teava de la pix.
Nu mai stiu amanuntele cu exactitate, dar atunci a fost lovit un lider de opinie important, si in scurt timp totul a degenerat intr-un conflict colectiv care avea de toate: o cursa aberanta a inarmarii (si furnizori duium de tot felul de tevi si tevuste, capabile sa traga si foc automat), importante acte de tradare, remarcabile acte de eroism, deosebite fapte de arme, odioase crime de razboi (la una am participat si eu. Am prins in WC-ul baietilor o grupare ostila, am blocat usa si i-am mitraliat fara mila prin ochiul geamului de la usa. Erau neinarmati, si nici nu aveau dupa ce sa se ascunda.)

Razboiul a intrat in faza de apogeu intr-o zi de Sambata. Erau putini profesori in Liceu la orele alea si oricum in salile de sus nu s-au mai tinut cursuri. Se trageau efetiv pungi intregi de orez. Se aruncau si grenade de mana din orez....
Toate intelegerile si toate aliantele cazusera, si acum era fiecare pentru el. Primul care cadea devenea imediat tinta focului cocentrat al celorlalti...Credeti-ma prieteni razboiul e ingrozitor !!
La sfarsitul conflictului totul arata dezolant....Se mergea pe un covor de orez de la un cap al celuilalt al aripii aleia de cladire.
Cinci elevi au avut nevoie de ingrijiri medicale. In general erau rani pe la ochi facute de boabele de orez dar si de aschiile de pumni care au mai sarit ocazional. A mai fost si unul care sarise de la geam.

Rezultatul razboiului a fost ca peste tot, si ca intotdeauna unul catastrofal. Unul din Liderii cei mai respectati, care desi participase intens la conflict fiind insa mereu in cautarea unei solutii pacifiste, a fost mutat disciplinar la Tudor Vladimirescu.
Alti vreo treizeci de elevi intre care si eu am primit nota 7 la purtare, si ni s-a cerut sa ne prezentam tunsi zero daca dorim sa ne continuam studiile (ne-am tuns si dupa ore veneam in curtea liceului in tricouri vargate -luasem toti la fel- ca sa protestam astfel impotriva deciziei luate, asociind numele liceului cu cel al unui celebru penitenciar)

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 22 Jun 2004, 10:13 AM

Hmmm... cred totusi ca vorbim despre acelasi liceu... stau prin zona si asta e cam singurul care se gaseste in vecinatatea unui cimitir.. ... la acest liceu ma duc sa votez

Pot totusi spune ca trasnaile voastre le intrec cu mult pe ale noastre... a mai fost o faza misto cand cativa colegi au venit cu pusti cu apa... a iesit show mare... armata romana ar fi avut ocazia sa invete cateva strategii de mare clasa.. abia am terminat liceul si deja il regret... cu siguranta nu va mai fi niciodata ca-n anii de liceu...

nu monique_ ...nu va ma fi niciodata ca in liceu, trust me. Facultatea e un rahat. Acolo incepe pizma, intrigile, arivismul, inregimentarea si moartea spiritului. Eu am trecut prin toate astea si pot sa afirm sus si tare: liceul e cel mai misto !!

S-ar putea ca liceul de care vorbesti sa se numeasca azi asa cum zici si noi sa vorbim despre acelasi lucru. Uite pentru clarificare precizez ca liceul se afla la doua statii de tramvai de stadionul Giulesti cum vi dinspre Gara de Nord.

Erau alte vremuri atunci, de aia se si petreceau nazdravanii mai grozave, in plus in liceu e aveam si un "spate" puternic ...

Dar pentru ca tot m-ai bagat in seama mai iti zic una....Prin clasa a XI-a am inceput sa ne luam toti camionase.
Erau din plasic, erau mari asa cam cat o valijoara, erau viu colorate, se basculau, costau intr 100 si 150 de lei, si puteau fi trase cu o sfoara.

Moda asta a cuprins foarte repede toti ceilalti ani, asa ca dimineata puteai vedea pe stradutele ce convergeau spre liceu zeci de elevi imbracati in uniformele corespunzatoare (si obligatorii, asa cum era pe atunci) tragand dupa ei cu mult patos camionase incarcate cu carti, penare, rechizite si pachetele cu mancare.

Spectacolul era criminal...Imi amintesc si acum ca mai exista pe undeva prin podul casei o poza in care se poate vedea curtea liceului plina de camionase tarate de elevi.
Moda a culminat cu gestul unui anume "Tzote" (porecla), care atunci cand i s-a cerut de catre profesor carnetul de note l-a scos din banca l-a pus in bena camionasului personal l-a dus astfel pana la catedra, l-a pus pe catedra si apoi a basculat carnetul chiar sub nasul profesorului care urmarea plin de interes pe sub ochelari intregul spectacol...

Profesorii s-au simtit inca odata jigniti si au crezut ca e timpul sa ia masuri. Moda a fost interzisa.....Amintirea ei a ramas !!

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 28 Jun 2004, 03:27 PM

Facusem la un moment dat o gashca mare, noi ii ziceam "club", aveam ierarhii, regulamente, "ritualuri" si ... "sporturi nationale". Unul din sporturile astea (noi ii spuneam "pogo" de la manifestarile de la concertele rock "suparate") era o reeditare a stravechii "gramada cere varf". O practicam intre noi frecvent, adica din senin aruncam pe unul jos si saream toti peste gramada ce se forma - ajungeam la piramide imense uneori si desigur totdeauna la urlete sugrumate ale celor prinsi "la baza". In sala de clasa, pe culoarele liceului, in curtea scolii, in sala de sport, la chefuri, in toate excursiile in care mergeam impreuna... Toata scoala stia de acest sport asa ca nu se mira nimeni (din afara "clubului") cand se trezea tam-nesam luat pe sus, aruncat jos si sufocat de multimea trupurilor care se aruncau din toate partile, cu avantul si urletul de rigoare. Iarna era cel mai frumos, pe zapada, pentru ca nu ne faceam probleme si nu aveam menajamente - zapada atenueaza durerea . Cand ieseam din scoala vreo 15 oameni hotarati, toata lumea stia ce va urma si fugea in toate directiile... Daca nu aveam victime din afara, alegeam spontan dintre noi pe cel mai apropiat si ...bufff. Au existat si episoade nasoale. Cate unul cuprins de furie dupa ce se ridica de pe jos, in loc sa se scuture cuminte si sa zambeasca (ma rog, cam stramb ) devenea violent. Dar au fost cazuri izolate, si dupa ce treceau vinataile "vanatorului" prins, intra din nou in hora. Am ajuns de cateva ori la director si am fost scosi in careu, au semnat si parintii in carnet luarea la cunostinta cu privire la "jocurile prostesti" ale odraslelor...
Alt "sport", cu o istorie mai scurta insa, avea ca victime gentile colegilor nostri, care invatau sa zboare. Zburau cate 10 genti o data de la etajul 3, pe cimentul din curte. Se mai si rupeau, se mai spargea cate ceva... A tinut cateva saptamani, s-a lasat cu suparari serioase si din nou cateva faze violent-agresive, fara urmari grave insa.

Cand eram in generala, la una din clase, a aparut la un moment dat mania ruperii nasturilor de la uniforma. Cum se prindeau cum isi rupeau nasturii. Rezultatul a fost ca unii ori nu mai aveau nici un nasture pe haina, ori ii coseau cu sarma ca sa nu-i mai poata rupe...si ce sarma...ditamai sarma de cupru de abia intra in gaura de la nasture.

Vorbim despre acelasi liceu... si fratele meu a invatat acolo un an...

Mi-am mai adus aminte de una tare... de data asta facuta de diriga noua... martea aveam ultimele 2 ore cu ea... si aveam in clasa vreo 3 baieti care de fiecare data faceau show... in una dintre acele zile de marti, diriga nu prea avea chef de glumele celor 3 si ii sar nervii... drept urmare ne anunta ca stam pana la 8 la scoala (vreo 2 ore peste program)... dupa care ia catalogul spunandu-ne ca il duce in cancelarie si ca se intoarce... asteptam noi vreo 10-20 de minute cand unu' dintre colegi se duce sa vada daca mai e masina in parcare... normal ca nu mai era... si asa ne-a tras-o diriga... la urmatoarea ora a ras de noi de nu mai putea..

Haios Carpatic...Noi aveam un coleg obez care atunci cand se supara te prindea in brate, si apoi dupa ce te culca la pamant se aseza cu toata greutatea pe tine...Frate iti ieseau ochii din cap ca la melc !! ...Banuiesc ca la fel simtea si nefericitul ala de se nimerea sub gramada voastra dezordonata...

Zoro si la noi a circulat moda aia...da numai la halatele de la Atelier si se extindea si la buzunare. Unde prindeai un buzunar de halat Harstt cu el...Nasturii dupa ce ii rupeam ii aruncam cu multa grija si condescendenta direct in capul proprietarului.
La noi insa moda asta avea o explicatie ceva mai romantica. Acolo unde aveam noi atelierul, baietii aveau amenajat jos un atelier mecanic cu toate dotarile, iar fetele unul de croitorie si unul de electronica la etaj.
Cand ni se rupea "accidental" cate un buzunar aveam motiv sa urcam la fete pentru "reparatii"....

monique_, daca locuiesti in cartier, si daca intr-adevar ala e liceul, nu se poate sa nu fi auzit de sotiile alea. Liceul era renumit in tot cartierul, si chiar in tot Bucurestiul. Am fost dati si in "Informatia" (ziar ante decembrist) de vreo doua ori.

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 29 Jun 2004, 08:10 AM

Monique si Hampu... V-am prins, vrajitorilor!... Ati invatat la acelasi liceu ca si mine!... Hehehe, ce mica-i lumea, dom-ne!...

Later edit.
Spre deosebire de altii, eu nu pot sa ma laud cu prea multe nazbatii din liceu. N-am fost nici razvratit nici supus, dar eu daca chiuleam o faceam sa merg la un film nou, sau sa vad o piesa de teatru care cerea pregatiri prealabile, ca nu-mi permiteam sa merg in "lumea buna" in costum de elev...
Daca cineva m-ar intreba de numele vreunui profesor, voi dezamagi sincer fiindca nu-mi mai amintesc. Dar imi amintesc in schimb faptul ca aveam un profesor betivan de economie politica, foarte plictisitor, care ne spunea de fiecare data aceeasi poanta cand intra pe usa: "Mai copii, inchideti fereastra ca faceti meningita. Si daca faceti meningita, ori muriti, ori ramaneti tampiti. Eu am avut meningita!..."
Mai aveam o profesoara de specialitate ("masini si utilaje" si "tehnologia materialelor") Datorita ei, cred ca am deprins pasiunea cititului. In urma discutiilor avute cu ea in clasa, am citit "Arta conversatiei" (Elena Vulpescu), Ogio-san (nu-mi amintesc autorul, dar stiu ca scrisese romanul la intoarcerea din Japonia dupa o lunga perioada de sedere), Maytrei (Mircea Eliade), Rosu si negru (Stendhal) sau Madame Bovary (Flaubert). Era o placere sa o auzim recomandand o carte!
Diriga noastra era profesoara de chimie, dar nu pot sa spun ca ne intelegeam cu ea mai bine decat cu sotul ei, profesor de franceza, cu care aveam interminabile discutii despre metempsihoza sau cine stie ce intamplari paranormale. Era un tip inalt, bine facut, cu chelie si cioc, trecut prin multe intamplari in viata. Asa cum spunea si Hampu, aveam si noi in clasa un individ (de fapt doi, dar unul era considerat mai periculos) care nu putea fi exmatriculat fiindca militia impusese conducerii scolii, sa-l tina acolo, indiferent ce-ar face, intrucat in strada era un pericol public. Evident ca nici un profesor nu-si punea mintea cu el, iar acesta intra si iesea din clasa cam cand ii tuna. La una din placutele ore de franceza, cand noi ascultam muzica in cabinetul fonic si incercam cat de cat sa ne ocupam cu ceva util, colegul nostru se ridica si se indreapta catre usa. In dreptul catedrei ii arunca peste umar dirigintelui: "Auzi, ba, vazi ca ies si eu vreo 10 minute!" Profesorul avea ochelari, iar atunci a ridicat numai privirea distrata pe deasupra lor, in timp ce ala era linga usa deja... "O clipa, te rog, daca vrei!" Individu', destul de contrariat, se intoarce catre catedra, in timp ce profesorul renunta la ochelari si se ridica! "Ce vrei, ba? Nu ti-am zis ca tre' sa plec?" "Ba da, dar nu cred ca ai gasit tocmai formula corecta de exprimare". Ce-a urmat a fost pe cat de jenant, pe atat de nostim. Individul, scoate din buzunarul de la spate al blugilor, o unghiera la care-i desface cutitasul. "Daca nu te tai, sa moara mama!" Numai ca mama-sa n-a mai apucat "sa moara", ca profu' i-a tras doar un dos de palma si la intins pe jos. "Aoleu, manca-ti-as p..., ca grea palma mai ai!" Dupa ce s-a facut mielusel si si-a cerut scuze, evident ca dirigintele la lasat sa si plece. De-atunci, nu stiu cum, dar parca toata scoala il respecta mult mai mult pe dirugu' nostru!...

Acest topic a fost editat de OMU'BUN: 30 Jun 2004, 12:22 AM

Pai....pungile cu apa aruncate de la etaj in curtea interioara in pauza erau frecvente.
Cind stiam cind vine directorul liceului, atunci era ceva special, aveam pregatita o punga cu lapte.
E inutil sa spun ce se intimpla in ziua aia cu tot liceul.Era ala negru de suparare, asta dupa ce s-a sters de lapte

Si pe langa pungi, niste creta iar din cand in cand puteai primi si un ghiozdan in cap daca nu erai atent... din aceasta cauza nu prea se "circula" pe langa liceu... dupa ce a aparut moda "cornul si laptele" se arunca si cu paharele de lapte lasate de copii prin banci... spre norocul meu nu am avut astfel de experiente...


@Omu'Bun.... nu yo am invatat in acel liceu, ci fratele meu... ma duc acolo doar ca sa votez... e foarte aproape de locuinta mea...

@Hampu The Great... fratele meu mi-a zis ca s-a distrat pe cinste acolo si i-a parut rau cand s-a mutat... a facut si el destule, printre care, intr-o iarna s-au jucat in clasa cu petarde iar fratiorul meu a dat din greseala foc la 3 geci din cuier... pe care le-a platit tata...

yap monique_ era super cool...
Liceul ala era predestinat. Au fost multe alte intamplari haioase inaintea mea, si au fost inca si mai mute dupa mine..

Uite inca una. (persoanele mai sensibile, sau cele pe cale de a servi masa, sau doar o gustare sunt rugate sa se abtina de la acest post)

Fiecare liceu, si mai ales fiecare promotie de liceeni isi are eroii ei de necontestat.
Sunt acele persoane care fie printr-un singur gest, fie printr-o conduita permanenta ne-au marcat in asa masura incat ne amintim mereu cu placere de ei, in cele mai neastepate situatii.

Nu voi vorbi despre ei astazi, ci despre o categorie foarte apropiata lor, si anume cei pe care i-am pastrat in amintire pentru o atitudine excesiva. Pentru un singur eveniment cu totul iesit din comun, pentru un lucru care a facut istorie si legenda, pentru ceva cu totul neobisnuit...
Liceul meu, in perioada in care i-am fost elev abunda in astfel de evenimente.
Voi povesti in cele ce urmeaza doar doua dintre ele:

WC-ul oricarui liceu, fie ca e vorba de cel pentru fete, fie ca e vorba de cel pentru baieti, a fost dintotdeauna (sunt informat ca inca mai este) principalul loc de fumat pe ascuns.
Acolo se aduna tot elevul, care sa isi planga proaspatul trei incasat cu o ora inainte la mate, care sa discute cu inflacarare rezultatele etapei si comentariile facute la ea de dl.Becali, care sa povesteasca scene din ultimul film aparut pe DVD...si in fine cei mai multi sa barfeasca.
Tigara, atunci cand exista, nu era decat un pretext...Nu gasesti fumatori adevarati in wc-ul unui liceu.

Pentru noi wc-ul de la etajul II era insa mai mult decat un simplu "fumuar", era un lacas de cult.
Acolo ne intruneam in fiecare pauza, acolo puneam la cale petreceri, excursii, sotii....acolo se stabileau ierarhii, acolo se rezolvau si eventualele conflicte...

Dar nici despre asta nu am sa vorbesc, asa ca ma intorc acum la acei oameni, autori de gesturi memorabile si voi relata despre cum au marcat ei istoria lacasului nostru de cult.

Era unul "Shtorfete", un tip retras, de un calm supranatural, imun in fata alternativei pentru ca dupa cum spunea tot el: "orice s-ar intampla...tot bine e !!"
Storfete nu participa activ la sedintele noastre multumindu-se doar sa asiste la ele, stand pe vine mai mereu, retras intr-un colt si fumand tigari de proasta calitate.
Desi era foarte ingrijit raspandea in jurul lui un aer de om complexat si un fel de tristete.
Circula zvonul ca Storfete avea unele probleme familiale, si ca ar suferi de tuberculoza.
N-am aflat niciodata cat de adevarate erau toate astea pentru ca pe la jumatatea anului doi s-a mutat la alt liceu si apoi nu am mai auzit nimic despre el.
Ce este cert insa e ca de foarte multe ori cadea prada cate unui acces de tuse ce se sfarsea de fiecare data cu cele mai bizare expectoratii din cate pot fi imaginate.
Lichide cleioase de o vascozitate incredibila, in cantitati impresionante, si intr-o gama coloristica ce dadea de rusine spectrul vizibil, jalonau drumurile zilnice ale lui Storfete.

Intr-o buna zi Storfete a tusit toata pauza facand orice conversatie imposibila. Invitatiile noastre de a parasii imediat incinta nu au avut nici un effect, asa ca toata lumea a inceput sa il injure copios mai intai de sora, apoi de restul familiei insistandu-se in mod special asupra mamei.
Drept raspuns Storfete a tot adunat rezultatul intregii crize, si l-a proiectat o singura data, cu multa ura pe unul din peretii wc-ului, cam pe la 2 metrii inaltime fata de pardoseala.

Era o super productie de marimea farfurioarei de la ceasca de cafea, de culoare indigo irizat.
Se lipise de parca i-ai fi dat cu A+B, si tremura acolo sus pe perete ca un jeleu urias, raspandind un miros greu, si provocand tuturor celor de fata inceputul starii de voma, acela in care falcile se inclesteaza fara comanda, iar stomacul incepe usurel sa urce inspre gat.
Am reusit insa sa ne extragem la vreme din camera aia, si am fi considerat intregul caz inchiat aici, daca a doua zi nu am fi gasit imensa flegma tot acolo.
Isi schimbase culoarea inspre visina putreda, insa consistenta si mirosul ramasesera cam aceleasi.

Intrigati am decis cu toti sa o analizam cu mai multa atentie.
Am zgandarit-o cu un bat, si am constatat ca e imposibil de desprins.
Am incercat sa o intindem cu matura pe tot peretele dar nu am obtinut nici un rezultat. Experimentele nu se puteau executa decat in reprize foarte scurte din cauza mirosului.

Unul “Caramba” a adus de acasa un gandac, o coropisnita si mai multe rame. Voia sa stie daca nu cumva flegma ar putea avea vreun grad de pericol de contaminare avand in vedere suspiciunea ca Storfete ar fi putut avea tuberculoza.
Coropisnita a refuzat din toate puterile contactul cu flegma, preferand sa sfarseasca strivita sub talpa lui Caramba mai degraba decat sa se sacrifice pe altarul stiintei si al cercetarii.
Gandacul in schimb a sucombat aproape instantaneu.
Nu am mai continuat experimentul, salvand astfel ramele, pentru ca asta ar fi presupus o apropiere mult prea mare, si pentru ca Oprica la vederea Coropisnitei latite si intinse pe mozaic, a scuipat a dezgust si ne-a ajutat sa vedem lucrurile dintr-o nou perspective declarand : “Dati-va dracu ba,…da voi chiar vreti sa distrugeti tot echilibrul biologic…”

Cinci zile mai tarziu flegma era ca noua. Mai schimbase din culori, mai facuse fata cu bine si altor experimente, dar mirosea la fel de rau, si era la fel de greu de dizlocat.
Am decis sa ii dam foc, si cu surprindere am constatat ca s-a aprins imediat. A ars mai intai cu o flacara albastra, apoi cu una violeta, si apoi a ars mocnit aproape o zi intreaga.

Pe locul flegmei a ramas un loc gol prin care se vedea direct caramida. Nici tencuiala, nici vopseaua nu se mai lipeau de acel loc.
La doi ani dupa treaba asta a venit o firma specializata sa igenizeze grupurile sanitare. Abia atunci pata a disparut pentru cateva luni, dupa care tencuiala a cazut iar dezvelind inca odata caramida de desupt, si purtand astfel in legenda povestea celui mai grozav scuipat care a existat vreo data !

Ce stiti voi de altul ??

Asta da trasnaie

Era unul "Bum-Bum".
Talentul sau cel mai mare era acela de "a partzaii", si va rog sa ma credeti prieteni, reusea asta mai bine ca nimeni altul.
Partaia din orice pozitie, in orice moment, in orice format si orcat de mult timp i s-ar fi cerut.
Maiestria lui in acest domeniu atinsese cote atat de ridicate incat "Bum-Bum" putea sa controleze chiar si mirosul productiilor sale in trei sau patru grade de intensitate.

Bum-Bum devenise un virtuos al basinii si ca orice artist adevarat era in cautarea capodoperei, a acelei realizari monumentale care sa il consacre, care sa ii justifice intregul efort, si care sa il impuna in cele din urma eternitatii.

De multe ori atunci cand aveam intruniri in wc. Bum-Bum participa zgomotos, manifestandu-si dupa caz dezacordul sau sustinerea unui punct de vedere proaspat exprimat, punctand sec, sau prin serii bine definite, si egale ca numar si ca forta.

Atunci cand era atins de aripa creatiei se inchidea in una din cusete, experimentand tot felul de modele noi, si exersand incontinuare la cele vechi.

Incetasem sa il mai bagam in seama.
Oricat ar putea sa para de bizar, Bum-Bum nu producea nici dezgustul, nici repulsia cuiva...Era doar un personaj sters, consumat de pasiunea lui, si care ar fi trecut in permanenta neobservat daca nu si-ar fi facut din cand in cand remarcata prezenta prin cate un part razlet.

Era o zi de marti, si totul s-a petrecut in jurul pranzului, spre sfarsitul unei pauze.
Eu personal ma aflam pe la jumatatea holului care avea in capat wc-ul de cult. Ma pregateam sa intru in clasa, si inainte sa fac asta, zeii mi-au sugerat sa mai arunc inca odata privirea dealungul holului.
Datorita acestui fapt am putut sa fiu martor ocular la partea cea mai spectaculoasa a unui eveniment epocal.
Era incununarea operei de o viata a celui mai important basinos al acelui secol (prieteni aici nu e nici o exagerare).

Zgomotul a ceea ce la inceput a parut a fi o explozia unei petarde militare, a facut ca toate ferestrele sa freamate.
Toti elevii au intors instinctiv capul in directia deflagratiei, si intr-un inceput de panica au parasit, care incotro, in cea mai mare viteza holul cu pricina...

Imi spuneam in cap ca iar vor urma exmatriculari; bubuitura fusese devastatore pentru urechile noastre; nici nu stiu cum as putea descrie explozia unei petarde militare intr-un spatiu inchis.
Desi existau unele riscuri de a ma implica in felul asta, m-am indreptat in mare goana spre wc-ul cu pricina, inventariind pe drum, in mare viteza si alte posibile explicatii pentru evenimentul la care tocmai asistasem.
Am ajuns taman la timp pentru ca sa ajut la deschiderea usi principale din spatele careia, intr-un nor de miros cadaveric pestilential, patru elevi cu ochii inrositi si tusind din toti rarunchii se straduiau sa extraga afara un Bum-Bum in stare de semiconstienta labartat ca o carpa.

Au circulat mai multe variante care relatau diferit derularea evenimentelor din interiorul wc-ului in momentele imediat premergatoare tragediei.
Am abandonat ideea de a prezenta aici un cumul al acestora, si am decis sa folosesc doar notele de observatie ale savantului nostrum, cercetatorul “Caramba” care a studiat si a analizat cu atentie cazul.

Se pare ca in acea zi Bum-Bum avusese o premonitie pentru ca odata intrat in wc. a avut o atitudine complet nespecifica , se tot harjonea, nu isi gasea locul, se baga in toate discutiile cu remarci inoportune, razand nejustificat si facand, ca niciodata pana atunci, glume lipsite de sare si piper.
Cu doar cateva secunde inaintea exploziei Bum-Bum a incremenit brusc intr-o pozitie nefireasca, cu genunchii usor flexati si cu ambele brate pe jumatate ridicate, fiecare din ele indicand cu aratatorul plafonul. In aceasta pozitie martori au putut observa cum fata a inceput sa i se inroseasca pana la culoarea bordo.
Nimeni nu isi mai aminteste exact deflagratia ca atare.
Caramba spune ca martori s-au trezit azvarliti cu forta si inconjurati intr-un nor urat mirositor de culoare verde si in forma de ciuperca.
Asta ca si cele cateva fraze pe care Caramba le-a cules imediat dupa eveniment de pe la diversi martori (ca de ex.: “..ba pute de iti cade parul din nas..” sau “ Dumnezeule mare ma arde pe gat si ma ustura ochii !!” …ori “miroase de mi-a cazut mustata !!) l-au condus pe acest inspre concluzia, indelung contestata de altii, ca fabuloasa basina avea o incarcatura radioactiva.

Din raportul medicului de la cabinetul scolar, cel care l-a examinat pe Bum-Bum imediat dupa accident reiese ca el nu a suferit decat o puternica iritare a mucoasei anale (medicul face aici pe unul din colturile raportului o scurta remarca privind si suferintele propriei lui mucoase nazale la investigarea acestui pacient). S-a mai retinut ca pantaloni si chilotii subiectului erau destramati circular exact pe locul in care acestia ar fi acoperit orificiul anal in timpul exploziei, pe un cerc cu o raza de 8.5 centrimtri. S-au studiat aici mai multe ipoteze legate de pozitia precisa avuta in acel moment.

Nu a existat nici o reactie oficiala din partea corpului profesoral, desi mai multi institutori au inceput sa ne vorbeasca pe la orele lor despre avantajele unei alimentatii rationale si cumpatate.

Bum-Bum si-a revenit destul de greu, si niciodata pe deaintregul. “A ramas in urma ca un Rascolnikov, consumat de fapta sa si ne mai fiind instare de altceva”.
Ici si colo, ocazional, Bum-Bum mai tragea cate un part anemic, ce nu facea decat sa jigneasca amintirea gloriei lui apuse.

Aceasta dragi prieteni este scurta si dramatica istorie a lui Bum-Bum, si a magnificei sale basini…

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 1 Jul 2004, 12:36 PM

Citind pataniile lui Bum-Bum mi-am adus aminte ca aveam in liceu un coleg basinos rau, dar spre deosebire de Bum-Bum, bombele lui erau stealth. Efectiv le lansa fara cel mai mic zgomot si ce era mai nasol era ca le lansa in timpul orelor. Si erau asa de puturoase de ne astupam cu totii! Parca manca numai scanduri de buda nu alta Iar cand il mai suparam noi cu ceva, ne ameninta ca ne intoxica si sa vezi ce cuminti ne faceam.

Eu nu-s ca Bum-Bum, dar uite o traznaie al carei protagonist am fost eu.
In clasa a zecea, am facut intr-o zi ora de fizica in laborator, la parter, iar profa ne-a dat de lucru si ne-a lasat singuri. Fereastra dadea chiar in gradina unei gospodine, care avea un dulau. Nu stiu ce mi-a venit de m-am dus la fereastra si am inceput sa intarat cainele, care latra de mama focului. Apoi, plictisit de isprava, am luat loc pe scaunul meu. Cateva secunde mai tarziu, a venit gospodina nervoasa la fereastra, avand o galeata doldora de apa, pe care a rasturnat-o toata pe podeaua clasei, ca sa se razbune. Avand pe constiinta pozna, am sarit brusc de pe scaun si m-am dus tinta la fereastra si i-am prins mana gospodinei intre ramele ferestrei. Ea isi tragea disperata mana, urland si injurand, iar eu fortam stransoarea. Ingrijorat ca incepuse sa bata isterica cu pumnul in geam si putea sa il sparga, i-am eliberat mana din stransoare. Cand a venit profa si a vazut balta din clasa, ne-a intrebat calm ce s-a intamplat. Eu m-am ridicat incet si, pe un ton inocent, i-am spus profei ca o femeie a venit la geam si a rasturnat o galeata de apa in clasa. Toti radeau pe burta.

Eram in ora de matematica cu domnul diriginte, in clasa a noua.
Un coleg (pe care nu-l suport) arunca in mine, in joaca, in timpul orei cu rezerve goale de stilou, care nu patau. M-am enervat si, atunci cand dirigintele era cu spatele, m-am ridicat, am luat rezerva plina cu cerneala din stiloul meu si am aruncat-o spre el. Spre ghinionul meu si fericirea lui, nu l-am patat cu cerneala si eram confuz: "Unde sarise oare cerneala daca nu pe colegul meu?" M-am asezat cuminte in banca si copiam de la tabla, cand aud ca ma striga colegul meu cel ticnit, care murea de ras.

M-am intors sa vad ce vrea si de ce rade, cand am avut un maaare soc: colegul de banca al colegului meu ticnit era patat de cerneala pe ochi, pe urechi, pe gura, pe camasa alba, pe maini! Mi-am pus mainile in cap si nu stiam daca sa rad sau sa plang. Toti din jur erau pe burta. Colegul patat cu cerneala se uita la mine cu o figura plina de repros si in acelasi timp de naivitate, incat m-a umflat si pe mine rasu. El s-a ridicat si i-a cerut permisiunea dirigintelui sa se duca acasa si sa se spele.

Figura dirigintelui cand l-a vazut plin de cerneala a fost una antologica. Facuse ochii mari si gura laarg cascata, tremura tot si era sa scape creta din mana. L-a intrebat: "Ce e cu sangele de pe fata ta?" Wow, cand am auzit asta ne-am prapadit de ras, se facuse un adevarat circ in clasa.
A fost hilar.

E sinistra...

Ora de matematica, clasa a zecea. Colega mea de banca tocmai facuse o intrerupere de sarcina, era cu moralul la pamant...o scoate profa la tabla.
Toata lumea incremeneste: pe blugii colegei de banca se ivise o harta maaareee de tot rosie...hemoragie.
Profa s-a facut stacojie la fata da' n-a comentat in nici un fel...nici n-a trimis-o la loc...decat dupa ce a facut exercitiul...iar tipa habar n-avea de ce ne uitam toate siderate la ea. A fost super naspa, mai ales ca aveam si un coleg in clasa...

Alta data, una dintre colege era si ea la " perioada dificila" din luna. Tipa era sarita rau de tot...o ciudata. Si a reusit performanta sa ne faca sa stam in picioare, pt. ca murdarise aproape toate scaunele din clasa...nu i-a spus nimeni...n-a avut nimeni curajul sa-i atraga atentia.