- asa zisa democratie a fost inventat de niste oameni mici si mediocri care au vrut sa conduca umanitatea din umbra, prin intermediul unor papusi. In mod obiectiv, nu exista o reala democratie in Univers pt. ca nu fiecare e egal cu celalat, ca atitudine, personalitate, inzestrari etc.

- democratia iti da iluzia libertatii, de fapt libertatea de a alege raul in lipsa unei informari corecte si autentice.

- a spune NU fa asta este o actiune educativa, nu restrictiva. Privesta la mama care spune copilului NU fa aia si aia ... caci nu o face pt. a fi despotul copilului, ci pt. a-l educa. Cei prosti si incrincenati ar putea de ex. sa nu asculte de afirmatia: "Nu baga mina in foc ca te arzi" si sa-si manifeste "libertatea" si "democratia" de a baga mina in foc. Noncredinta sau indirjirea lui nu il scapa de efectele actiunilor lui si de legea cauzei si a efectului.

- ii dai libertate, dar il si inveti cum sa o foloseasca.

- Dumnezeu e in stare de orice, dar nu da/face decit cind considera ca e cazul, nu cind vrea "muschiul" lui gigel.

Legat tot de porunci....

DUMINICILE DE DUPA RUSALII


Duminica a 19-a - Iubirea vrajmasilor

Degetul lui Dumnezeu
Omenirea isi vede linistita de ale ei. Dumnezeu inca o mai ingaduie, pentru ca in fiecare clipa, undeva, un sfant se roaga cu smerenie si iubire pentru ea. Ar fi crutat Domnul si Sodoma, daca ar mai fi gasit in ea macar zece drepti. Asadar smerenia, iubirea, rugaciunea stau la temelia lumii iar mandria, invidia, ura si materialismul maresc fragilitatea ei.

Stiind toate acestea, este de mirare ca societatea moderna cultiva taman temeiurile distrugerii. Inca din copilarie mandria, spiritul de posesiune si competitia neconstructiva sunt stimulate, sub nevinovatul aspect al jucariilor pe care se isca adevarate batalii, germeni ai razboaielor de mai tarziu. Responsabilitatea este a parintilor care deseori zic "lasa ca iti luam noi ceva mai grozav ca al lui." Asa copilul invata ca, daca merita ceva mai mult decat altul; inseamna ca el este de fapt mai ceva decat prietenul lui. Concurenta de acest soi, si mai apoi invidia si dusmania se nasc din mai nimic, precum focul, dar sunt tot atat de parjolitoare. Tendinta de dominare, nedomolita la vreme de catre parinti, devine cu timpul criteriul de selectie al prietenilor, cei care se supun, ii admira sau ii iubesc, si al vrajmasilor, cei care nu se supun.

Dar crestineste nu este asa, dupa cuvantul Domnului "si daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata puteti avea? Caci si pacatosii iubesc pe cei ce ii iubesc pe ei."

Mai mult, daca mandria si vrajmasia nu sunt convertite la vreme in multumire adusa Domnului pentru ceea ce are omul mai bun, in smerenie si bucurie pentru binele aproapelui, se ajunge ca un dicton precum "Sa moara si capra vecinului", sa devina emblematic pentru modul in care membrii unei societati se raporteaza intre ei. in aceasta varianta, nu numai ca exista invidia, dar este si distructiva: daca unii nu au, sa piarda si cei care au. Varianta constructiva dar orgolioasa ar fi: sa faca si ei cum au facut ceilalti, ca doar nu sunt mai prosti ca ei, in mintea primilor fiind de fapt reciproca.

In sensul implinirii poruncii iubirii, raportarea la situatia mai buna, materiala sau spirituala a aproapelui, trebuie facuta cu admiratie fata de ce a facut acela, dand slava lui Dumnezeu ca l-a luminat sa faca asa. Multumind aproapelui pentru idee, ea poate fi impartasita si altora, pentru ca si ei sa se foloseasca.

Firescul, pentru crestin, nu este sa nu faca, sa nu doreasca sau sa nu gandeasca raul aproapelui, dupa cuvantul "ceea ce urasti tu insuti, nimanui sa nu faci" ci mai mult, sa vina in intampinarea lui cum spune Domnul: "precum voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi asemenea."

Cine este vrajmasit sa nu se mire, caci poate el a dusmanit mai intai. Iar daca vrea sa fie iubit sa iubeasca pe toti, si pe vrajmasi, in limita in care acestia nu-l despart de Dumnezeu, ca sa se inmulteasca iubirea, asa cum a poruncit Domnul "Iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvantati pe cei ce va blestema, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc".

Vrajmasii trebuie iubiti mai intai pentru porunca Domnului, apoi pentru ca numai asa omul isi poate curati inima de orice rau, de orice impotrivire, invidie sau ura, si nu in ultimul rand, pentru ca nu pot oamenii sa stie judecatile lui Dumnezeu si modul in care lucreaza spre mantuirea fiecaruia, lasand vremuri de ispitire si lamurire pentru fiecare. Daca cineva se gaseste ca uraste tocmai pe cel prin care degetul lui Dumnezeu ii arata calea catre bine, mustrandu-l?

Da, dusmanul poate fi degetul lui Dumnezeu care arata mai bine pacatele celui pe care il vrajmaseste, punandu-le in fata lui si poate si a lumii. De aceea fiecare sa se foloseasca de aceasta dureroasa portretizare a propriei persoane si sa se indrepte pe sine, multumind lui Dumnezeu pentru asa ajutor, caci este un mare har ca cineva sa-si poata vedea pacatele. Vazandu-le, va intelege care-i sunt adevaratii dusmani, chiar in sine, si va duce lupta cea buna impotriva lor.

Singura ura admisibila este cea impotriva pacatelor.

Dragii mei,

Ca sa vin in completarea lui "cactus" (si ca sa-l sustin ), pentru ca el zice "singura ura admisibila este cea impotriva pacatelor", am gasit la cineva ca Dumnezeu tocmai de aceea a dat posibilitatea omului de a ura, pentru ca sa poata ura rautatea si pacatul.

Si pentru ca vad stilul cum vorbesc unele persoane pe acest topic (in special pentru dragul de 'thunder' ), am pentru ei o povestioara din Pateric:

Avva Macarie (avva inseamna batran, staret, calugar care are ucenici) mergea la un praznic oarecare cu ucenicul lui. Si ucenicul mergea mai inainte (am mai auzit despre asta, calugarii nu mergeau impreuna pe drum ca sa se poata ruga, sa nu vorbeasca intre ei). Era incepator si avea ravna de inceput. Asadar, pe drum, cum mergea, a intalnit un idolatru, un preot al idolilor, si a inceput sa-i vorbeasca urat, spunandu-i:
- Unde te duci, inselatule?

Atunci acela s-a maniat, l-a batut si l-a lasat aproape fara simtire.

Dupa ceva vreme il intalneste pe Batran. Avva Macarie, purtator de Dumnezeu, cum era, vazandu-l asa de tulburat, i-a zis:
- Omule al lui Dumnezeu, unde te duci?

Acela, indata ce a auzit aceste cuvinte, s-a inmuiat, s-a oprit brusc si i-a spus:
- Cuvantul tau m-a indulcit.
- Da, i-a zis Macarie. Te vad ca alergi, numai ca nu stii unde alergi.

Dar i le-a spus intr-un chip smerit si cu frateasca dragoste.

Zice idolatrul:
- Cuvintele tale, cand graiesti, imi deschid inima, in vreme ce altul aici, cu putin mai inainte, mi-a vorbit potrivnic si l-am umplut de bataie.

I-a vorbit atat de frumos Sfantul Macarie, incat incet-incet si-a schimbat credinta, s-a facut monah si s-a mantuit. Intru bunatate, Sfantul i-a impartasit duhul cel bun. I-a impartasit lucrarea cea nezidita, care a patruns in sufletul idolatrului. In vreme ce celalalt, ucenicul, a imprastiat duhul maniei si al tulburarii, din ceea ce avea inauntru.


Sa luam aminte si sa urmam pilda Sfantului Macarie. Si sa ne vedem in rai!

Action...raspunsul la intrebarea ta il gasesti in cartea lui Rafail Noica: Cultura Duhului. Stiu ca ai cascat atunci..ti-a sunat plictisitor.. dar te rog sa citesti macar prima parte..treci putin peste plictiseala te rog ..citeste-o cu indiferenta macar. Altfel mi se va parea ca doar te prefaci ca vrei sa intelegi.

Frumoasa povestioara din Pateric a clarei04.
Am gasit, tot in Patericul egiptean, aceasta invatatura care exprima grija pe care trebuie sa o avem cand ne adresam celorlalti:
«De la aproapele este viata si moartea. Ca de vom dobandi pe fratele, pe Hristos dobandim; iar de vom sminti pe fratele, lui Hristos gresim»

- nu stiu in ce masura se incadreaza acest subiect (si comentariile la el) la capitolul porunci, dar sa le exprim totusi: ura, la fel ca si sentimentul de frica, dealtfel referirea se face in speical la energiile subtile specifice fiecarei stari in parte (frica si ura), sint TOTAL inadecvate unui cautator spiritual, opuse starii ascendente de evolutie spirituala. FRICA (de orice fel) ca si URA (de orice fel) nu trebuie manifestate de cel care isi doreste ascensionarea spirituala, mintuirea daca vreti altfel spus.

- in cazul pacatelor nu ura trebuie manifestata, ci FERMITATE si RESPINGERE.

- este straniu de de multi oameni aflati pe calea spirituala (specifica lor) trec cu vederea aceste informatii ezoterice privitoare la energile subtile. Este deja evident ca aceasta realitate nu mai poate fi negata nici macar de cercetatori, nici de catre credinciosii altor cai spirituale (religii), chiar daca religia lor nu vorbeste in mod explicit despre aceste realitati, energiile subtile. Vrei nu vrei, fie preiei cunoasterea legata de aceste realitati subtile (energiile subtile si structurile subtile conexe acestora), fie o renegi in mod apriori, ca orice om limitat care nu doreste sa-si depaseasca limitele.


Acest topic a fost editat de thunder: 3 Oct 2004, 12:41 PM

- ne departam de subtiect, zic eu.

- vad ca faceti confuzii grave intre ideea de ura si aceea de fermitate, sau franchete. Iisus a prezentat in mod franc si deschis anumite probleme cu care se confruntau anumiti oameni din jurul Lui. Pt. mine Iisus si comportamentul Sau sint niste exemple demne de urmat. Raportat la nivelul meu de intelegere si constiinta, urmaresc sa fiu cit mai aproape de aceste exemple specifice personalitatii mele. Nu o fac pt. a-i "copia stilul", ci acesta este "stilul" meu (personalitatea mea).

- povestirea este utila unor anumite tipuri de interventii si oameni. Cum am putea de ex. alatura aceasta "pilda" cu cele proliferate f. f. des de Iisus, cele de genul: "prostilor, farisei orbi, morminte varuite, pui de vipere, serpi, etc" ? Pe citi dintre acestia i-a "convertit" Iisus, citi dintre cei vizati de "injuriile" Lui au fost convertiti de aceste modalitati de prezentare si atitudine? IMO, Iisus a dorit ca prin aceasta atitudine ferma si franca sa puncteze atit raul/devierea cit si pe cei rai/deviati nu atit pt. indreptarea lor, ci pt. a da un exemplu celorlalti de ceea ce inseamna bine/rau, fiinta bine/rau orientata. IMO, Iisus nu a condamnat pe cei bogati, ci ideea ca cei aflati in aceasta stare se pot apropia mult mult mai greu de Dumnezeu, si nici decum ca ei nu ar putea ajunge la Dumnezeu, chiar si in acea stare de oameni bogati, dar si intelepti pe deasupra. Sintem fiinte care pot sa se transforme spiritual, altii care inca nu pot, sint inca prinsi de anumite limite si incastrati in ele.

- Iisus nu am manifestat ura cu toate ca a folosit termeni si atitudini mult mai "rele" si "dure" ca mine si ca oricine altcineva de aici de pe forum ... cu toate acestea nimeni nu Il acuza de ura. Eu, tu voi nu sintem Iisus, dar putem aborda diferitele tipologii de personalitate (care ne sint specifice) pe care Iisus le-a manifestat, pt. ca El pt. noi este ca si model divin, deci demn de urmat, caci d'aia a si venit in lume cu corp fizic, pt. a ne da exemple demne de urmat, nu numai pt. a prelua pacatele lumii. Tocmai prin aceste exemple oferite El a preluat o parte din pacatele noastre personale, pt. ca noi preluind sau reajustind parte din atitudinile si personalitatea noastra catre o orientare divina, inteleapta. Raul pe care noi l-am fi facut in continuare fara venirea si (puterea) exemplului Sau, l-a preluat (ars) El intr-o anumita masura. Practic ni s-a schimbat drumul si destinul, deci karma.

- de aici se trag mai multe concluzii

- nu oricine poate sa faca treaba "sefului", sau a luptatorului. Daca nu esti in stare sa lupti sa sa invingi un dusman nu ti-l pui in fata. Din acest motiv nu intimplator este ales in fruntea armatei divine a Universului, a lui Dumnezeu, pe Arh. Mihail, pt. ca El este un luptator desavirsit si ca NIMENI nu i-ar putea sta in cale. Venind in lumea profana, intreb si eu, care sfrijit s-ar apuca sa-l huiduie pe altul musculaos si bataus ? Numai cel fara minte. Asta ne arata ca acel ucenic este si "sfrijit", dar si fara minte, adica lipsit de intelepciune.

- "idolatru" dadea dovada nu numai de muschi, ci si de o anumita stare de discermanint si bun simt, intrucit vorba placuta l-a inmuiat, deci nu era o fiinta impietrita, ci doar mai mult sau mai putin deviata. Nu e cazul in cu anumiti oameni care sint la fel de impietriti (la inima, la minte si in cunoastere) precum fariseii de acum 200 de ani. Pe acesti impietriti fie ii lasi in plata Domnului, fie ii "spargi". Iisus i-a "spart" ! ... dar nu i-a urit.

- fiecare profesor are calea lui, conforma cu personalitatea lui, dar si cu personalitatea fiecarui dispicol in parte. Noi nu sintem aici la scoala si nici nu sintem profesori, dar avem personalitati diferite.

- pt. ca a putut, dar si el ar fi stat cu botul pe labe, precum fariseii in fata lui Iisus, daca nu s-ar fi putut masura cu acela. Sa punctam totusi faptul ca eu nu ma potrivesc in "hainele" acelui incepator, intrucit eu nu fac afirmati gratuite si lipsite de valoare si argumente (dovezi, informatii, pilde, analogii samd) lumesti si ezoterice, si nici nu o fac pt. a-l "biciui" pe unul sau altul. In mod sigur insa Adevarul are influente diferite asupra omului functie de ce gaseste acolo. La fel si minciuna.

- va intreb, de ce nu a facut la fel si Iisus cu fariseii vremurilor ? De ce credeti ca doar ateii ar fi asa zisii "deviati" sau "idolatri" ? Citi dintre voi si-au pus problema ca ar putea fi f. bine (si) in pielea fariseilor, tot un anume tip de deviat si de idolatru ?

- sa luam insa aminte si de faptul ca fiecare are calea sa si personalitatea sa si sa nu uitam si spusele lui Iisus:

- cum ar putea aduce dezbinare manifestarea lui Iisus sau/si a invataturilor Sale ? Poate cineva sa comenteze aceasta ?

Acest topic a fost editat de thunder: 3 Oct 2004, 02:42 PM

Draga thunder,

Nu stiu daca deviem de la subiect, pentru ca vorbim si despre ceea ce Dumnezeu ne-a lasat, afara de ceea ce inseamna strict cele 10 porunci.

Mai intai am o observatie - poate au observat si altii, dar nu au zis nimic. In discursul tau faci referire si la notiuni cu care crestinismul practic nu lucreaza, ci ele provin din credintele orientale (pomenesti de karma, de pilda), pomenesti adesea cuvantul 'ezoteric'. Iarta-ma, dar a crede in karma e considerata o deviere de la ceea ce inseamna crestinism. Iar noi vrem sa Il cinstim pe Hristos si pe Dumnezeu in Adevar, insa Adevarul nu admite stirbire - intelegi?

Sfantii Parinti ne invata ca Hristos a fost Om deplin si Dumnezeu deplin. A luat tot ceea ce inseamna omenesc. Cum spunea cineva, ce nu e luat din omenesc, nu e mantuit. Deci tot pacatul l-a luat si nu numai o parte. Noi nu ne putem mantui singuri, nu putem sa ne stergem nici macar cel mai nesemnificativ pacat daca nu ne ajuta Dumnezeu cu asta (doar El spune 'Fara Mine nu puteti face nimic').

Noi, crestinii, nu credem in karma, pentru ca karma inseamna destin, ori noi credem ca Dumnezeu a creat omul dupa chipul si asemanarea Lui, adica LIBER, atat de liber ca-L poate nega si ignora pe Dumnezeu.

Dumnezeu este Iubire. L-a iubit pana si pe Iuda pe care, daca s-ar fi intors si si-ar fi cerut iertare, ar fi primit-o (de unde vedem ca asta e o conditie esentiala, sa doresti sa fii iertat). Si parerea mea e ca Hristos a avut un asemenea comportament pentru ca El, ca Dumnezeu, cunostea sufletele lor, stia cat sunt de fatarnicite, si in iconomia Lui, a gasit ca doar asa le putea trezi din starea cazuta in care erau.

Hristos vrea ca tot omul sa se mantuiasca, chiar si fariseii corupti (sau mai bine, cu atat mai mult pentru acestia S-a rastignit).

Insa noi nu putem face aceasta, nu putem spune lucrurile acelea celor de langa noi. Dumnezeu ne-a lasat porunca iubirii fata de aproapele si de asta trebuie sa ne tinem. Noi nu putem cunoaste sufletul celui de langa noi si daca el in sinea lui nu se pocaieste, sau daca nu sufera si se straduieste sa vina la Hristos, chiar daca asta nu se vede in exterior. Plus de asta nici discernamantul duhovnicilor nu avem...

Daca tot aduci Sfanta Scriptura ca justificare, uite la Matei 5, 22, in predica de pe munte:

"Eu insa va spun voua: Ca oricine se manie pe fratele sau vrednic va fi de osanda; si cine zice fratelui sau: netrebnicule, vrednic va fi de judecata sinedriului; iar cine va zice: nebunule, vrednic va fi de gheena focului'.

Deci noi putem sa ne opunem cu toata fiinta noastra ereziilor, ateismului si oricarei devieri de la ceea ce ne-a lasat Mantuitorul nostru, insa nu putem nici cu o farama sa atingem pe fratele nostru, pe omul de langa noi. Deci trebuie facuta o distinctie...

Nu stiu ce intelegi prin 'a sparge'...

Tu nu vrei sa biciui pe altii, dar... uite, eu nu sunt cea vizata, oarecum (si pana acum ) de observatiile tale facute pe aici, insa chiar si pe mine m-au deranjat si ma gandeam ca nu o sa inmoi inima nimanui daca ai sa fii atat de acid. Poate tu nu ti-ai dat seama si nu ai intentionat nimic rau... Dar eu asa am simtit...
Conteaza, sigur, sa spui Adevarul, insa conteaza si cum il spui, sa te gandesti si la cum il primeste celalalt daca tu il spui intr-un fel sau altul. Cum spuneai si tu undeva, iti trebuie o tactica... si nici sa jignesti, nici sa desconsideri pe celalalt, indiferent cat de grave sunt afirmatiile lui.

Chiar zilele astea citeam o carte a parintelui Porfirie si el spune acolo ca atunci cand te rogi pentru cineva sa o faci ca si cum ai fi in locul lui, atat de mare iubire sa avem. Sa traim caderile celuilalt ca si cum ar fi ale noastre si asa sa ne rugam. Nicidecum de pe pozitia celui bun sau a celui invatat... In rugaciunile de dinainte de a te impartasi este si una care spune 'cred, Doamne, si marturisesc.... ai venit sa mantuiesti pe cei pacatosi, dintre care cel dintai sunt eu'. Asta e atitudinea pe care trebuie sa o avem tot mereu, constiinta pacatoseniei noastre. Deci nicidecum nu putem avea atitudinea lui Hristos.

Cat despre versetele pe care le-ai citat, nu stiu din ce versiune le-ai luat, dar am sa le transcriu din versiunea mea, ortodoxa, putin altfel formulate, si dupa aceea am sa spun ce cred despre ele:

"Si a zis: Spre judecata am venit in lumea aceasta, ca cei care nu vad sa vada, iar cei care vad sa fie orbi. Si au auzit acestea unii dintre farisei, care erau cu El, si I-au zis: Oare si noi suntem orbi? Iisus le-a zis: Daca ati fi orbi n-ati avea pacat. Dar acum ziceti: Noi vedem. De aceea pacatul ramane asupra voastra." (Ioan, 9, 39-41)

"Foc am venit sa aduc pe pamant si cat avrea sa fie acum aprins! Si cu botez am a Ma boteza, si cata nerabdare am pana ce se va indeplini! Vi se pare ca am venit sa dau pace pe pamant? Va spun ca nu, ci dezbinare. Caci de acum inainte cinci dintr-o casa vor fi dezbinati : trei impotriva a doi si doi impotriva a trei. Dezbinati vor fi: tatal impotriva fiului si fiul impotriva tatalui, mama impotriva fiicei si fiica impotriva mamei, soacra impotriva nurorii si nora impotriva soacrei." (Luca 12, 49-53)

Dumnezeu spune tot in predica de pe munte "fericiti cei curati cu inima, ca aceea vor vedea pe Dumnezeu" (Matei, 5,8). Fariseii erau invatati, slujeau la templu, cunosteau, fara indoiala, tot ce se spusese despre Mantuitorul, la prooroci. Insa cu toata cunoasterea scripturilor, nu L-au recunoscut si chiar L-au rastignit. Si pacatul ramane asupra lor tocmai pentru ca stiau Scriptura. Cei nestiutori, insa, dar cu inima curata, L-au cunoscut pe Dumnezeu, L-au vazut si au crezut in El, si-au deschis ochii sufletului si L-au primit in inima lor - despre acestia spune, cred, ca cei ce nu vad sa vada. Vorbeste de judecata tocmai pentru ca este un Dumnezeu drept. E adevarat ca e mai degraba iubitor decat drept, insa este si drept.

Cat despre al doilea citat... Focul imi aminteste despre ceea ce spunea Sf. Ap. Luca atunci cand, in drum spre Emaus se intalneste si vorbeste cu Hristos. Si se mira el dupa aceea "oare nu ardea in noi inima noastra cand ne vorbea pe cale si cand ne talcuia Scripturile?" (Luca, 24, 32)

Multi dintre ucenicii lui Hristos au crezut in prima faza ca Acesta este Mantuitorul in sensul ca-i va scapa de stapanirea romana. Il cinsteau ca pe un Imparat, insa mai degraba ca pe unul lumesc. Insa El Insusi marturisea ca Imparatia Sa nu este din lumea aceasta si de aici provine dezbinarea. Ca El a venit sa ne invete cum sa ne pregatim pentru Imparatia cerurilor, iar lumea continua sa ne traga la invataturile ei, cu totul contrare. Si chiar El spune undeva "daca ati fi din lumea aceasta, lumea v-ar iubi, ca pe ceva al ei" (parafrazez, nu stiu exact unde este aceasta). Insa pe noi Hristos ne invita sa nu fim ai lumii, ci ai Lui, ne invita sa ne luam crucea si sa-I urmam. Si de aici lupta si dezbinarea. Sf. Ap. Pavel spune chiar undeva 'Cuvantul Cruce pentru cel ce nu crede este nebunie'.

Iar in alta parte Hristos spune 'cine va iubi mai mult pe mama sau pe tata sau pe fiica mai mult decat pe Mine, nu va fi vrednic de Mine' (iarasi, ma iertati, parafrazez). Asta ce inseamna, sa nu ne mai iubim parintii si copiii? Doar tot Hristos spune "cinsteste pe tatal si pe mama ta". Da, sa ne iubim familia si aproapele, dar in ultima instanta pe Hristos sa iubim mai mult si cand trebuie sa alegem, pe Hristos sa alegem.

Iertati-ma, lucrurile astea le putea explica mult mai bine un preot. Eu, in putinele mele cunostinte teologice, atat m-am priceput sa spun.

Nu spune doar atat. Spune ca trebuie sa-ti urasti familia:

Luca 14:26

Porunca este intarita de exemplul personal, de exemplu cand Isus nu-i permite unuia dintre ucenicii sai sa-si ingroape parintele mort (incerca sa-ti imaginezi numai scena, cu ucenicul luat de Isus de langa cadavrul parintelui sau - si tine cont ca la vechii evrei ceremonialul de inmormantare era extrem de important, poate mai important decat este in ziua de astazi):

Matei 8:22

Si pe langa asta, Isus vorbeste fara respect familiei sale:

Marcu 3:33

Ioan 2:4

Deci, Isus respecta porunca a cincea?

Acest topic a fost editat de abis: 4 Oct 2004, 05:05 PM

Sunt 2000 de ani distanta intre aducerea (darea) celor 10 porunci si venirea lui Iisus... 2000 de ani de evolutie a umanitatii!
si au mai trecut inca 2000 de ani!!
oare chiar mai pot exista intrebari de genul "Isus respecta porunca a cincea?" ... nu-mi vine sa cred!! puteti sa ma acuzati de necredinta

Eu cred in karma pentru ca sunt crestin.

Dar in ceea ce priveste pilda Sfantului Macarie, iti dau dreptate, cu totii am avea ceva de inteles de aici.

Nu tu ar trebui sa fi acuzat(a). Si nu de necredinta, ci de reacredinta. Da' nu-i nimic... E sus si vede.

clara... esti de acord cu vorba "ceea ce semeni, culegi" ? (in sensul daca ii dai veridicitate)

Iata un link catre o muzica divina, absolut incantatoare. Servus!

A spus cineva "cred in karma pentru ca sunt crestin".
Imi poti spune si mie care este karma unui crestin? dar scopul uni crestin?

Sa ne intoarcem putin la crestinism, mai profund: crestinismul nu este un sistem pur filosofic, nu se bazeaza pe filosofie, ci pe o persoana, pe Dumnezeu Isus Cristos. Crestinismul este cladit pe doi mari si puternici stalpi sustinatori fara de care nu putem vorbi de crestinism si acestia sunt Sfanta Traditie (cu Sfintii Parinti de la cei apostolici pana la Sf. Toma de Aquino) si Sfanta Scriptura canonica (stabilita canonic la Conciliile de la Roma, Cartagina si Hippona). Astfel dorec ca acei crestini ce cred in carma sa-mi aduca exemple din cele doua izvoare crestine cu privire la reincarnare si karma.

Sfintii Parinti nu vorbesc de karma, si nici chiar marii sfinti contemporani. Sa fim seriosi.

Pentru saldora: poti sa nu semeni si totusi sa culegi. Din experienta vorbesc, Dumnezeu mi-a dat multe bunatati pe care nu le meritam si nu mi-a dat pedepsele pe care din plin le meritam. Nu poti cunoaste pe Dumnezeu daca nu ai macar o farama de iubire. Si relele care ne vin, tot din iubirea lui Dumnezeu vin, ca sa ne indrepteze pe o cale mai buna. Dar pentru cine nu traieste crestineste e greu sa accepte unele lucruri...

Priveste doar frumusetea de toamna pe care o avem imprejur. Mie imi vine in fiecare toamna sa ma indragostesc, numai cat privesc in jur. Cine poate sa se ridice si sa spuna ca da, merita sa traiasca o asemenea toamna? Eu marturisesc ca nu am curajul asta. O iau ca pe un dar si ca pe o binecuvantare.

Cum spunea TriRegnum, a fi crestin nu inseamna a filosofa. As adauga ca inseamna de fapt a trai (in sensul de a da/pune suflet).

- dupa cum am mai spus, biblia e ciuntita sau adaugita si tradusa prost pe alocuri. Acest exemplul este unul din multe de acest gen pe care materialistii, lipsiti de o cunoastere ezoterica, cit si "teologii" care au o intelegere limitata a ocultismului si care interpreteaza mot a mot niste afirmatii biblice, ajung la cele mai stranii si chiar inepte concluzii referitoare la mesajul biblic. Sa comentam putin dpdv initiatic afirmatiile de mai sus si de mai jos:

- este evident ca mesajul lui Iisus este unul de iubire, deci total opusa urii, iar "calea" pe care o sugereaza la nivel de mase este cea a iubirii si energiei iubirii care conduce pe discipol catre sursa ei, catre Dumnezeu. Energia subtila a urii este polar opusa energiei iubirii, iar asta o stie pina si un banal incepator in cele oculte, daramite un avatar divin precum Iisus, Fiul lui Dumnezeu, sau chiar Dumnezeu, cum spun unii ca ar fi Iisus. Deci este absurda ideea promovarii urii de catre Iisus cind El stie mult mai bine este total opusa drumului catre mintuire. Traducerea cuvintului "ura" este eronata. Sa urmarim sa aratam dpdv initiatic ce se dorea a se exprima de fapt in aceasta fraza.

- Manifestarea (Creatia) are doi poli polar opusi, polul superior, cel spiritual, divin si polul inferior, polul specific lumii materiale, al lumilor fizice. La polul superior avem un nivel de vibratie energetica inalta, extrem de rafinata, iar la polul opus, cel inferior, avem cel mai jos nivel de vibratie, cel mai grosier mod de manifestare a energiei, aceea de "cristalizare" (materializare) in diferite forme de materie, ceea ce creaza Universul fizic "cunoscut". Avem astfel doua cai, specifice celor doua directii. Avem o cale (de evolutie spirituala) ascendenta, si una descendenta. Cea ascendenta conduce catre polul superior al Creatiei si chiar transcenderea creatiei fizice la un moment anume de evolutie spirituala, iar cea descendenta conduce la departarea de acest pol spiritual si de adevarata esenta si origine a sufletului si spiritului fiintei. In acest sens, exista modalitati, actiuni, inzestrari/defecte samd care se integreaza fie pe sensul ascendent, fie pe cel descendent. Acelea situate pe sensul ascendent, se pot integra la categoria de tehnici si metode evolutie spirituala, mai mult sau mai putin constient abordate de fiinta, care te ridica catre inalt, catre propria esenta si origine a fiintei. Acelea situate pe sensul descendent, se pot integra la categoria de "tehnici si metode" involutie spirituala, mai mult sau mai putin constient abordate de fiinta, sau asa zisele "pacate", care te trag in jos.

- despre ura am mai spus mai sus, ea se integreaza pe sensul descendent deci nu are ce cauta in tehnicile, indicatiile si metodele nici unei cai spirituale autentice.

- ceea ce se doreste aici cu adevarat a se puncta este tendinta excesiva de atasament a fiintei incarnata (nascuta) in lumea fizica fata de principalele "surse" de atasament in aceasta lume: familia, viata lumeasca, limitata, gregara etc. Aceste atasamente conduc fiinta catre integrarea sa in sensul descendent al evolutiei spirituale, ceea ce ii face incompatibili cu sensul ascendent al unei cai spirituale autentice si vii. Din acest motiv, trebuie sa se renunte la aceste atasamente, nicidecum la famile sau la viata, ci la atasamentul gregar si inconstient fata de ele, lucru care, ezoteric vorbind, te pune in legatura cu tentindetele si rezonantele egregorului (sufletului colectiv) al umanitatii pe nivelele ei grosiere, deci atractia catre materie, catre in jos, un puternic flux descendent la nivelul maselor, care efectiv te arunca in "fluviul" imens de tendinte specifice descendente ale masei de oameni profani. Iesirea din acest sens descendent, de a "inota" impotriva curentului, catre sursa si originea lui, este calea de evolutie spirituala ascendenta si greu de realizat pt. fiinta care se lasa "inlantuita" de acest sens descendent specific maselor, tocmai prin atasamentul fata de aceasta lume sau/si elemente componente din ea, ca de ex. familie si acele seturi de norme impuse de societate, numite pe scurt in pilda (invatatura) lui Iisus drept "viata voastra". La polul opus, se afla calea spirituala autentica, vie, care conduce fiinta in sensul ascendent al evolutiei spirituale. Din acest motiv Iisus spune ca nu poti fi/deveni discipolul Lui, al caii (invataturii) Sale, caci ea are un sens total opus sensului descendent al "lumii". Iata cum o pilda (invatatura) cu o valoare inestimabila pe tarimul ocult spiritual, este anapoda si eronat inteles si aplicat de cei ignoranti sau rauvoitori, mai ales cind exista si o astfel de traducere (punere in fraza) a unei idei sau a unui cuvint: ura. Aici termenul de ura se refera la un gen de "opunere", de opozitie fata de ceea ce este descendent si gregar generat si intretinut de "legaturile de familie" de tip lumesc.

- pt. a fi si mai usor inteles, va invit sa analizati urmatoarea analogie. Considerati manifestarea ca un riu, care la izvor are apa de o anumita consistenta, iar catre avale, catre in jos, de o consistenta din ce in ce mai groasa, mai miloasa. Cu cit te afli in acest riu mai la vale, apa in care inoti este mai consistenta (miloasa) si e mai greu sa te misti si sa vezi ceea ce este in jurul tau, sa intelegi realitatea inconjuratoare, esti dus de curent, esti "manipulat" si purtat de curent si de "valuri" in avale. Cu cit urci mai sus, catre amonte, apa este din ce in ce mai curata, de consistenta mai mica, mai limpede, mai pura, mai curata etc ... ceea ce iti favorizeaza intelegerea superioara a realitatilor inconjuratoare, a legilor care guverneaza "viata" riului si a fiintelor si tututor componentelor acelui riu, fiindu-ti si mai usor sa inoti catre locul de "nastere" al riului. In mare, analogic vorbind, cam asa se prezinta si viata sufletului in "riul cosmic" al lui Dumnezeu, numit Creatie.

- o alta intelegere profund eronata a invataturii lui Iisus si a spiritualitatii inalte izvorite din calea crestina originara.

- aici aluzia este facuta tot atasamentul excesiv al fiintei fata lumea materiala, de familie, de o lume "moarta" dpdv spiritual. "Lasa "mortii" sa-si ingroape mortii" este inca o aluzie la statul de fiinta moarta fata de cele spirituale, adica moarta dpdv spiritual, fiinte atasate atit de tare de lumea fizica (materiala), incit sint "moarte/oarbe" fata de cea spirituala.

- interpretarea grosiera si mot a mot a unei fiinte deasemenea atasata de lumea fizica, de materie, de corpul fizic (al sau si al celor din jur) este pe deoparte hilara si pe de alta de plins. Din ceea ce a fost lasat din vremuri ca fiind o actiune spirituala, initiatica, ritualica de a ajuta spiritul fiintei "decedate", s-a transformat in decursul vremurilor, in mintea si intelegerea si actiunea oamenilor profani si chiar si a preotilor, intr-un simulacru de "plingere" si vaiete fata de o "haina" a omului, fata de corpul sau fizic. Ei au ajuns sa se "inchine" in fata unei haine, sa jeleasca o haina, in loc sa vada spiritul si sufletul celui "decedat", cel care are cu adevarat nevoie de "onorurile", ritualul si ajutorul spiritual oferit de acel ritual, si in loc sa se bucure (precum se bucurau de ex. stramosii nostri daci, de departe cu o intelegere a tainelor spiritului mult mai inalta si elevata) pt. cel asa zis "mort", care acum este eliberat de "haina" fizica si de constringerile lumii fizice, fiind condus cu bucurie si euforie generala catre lumile subtile catre care se indreapta mai apoi spiritul/sufletul, dupa ce "moare", adica paraseste lumea fizica, lasind in urma o banala "haina" de care s-a servit cit timp a fost in lumea fizica, si in jurul caruia jelesc acum o multe de "orbi" ("morti"), atasati de aceasta lumea materiala, de "morti" dpdv spiritual. Asta e "secretul" ocult al ideii de "morti" care isi ingroapa "mortii".

- Iisus nu impune, cum sugereaza "abis" (prin afirmatia Iisus nu-i permite...), ci El sugereaza ce se petrece in acele momente si ii da un sfat spiritual de inalta clasa, pt. cel care are urechi de auzit.

- abis nu e de condamnat ca nu poate intelege si interpreta aceste fraze, caci ele nu sint intelese nici de dogmaticul crestin, chiar si asa, rupte din context. Sa vedem insa care e de fapt intelegerea ocult-spirituala a intregii afirmatii a lui Iisus.

- oamenii din jur, atasati de lumea fizica si famile, nu vad adevaratele legaturi spirituale intre suflete/spiritele fiintelor, cele care cu adevarat ramin si dupa asa zisa moarte, care ramin inregistrate in zestrea spirituala a fiecarui suflet, chiar si dupa moarte, si la urmatoarele (re)nasteri (reincarnari).

- intr-un mod magistral, Iisus le "reteaza" celor din jur atasementele fata de lumea materiala si manifestarile ei specifice, inclusiv familia si viata fizica, si le reda adevarata relatie de "rudenie" intre suflete, cea de natura spirituala. Iisus face aluzie la marea familie spirituala a spiritelor angrenate pe calea spirituala, "oricine face voia lui Dumnezeu, acela Îmi este frate, soră şi mamă". Pe acestia Iisus ii vede ca "rude" si "tovarasi" de cale.

- ca o paranteza, aici se arata faptul ca Iisus a mai avut si alti frati, a se vedea si Copilăria lui Iisus - vol I + vol II - Jakob Lorber.

- din nou se truncheaza textul si se intelege aiurea mesajul invataturii si misiunii divine a lui Iisus

- mama lui Iisus ii cunostea esenta divina si statutul Sau de Fiu al lui Dumnezeu, de Messia. Stia ca EL are o misiune de indeplinit, insa nu stia cum, unde si in ce fel ... incepe sau se sfirseste misiunea Sa divina. De aceea, ea face apel la puterea divina din fiul sau, la care el mai facuse si in alte dati uz, dar nu si in vremea de dupa (re)venirea Sa in lume, dupa acea perioada de "disparitie" a lui Iisus. El s-a intors pe meleagurile evreilor pt. a le impartasi invatatura divina si a-si indeplini menirea de sacrificiu divina, aceea de preluare a pacatelor umanitatii. In aceasta misiune a Sa, el a ajutat multe fiinte, a revelat o multime de taine (invataturi oculte) si a oferit oamenilor o alta alternativa la viata lor grosiera. El a apelat si la asa zisele minuni, sau puteri paranormale, atit pt. a-si arata puterea divina cit si pt. ai face pe unii sa creada in El si menirea Sa spirituala. Aceasta menirea a Sa trebuia sa incepa la un anume moment cosmic bine stabilit si integrat in legile cosmice ciclice ale Creatiei, motiv pt. care El aminteste de ideea: "Nu Mi -a venit încă ceasul (vremea)", vremea sa se reveleze umanitatii si sa-si inceapa misiunea intr-un mod vizibil, integrind masele in actiunile Sale divine.

- manifestarea Mariei este una lumeasca, venita in urma unei tendinte lumesti, apartinind lumii profane, care nu stie cind este momentul potrivit pt. o actiune sau alta, drept pt. care Iisus o "cearta": "Femeie, ce am a face Eu cu tine?"

- "Femeie" este un apelativ prin care Iisus manifesta detasarea de aspectele lumesti, de legaturile lumii fizice, de legaturile de familie lumesti, si o adresare impartiala, vis a vis de statutul de femeie al Mariei.

- "ce am a face Eu cu tine?" este o referire la diferenta de statut abordata de Maria si al lui Iisus. Iisus abordeaza un statut divin, intelept, si stiutor al tainelor divine, Maria abordeaza statutul de femeie profana. Ce am (legatura) a face Eu (care ma aflu in sinul si voia divina, una cu Tatal) cu tine (care te afli in lumea profana si ignoranta) ?

- ideea ca Iisus si-ar necinsti mama fizica este absurda si demna de fiinte rauvoitoare sau cel putin lipsite de o intelegere elevata a invataturii si misiunii divine a lui Iisus, intelegere specifica stilului mot a mor truncheat.

- aceasta afirmatie este acea referire la faptul ca misiunea Sa inca nu incepuse in lumea fizica, vizibila omului profan.

- da !

PS. Intelege cine poate ...

- totusi, asa cum biblia e impartita in diferita capitole, la fel e impartit si forumul si discutiile.

- este problema ta ce ti se pare a fi deviere sau nu de la adevar sau crestinism. Eu vorbesc oamenilor, nu crestinilor, ateilor, hindusilor, yoghinilor etc. Pt. asta folosesc termeni intilniti in traditiile spirituale ale planetei si expuse intr-un mod cit mai "europenizat". Pe cine si cum cinstesti tu sau altcineva este problema personala a fiecaruia. Altul cinsteste ateismul ... e treaba lor. Eu fac "comentarii" la textele spirituale intilnite in limita nivelului meu de intelegere si cunoastere si intr-o maniera cit mai "inginereasca", pt. a putea fi inteles de cit mai multe categorii de persoane si personalitati.

- notiunea de karma este indirect prezentata de Iisus, dar nu o poate "cerne" decit cel deschis la minte si la inima. Insasi legea cauzei si a efectului, cea care sta la baza legii karmei, este stipulata de Iisus prin mai multe afirmatii: "cine seamana vint, culege furtuna," "cine taia cu sabia, de sabie va fi taiat".

- ezoteric se refera la ceva ce este ocultat (ascuns) omului si intelegerii profane. Si Iisus a prezentat invataturi exoterice (pe fata, publicului larg) si ezoterice (in grup restrins de discipoli).

- ma rog, asta e intelegerea si explicatiile lor. Eu le am pe ale mele, extrase din propria mea experimentare teoretica si practica a spiritualitatii si din diferite surse ezoterice ale mai multor cai spirituale ale planetei.

- initiatic vorbind, pt. mine Iisus este si Fiu si Dumnezeu, in diferite proportii si intelesuri. Am mai discutat problema asta, nu mai revin.

- ba te contrazic. Daca il lua pe tot, acum am fi locuit pe planeta asta numai ingeri si ingerite. Ceea ce a preluat El este in mare parte legata de karma (pacatele) umanitatii, la nivel general, si in particular la anumite fiinte. Chiar se cunoaste ca la nivel ocult-ezoteric, culoarea aurica a planetie inainte de venirea lui Iisus era verde, iar mai apoi, dupa sacrificiul Sau, ea a devenit albastra, de unde si numele de "planeta albastra".

- insasi faptul ca mai ai "calitatea" de a pacatui si nu ti-a fost luata odata cu "preluarea pacatelor" arata ca nu ti s-a luat tot pacatul. Faptul ca nu ai discernamintul necesar sa poti trifa perfect adevarul de fals iar arata ca nu ti-a fost luat tot pacatul si multe altele de acest gen. E prea mult de vorbit pe tema asta ... si nu e topicul specific, asa ca .. alta data.

- e problema fiecaruia ce intelege din realitatile si invatatura spirituala la care a avut acces. Eu sustin FERM ca poti sa-ti "arzi" si singur anumite "pacate" si karma negativa, mai ales daca ai metodele specifice pt. aceasta. Patanjali chiar spunea: "raul (pacatul) care nu a venit, merita si chiar trebuie sa fie eliminat (ars)".

- poate voi crestinii dogmatici, caci si eu sint crestin in felul meu si am o alta intelegere si raportare la adevarurile divine. Karma e ceva mai mult decit ideea de destin, cu toate ca general vorbind, ele se refera la aceiasi realitate. Notiunea de karma nu iti rapeste cu nimic libertatea, ci iti da o cunoastere suplimentara necesara intelegerii realitatii inconjuratoare pe care, vrei nu vrei, trebuie sa recunosti ca in felul in care este expus acum oamenilor, crestinismul este deficitar si nu are raspunsuri pertinente si de bun simt. De ex. ce raspuns da crestinul la intrebarea: "de ce s-a nascut acest copil debil, bolnav si a murit in chinuri groznice la mai putin de 2-3 luni/ani?" Ce raspunde crestinul ? "Asa a vrut Domnul!". Eeeii, asta sa o creada mutul, ca Dumnezeu vrea sa pedepseasca in mod aleator si subiectiv pe unii si pe altii eludind din start idee de dreptate divina. Karma l-a "pedepsit", actiunile lui gresite ... care acum ii ofera suferinta pe care si el a produs-o cindva altora.

- Dumnezeu e mai mult decit Iubire, dar nu mi-ai raspuns la intrebarea directa si indirecta. Iisus le-a vorbit oamenilor mult mai dur si ferm si "jignitor" decit zici tu ca as fi facut-o eu (?!), deci nu a urmarit convertirea lor, ci "biciunirea" intru trezirea lor. Repet, eu nu sint Iisus, si nu fac lucrurile cum le-a facut El, ci cum imi sint mie specifice, urmindu-i totusi in mod spontan exemplul, de la nivelul meu de intelege si trezire spirituala.

- nu exista numai alb si negru, ci si nuante de gri. Nu exista numai avatari divni (Fii ai lui Dumnezeu) si pacatosi, ci si alte fiinte care pot fi in diferite proportii intermediari ai lui Dumnezeu. Nu noi alegem modul in care Dumnezeu atrage cuiva atentia, cum si prin cine ...

- de unde sti ce poate fiecare dintre noi, ce menire si trezire spirituala are fiecare in parte ? De ce crezi ca limitele tale ar fi si ale mele sau ale altora din jur ?

- fiecare face ceea ce ii dicteaza personaliatea. Calul va trage la car, oaia va behai si va da lapte si lina, ciinele va latra si va apara turma ... samd. Ce spui tu seamana cu a impune ciinelui sa behaie si calului sa dea lapte, numai pt. a fi toata lumea uniformizata la statutul de "oaie".

- iar uniformizezi pe altii la limitele tale. De unde stii tu ce pot si ce nu altii ? A cunoaste sufletul cuiva implica in primul rind sa ai cit de cit sufletul trezit si acea capacitatea asa zis paranormala numita empatia, sau si clarviziunea. Cu ajutorul lor, sau a uneia dintre ele, poti "vedea" ce e in sufletul cuiva. Asta se obtine prin practica spirituala adecvata sau prin trezire spirituala spontana (mai rar).

- nu numai Iisus ii poate ajuta pe "pacatosi"

- eu personal ma indoiesc de inaltimea si profunzimea multora dintre asa zisii duhovnici, dar dincolo de asta, asta e problema mea, iar ce fac ei e problema lor.

- auzind la altii ce le-a spus lor duhovnicul lor, ma indoiesc profund de inaltimea spirituala a discernamintului lor.

- depinde cum o faci si pt. cine. Cind arati cu degetul spre acela pt. a-l descoperi si altora, sa vada ce hram poarta si ce se ascunde in spatele hainei lui de oaie sau de pastor ... un lup fioros, precis nu focul ghenei te astepta, ci focul discernaminului divin. Prin aceasta actiune i-ai ajutat pe alti frati ai tai sa nu mai fie orbiti de acel orb si lup in haina de oaie, iar asta nu e un pacat, din contra.

- afirmatia de mai sus se refera la cei care spun asta din orgoliu, din ura sau ranghiuna, din dorinta de a se fali pe sine, nu de a prezenta un adevar divin, iar asta intradevar conduce la focul ghenei.

- eu am facut-o in felul meu ... fiecare o face in felul sau. Succes !

- vezi afirmatile de genul: "pui de vipera, orbilor, prostilor, fii ghenei, serpi, morminte varuite etc".

- asta e ... nu sint perfect ... orator, dar nici altii nu sint perfecti ... ascultatori. Fiecare vorbim pt. cei ce pot sa ne asculte, si ascultam pe cine putem auzi.

- nici nu iti dai seama ce transformare in bine este in aceasta directie manifestare mea. Cu toate acestea, nu cred ca raul, falsul si eroarea trebuie tolerate si intretinute pt. ca devii partas la ele.

- Iisus este o combinatie de mai multe manifestari si exemple demne de urmat. Fiecare va prelua si manifesta ceea ce ii este lui specific. Nu voi fi un "expert" in tot ce a facut si face Iisus, dar pot fi sau deveni un expert intr-una sau mai multe din manifestarile Lui. La fel si tu si oricare dintre noi. Un TIR trage dupa el tone de materiale dupa el, un Matiz trage mult mai putin, dar trage .. spre deosebire de o bicicleta care va trage mult mai putin. Intelege cine poate ...

Molto aberatium nongrata! Amin!

Mie mi s-a parut interesant ceea ce a spus thunder. Si eu am facut un ocol mare pe la religiile orientale inainte de a ma intoarce definitiv la crestinism.

O singura observatie am. O voi spune pe un ton glumet, dar in sinea mea sunt foarte serios.

Planeta nu mai e verde ca s-au taiat padurile Asta este !

Acest topic a fost editat de Inorog: 8 Oct 2004, 09:05 AM

Thunder,
Tu spui (lucru cu care nu pot sa nu fiu de acord) ca:

Apoi zici si ca

Aici nu mai pot fi de acord... Plecand de la un text despre care stii ca este ciuntit, plin de adaugiri si prost tradus, de ce crezi ca ai descoperit mesajul initial? Poate ca tocmai adaugirile te-au facut sa crezi ca mesajul lui Isus este unul de iubire, iar daca ai fi avut acces la original ti-ai fi dat seama ca este unul de ura... Cum poti sa stii care este mesajul autentic?
In rest, interpretarile tale sunt interesante si le-am retinut (nu pot spune deocamdata si ca mi le-am insusit, mai ramane sa meditez la ele).

Initial am vrut sa analizam fiecare porunca in parte, insa discutia a evoluat intr-un sens imprevizibil. Asa ca te rog acum, daca nu-i prea tarziu, sa ma lamuresti cum vezi tu interpretate urmatoarele chestiuni:

Porunca a doua ("Sa nu-ti faci chip cioplit, nici vreo infatisare a lucrurilor cari sint sus in ceruri, sau jos pe pamint, sau in apele mai de jos de cit pamintul. Sa nu te inchini inaintea lor, si sa nu le slujesti") este incalcata in mod frecvent de biserica. Crucifixurile, icoanele, vitraliile, picturile de pe peretii bisericilor se intrec in a zugravi imagini interzise. Si inchinatul la icoane reprezinta o incalcare a acestei porunci. Ca sa nu mai spun ca sculptura, pictura, fotografiile, televizunea sunt toate in contradictie cu aceasta porunca.

Porunca a treia ("sa nu iei in desert Numele Domnului") este incalcata chiar de Isus. Inainte de a muri el arata lipsa de respect pentru Dumnezeu Tatal, acuzandu-l ca l-a parasit. In realitate planul lui Dumnezeu prevedea de la bun inceput sacrificarea lui Isus pentru pacatele omenirii. Isus nu mai doreste, in ultima clipa, sa ia parte la planul divin (Matei 27:46):

Porunca a sasea ("sa nu ucizi") - Isus nu a venit sa aduca pacea, ci razboiul:
Matei 10:34

Justifica uciderea copiilor care nu-si asculta parintii:
Matei 15:4

Cere ca cei care nu-l recunosc ca imparat sa fie ucisi prin taiere in prezenta sa:
Luca 19:27

O sa spui poate ca vorbea in metafore. Sa nu uitam insa cui se adresau vorbele lui Isus, cine erau cei care il ascultau vorbele. Erau pastori, pescari, mestesugari... Oameni fara carte, fara o pregatire spirituala sau ezoterica adecvata pentru a intelege metaforele si mesajele ascunse, pentru ei cuvintele lui Isus nu puteau fi interpretate decat in sensul cel mai direct. Un cioban caruia ii spui: "Pe vrejmasii mei aduceti-i incoace si taiati-i inainte mea" exact asta va intelege, ca trebuie sa-i faca bucati pe cei pe care nu-i agreezi...

Porunca a opta ("Sa nu furi") - faptul ca-ti insusesti ceea ce nu-ti apartine cum se cheama? Ucenicii lui Isus, fara sa fie apostrofati de Isus pentru incalcarea legii, se infrupta din bunurile altora:
Luca 6:1

Mi se pare putin probabil ca un lan de grau sa creasca fara a fi plantat... Nu era normal sa fi cerut macar acordul proprietarului?
Cand a avut nevoie, Isus nu a ezitat in a trimite ucenicii la furat:
Matei 21:2

Vezi si pilda ispravnicului necredincios, care-i un indemn clar la hotie (Luca 16:1-9). O sa citez numai esentialul:

Porunca a noua ("Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau") nu este nici ea respectata, pentru ca Isus si-a mintit discipolii spunand ca nu va merge la o sarbatoare:
Ioan 7:8-9

Stiu ca pentru crestinii habotnici intrebarile mele par insultatoare. Te asigur insa ca nu am nici cea mai mica intentie sa jignesc convingerile cuiva, ci vreau in modul cel mai sincer sa inteleg.

Aceasta este o aberatie sinistra, nu crunta. Planeta albastra prezinta aceasta culoare ori invelis din cu totul alte ratiuni, ce tin de fizica si nu de religie. Pamantul, cu siguranta, era vazut sub aura albastra cu multe sute de ani in urma, poate chiar milenii, tinand cont de faptul ca civilizatia egipteana veche prezenta cu lux de amanunte cam cum s-ar vedea din spatiu planeta noastra, si care sunt argumentele stiintifice ce implica acest fenomen. Acum o problema interesanta este cum de au reusit sa vada Pamantul de la inaltime intr-o perioada cand, banuim, nu existau mijloace de transport aerian, perioada Ramses al iii-lea bunaoara?! Fireste cele mentionate de mine sunt trecute in arhivele marilor preoti ce au succedat domniile faraonilor, la fel cum si aparitia misterioasa a electricitatii este nu numai amintita ci si descrisa cu mult timp inainte de Benjamin Franklin si experimentele sale. Asadar, istoria umanitatii este brazdata cu multe mistere, dar care nu trebuie sa gaseasca neaparat vreo explicatie in plan religios, ci doar in cel stiintific. Stiinta precede si succede religia, nediminuandu-i, insa, din importanta sa pentru moralitate, comportare civica si/sau apropiere de divinitate.
O zi buna.

Acest topic a fost editat de Minerval: 8 Oct 2004, 10:12 AM

- singurul care abereaza aici esti tu. Ceilalti isi exprima viziunea, tu doar cauti motive de cearta si scandal si pt. asta cauti noduri in papura diferitelor idei expuse si celor care le expun. Atitudine tipica unui mason, a unui om orgolios, care doreste sa suprapuna viziunea sa ingusta (datorata lipsei de cultura spirituala, cu multe neajunsuri si scapari, fapt care se vede si din putinele comentarii - unul - la multele idei expuse in mesajele de mai sus, insa ca si o regula, se face o denigrare si calomniere a ideilor in grup, a mesajului in totalitate - Molto aberatium nongrata- , fara a comenta si contra-argumenta) asupra realitatii inconjuratoare. Atitudine tipica a fiintei mediocre care se vrea a pare un cunoscator in materie (de spiritualitate si ezoterism), care tinde sa genereze off topicuri pt. a devia subiectele alese.

- am precizat "culoare aurica", adica culoare aurei subtile a planetei, culoare perceptibila in plan subtil, de catre clarvizionari. Din acest motiv am precizat "se cunoaste ca la nivel ocult-ezoteric" pt. ca este o informatie specifica mediilor oculte, a celor care "vad" chiar si acolo unde omul de rind, omul profan si stiinta nu poate vedea.

- fizica este o parte a stiintei care in zilele noastre se preocupa preponderent de lumea materiala, fizica. Religia, asa cum este ea perceputa si "aplicata", este o tendinta preponderent in afara lumii fizice, insa de o orientare oarecum "extremista", in care "subiectul de studiu" este Dumnezeu, lasind la o parte lumea fizica cit si celelalte lumi subtile, cit si structrurile (corpul fizic, astral cauzal etc) corespondente ale fiintei.

- spiritualitatea, ocultismul in general, implica atit lumea fizica cit si lumea spirituala si de multe ori face legatura intre cele "doua" lumi. Marea greseala a multora este ca sint orientati exclusivist catre o lume sau alta, catre explicatiile specifice unei lumi sau alteia. In realitate, cele "doua" lumi se interpatrund si influenteaza permanent, clipa de clipa. La ora actuala religia nu stie sa integreze in mod armonios stiinta in viziunea sa, iar stiinta (materialista) nu stie sa integreze armonios ezoterismul. Imbinarea armonioasa si inteleapta a celor doua, vor aduce intr-un anume viitor un mare si important salt spiritual si stiintific la nivelul planetei si al umanitatii, care va aduce civilizatiei o inflorire demna de epocile de Aur , epoci care s-au succedat ciclic dea lungul vremurilor.

- oare cine ii ofera lui minerval, alias copernic aceasta siguranta ? "Sfinta ignoranta" ?!

- prin clarviziune.

Acest topic a fost editat de thunder: 9 Oct 2004, 12:42 AM

- evident ca nu putem fi/cadea de acord cu toate, intrucit avem o diferita intelegere si cunoastere si raportare la realitatea inconjuratoare. "Realitatile" noastre vor coincide in diferite punctre si vor diferi in altele. Nici daca am fi fost amindoi pe aceiasi cale spirituala nu am fi avut o viziune unica si unitara, intrucit peste ceea ce iti explica o invatatura spirituala, intervine si puterea de intelegere a fiecarui discipol in parte. Singurii care au o viziune unitara (unica) sint SECTANTII si HABOTNICII.

- ceea ce trebuie din start inteles ca orice invatatura spirituala, inclusiv aceste asa zise 10 legi, sint oferite omului nu pt. a-i micsora libertatea si face viata grea, ci pt. a-l ajuta sa inteleaga si sa aplice cele mai bune actiuni in viata lumeasca si cea spirituala. Exista asa zise reguli care sint oferite pt. marea majoritate a oamenilor, dar si abateri de la reguli intrucit oamenii sint diferiti in personalitatea lor, iar conditiile pot sa nu fie favorabile unei anume reguli, ci alteia, sau chiar abaterea de la regula. Iata un mic ex. Un maestru care era vegetarian, spune discipolilor: odata, un peste mi-a salvat viata. Eram intr-un loc unde nu se gasea nimic de mincare, asa ca l-am mincat si astfel am putut trai. Iata cum in anumite cazuri, esti nevoie sa incalci anumite reguli pt. a-ti indeplini alte deziderate mult mai inalte. In acealasi caz se pote integra si cazul prezentat mai jos de tine, cel cu lanul de griu. Ucenicii erau nemincati, ceea ce putea crea o stare mai putin placuta, asa ca au "furat" (daca la asta bati apropoul) din acel lan citeva boabe de griu cu care s-au hranit. Aici este vorba de o alegere facuta intre doua "rele", cind o alegi intr-un mod intelept pe cea mai putin rea. Pe de alta parte, poti sa fii sigur ca Iisus s-a recompensat inmiit fata de propietarul acelui lan, intr-un mod ocult-ezoteric pe care El nu l-a expus si nici nu ar fi de inteles pt. mintea omului profan. Nimic nu ramine nerecompensat din ceea ce i se aduce ca ofranda sau alta forma ajutorare a uni Fiu divin, fie El Iisus au oricare altul.

- esenta oricarui text spiritual este adevarul, iar el trebuie sa se incadreze la nivel subtile pe matricea subtila a adevarului. Cind citesti un text spiritual trebuie a simti si sa urmaresti aceasta "matrice" si vei "vedea" unde textul are scapari, fie in plus fie in minus. Adevarat, pt. asta iti trebuie un anume discernamint spiritual si o stare de empatie si trezire a sufletului. Cine citeste doar cu mintea ii este f. greu sa patrunda intelesurile unui text spiritual, fie el interpretat mot a mot fie ca analogii.

- iubirea are o energie specifica care este inclusa in actiunile, afirmatiile si textele care o cuprind. Aceasta energie este "calauzitoarea" catre spiritul divin din fiecare fiinta si implicit care Dumnezeu. Energia iubirii (ca si altele de acest tip divinator), este precum "firul Adriadnei" care te conduce in afara labirintului acestei vieti profane, catre lumea divina, catre Creator, care propria ta origine divina, Sinele Nemuritor din tine (fiecare fiinta).

- energia subtila a urii, am mai precizat, este total opusa energiei iubirii si ea te conduce catre labirintul stufos al lumii gregare, este, analogic vorbind, acelasi fir al Adriadnei, care care te conduce catre celalalt capat al sau, opus celui care te conduce catre iesirea din labirint.

- cum stiu eu care e mesajul ? Am oferit citeva indicatii si idei mai sus.

- nu lua nimic de bun, ci verifica tu insuti orice informatie care vine catre tine. Unele informatii (indiferent de sursa lor) pot fi orientate catre un capat al firului, altele catre celalalt capat. Oricum, alegerea ta va fi corespunzatoare unui anume nivel de intelegere actual. Deschiderea mentala si sufleteasca aduce dupa sine o mai mare deschidere catre depasirea limitelor actuale. In sens opus se afla inchiderea si inchistare in dogme si prejudecati.

- in masura in care le inteleg valoarea ... o voi face in urmatoarele mesaje. Acum ma "retrag" putin ca am ceva treburi urgente de rezolvat in lumea materiala, asa ca ii voi da lui Dumnezeu ce e al lui Dumnezeu si Ceazaurului ce e al Cezaurului".

- aceasta "porunca" este o grea povara pt. crestini, intrucit, dupa cum spui si tu, bisericile si casele lor abunda de astfel de "imagini". Aceasta "porunca" este oferita, ca si altele, pt. oamul de rind, omul profan, caruia nu i se pot explica in detaliu motiul acestei "porunci", ca de altfel si altele care la fel nu sint explicate, ci doar date si cerute (impuse) a se urma.

- in ezoterism avem mai multe modalitati de a intra in contact cu divinitatea din noi si din afara noastra. Una dintre ele este evocarea. Ea se poate face prin mai multe modalitati, ca de ex. a vorbi/cinta despre sau cu ea (divinitate), a asculta vorbindu-se/cintindu-se despre ea, a vizualiza imagini de diferite tipuri, samd. Aceste modalitati folosesc aceste "obiecte/actiuni" de intermediere intre sufletul (spiritul) si structurile subtile ale fiintei cu acele realitati divine pe care le evocam. Ele trebuie sa fie doar o forma de intermediare, o poarta catre accesul la acea realitate divina adorata, si nu ele in sine sa devina obiectul adorarii, adica IDOLI. Ele sint facute pt. a ajuta fiinta profana, care nu are o capacitate de introspectie launtrica prin care sa se raporteze direct la sursa originara a divinitatii aleasa ca adoratie, si are nevpie de niste "cirje" pt. a lua legatura cu divinitatea. A folosi aceste "cirje" in acest sens nu e ceva rau in sine, din contra, insa in momentul in care ele devin "tinta" rugaciunii sau evocarii noastre, adica niste "idoli" este un mare pacat, pt. ca in loc sa ne raportam la divinitate ne raportam la o bucata de pinza vopsita, la un lemn, la o piatra etc. Pt. a intra in legatura cu divinitatea nu e neaparat nevoie de aceste "cirje", insa ele sint utile celui mai putin dotat cu imaginatie si intuitie spirituala.

- doar in acest sens este o greseala a folosi icoane, sclupturi, picturi samd ... si din pacate, in marea majoritate a cazurilor tocmai asta se petrece cu enoriasii crestini. Pupa cu nesat o bucata de pinza, o piatra samd si se inchina in fata unei statui. Inchinaciunea adevarata se realizeaza in sufletul fiintei, nu in afara ei. Nu Dumnezeu are nevoie de statui, ci omul neputincios.

- aceasta "porunca" este incalcata in mod personalizat (proportional) de fiecare fiinta in parte, nu neaparat de o biserica sau alta, care se serveste de aceste simboluiri si "porti catre divinitate". Nici fotografia sau arta, tv-ul nu incalca aceste porunci in masura in care se respecta ideea de evocare, de poarta catre divinitate...

- si eu am in casa icoane sau alte poze si sclupturi sau imagini de factura crestina sau orientala si ma ajuta mai mult sau mai putin in legatura care se face inre mine si divinitate. In primul rind prin faptul ca privind-o, sau vazind-o prin casa, iti mai reorientezi din cind in cind gindul catre Dumnezeu, de care de cele mai multe ori, uitam si ne amintim de El mai mult cind sintem la necaz.

- in alta ordine de idei, o imagine poate fi incarcata subtil cu o energie divina specifica aspectului evocat de ea, energie care mai apoi este emanata catre cel care priveste acea imagine, sau chiar este emanata si in jurul acelei imagini. Aceasta emanatie subtila elevata este diferita de la caz la caz, functie de cine si cum a incarcat acea imagine cu acea energie divina, sau pt. cine si si foloseste acea imagine. De regula imaginile crestine sint in cel mai bun caz incarcate subtil energetic prin acea metoda initiatica cunoscuta sub numele de "sfintire", moment in care o anume energie divina de o anume "cantitate si calitate" este infuzata in materialul acelei imagini si care este la rindul ei emanata de acea imagine. O fiinta intiatiata in anumite tehnici spirituale inalte poate intermedia o asemenea incarcare energetica subtila precum in cazul sfintirii, insa chiar si mai nuantat de atit.

- ohoo, intri in "detalii" mult prea complicate si pt. crestinul "initiat". Si eu as fi curios cum explica un crestin aceasta atitudine a lui Iisus, dar pina atunci, sa-mi expun si eu parerea.

- a lua numele in desert inseamna o cu totul alta atitudine decit cea afisata de Iisus. Ar fi ceva cam a lua peste picior sau in bascalie numele lui Dumnezeu, a fi zeflemist la adresa Lui, arogant samd. A spune ca nu exista sau ca te-ar fi parasit este doar o atitudine de moment care iti creaza o stare trecatoare sau mai de lunga durata, cum ar fi de ex. la atei.

- Iisus nu se "plingea" ca Dumnezeu nu exista, sau ca ar fi fost parasit de Dumnezeu pt, todeauna, ci in acele momente de grea incercare pt. El, momente de mare suferinta si al unui mare test spiritual. Sa nu uitam ca Iisus l-a rugat pe Dumnezeu sa-i ia acel pahar al suferintei pe care il intuia deja, dar printr-un act de luciditate s-a daruit lui Dumnezeu si vointei Sale, "... daca nu, faca-se voia Ta ...".

- eu personal intuiesc din acest evenimente ca situatia de atunci nu era batuta in cuie, adica ceea ce s-a petrecut, cu acel calvar si rastignirea care i-a urmat, puteau fi evitate sau diminuate ca mod de manifestare. Iisus a inteles posibilitatea evitarii acestui eveniment si din acest motiv i-a "convocat" pe unii apostoli ai Sai sa se roage imprreuna cu El ca se se depaseasca acel moment, dar din pacate se pare ca apostolii nu au la inaltime si au adormit in citeva rinduri, iar evenimentele si-au urmat cursul dureros. Chiar si pt. o jumate de zi sau o zi daca se amina sentinta, Iisus ar fi fost salvat de furia maselor demonizate si manipulate de fariseii vremurilor.

- "Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?" este o intrebare plina de amaracine si suferinta a lui Iisus, nicidecum o jignire, sau a-i "bate obrazul" lui Dumnezeu: "ce faci mai, mai lasat singur cu cloaca"...

- dupa cum s-a vazut, Dumnezeu nu l-a parasit (decit cel mult temporar), asa cum se petrece in momentul incercarilor spirituale ale cautatorilor spirituali. Este o aparenta "parasire", caci de fapt Dumnezeu vegheaza si mai mult in acele momente, dar El asteapta sa ne trecem testul spiritual dupa care, functie de rezultatul la test, esti ridicat la un alt nivel evolutiv sau "picat" la test.

- in nici un caz aceasta situatie nu este o luare in ris (desert) a numelui lui Dumnezeu, ci o interpretare a ta personala si eronata. Daca asta ar fi fost atitudinea lui Iisus, am fi intilnit-o in mai multe locuri in biblie. Basca, raportindu-ne la ideea dogmatica crestina care spune ca Iisus este Dumnezeu, cum s-ar parasi Dumnezeu pe El insusi, sau cum s-ar striga El pe El insusi: "de ce m-ai parasit?"

- multe astfel de "kikite" care se regasesc in biblie dau peste cap multe dintre dogmele crestine inventate de mintile unora sau altora, nu de Iisus sau de Dumnezeu.

Acest topic a fost editat de thunder: 8 Oct 2004, 05:48 PM

- acest pasaj este unul dintre preferatele mele.

- iar ai truncheat pasajul, asa ca il voi pune eu complet pt. a o putea comenta la adevarata sa valoare.

- in mod evident nu e vorba de sabie aici, ci de alte intelesuri simbolice ale ei.

- unul dintre aceste simboluri este "sabia discernamintului" care este trezit, dinamizat si manifestat de fiinta care se trezeste spiritual, care are acces la numite adevaruri inalte, si care ii confera aceasta putere cu totul speciala de a discerne intre autentic si fals, asa cum o sabie bine ascutita taie un material f. f. fin si drept, fata rupturi dea lungul taieturii. Analogic vorbind, cam asa se prezinta si discernamintul unei fiinte trezite spiritual, care are acces la diferite nivele superioare ale Adevarului Ultim.

- un alt simbol este acela al luptei, al competitiei, al separarii (vezi mai sus ideea separarii falsului de autentic, binelui de rau etc).

- iata ce anume separa: pe cei cu un anume discernamint spiritual si o intelegere superioara a Manifestarii si realitatii inconjuratoare, de cei din masa amorfa a oamenilor profani. In vremea cit ai fost profan, erai asemanator cu cei din jurul tau, cu cei apropiati, cu familia etc. Odata ce in tine apar zorii cresterii spirituale si infloresc mugurii spirituali, nivelul tau de constiinta se eleveaza si viziunea si intelegerea ta incepe se difere si chiar sa intre in contradictie cu fostele valori si intelegeri pe care le aveai in starea anterioara de profan, cea (stare, nivel) la care acum familia si cei apropiati tie au ramas. Din acest motiv, scara valorilor si intelegerea va fi din ce in ce mai diferentiata de cei care ramin pe loc dpdv spiritual, motiv pt. care apare "despartirea", la inceput de idei si viziuni, iar daca "conflictul" se agraveaza, apar si despartiri in familie (...despart pe fiu de tatăl său, pe fiică de mamă-sa, şi pe noră de soacră-sa...")

- datorita dogmatismului, habotniciei si incrincenarii unor membri ai familiei tale, vor apare chiar certuri, scandaluri, vrajmasii intre cel/cei care isi eleveaza constiinta datorita invataturii si practici spirituale la care au avut acces si cel/cei care ramin pe loc cu nivelul de intelegere si de constiinta. Acolo unde incrincenarea si habotnicia sint f. mari, vor avea loc astfel de evenimente. La polul opus, se afla acele familii care la inceput una sau doua persoane din ea se trezesc spiritual, dupa care, ele le emuleaza si pe celelalte persoane componente ale familiei, iar sabia si vrajmasia nu apar in acele familii.

- datorita atasamentului fata de lumea materiala si fata de familie, unii membri ai sai, vor fi testati de cei din jur si prin acestia isi vor primi incercarea spirituala de a urma sau de a parasi acea invatatura spirituala. Datorita unor santaje emotionale pe care unii membri ai familiei (ca de ex. "fica mea, daca nu pleci la la aceasta "secta" eu ma imbolnevesc si mor", sau "fiule, daca nu incetezi cu mincarea vegetariana si nu te apuci sa maninci carne eu ma supar tare pe tine si ma imbolnavesc ... din cauza ta, si altele de acest gen) il vor exercita asupra unora dintre acesti disipoli, unii dintre ei vor renunta la calea spirituala si vor "reveni" la ambianta de familie si vor trai in continuare "fericirea prostului si ignorantului", pe care o traiau si inainte de aparitia acelei cai si invataturi spirituale. Acestia care sint atasati de familia lumeasca nu sint vrednici de calea spirituala si ce Iisus, de Dumnezeu, de un maestru spiritual care sa le arate calea catre Dumnezeu, calea catre perfectiune si perfectionare.

- cine nu renunta la viata si atitudinea lumeasca nu poate accede la lumea spirituala, si la drumul spiritual catre ea, alaturi de Iisus (maestru spiritual).

- aici se fac referiri la viata lumeasca, fata de care multi oameni sint atasati si nu vor se renunte la ea, zicind ca aceea e adevarata viata si ar pierde ceva daca ar renunta la ea sau la acele aspecte grosiere si limitate ale ei. In acest fel, pastrindu-te in lumea si viata lumeasca, pierzi adevarata viata, cea divina, spirituala. Cine isi va pierde viata (va renunta la viata lumeasca), in favoarea chemarii spirituale, alaturi de Iisus (maestrul spiritual), va cistiga adevarata viata spirituala, cea nemuritoare si vesnica.

- aici se face o referire la apostolii adevarului si invataturii spirituale trimisi in lume de un maestru spiritual, in cazul blibiei, de Iisus. Iisus este trimisul Domnului si cel care impartaseste viata si invatatura spirituala. Apostolii (discipolii) sint trimisii lui Iisus (maestrului spiritual). Ei impartesc lumina divina si adevarul (invatatura) primita de la maestru si indirect de la Dumnezeu. Cine primeste un astfel de "apostol" si invatatura pe care el o ofera din prea plinul lui Dumnezeu, primit in dar de la maestrul sau si de la Dumnezeu ... il primeste de fapt pe Fiul lui Dumnezeu si pe Dumnezeu. Negarea sau respingerea unui astfel de "apostol" si a invataturii expusa de el, aduce dupa sine respingerea lui Dumnezeu. Este aidoma ca si cum Dumnezeu ti-ar intinde o mina in ajutor, prin acel "apostol", iar tu ii dai peste mina lui Dumnezeu.

- aici se face referire la modul in care un astfel de apostol este primit si vazut de oameni din jur. Functie de cum este el privit si inteles de catre tine (cel caruia i se adreseaza apostolul), vei primi rasplata (gratia) acelei raportari a ta la el. Gratia divina se revarsa asupra ta in masura in care te deschizi fata de trimisul lui Dumnezeu si al adevarului divin.

- a primi cu bine si bunavointa un astfel de "micut" (apostol), atrage dupa sine o mare rasplata in ceruri si pe pamint, pt. ca rasplata (gratia divina) va fi pe masura ajutorului tau.

- textul netriat este asa:

- fariseii ii acuza pe apostoli ca incalca o anume datina, aceea a spalarii pe miini inainte de masa. Iisus le arata ca ei au inlocuit cuvintul (invatatura) divina cu niste datini in folosul acestora, devenind astfel mai importanta datina (dogma) decit invatatura divina. De aici se vede ideea ca nu Iisus a spus ca trebuie ucisi copii neascultatori de parinti, ci "datina" iudeilor. Ideea de a respecta parintii provine din faptul ca ei reprezinta in mod simbolic parintii divini, Tatal Ceresc si Mama Divina. Atit timp cit acestia reprezinta aceste doua fatete divine, ei merita si trebuie sa fie respectati. Cind insa acestia nu mai respecta aceasta integrare divina, nu mai ramine decit respectul pt. ei ca oameni, ca si parinti terestri.

- aici este aratat modul in care fariseii vorbesc din gura (pe buze) asa zise adevaruri spirituale dar pe care nu le respecta si cu atit mai putin nu le inteleg adevarata valoare spirituala, de unde si ideea ca o fac din buze, nu din inima, sau din suflet. Ei, cu buzele se vor aproape de Dumnezeu, dar cu inima si sufletul (spiritul) sint departe de El.

- nu spune sa fie ucisi, ci taiati in fata lui. Sincer sa fiu mie greu sa ma pronunt exact acum la ce se refera acest pasaj, dar in nici un caz Iisus nu ar fi pus pe cineva sa-i "transeze" pe unii in fata lui si apoi ... ce sa faca cu ei, sa-i puna in valize si sa-i arunce in lac (precum unii oaspeti ai nostri chinezi) ?

- pasajul se refera la inmultirea talantilor (polilor). Deci este o referire la inmultirea (raspindirea) invataturii spirituale, simbolizat aici prin pol sau talant.

- tocmai de aceea le vorbea prin pilde si parabole, iar noi acum prin analogii. Prin acest mod se daruieste un adevar in fata tuturor insa de primit il primesc numai cei ce au urechi de auzit, adica nivelul de intelegere corespunzator. In felul acesta un initiat isi oculteaza proprile adevaruri expuse tuturor urechilor, dar accesibile doar unora dinre ele, trierea facindu-se de la sine, fara sa-i trieze cineva pe unii de altii.

- vezi tu, prin ceea ce expui aici arati ca ai intelegera unui "cioban". Iisus totusi a vorbit despre altceva, altfel nu s-ar fi contrazis pe El insusi cu afirmatia: "cine taie su sabia de sabie va fi taiat". Pe deoparte il opreste pe apostol sa-l taie pe un vrajmas, iar pe de alta ii pune pe apostoli sai taie/marunteasca pe acei vrajmasi. E un nonsens !

Acest topic a fost editat de thunder: 9 Oct 2004, 09:35 PM

- despre asta am mai discutat. Nu avem de unde sa stim ce plata sau rasplata a primit proprietarul acelui lan, insa pt. a putea introduce "legea furtului" intr-o invatatura spirituala sau text precum biblia, de la un ex. de acest gen, pe care nu ii stim adevarata semnificatie, ci doar fiecare isi proiecteaza proprile sale limite si intelegeri asupra intelegerii si mintii divine ... este putin cam mult pt. noi.

- sa gindim in perspectiva, daca tot vrei sa despicam firul in 14. Cine e Iisus ? Fiul lui Dumnezeu. Deci ce al lui Dumnezeu este si al Fiului. Tot ce exista in Manifestare este creatia lui Dumnezeu, deci ii apartine de drept, inclusiv acel lan de griu. Cum poti sa spui ca Fiul fura din avutul Tatalui, cind acel avut este al Sau de drept ? Ale cui sint bogatiile de petrol ? Cine a facut acel petrol ? Ale cui sint bogatiile in aur si diamante ? Ale cui sint ele ? Al celui care le gaseste .. e o "lege"lumeasca. Exista atitea ape minerale. Unii le imbuteliaza si le vind, ca si cum ar fi ale lor. Cine a facut apa aia minerala ? Cineva a pus mina pe bogatiile oferite de Dumnezeu si s-a pus stapin pe ele, cind de fapt ele i-au fost oferite pt. a le inmulti. Daca eu iti dau saminta din care tu faci un lan de griu, al cui e acel lan de griu ? Al tau, al meu ? Oare Fiul Omului nu are si El un drept asupra unei parti din acea recolta ?

- nu e vorba de a avea nevoie sau de a fura, ci de a implini o profetie. Nu te supara, dar judecata ta materialista si cu limitarile ei specifice, incearca sa se impuna peste judecata divina, iar aceasta pare precum in analogia cu acel copilul sta pe tarmul marii si care vrea sa puna apa marii in gropita sapata de el in nisip.

- cele 4 evanghelii prezinta oarcum diferit acel eveniment.

- iata ca de aici rezulta ca au vorbit cu proprietarul inainte de a lua acel magarus.

- unde mai vezi tu furt acum ? Dincolo de asta, trebuia ca profetia sa se implineasca: "Iată, Împăratul tău vine la tine, blînd şi călare pe un măgar, pe un măgăruş, mînzul unei măgăriţe" ... si asta e cel mai important lucru. Ca o paranteza, daca tot am editat mesajul sa-l mai corectez, specific ca magarul este simbolul prostiei si ignorantei ... iar Iisus era si este deasupra acestor limite (prostia si ignoranta), ca un Imparat al Adevarului si Intelepciunii divine.

- ideea e simpla: "pilda haiducului": - iei de la bogati si dai la saraci.

Acest topic a fost editat de thunder: 9 Oct 2004, 09:44 PM

- in primul rind nu ai inteles ce inseamna "Sa nu marturisesti stramb impotriva aproapelui tau". Asta inseamna sa nu depui marturie mincinoasa impotriva aproapelui tau, nu sa nu minti. A minti e un pacat, dar a marturisi strimb este un pacat cu mult mai mare.

- si acum sa vedem de ce a "mintit" Iisus. Sa expunem intreg pasajul.

- Iisus precizeaza ca inca nu i-a sosit ceasul rastignirii, motiv pt. care El se ascunde de farisei si umbla pe ascuns pt. ca acei netrebnici i-au inscenat false acuze si au adus falsi martori pt. a-l acuza de nedreptati pe care el nu le-a comis.

- mai marii PSD-ului si-au trimis gorilele mascate (SRI-stii, jandarmii si procurorii) pt. a-l cauta pe cel caruia i s-au inventat false acuze cu falsi martori. Acum ei intreaba in mijlocul praznicului din august: "unde e?"

- norodul manipulat de fariseii din PSD si gorilele lor servile repeta ca papagalii ceea ce au fost manipulati sa gindeasca si sa vorbeasca: "ai drac", cine vrea sa te omoare ? Fariseii din PSD, sau fariseii carora li se inchina fariseii din PSD ? Cine s-a aflat in spatele comenzii de a-l prinde si a-l ucide pe Fiul lui Dumnezeu ?

- ce putini oameni mai judeca acum dupa dreptate si ce multi judeca in modul in care sint manipulati ?

- ciudat insa cum de nimeni nu stie unde si cine va fi Hristosul insa cit de tare se zbat gorilele fariseilor sa-l prinda si sa-l inchida si sa-l ucida pe Fiul Omului.

- cu toate ca este Trimisul Domnului, gorilele fariseilor PSD-isti vor sa-l prinda, dar ceasul nu i-a venit inca.

- cine are urechi/ochi de auzit/vazut, sa auda/vada.

- ce straniu este cita energie consuma unii oameni pt. a cauta nodul din papura si cit de tare se afunda in "abisul" ignorantei si inconstientei lor, cautind in permanenta intunericul si greseala in loc sa caute lumina si adevarul in textul/locul/viata pe care o are. Abisala minte trebuie sa aibe asemenea oameni ..

- asta da on topic. "muzica divina" la care dintre cele 10 porunci intra ?

- cel a carui cultura este mediocra nu va stii de ce ii functioneaza radioul, pt. ca el nu vede si nu aude emisiile radio emanate in eter pe diferitele lungimi de unda.

- la fel si cu diferitele legi cosmice ale lui Dumnezeu. Faptul ca unii nu au auzit de ele sau nu le recunosc, nu impiedica cu nimic ca aceste legi sa-si faca simtita prezenta si menirea pt. care a fost emanate de Dumnezeu. Legea Karmei e numai una din multele legi divine pe care multimea oamenilor profani (din occident) nu le cunosc/inteleg. Pt. orientali notiunea de karma pe tarimul spiritualitatii e precum sarea in mincare pt. bucatari.

- karma, in acceptiunea ei generala, e aceiasi pt. toti, inclusiv atei, cresitni, hindusi, yoghini etc. Legea Karmei sau altfel spus legea actiunii si reactiunii este ineluptabila si suverana pe multe dintre nivelele inferioare ale Creatiei.

- scopul unui crestin este sau ar trebui sa fie acelasi ca a oricarui cautator spiritual: trezirea spirituala completa !

- pe asta il mai gasim numai in textele apocrife sau textele/cartile lui Jakob Lorber.

- karma, sau legea actiunii si reactiunii o regasesti in multe afirmatii ale lui Iisus, inclusiv in aceasta: "cine taie cu sabia de sabie va fi taiat".
- cit despre reincarnare, nu mai e cazul sa vorbim, am tot vorbit in alte topice, asa ca fiecare pasare pe limba ei piere. Exista o multime de cai spirituale si religii care atesta reincarnarea.

Acest topic a fost editat de thunder: 9 Oct 2004, 09:49 PM

- vorbesc alti mari avatari divini si invatatori spirituali ai acestei planete, fie ei din vechime fie contemporani. Si noi si ei sint(em) f. seriosi cind e vorba de karma, de legea karmei, de legea actiunii si reactiunii.

Acest topic a fost editat de thunder: 9 Oct 2004, 12:35 AM

Nu inteleg intrebarea. Karma e diferita de la om la om, prin urmare si de la crestin la crestin.

Iubirea.

TriRegnum, dupa semnatura in latina inteleg ca esti catolic. Ma gandesc ca ai auzit poate, cel putin din istorie, de unu' Aristotel, cica filosof, pe a carui viziune si-a intemeiat Biserica crestina dinainte de schisma, incepand cu unii dintre "Sfintii Parinti" de care vorbesti, si indeosebi cea catolica dupa "ruptura", conceptia despre lume. Pesemne ca ai mai auzit si de un anumit Giordano Bruno, ars pe rug de Biserica catolica din pricina ca nu a fost de acord cu Aristotel.

Ei, banuiesc ca aici mi-ai spune ca nu asta reprezenta crestinismul la origini, si ti-as da perfecta dreptate, insa atunci cum de stii cu siguranta faptul ca primii apostoli crestini nu credeau, in conditiile intelegerii lor de atunci, intr-un adevar de felul legii karmei? Dar, in fond, ce este karma?, pentru ca vad ca aici ne incurcam. Ca sa nu purtam pe aceasta tema o discutie interminabila, as rezuma simplu raspunsul la intrebare prin vorba populara "dupa fapta, si rasplata". Ce e atat de necrestin in asta, nu pot sa-mi dau seama. Sigur ca termenul de 'karma' nu apare ca atare in documentele crestine oficiale pe care le mai avem, intrucat s-a "infiltrat" in limbajul occidental ceva mai tarziu.

Presupun ca te intereseaza serios tema reincarnarii, de vreme ce nici n-am pomenit de ea si deja doresti exemple. Dar hai sa-ti fac pe plac:

Cat despre karma:

Coincidenta sau legatura karmica?

Fireste ca daca nu vei recunoaste cel putin intaiul dintre exemple, cu atat mai putin vei fi de acord cu acesta.

Acest topic a fost editat de mărăcine: 9 Oct 2004, 04:28 PM

Care dintre cei care sustin karma atat de tare si se cred atat de buni crestini pot spune ca merg in fiecare duminica la Sfanta Liturghie? Si de cand nu v-ati mai impartasit?... Nu trebuie sa-mi raspundeti, dar macar ganditi-va putin...

Neintemeierea reincarnarii se poate dovedi in multe feluri. Ceea ce faceti voi e doar sa rastalmaciti Evanghelia. Mai bine ati incerca sa vedeti cum talmacesc Parintii Sfanta Evanghelie (ca purtatori ai Sfantului Duh si adanci traitori crestini) si dupa aceea sa vedeti daca mai aveti dreptate. Stiati ca numai protestantii interpreteaza Sfanta Scriptura cum le vine? Va place sa fiti numarati cu ei?

Una din explicatiile ca nu exista reincarnare este aceea ca Hristos vorbeste despre Judecata de Apoi si despre Inviere de obste. In ce trup vei invia daca sufletul tau va trece prin mai multe trupuri?

Dar am gasit si o explicatie mai profunda (cred ca la parintele Rafail Noica, desi e posibil sa ma insel). Oricum, mie imi place foarte mult: pacatul lui Adam i-a adus acestuia moartea. Dar ce a insemnat moartea? A insemnat ca Dumnezeu, in bunatatea Lui a facut ca pacatul sa aiba un sfarsit, pentru ca daca omul ar fi trait vesnic, dar si cu pacatul asupra lui, acesta nu ar mai fi avut sfarsit. Asa ca Dumnezeu a randuit moartea, ca astfel sufletul sa se desparta de trup si sa fie randuit, dupa cum ii va fi vrednicia, fie la moarte vesnica, fie la viata vesnica.

Cat despre pasajul pe care il citeaza "maracine" am citit undeva ca de fapt Hristos vorbeste despre duhul lui Ilie (in sensul de ravna lui, felul lui de a trai) care odihnea peste Sfantul Ioan Botezatorul, nicidecum sufletul lui, care se afla in rai.

- karma nu se sustine, poate cel mult notiunea de karma sau existenta legii karmei se poate sustine. Iar ea e sustinuta de (mai) toate caile spirituale si religiile lumii, mai putin de dogmatismul si habotnicismul crestin. Spun mai toate pt. ca nu le cunosc pe toate ...

- sfinta liturghie se tine in templul lui Dumnezeu, adica in corpul si sufletul omului. Iisus nu s-a rugat in Templu sau biserica (sinagoga), ci in propria sa intimitate. Dumnezeu este peste tot, si mai ales in noi insine. Si apoi, ce are legea karmei si acceptarea sau neacceptarea ei cu liturghia ? Vrei sa pari in fata noastra mai spirituala si mai aproape de Dumnezeu pt. ca frecventezi o cladire ? Daca era asa de importanta frecventarea cladirii unde sint vopsiti pe pereti "poze" cu sfinti si cu Dumnezeu, de ce nu s-a inclus aceasta in porunci ? Acum am fi avut 11 in loc de 10. Dincolo de asta, daca pt. unii li se pare ca aceasta frecventare a cladirilor sau a altor slujbe si ritualuri crestine ii ajuta in evolutia lor spirituala ... sint liberi sa o faca. Altii au si alte mijloace in afara de acestea, poate chiar mai eficiente.

- as fi dorit sa aflu si eu aceste dovezi, dar nu in acest topic, caci deviem discutia deja pornita. Deasemenea mentionez ca exista o multime de dovezi care atesta reincarnarea, inclusiv textele spirituale ale majoritatii religiilor acestei planete.

- asa o faci si tu si toti ceilalti, insa fiecare de la nivelul sau de intelegere si de constiinta. In biblie, asa ciuntita cum e, Iisus spune clar: Ioan Botezatorul = Ilie. Ne-am plictisit deja de aceasta discutie pe tema asta. Oricum fiecare va intelege ceea ce ii spune dogma si limita sa spirituala. Crestinii au in directia asta si nu numai in asta, un fel de aroganta si chiar neobrazare de a arunca la cos toate religiile lumii si invatatura lor spirituala pt. a o inlocui cu a lor. Macar de ar fi prezentata in forma ei originala, fara adaugiri si truncheri ... dar chiar si asa ... crestinismul, asa cum este el prezentat in biblie este inca o invatatura pt. copii de clasa 4-a ... fata de alte invataturi spirituale deosebit de complexe si care tintesc nivele superioare ale launtricului fiintei si ale procesului de manifestare si intretinere a Creatiei. Nu inteleg de ce nu isi vede fiecare lungul nasului si se intind mai mult de cit le este plapuma ? Fiecare are calea si invatatura pe care o merita si o poate aborda. De ce se incearca a se impune altora dogma limitata pe care o urmeaza unul sau altul ?

- ma scuzi, dar eu personal nu dau doi bani pe acele interpretari care contrazic pina si cel mai elementar bun simt, ca sa nu mai zic ca se contrazic mari si milenare invataturi spirituale ale acestei planete, ceea ce ma face sa ma indoiesc si asupra autenticitatii si inaltimii spirituale ale asa zisilor "parinti". Pt. mine si pt. alte citeva milioane si poate miliarde de oameni de pe aceasta planeta e mai important ce spune si prezinta de ex. Krishna, decit nu stiu ce parinte crestin contemporan sau din vechime. Asta nu inseamna ca dau la spate tot ce ar putea ei sa spuna si e in ton cu invatatura divina a lui Iisus sau a Adevarului Ultim. Aici, la partea cu reincarnarea domnii parinti au cam dat KIKX !

- fiecare interpreteaza/comenteaza cum ii este nivelul. Ei si ce ? Crezi (ca si acei protestanti) ca tu detii adevarul ?

- eu ma numar printre altii, fara a fi protestant.

- daca acest lucru se va produce in acest fel (EU MA INDOIESC INSA), fiecare va alege trupul care ii place lui, materializindu-l pe acela. Dar, cum vezi tu "invierea" ? Asa ... ca un triller, ca in clipul lui M. Jakson ? Ies mortii si schelete in morminte si se umplu de carne si dau viermii la o parte dintre dinti si dintre oase?

- hilar. Judecata de Apoi se manifesta si la multele civilizatii extraterestre ? Extraterestrii aia sint tot crestini ? Ortodocsi, catolici .. sau ce sint ? Sau stai ... nu cumva dogma creStina spune ca nu exista alte civilizatii in imensitatea asta de Univers ? Mai sa fie, ce risipa de munca, timp si energie pe Dumnezeu sa faca un ditamai Universul si sa puna viata si oameni doar pe o mica si neinsemnata planeta ...

- ce incercare nereusita si penibila de a comenta spusele CLARE ale lui Iisus. Cum comentati sau schimbati celelalte scrieri spirituale milenare ale umanitatii ?

Acest topic a fost editat de thunder: 9 Oct 2004, 10:55 PM