Un vis ciudat:
Un personaj, ascuns in umbra, ma mangaia pe frunte cu o mana uscata, mai mult decat imbatranita, si imi spunea, cu o voce ragusita, cavernoasa: "Nu le impuia capul cu ideile tale!" Si apoi m-am trezit.

Am fost la doctor. Aveam o tuse destul de urata, dar incepuse s-o lase mai moale. M-am dus doar ca sa-mi spuna "esti bine, ia niste vitamina C si-ti trece". In schimb, m dupa ce m-a ascultat cu stetoscopul a zis "mda" si m-a intrebat de 5 ori daca n-am facut temperatura, apoi mi-a prescris antibiotice, si sa ma duc din nou daca nu apar schimbari intr-o saptamana.
Asa ca acum n-am voie sa beu nici macar bere , si trebuie sa iau doctoria la ora fixa.

In rest, s-a anulat excursia la munte, pentru ca sor-mea filmeaza o reclama vineri. Poate saptamana viitoare.
(La reclama asta, este prima data cand face singura partea de productie - deci ma bucur pentru ea)

Se pare ca iar se amana excursia la munte! Si asta dupa ce se simplificase mult traseul, pe motive de bani si vreme. Nici sa ma enervez nu mai pot. O sa mai ajung la munte... poate in decembrie sau ianuarie, cand traseele interesante sunt inchise (sau inaccesibile pe motive de echipament)... si asta daca o sa am timp. Si visam la chestia asta de asta primavara.

Duminica am reusit sa-mi stric calculatorul. Am umblat in el si dup-aia facea multe bipuri lungi cand incercam sa-l pornesc. Doua probleme posibile: memoria sau placa video. Si abia astazi am ajuns sa ma ocup de el. O chestie stupida: am mutat memoria pe un alt slot si a mers!

Tot am senzatia aia, ca si cand as fi primit o jucarie noua, dar ma uit in jur si nu este. Si imi vine sa incep sa caut prin toate cotloanele, chiar daca stiu ca este degeaba. Cred ca imi trebuie o jucarie noua

Sambata, cand era intalnirea forumistica, eu eram la petrecere, cu profu'. Si era sa patesc boacana, adica sa ma bage sub masa. Dar am rezistat eroic, desi nu imi mai amintesc foarte clar drumul spre casa. Nu imi amintesc nici cat am dat in plus la taximetrist. Cred ca zece mii, dar nu sunt foarte sigur.

Si azi e soare.
Si atat scriu acum.

Azi am avut putin timp de stat pe net si am intrat pe han. Adica nu numai sa scriu doua cuvinte in jurnal, ci sa frunzaresc un pic paginile Hanului. Si am citit cateva epigrame, ca nu mai vizitasem subiectul de ceva vreme. Si m-a cuprins un sentiment de liniste, pe care nu l-am mai simtit de multa vreme... sa fie rima, sa fie ritmul, nu stiu... dar este. Si acum simt ca as putea face orice, senin, cu zambetul pe buze.

Iar postul tau mi-a adus mie un zambet pe buze - am cam obosit sa vad numai plangeri despre Han, sau mesaje iritate (e drept, uneori indreptatite, dar de ce trebuie sa aducem aici chiar toate nemultumirile marunte?)... Iata ca mai sunt si parti bune, mai sunt si oameni care stiu sa vada si jumatatea plina. Multumesc!
PS Felicitari epigramistului de care vorbesti! (sa fie contraste?).

Hmm, iarasi a trecut vreme de cand nu am mai intrat pe han.
Da, era vorba de Contraste Si, am mai vazut pe acolo si denise_d si Diana-Maria.
Eu ar trebui sa iti/va multumesc.

Zilele trecute, soarele era cumva nelalocul lui. Acum mai seamana a iarna. Sau a toamna. Soare si frig, innorat si cald... oricum ar fi e bine. Si a venit si niste zapada, chair daca este departe de mine acum. Cineva a vazut-o de aproape si mi-a povestit si mie. Si am visat schiuri. Si am mai visat intinderi nesfarsite albe, fara urme de pasi. In curand o sa ma duc sa le vad si eu. Problema este ca nu stiu cand.
Mi-am amintit ca iarna trecuta am stat afara in zapada sa pazesc un loc de parcare, si chestia asta s-a transformat in petrecere in aer liber, cu bere si saratele, apoi cu vin fiert si prajituri. Poate mai avem ceva de pazit si anul asta.

Iar am intarziat cu n-spe mii de proiecte... Ma rog, mai exact sase. Si n-am intarziat inca, dar am o presimtire sumbra ca asa se va intampla. Pentru ca mi-e greu sa le tin socoteala. Si nu sunt decat 6...

Blank.

Azi am reusit sa-mi calaresc modemul
Adica am descoperit motivele pentru care ma tot deconecta: lipsa confirmarilor (ARQ). Deci ori este de vina linia telefonica, ori nu mai stiu ce... Pentru moment am incercat sa-i scad debitul si vad ca a mers... desi inca mai face o gramada de pauze, dar macar nu se mai deconecteaza.

Si unul din proiecte (echipament terminal de linie) e jumatate gata, si e bine... sper si celelalte sa mearga la fel de repede. Jumatatea asta a durat doua zile, mai ales pe motive de cautat documentatie (o zi).

Si am votat. Nu credeam, sau nu speram sa fie atat de intersant turul al doilea.

Ma duc sa ma culc... poate vine ziua de maine .

[edit] Era sa uit obsesia:

Wintertime winds blow cold the season
Fallen in love, I'm hopin' to be
Wind is so cold, is that the reason?
Keeping you warm, your hands touching me
Come with me dance, my dear
Winter's so cold this year
You are so warm
My wintertime love to be
Winter time winds blue and freezin'
Comin' from northern storms in the sea
Love has been lost, is that the reason?
Trying desperately to be free
Come with me dance, my dear
Winter's so cold this year
And you are so warm
My wintertime love to be
La, la, la, la
Come with me dance, my dear
Winter's so cold this year
You are so warm
My wintertime love to be

The Doors - Wintertime Love
[/edit]

Acest topic a fost editat de Olaf: 13 Dec 2004, 01:34 AM

Vroiam sa mai scriu... dar am uitata ce. Pentru ca ma gandeam la altceva in momentul in care m-am gandit ce as mai vrea sa scriu. Fac prea multe lururi deodata, dar pur si simplu nu pot altfel. Chiar si literele imi ies in ordini ciudate cand scriu, pentru ca apas tastele in acelasi timp. Si pierd vremea corectand. Sau pierd vremea incercand sa-mi amintesc la ce m-am gandit.

Simt ca zbor, si simt ca ma sufoc, in acelasi timp... Deh, cand zbori prea sus apar efecte secundare... Sper numai sa nu dea vreun avion peste mine...

Imi doresc un WEEKEND!!!

Atat.

Trebuie sa scriu. E-mailuri de complezenta... Urasc asta.
Si weekendul ala se incapataneaza sa nu vina. A avut o tentativa azinoapte, dar a renuntat dimineata, cand m-am trezit.

Ma apuc sa scriu acum... Cum sa incep: Stimata doamna, stimati tovarasi...
A intrat somnul peste mine... si ma intreb acum de unde atata apa in camera...
Gata, ma opresc aici, ca prea aberez.

Aaaa, ce ziceam?

Acum mi-am amintit ca mai trebuia sa fac ceva azi... si n-am facut. Sunt pur si simplu prea multe lucruri de facut. Inainte, erau doua lumi separate: acasa si restul. Acum, nu mai sunt asa separate si chestia asta ma bulverseaza. Mi-am format un obicei: cand trec pragul, restul nu mai poate sa existe, decat intr-o prea mica masura. Si acum ma trezesc ca trebuie sa existe intr-o masura mai mare. Si nu vreau. Nu-mi place. Parca nici n-as fi acasa.

Poate ca maine o sa dorm... desi ma indoiesc...

ce coincidentza; pe mine acasa nu ma asteapta nimeni....

@cactus:

O poveste de dragoste intreaga, cu inceput si sfarsit. Si cu accent irlandez si muzica la fel:

Fairytale of New York

(shane macgowan/j. finer)

It was christmas eve babe
In the drunk tank
An old man said to me, won’t see another one
And then he sang a song
The rare old mountain dew
I turned my face away
And dreamed about you

Got on a lucky one
Came in eighteen to one
I’ve got a feeling
This year’s for me and you
So happy christmas
I love you baby
I can see a better time
When all our dreams come true

They’ve got cars big as bars
They’ve got rivers of gold
But the wind goes right through you
It’s no place for the old
When you first took my hand
On a cold christmas eve
You promised me
Broadway was waiting for me

You were handsome
You were pretty
Queen of new york city
When the band finished playing
They howled out for more
Sinatra was swinging,
All the drunks they were singing
We kissed on a corner
Then danced through the night

The boys of the nypd choir
Were singing "galway bay"
And the bells were ringing out
For christmas day

You’re a bum
You’re a punk
You’re an old slut on junk
Lying there almost dead on a drip in that bed
You scumbag, you maggot
You cheap lousy faggot
Happy christmas your arse
I pray God it’s our last

The boys of the nypd choir
Were singing "galway bay"
And the bells were ringing out
For christmas day

I could have been someone
Well so could anyone
You took my dreams from me
When I first found you
I kept them with me babe
I put them with my own
Can’t make it all alone
I’ve built my dreams around you

The boys of the nypd choir
Were singing "galway bay"
And the bells were ringing out
For christmas day

Mda, nu vazusem ca la sfarsit se impaca... (in cantec)

Imi place Craciunul, atmosfera de sarbatoare si sa caut diverse persoane cu care poate n-am mai vorbit de multa vreme si sa le urez Craciun fericit. Nu-mi place insa sa o fac pe banda rulanta. Si cam asta fac acum. De ce? Pentru ca trebuie. Pentru ca am multe persoane carora vreau sa le spun La multi ani, si nu pot decat acum. Pentru... Ah, da, si ar fi mult mai misto daca as putea s-o fac la telefon sau fata in fata, dar sa scriu scrisori chiar nu-mi place.

Doua zile absolut anormale.
Musafiri (ieri) si musafiri (azi). Foarte obositor, dar si foarte placut (azi). Aglomerat, lipsa de timp, dar cand in sfarsit am avut timp si pentru mine am descoperit ca ma plictisesc (ieri). Nici Internetul nu ma mai pasioneaza, nici Hanul, nici muzica, iar la televizor deja mi s-a facut greata de programele tematice. Canta Monica Anghel pe un program, Mos Craciun pe alte trei, documentare despre animale, programe de stiri neinteresante... bleah...
Cred ca o sa incep sa fac si eu ce spunea cineva ca face: ma apuc sa dau telefoane. Numai ca eu am stresul facturii... Deci n-o sa fac asta.
Si totusi e bine. Ieri ma plictiseam, azi astept ceva. Ce? Nici eu nu stiu, dar trebuie sa vina. Cand o sa vad ca trece timpul si acel ceva nu mai vine, o sa incep iar sa ma plictisesc...
Astept... o plecare la schi. Nesigura. Nu ca nu stiu daca o sa plec, ci nu stiu unde o sa stau. Nu stiu daca o sa ma simt bine unde o sa stau. Pe partie sigur o sa ma simt bine. Nu m-a lasat balta niciodata. Poate doar cand n-a fost zapada. Dar nici atunci.

Gata. Cozonac, ciocolata, discutii la tigari (altii) si vin (eu). Program pentru seara asta. Poate ca totusi n-o sa ma plictisesc.

PeSe: Super cadouri anul asta

Acest topic a fost editat de Olaf: 26 Dec 2004, 08:48 PM

De ce este atat de fascinanta ora asta? 11:59 PM. Stau si ma holbez in coltul din dreapta-jos al ecranului si im doresc... Prea tarziu... acum arata 12:00 AM. Imi doream cu ardoare sa nu se schimbe ora... Nu pot sa zic ca nu vreau sa vina ziua de maine. Ba chiar vreau. Dar pur si simplu nu vroiam sa se schimbe literele si cifrele alea. Si nu m-ar fi incantat nici sa ramana as, sa nu mai aiba nici o legatura cu ora, ar fi fost absurd. Si atunci de ce nu vroiam sa se schimbe? As zice ca ma mai gandesc, si apoi o sa scriu si aici raspunsul. Dar nu este asa, nu o sa ma mai gandesc nici o clipa. In momentul in care voi pune capul pe perna aceasta intrebare va disparea (poate) pentru totdeauna. Atat, "a fost ora 11:59 PM, v-as prezenta stirile".

In tara: vremea se incalzeste in continuare, vesti proaste vin dinspre munte cu vantul de primavara, care este el in sine o veste proasta. Cine a mai auzit de primavara la sfarsit de decembrie? O alta stire vine chiar din Bucuresti, unde o problema tehnica stupida m-a impiedicat sa stau de vorba cu un prieten cu care n-am mai vorbit de ceva (multa) vreme. Probabil (sper ca nu) va mai trece vreme pana sa avem din nou ocazia sa vorbim.

In strainatate: azi am primit un e-mail de Craciun care m-a bucurat foarte tare.

Era atat de frumoasa ora aia...

Am citit azi un jurnal, "nu spui" al cui, si am edscoperit... hmm... nici nu stu ce vreau sa zic... Am o prietena foarte buna cu care persoana cu jurnalul seamana foarte mult. Dar nu este. Pentru ca exista niste diferente pe ici pe colo, in punctele esentiale. Fondul insa este aproape identic. Sau mi se pare mie.

Lucruri pe care le mai am de rezolvat pentru stagiul de la primavara:
- viza de la Serviciul Cultural
- de asteptat scrisoarea de acceptare
- de GASIT LOC UNDE SA STAU !!!
- de mers la ambasada pentru viza

Uhh, greu... prea putin timp.

8:39 PM. Continuare la jurnal, ziua de azi.
De aproximativ... 2 ore stau si caut camere/apartamente de inchiriat, care sa nu coste 600 de euro pe luna. Si nu gasesc. Adica gasesc, dar nu acolo unde vreau. Si nu sunt sigur nici de zona, nici de locatarii din zona. Adica parca vad ca nimeresc undeva unde sa-mi fie groaza/sila sa ies din camera. Sau si mai rau, sa-mi fie sila sa stau in camera. Bleah.
Cautarea continua. (chiar, am mentionat ca mi-e somn si sunt ametit?)

Acest topic a fost editat de Olaf: 28 Dec 2004, 08:45 PM

Peste exact 2 ore si 5 minute voi fi in tren spre Predeal!
Si pe 1 ianuarie voi fi (daca voi avea energia necesara) pe partie!

La revedere, han! Ne vedem la anul!

Pese:

He, fu si revelionu'. Cam scurt, dupa parerea mea. Mult prea scurt. Dar sa incep cu inceputul.
Inceputul a fost joi pe la ora trei fara 5, cand m-am uract intr-o "sageata albastra" mult prea aglomerata. Locul meu era deja ocupat, dar nu mi-am facut probleme pentru ca era un loc liber chiar alaturi. Mai nasol era ca nu mai aveam unde sa-mi pun rucsacul, asa ca a trebuit sa ma inteleg cu persoana din fata mea si l-am tinut intre picioare.
La Predeal era zapada. La Sinaia nu, la Busteni nu, la Azuga putina, dar la Predeal era ZAPADA . Imi venea sa topai de fericire. Oricum, mai aveam cate ceva de facut pana sa apuc sa ma bucur de ea.
Sor-mea era plecata cu cativa prieteni la cumparaturi cand am ajuns eu acolo, asa ca am stat si am asteptat. Apoi, cand s-au intors, am fost sa "descarcam" tot ce cumparasera. A doua zi, pregatiri - ne asteptam sa fie nasol, dar totul a durat vreo 3 ore iar dupa asta toata lumea s-a dus sa se culce. Mai putin eu, care m-am dus pe partie... Si acela a fost primul contact cu ZAPADA.
Si mi s-a facut lene sa povestesc (parca trag cuvintele cu forcepsul), asa ca o sa continui mai tarziu.

Continuare:

Mi-am amintit o chestie... in tren, trecusem de... nici nu mai stiu pe unde eram, de fapt, dar stiu ca m-a apucat asa, o bucurie salbatica, pentru ca vedeam si altceva decat beton si asfalt... vedeam camp, vedeam padure, vedeam dealuri, vedeam locuintele triste si sarace ale lucratorilor de la nustiucare baraj, nu stiu, indiferent ce vedeam, imi venea sa rad singur de bucurie pentru ca erau acolo, pentru ca eram acolo. Cred ca am stat prea mult in casa!

Asaaa, deci eram pe partie. Si era aglomerat. Adica nu era multa lume care schia, dar (culmea) era multa lume la teleschi. Asa ca am urcat pe jos, pentru o prima tura. Si am descoperit ca nu (mai) am antrenament. Si am (re)descoperit cat de incomod este sa urci cu schiurile in spate si claparii in picioare. Si pana am ajuns sus aveam limba de un cot pe afara si transpirassem sa umplu o galeata... dar nu conta! Mi-am pus schiurile si am luat-o la vale. Norocul meu a fost ca intre timp mai scazuse coada la teleschi (probabil ca din ce in ce mai multi oameni se duceau sa se pregateasca pentru noaptea cea mare) si am apucat sa fac niste ture (vreo 4, asa). Prima coborare a fost cam pe intuneric (foarte interesant, dealtfel), iar la restul se aprinsese deja nocturna, asa ca a fost absolut bestial!

Apoi a urmat revelionul. Si a avut de toate: prieteni, voie buna, muzica buna, toalete de seara, dansat pe mese, petarde, artificii...

Va urma. Sau nu.

Acest topic a fost editat de Olaf: 3 Jan 2005, 11:38 PM

De unde mi-am luat semnatura de acum:


Ningea bogat, si trist ningea; era tarziu
Cand m-a oprit, in drum, la geam clavirul;
Si-am plans la geam si m-a cuprins delirul -
Amar, prin noapte vantul fluiera pustiu.

Un larg si gol salon vedeam prin draperii,
Iar la clavir o bruna depletita
Canta purtand o mantie cernita,
Si trist canta, gemand intre faclii.

Lugubrul mars al lui Chopin
Il repeta cu nebunie...
Si-n geam suna funebra melodie,
Iar vantul fluiera ca tipatul de tren.

Apoi veni si-o blonda in salon...
Si-aproape goala prinse, adormita,
De pe clavir, o scripca innegrita -
Si urmari, pierduta, marsul monoton.

Inalta; despletita, alba ca de var,
Mi se parea Ofelia nebuna...
Si lung gemea arcusu-acum pe struna
Ingrozitorul mars lugubru, funerar.

Cantau amar, era delir, -
Plangea clavirul trist, si violina -
Facliile isi tremurau lumina,
Clavirul catafalc parea, si nu clavir.

Tarziu, murea clavirul lung gemand;
Luptau facliile in agonie...
Si-ncet se-ntinse-o noapte de vecie,
Si-n urma, greu, un corp am auzit cazand.

Vai, de-atunci imi pare lumea si mai trista,
Viata-i melodie funerara...
Si nu mai uit nebuna lautara -
Si tarnsfigurata, trista clavirista.

G. Bacovia - Mars funebru

Sunt plictisit si mi-e somn... Ce naiba se intampla?
O sa revin...

...am revenit.
Problema este in felul urmator: nu stiu unde o sa locuiesc incepand cu 1 martie (ma da mama afara din casa ). Si caut, si caut, si caut... si nu gasesc nimic convenabil.
Si ce-ar mai fi de spus? Am fost inacceptabil de lenes zilele astea. Atat.

Ar mai fi totusi ceva. M-am transformat intr-un fel de arici, facut ghem, care priveste din coltul lui si nu s-ar misca din vizuina daca n-ar fi musai. Asta nu-i bine.

Acest topic a fost editat de Olaf: 7 Jan 2005, 07:34 PM

Un cuvant, doua si ma apuc de treaba...

A inceput scoala... si nu a inceput foarte bine, dar a inceput cum ma asteptam... adica brusc nu mai am timp de loc. S-a terminat timpul. Ma rugase un vecin sa-l ajut, dar eu nu am mai reusit... daca ar fi sunat cu o ora mai devreme, as fi putut, dar asa, nu.
Si tone de proiecte si teme. Un proiectel pe care l-am terminat in... 5 ore, ieri. Bine, nu este numai meritul meu, am avut ajutor, dar rar merge ceva asa de repede si bine. Si inca o tema pentru diseara, una pentru miercuri, un proiect pentru luni, niste examene (2) in saptamana asta si urmatoarea, dar despre care nu stiu exact cand sunt... vartej... Dar sa le iau pe rand si cu toata seriozitatea de care sunt capabil (si care nu este multa ) si totul va fi bine. Optimist, nu?

Si dup-aia sesiune (o luna) si apoi plecare... asta daca va fi viza gata la timp. Sper sa si gasesc unde sa stau pana atunci... de fapt TREBUIE.

Ieri am vrut sa merg la teatru cu R. La "Scaunele", la Bulandra. Isi dorea foarte multa sa vada o piesa, inainte sa plece din nou in Italia. Si s-a amanat piesa. Pe joi. Si ea pleaca... maine, cred. Oricum, inainte de joi . Totusi, am fost si am baut un vin fiert si ne-am simtit bine, aseara. Foarte bine. S-a schimbat de ultima oara cand am vazut-o. In bine, zic eu. Ma intreb cand va fi data viitoare.

Si am vorbit aseara si despre muzici. Si a venit vorba de P.J.Harvey... asa ca asta ascult acum, in momentul asta... "This Mess We're In". Ma "unge" muzica asta...
Poate gasesc versurile pe net... am gasit:

"This Mess We're In"

Can you hear them?
The helicopters?
I'm in New York
No need for words now
We sit in silence
You look me
In the eye directly
You met me
I think it's Wednesday
The evening
The mess we're in and
The city sun sets over me

Night and day
I dream of
Making-love
To you now baby
Love-making
On-screen
Impossible dream
And I have seen
The sunrise
Over the river
The freeway
Reminding
Of this mess we're in and
The city sun sets over me

What were you wanting?
I just want to say
Don't ever change now baby
And thank you
I don't think we will meet again
And you must leave now
Before the sunrise
Above skyscrapers
The sin and
This mess we're in and
The city sun sets over me


Gata. Pauza s-a terminat. Capu' la fund!

Acest topic a fost editat de Olaf: 10 Jan 2005, 02:11 PM

O zi absolut nasoala... si incepuse atat de bine... Cum ramasese cu "ziua buna se cunoaste de dimineata"? Nici imprejurarile nu mai tin seama de intelepciunea populara...

Azi am apucat sa ma relaxez un pic, dar mi-e teama ca nu ar fi trebuit. Urasc pre-sesiunea!
Si mi s-a stricat tasta spatiu... ma rog, acum parca si-a revenit putin, dar inainte ori nu baga spatiu, ori baga prea multe. Si este oribil sa ma intorc de fiecare data sa corectez.

Editat: off topic

Atat.

PeSe: iar nu merge spatiul...

Acest topic a fost editat de Olaf: 14 Jan 2005, 10:28 AM

Ma gandeam ca ar mai trebui sa mai scriu ceva in jurnal... asa, sa fie scris. Si cu ce sa incep...
Sa incep cu trezirea. Azi a fost prima zi in ultimele douasaptamani in care am putut sa dorm in voie, si m-am trezit pe la 10. Bineinteles, cand m-am trezit ma simteam de parca tocmai ma calcase un compresor, cum mi se intampla de fiecare data cand ma trezesc asa tarziu. Si m-am trezit si inloc sa ma apuc imediat de lucru am lenevit... Asa se face ca a venit ora 3 si nu sunt gata cu traducerea asta. Acum m-am impotmolit la cele cateva zeci de formule ce trebuie scrise in Word, iar eu nu stiu scurtaturi pe tastatura asa ca... dar intru in detalii fara rost.

Asaaaa, deci pre-sesiunea este pe sfarsite, avem ultimele doua zile din ea. Un proiectel (traducerea) si vreo doua referate de predat, apoi, sambata, primul examen. N-ar trebui sa fie o problema, dar nu prea am cursuri... semestrul asta am fost aproape total indiferent fata de scoala si acum incep sa resimt chestia asta. M-am trezit cu materii importante la care habar n-am despre ce este vorba. Si as face binesa aflu, si asta cat mai repede.

In rest... sunt gata aproape toate actele pentru ambasada, dar tot nu stiu unde o sa stau in martie, plus o invitatie pentru duminica la Pedeal, si nu stiu daca o sa ma duc. Poate aflu in timp util...

Si afurisita tastaspatiu tot nu merge ca lumea... cred ca maine desfac tastatura.

Va urma

Urmeaza... cred

Deci a fost si examenul de sambata... a fost... Ar fi trebuit sa fie cu cursurile pe banca, profu' spusese asta si noi ne-am pregatit in consecinta... dar n-a fost sa fie, iar raspunsurile au fost si ele... din amintiri. Ce-o fi o fi.

A mai fost o sambata, in care ne-am adunat sa concepem o compilatie pentru un prieten... a iesit si asta, desi eu as fi facut-o un pic altfel... ma rog, a fost, gata.

A fost o zi in care ar fi trebuit sa-mi fac bagajul, caci maine plec la Predeal. Nu l-am facut, dar mai sunt inca 10 minute din zi, deci am timp

Azi a mai fost ziua de dupa ziua de ieri, care a venit dupa ziua de alaltaieri, despre care nu imi mai amintesc aproape nimic, deci este ca si cand n-ar fi fost. Si cum despre ziua de ieri n-amnimic interesant de spus, este si aceea ca si cand n-ar fi fost.

Ma intreb ce o sa povestesc marti, cand ma intorc.

Deci... va urma... cred si asta.

Trei zile de vis... Ce nu inteleg eu este de ce, in loc sa-mi para bine ca au fost trei zile de vis, sunt deprimat ca s-au terminat? Ma rog...

Am fost la schi ieri si, fiind luni, am prins partia foooaaaarte libera , dar am schiat execrabil . Nus' ce am avut ca imi jucau schiurile in picioare, nu am fost in stare sa-mi strang ca lumea claparii (desi alte dati m-am simtit extraordinar in ei), drept urmare mi-am luat doua trante, din care una destul de nasoala (inca ma mai doare genunchiul), ca era sa-mi incalec schiurile si, incercand sa evit asta, le-am departat si am cazut in fata, in plina viteza, pe gheata..

Oricum, a fost mult prea frumos...

Sunt mult prea multe lucruri pentru care nu mai am rabdare. Cam devreme . Tre' sa fac exercitii... sau poatte tocmai din cauza exercitiilor de rabdare.

La examenul de azi am luat 9. Si eu ma mir. Si la cel de sambata aproape 9 (84,09). La asta pe bune. N-a inceput rau sesiunea.

Sor-mea a facut azi un omulet de zapada (are numai vreo 20 de cm... ) si a vrut sa-l bage in frigider Dar n-a incaput in congelator si in frigider era prea cald, asa ca i-au cazut ochii (piper) . Si l-a mutat inapoi afara. Sta afara, intr-o farfurioara .

N-am reusit sa invat nimic azi. Nimic pentru examen, adica.

Citi ani are surioara ta?
Bravo pentru notele mari, Olaf !

Surioara mea are (numai) 22 de anisori .
Multumesc, Diana-Maria.

Nu stiu de ce, dar nu vad niciodata cand apar raspunsuri noi in jurnalul meu, desi m-am abonat

Trece timpul prea repede cand stau acasa. Adica acum am aflat ca azi este 2 februarie... eu credeam ca eu 29-30 ianuarie Si am senzatia ca am facut blatul, ca mi-a expirat abonamentul . Oricum, mai bine asa decat sa fac acelasi lucru cu o cunostinta de-a mea, care si-a luat abonament cu vreo saptamana inainte sa-i expire cel vechi .

M-as duce sa invat da' mi-e sila. De parca o sa tin minte vreodata structura pachetului TCP. Sau a cadrului de apel pentru frame-relay. O sa le tin minte si o sa le uit imediat dup-aia (dupa examen).

Am gasit niste poze facute pe 1 si 2 ianuarie...
In asta sunt eu (gri). Cineva zicea despre poza asta: Si aici il avem pe Olaf in pozitia lui de <<sunt prea inalt pentru sportul asta>>. Uite la el: cu mana pana la genunchi... la ce dreq' ai betele alea?"
Faza este ca lausem niste viraje d'alea cu nori de zapada ca sa ma prinda in poza, si el m-a pozat tocmai dupa,cand nu mai aveam pic de viteza (si probabil tocmai ieseam din viraj) - asta explicatie ca m-a prins cu "pantalonii in vine"

Intr-o vreme faceam misto de cei care-si fac singuri poze atunci cand sunt... "activati".
Asta-s eu, la revelion . Gata, de-acum nu mai judec pe nimeni pe criterii de-astea.