- "taina" consta in alegerea facuta. Dumnezeu ti-a facut acest cadou imens, liberul arbitru. De aici tu esti responsabil ce alegi, binele sau raul, suferinta sau fericirea. Nimic din ceea ce exista nu este in afara voii lui Dumnezeu, facut de altcineva.

- Yin - Yang nu are nimic comun cu raul si binele. Sint actiuni si atitudini care au la baza un exces de energie Yin (ca de ex. lenea), altele un exces de energie Yang (ca de ex. furia, violenta), altele niste lipsuri, sau energii subtile in deficit.

- adevarat, cine are echilibrate energiile Yin si Yang in fiinta are si o intelegere si atitudine inclinata mult catre bine, catre armonie, catre elevarea spirituala. Din acest motiv sint cai spirituale care se ocupa in special pe armonizarea acestor energii pe toate planurile fiintei.

- "lupta contrariilor" ar trebui inteleasa la diferitele ei nivele. O asa zisa lupta intre polaritatea Yin si cea Yang a fiintei aduce un plus de forta launtrica fiintei, datorita polarizari care are loc in acea fiinta (a se vedea forta dezvoltata de curentul electric, unde avem polaritatea plus si cea minus), insa o lupta intre un defect si o calitate, de ex. intre frica si curaj, intre ura si iubire, intre virilitate si impotenta nu va aduce nimic bun fiintei, ci doar o permanenta basculare cei doi poli. Aici este necesara actiunea constienta a fiintei spre a elimina defectele si a amplifica calitatile si virtutile. A pastra sau amplifica defectele este ceva rau, iar a amplifica calitatile e ceva bun.

Acest topic a fost editat de thunder: 12 Aug 2004, 07:54 PM

Thunder, aici ai pus degetul pe rana. Pana sa ma ridic la nivelul lui Iov si sa pot spune "Domnul a dat, Domnul a luat, fie numele Domnului binecuvantat", mai este. Asadar, pentru mine, inca exista raul subiectiv. Iata un motiv in plus pentru care, cei care il urmeaza pe Christos e bine sa-si lase familia si averea. Ca sa poata vedea just binele si raul.

Esti primul de pe-aici care imi aproba aceasta afirmatie

Acest topic a fost editat de inorog: 13 Aug 2004, 09:02 AM

Avem aici 2 exemple interesante, pornind de la ele vom arata ca binele este si relativ si subiectiv.
Binele subiectiv:
- La modul general este bine ca explodeaza supernovele, atata timp cat nu ne afecteaza. Pe de alta parte daca Soarele ar fi superova si ar exploda, distrugand Pamantul si toata civiliatia, atunci ar fi rau.
- Vulpea mananca iepurele ca sa isi hraneasca puii, perfect. Din punctul de vedere al unui crescator de iepuri, care isi vede munca irosita este un lucru rau.

Binele relativ:
- Daca faptul ca novele explodeaza e bine pentru ca din praful lor se formeaza alte stele, cum este atunci cand nu explodeaza sau daca din praf nu se mai formeaza alte stele?
- Daca atunci cand vulpea mananca iepurele pentru a-si putea hrani puii este bine, atunci cum este cand vulpea nu mai gaseste iepuri (pentru ca i-au mancat alte vulpi) si nu mai are ce manca atunci cum e? Dar daca vulpea se accidenteaza si nu mai poate vana? Sau daca are vreo boala care o impiedica sa isi alapteze puii desi mananca iepurele? Dar daca iepurele are vreo boala care ii omoara puii vulpii?

Binele si raul sunt doar niste notiuni pe care omul le folosete pentru a descrie anumite stari, fapte, fenomene, etc. in raport cu un anumit etalon.
Asa cum am spus in alt thread, aici si aici notiunea de bine nu poate exista fara notiunea de rau. Poate exista bine fara rau sau rau fara bine la un anumit moment si intr-un anumit spatiu? Probabil ca da. Dar poti oare sa definesti ca bun sau rau, un om, o situatie, un fenomen, o actiune, etc. fara a te raporta la un etalon?

nu exista bine SI rau.
exista o energie.o singura energie,asa cum exista un singur DUMNEZEU.
dualitatea a creat-o omul,iar energia pe care noi o numim "rau" a acceptat sa fie numita asa pentru ca oamenii sa poata evolua pana la acel nivel unde vor intzelege singuri ca nu exista bine sau rau.
a cam sosit timpul sa ne dam seama de asta.
tot ceea ce unui om nu-i place,tot ceea ce-l face pe un om sa se simta murdar sau cu constiintza murdara el numeste rau.
dar e vorba doar de niste experientze pe care omul le traieste si care trebuie sa`i serveasca pentru a invatza,pentru a evolua spiritual,si care trebuie acceptate asa cum sunt,trepte,lectii,nu ca ceva rau sau ca ceva bun.

Binele si raul reprezinta niste notiuni foarte relative pe care noi le folosim dar care
raportat la univers sunt practic inexistente....Putem spune deci ca ele exista doar in
masura in care noi trebuie sa denumim lucruri aceptabile sau inaceptabile pt noi...

Niciodata, dar niciodata sa nu mai spuneti asemenea lucruri. Toata viata voastra. Cititi pana la capat, cas ava iasa din cap pentru totdeauna "relativiatatea binelui si raului"

Din mlastina disperarii -Dumitru Bordeainu

Hmm, tocmai cand vroiam sa ma manifest din nou in discutia asta vin si Runik si Lia si spun cam ce vroiam sa adaug eu

Cred ca asta e bine, nu? Cel putin din punctul meu de vedere, caci opinia pe care voiam sa o formulez este deja sustinuta. Din punctul de vedere al domnului anonim e rau caci si postul meu adaugat acum ad-hoc sustine aceeasi idee a relativitatii.
Binele si raul sunt calificative pe care le punem lucrurilor/evenomentelor/etc care ne afecteaza si intotdeauna depind de ceva, caci pentru o alta persoana aceleasi lucruri pot fi calificate invers.

Ca alt exmplu derivat de la actionmedia (caci modul in care le-a formulat nu mi se pare relevant):
explozia unei nove e buna (urmeaza legile strofizicii si va ajuta la formarea unei viitoare stele, ajuta la expasiunea unversului, etc, presupunad ca-mi pasa de lucrurile astea si imi petrec timpul evaluandu-le) dar in acelasi timp pentru o persoana aflata in vacanta la o oarecare dinstanta de nova in momentul exploziei e rau (de fapt dupa explozie nu mai conteaza cum ar califica persoana respectiva evenimentul)

Nu am avut rabdare sa citesc interminabilele "marturisiri". Dar din primele randuri mi-am dat seama ca este vorba despre o opinie subiectiva dusa la extrem si generalizata. Tocmai ai demonstrat prin acel link faptul ca raul si binele sunt notiuni relative si subiective.
Comunistii ii considerau pe legionari rai si invers. Culmea ca o societate bazata pe ideea democratiei condamna faptele ambelor miscarii.
Vrei sa ne luminezi si pe noi de unde se desprinde "binele absolut" sau ""raul absolut" din linkul tau? Sau este doar o propaganda ieftina a "miscarii legionare"?.

draga "user_anonim" esti...



Sorry! Vino cu ceva constructiv.

actionmedia:
"draga "user_anonim" esti...
Sorry! Vino cu ceva constructiv."

off-topic e ceva relativ care raportat la univers e practiv inexistent...nu inteleg de ce te agiti ...mai da ce mare chestie am spus..

user_anonim pt mine nu esti off-topic.. mi-a parut bine ca ai postat link-ul ala....stii cum e cu filosofii..suferinta e ceva relativ pana o simt pe pielea lor.


Acest topic a fost editat de noi: 26 Aug 2004, 12:34 PM

De acord, relativ la acest subiect omul era oftopic. sic

Eu nu caut absolutul, eu ma multumesc cu relativul pe care il accept, de aceea pot acepta ca binele si raul sunt notiuni relative una fata de cealalta.

Nu neaga nimeni suferinta unor oameni, dar cred ca locul acestui subiect era in alta parte. Spun asta pentru ca userul anonim ne-a recomandat acel link ca unargument la nerelativitateabinelui, pe un ton foarte agresiv:

Si inca nu m-am edificat unde e acel argument.

Cat despre:

Cine de aici pretinde ca e filosof?


Acest topic a fost editat de actionmedia: 26 Aug 2004, 12:44 PM

Daca nu negi suferinta spune-mi cum e buna sau rea?

Suferinta ,nu durerea, ca mai sunt si sadomasochisti poate prin zona..

O intrebare buna, din punctul meu de vedere .
Ai ales un termen foarte relativ si ambiguu. In general cand ne gandim la suferinta ne gandim ca la un lucru rau care este consecinta unor lucruri rele. Pe de alta parte exista si suferinta din dragoste care este un lucru bun (dragostea) şi daca nu devine patologica (suferinta) atunci chiar putem spune ca e un lucru bun, care uneste cuplul.

Pe de alta parte fara a tine seama de cuzele suferintei, exista suferinta buna?
Voi raspunde prin 3 intrebari:
Suferintele lui Isus au fost bune sau rele?
Suferintele autoprovocate de anumiti calugari cu credinta ca aceasta e calea spre izbavire sunt bune sau rele?
Suferintele unei mame care naste (nu ma refer doar la durerile facerii) si apoi creste un copil sunt bune sau rele?

Acest topic a fost editat de actionmedia: 26 Aug 2004, 03:45 PM

In explicatia asta prezinti "lucru rau" sau "consecinta unor lucruri rele" ca fiind ceva bine definit . Pana acum parca erau relative

Cam asa vad eu situatia...Binele si Raul exista cu adevarat...noi pendulam intre..cateodata le confundam dar asta nu inseamna ca sunt relative.

In rest mi-a placut raspunsul .

Acest topic a fost editat de noi: 26 Aug 2004, 03:42 PM

Nu vad unde "prezint" răul ca pe ceva absolut si in orce caz nu vad unde ma abat de la ideea generala. Ideea generala esta ca raul si bine sunt relative unul fata de celalalt.
Am omis sa precizez faptul ca senzatia (satrea) de suferinta in sesul rau este valabila tata timp cat exista o stare superioara de "confort" cu care sa te compari.
Daca toti oamenii ar fi chiori de un ochi, atunci nu ar mai fi o o suferinta sau nu ar mai fi rau sa iti lipseasca un ochi, ba mai mult, daca ar apare un om cu doi ochi ar fi considerat Zeu.

Pai nu cred ca ajungem prea departe cu discutia asta...dupa logica asta absolut orice e relativ..

"Şi a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi iată erau bune foarte"

Acest topic a fost editat de noi: 26 Aug 2004, 05:10 PM

Confuzia ca binele si raul ar fi relative poate sa apara si din motivul ca cele doua nu se pot gasi in stare "pura"

"Bun este numai Dumnezeu" spunea Isus Christos. Ceea ce putem noi face este sa ne apropiem asimptotic spre acest bine. Inca odata subliniez, Binele este armonia cu Creatia, raul este tot ce se opune Creatiei.

Din punctul meu de vedere, a spune ca binele si raul sunt notiuni relative este egal cu a sustine ca nu exista realitate si ca totul nu e decat o inchipuire.

In ceea ce priveste cartea lui Dumitru Bordeianu, am citit-o si m-am cutremurat de cele gasite acolo. Exemplul adus de user_anonim a fost foarte la locul lui in raport cu topicul. Binele si raul apar mai bine definite in conditii extreme.

topicul asta se numeste "Bine si Rau" sau "Relativitatea termenilor "bine" si "rau" "???
NU MAI EXISTA DUALITATE.exista UNITATE.binele si raul sunt UNA...!
ceva menit sa ne faca pe noi sa ne acceptam asa cum suntem.cu experientze "bune" si "rele" (dupa cum le mai numim noi.dar in final acestea sunt tot experientze,care ne ajuta sa evoluam spiritual.DECI IS TOT BUNE,indiferent daca noi le vedem si ca rele).
ca sunt sau nu termeni relativi,nu mai are importantza.este important ca experientzele catalogate de noi (in mod gresit) ca bune sau rele NE AJUTA.(cel putzin pe oamenii care invatza din greselile lor si/sau a altor semeni).

Acest topic a fost editat de Lia_: 27 Aug 2004, 09:09 AM

Un excelent exemplu de subiectivism si relativitate a binelui si raului.

Depinde cum definesti realitatea. Realitatea e relativa la modul cum o percepem noi. Binele si raul fac parte din realitate
In ceea ce priveste binele si raul avem 2 relativitati.
Una este legata de modul in care percepem lucrurile si cum le filtram prin scala noastra de valori.
A doua tine de interactiunea dintre cele doua. Pentru putea defini o stare de bine trebuie sa ai un termen de comparatie, care este evaluat ca rau.

Poate cineva care a avut rabdarea sa citeasca in intregime acea "carte" ne exemplifica cu psaje unde se vorbese acolo despre bine. Primul capitol incepe cu niste referinte a Miscarea Legionara care stim cate atrocitati a facut. Nu am avut rabdarea sa citesc mai departe dar am intuit ca e vorba de membrii ai miscarii, persecutati de comunisti. OK, si? Ce demonstreaza asta? Ca cei care nu cred in Dumnezeu sunt rai iar aia carecred sunt buni? Pai "Miscarea" a facut atroitaile lea tot in numele lui Dumnezeu si inchizitia la fel. Dar ceea ce este mai grav este ca si unii si altii credeau cu convingere, o credinta dusa la fanatism. Fanatismul e bun sau e rau? Credinta e buna sau rea?

De unde stii ca s-a intamplat asa?

Gresit. E un excelent exemplu de confuzie intre Bine si Rau.

Se vede de la o posta. Orice program vorbeste despre Programator...

1. Si daca poti sa le confunzi sau sa faci distinctie intre ele ca om, ce înseamna? Înseamna ca unt relative si subiective.

2. Sigur se vede? Pentru ca eu nu vad. Ar trebui sa te cred pe cuvant ca se vede. Oricum nu mi-ai raspuns la intrebare. Eu am intrebat de unde stii ca s-a întâmplat aşa?

De unde stiu ca s-a intamplat asa? Mi se pare echvalent cu a ma intreba daca exista sau nu Dumnezeu .

Sau iei in calcul si posibilitatea ca Dumnezeu sa existe si totusi lumea sa fi aparut fara voia Lui?

Daca ma intrebi cum s-a intamplat..nu stiu sa raspund, cu asta se ocupa si va ocupa mereu stiinta, nu se va sti tot niciodata.

Te-am întrebat de unde ştii şi am subliniat, mai ales ca acea afirmatie era între ghilimele şi am considerat că e un citat.
În altă ordine de idei, existenta sau inexistenţa lui Dumnezeu este una, iar faptele, opiniile şi obiectivele sale înseamnă altceva. Nu te întreb cum s-a întâmplat, te întreb însă de unde ştii că s-a întâmplat aşa cum spui şi nu altfel? De exemplu, ca să fim pe subiect, de unde ştii că Dumnezeu are o părere bună despre creaţia lui? De unde ştii care sunt criteriile lui de evaluare? De unde ştii că lumea aceasta este exact aşa cum vrea Dumnezeu? De unde ştii că dumnezeu e bun? De unde ştii ce consideră Dumnezeu bun şi ce consideră rău?
Întrebarea de bază este "de unde"?

Acest topic a fost editat de actionmedia: 27 Aug 2004, 02:44 PM

Dumnezeu are o parere buna despre creatia lui?
Avand in vedere ca Iisus Hristos a murit si a inviat pentru a rascumpara pe Om..zic eu ca Dumnezeu are o parere buna...daca nu, nu s-ar fi meritat efortul.

Mai citeşte odată, văd că eviti răspunsul la întrebare. Eu nu te-am intrebat "daca..." eu te-am întrebat "de de unde ştii că...". E o mica diferenţă de nuanţă. O vezi sau nu? Prin întrebarea "de unde ştii că..." am presupus deja ca adevarata ipoteza că..., întrebarea vizează doar sursa.
Încă aştept răspunsul la întrebare
Luni iti voi da eu răspunsul dacă nu îl ştii.

Nu evit nici un raspuns de unde ai ramas cu impresia asta?

Daca la DE UNDE vrei raspuns...astept sa imi dai coordonatele exacte de unde stiu.
....Astept sa imi spui tu de unde stiu

o sa incerc sa raspund io
pai atat timp cat creatura esete dupa chipul si asemanarea creatorului.............

Pai n-ai inteles ..sau eviti sa raspunzi...el intreaba de unde stiu eu chestia asta ..ca nu ma crede pe cuvant .
Deci trebuie sa raspunzi la intrebarea: de unde stiu eu ca Dumnezeu crede ca e buna creatia?

In cazul raspunsului tau..de unde stii tu ca suntem dupa chipul si asemanarea Creatorului..sau trebuie sa te creada pe cuvant?
Glumesc ..pt mine nu e nevoie sa argumentezi . Numai bine!


Acest topic a fost editat de noi: 27 Aug 2004, 11:22 PM

Nu va pierdeti vremea cautand vorbe. Nu din multimea vorbelor se cunoaste intelepciunea. Nu din multimea problemelor se vede priceperea. Intelepciunea nu sta in coeficientul de inteligenta sau alte capacitati intelectuale. Intelepciunea se afla la Dumnezeu. Am vorbit pentru cei care cred. Aduceti-va aminte ca e nevoie doar de o singura rugaciune, care deschide un infinit de trairi "Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu miluieste-ma pe mine pacatosul". Lasa-ti vorbele si filosofia. Au fost si raman goale. Pana la Sfarsit.

Moderator 1,61: Atac la persoana. Sters...

Acest topic a fost editat de 1,618033: 30 Aug 2004, 03:28 PM

Mai bine scrie ca tu evaluezi raul ca termen de comparatie. Eu nu judec niciodata in felul asta si sper ca sunt foarte putini care fac asa.

Eu incerc sa ma raportez doar la bine si sa fiu cat mai aproape de el. Raul nu este necesar

De unde stim eu si noi aceste lucruri ? De la Dumnezeu. E foarte important ca ti-ai pus intrebarile. E primul mare pas, pe care te felicit ca l-ai facut. Surprinzator, vei vedea cum in decursul anilor vei primi si raspunsurile.

Acest topic a fost editat de inorog: 29 Aug 2004, 08:12 PM

Ţi-a apărut cumva Dumnezeu în vis şi ţi-a "spus" ţie sau/ lui noi "cum s-a întâmplat"? "Ce crede că e bun şi ce crede că e rău"? "Care sunt părerile şi intenţiile sale în ceea ce priveşte omul"?

Eu am altă variantă, mai concretă şi mai plauzibilă, şi cu asta, îi răspund şi lui noi:
Ştiţi toate astea de la alţi oameni, care la rândul lor au aflat şi au interpretat ce au spus sau scris alţi oameni, care la rândul lor au asculat pe alţi oameni, ş.a.m.d. Toate astea se bazează pe încrederea în "învăţătorul" tău. De aceea am spus că "trebuie să te cred pe cuvant".
Şi acum te întreb noi: tu chiar "vezi" sau doar pretinzi ca vezi pentru că eşti "încredinţat" că trebuie să vezi?

Sunt curios ce numeşti tu "răspunsuri".

Încearcă să evaluezi te rog "numărul 11" (ca bun sau rău) raportându-te doar la bine.

Cei care nu vor să piardă vrema cu vorbe cred că nu au de cesă "piardă vremea" pe acest forum, aici se cam "vorbeşte" adică se cam folosesc vorbe. În altă ordine de idei, tind să-i dau dreptate înţeleptului tău, până la urmă "adevărata" înţelepciune vine din interior.

coordonatle exacte probabil le ştii tu, nu nu sunt "ghicitor" să ştiu exact de unde.

Daca este asa cum zici tu, de ce nu i-am crezut pe acesti oameni de la inceput ? Era mult mai simplu. De ce i-am crezut numai cand am vazut eu singur ca este asa cum spuneau ei (ma refer la profeti, "invatatori" cum ii numesti tu, dar mai ales la Isus Christos).

Numarul 11 este foarte bun, la fel ca si toate celelalte numere. Numerele, matematica in general este in armonie cu creatia, deci este buna. In istorie se cunoaste un exemplu celebru in care oamenii au "uitat" un numar. (este vorba de zero). Asta nu a fost bine. A fost o disonanta. Prin neglijarea lui zero nu a fost posibil calculul algebric.