Ma gandeam sa vorbesc despre prietenie si despre ce presupune ea. Pe parcursul vietii intalnesti multi oameni. Pe unii ti-i apropii de suflet si ii lasi in inima ta, pe altii ii privezi de atentia ta si ii tii la distanta. Va intreb: stim cum sa-i alegem? si de fapt ce este acela un prieten? Un camarad de drum?, sau un "mecanic de intretinere" in garda 24/24??

De curand am trait o experienta marcanta pentru mine. De ceva vreme am purtat o discutie pe YM cu un om. Nimic complicat. Duminica l-am intalnit. Venea de undeva departe si nu imi aducea decat niste ochi. Problema este ca in acei ochi n-am putut sa vad nimic. Doar am simtit. Ce? Incerc sa imi explic. Cand mi-am luat la revedere m-au napadit lacrimile in ochi. Nu i-am aratat. Nu stiu ce explicatie sa dau acelor lacrimi, precum si senzatiei de dor de a doua zi dimineata. Ce asi mai fi sunat-o, dar ce sa-i spun? Ca imi este dor de ea? Imi este. Sa nu spuneti ca este dragoste. Pentru ca nu este. Eu ii spun prietenie. Mai putem crede in asa ceva?

In primul rind, Jarrive printre noi.

Ce frumos scrii...ce noroc are acea persoana sa te aiba de prieten, eu zic sa o suni. Dar numar de telefon ai????

Bine ai venit la han Jarrive
Da Jarrive ceea ce spui tu este prietenie si aceasta prietenie este sincera atit persoana care ai intilnit-o cit si tu v-ati privit cu sinceritate si numai tu sti ceea ce ai simtit tu este prietenie sau dragoste.
Ce pot spune atunci cind gasesti prietenie si iubire simti ceva care nu te lasa sa spui "la revedere "ci sa spui"pe curind".
Si eu mi-am facut prieteni printr-o simpla intilnire in autocar ,tren sau avion dar aceasta prietenie sincera o simti.
Iar cei care nu au aceasta privire care ai intilnit-o sint priviri normale de la om la om.
Asa ca prietenia trebuie sa o legi cu cei cu care simti tu ca poti vorbi ca te poti sfatui si povesti lucruri din viata sau te poti distra amuza impreuna cu ei.
Oricum sint sigura ca sti si tu ca exista oameni intre oameni deci uni buni si alti mai putin buni.
Eu am multi prieteni si ma simt foarte bine cind ma intilnesc cu ei cind vorbesc si cind ne distram impreuna cu uni ma intilnesc mai des si cu uni mai rar .
Dar exista si prieteni de suflet sau doar prieteni si atit vreau sa spun ca uni iti sint mai apropioati iar alti nu.
Dragostea la fel exista dragoste de simpla amicitie si dragoste adevarata pentru alesul sau aleasa inimi.
In speranta ca nu am plictisit pe nimeni eu mi-am spus parerea mea acum fiecare cum gindeste .

Acest topic a fost editat de Georgia: 4 Aug 2004, 09:52 PM

Din pacate nu am. Poate ca scriu frumos sau nu. Dar cel putin asa simt. Si cand ma gandesc ca a plecat atat de repede...
Mi-e dor. Si doare.
PS. Mi-a luat 30 min sa scriu 5 randuri. Si cate am sters...

Acest topic a fost editat de Jarrive: 4 Aug 2004, 10:07 PM

Asa am sa-i spun in continuare. Prietenie. Am intrat intr-un vartej de sentimente...si levitez. Uneori pe strada treci pe langa un om si ceva te furnica. Te uiti la el si ti se pare ca il sti de o viata. Vrei sa ii spui ceva...dar indraznesti? Nu stiu ce are fata asta in ea. Poate f multa liniste, poate dragoste de semeni, poate dorinta de viata...cert este ca ceva a ramas langa mine si-i simte lipsa... Ma simt ca un pom cu radacini in albastrul ochilor ei. A lacrimat peste mine si m-am aplecat. Am frematat si m-am scuturat. Prietene...pe unde esti?

Spune-i cum vrei dragă Jarrive, dar parcă sună a altceva. Eu după ce mi-am simţit rădăcinile în albastrul ochilor ei... m-am căsătorit!

Parerea mea este ca ai calitatea trairilor intense in ceea ce faci ... de aici lacrimile de emotii ...

Pritenia adevarata, sincera si fara interese exista ... eu cred in ea ... si stii de ce cred ? Pentru ca eu personal pot oferi o astfel de prietenie ... Deci exista !

Cum sa alegem oamenii pt. asta ? Greu de gasit niste criterii. Cred ca fiecare individ isi cerne singur prietenii in functie de simturile sale , de potrivirile dintre ei, convergente, puncte comune ...

Tu spui ca nu-i dragoste ceea ce ai simtit pentru acea fata. Spui ca-i doar prietenie . Dar prietenia ce-i ? te intreb eu ... Eu zic ca-i tot dragoste adica iubire.
Iubirea, eu o percep in mai multe culori si nuante. Iubirea pentru sot sau sotie, pentru parinti, copii sau pentru frati si surori, iubirea pentru prieteni... iubim florile, soarele, marea ...iubim tot ceea ce ne place si ne face sa ne simtim bine ...
Poate ca va veni cineva sa-mi sara in cap si sa zica cum asa ? pai astea sunt doar niste bucurii sau satisfactii ! Dar eu asa simt, asa vad iubirea ...

Ma insor si eu..dar cu altcineva:)

Da di@ tu ai dreptate dar Jarrive a simtit poate iubire prieteneasca sau dragoste adevarata
nu stiu cum sa o interpretez dar "iubirea si dragostea" sint de mai multe feluri .

Fiecare cu parerea lui. Numai a mea nu conteaza. Am zis ca nu e dragoste...de femeie. . Capisci?

Tu sti cel mai bine Jarrive

Georgia tocmai asta spun si eu ca iubirea este de multe feluri ...
iar el nu a simtit o dragoste de femeie ... tocmai el spune asta clar ... mai spune si ca se va insura ...

Ptr. Jarrive - postul tau din 4 august:
"Ma gandeam sa vorbesc despre prietenie si despre ce presupune ea"

Suna superb; odata am avut si eu senzatia asta; atunci, a doua zi mi-am dat seama ca sufletul poate sa doara...Dar asta a fost tare demult si nu s-a mai repetat cu toate incercarile; deh - distanta... Dupa mintea mea, gaseam ceva plauzibil sa reintalnesc persoana. Chiar si ptr. o prietenie...

Ptr GEORGIA

"INTALNIRE PE 28 AUGUST LA BRASOV!!!CINE VREA SA BEA O BERE?


m-as duce dar mi-au facut o figura urata pe card...Bea tu si pentru mine cateva...

Da superb topicul...
Prietenie adevarata si eu am simtit, si simt inca alaturi de cea pe care o simt si la 2000 de km distanta...
Povestea e lunga dar pe scurt, imi era colega de servici, lucram in schimburi si nu prea am avut cum sa ne intalnim, insa auzeam tot felul de barfe despre ea, care dintre care mai ciudate si mai complicate, scenarii si idiotenii...fata este de o frumusete rara si dupa ce am ascultat toate rautatile spuse despre ea mi-am dat seama ca era vorba doar de invidia celor din jur, asa ca intr-o zi cand s-a nimerit sa avem mult de lucru si am lucrat impreuna, mi-am luat inima in dinti si am intrebat-o pur si simplu "e adevarat ca...?" ea incepe si imi zambeste cald (din acel zambet am simtit si eu cum a spus Jarrive, am simtit ceva) si imi spune "ciudat eu am auzit ca tu ai facut aia si aia si aia" i-am raspuns, "poate a fost intuneric si am pierdut eu ceva faze, sau poate suntem amnezice "...din acel moment am inceput sa ne destainuim tot ce auzisem una despre cealalta...fiind secretare am avut ce auzi ...ne-am mirat, ne prapadeam de ras ca majoritatea barfelor erau la fel... ma rog acela a fost punctul de pornire al prieteniei noastre...pana la urma sa realizam ca avem foarte multe in comun, si ca ne completam pur si simplu...
Ca ne simteam cand suferim sau cand suntem fericite, fara preaviz...eu am sora si ea are un frate si nu ne simtim sangele nostru cum ne simtit una pe cealalta...
De ceva timp ea s-a casatorit in strainatate, eu am plecat de asemenea...stam la 2000 de km distanta...si inca dupa 2 ani de la marea si groaznica "despartire" tot suntem alaturi una de alta...
Ce e frumos in prietenia asta, este ca, de fiecare data (ca un facut) ma suna cand am nevoie de ea...si eu o sun cand are nevoie de mine, sau cand se gandeste la mine...nu exagerez deloc cand va spun ca nu o data s-a intamplat sa am un necaz, si ea sa ma sune fara sa stie nimic si sa imi spuna "Ce s-a intamplat? De ce ma simt rau?? Ce e cu tine?" ...exista acea telepatie, sa ii spun, intre noi...si sunt sigura ca prietenia noastra nu va fi ucisa nici de timp nici de barfe...
Nu stiu cati dintre voi(mai ales fetele) ati avut o relatie de prietenie de lunga durata, fara invidie ca una are ceva ce nu are cealalta, fara gelozie, doar iubire (frateasca) si mandrie ca prietena ta arata cum arata...Sa te bucuri cand o auzi sau sa plangi de fericire cand primesti un sms sau cand iti amintesti de dulcea si draga ta prietena...
Nu am mai vorbit cu ea de 3 saptamani...si nu vorbim des...insa vorbim cand trebuie, niciodata nu au existat "scoateri de ochi" de genul "De ce nu m-ai sunat" "De ce nu mi-ai scris", pentru ca noi simtim exact cand trebuie sa o facem...la bucurie mare si la necaz...pur si simplu simtim...
Si alaturi de ea am simtit unul dintre cele mai frumoase sentimente...PRIETENIA ADEVARATA.
Oricum ma bucur ca acest topic exista, pentru ca mi-e foarte dor de ea, si macar imi mai alin dorul vorbind de ea...

" Iubirea prin iubire'ncepe , si de la prietenia cea mai puternica n'ai putea trece decat la o iubire firava . " .. cam asa e ..depinde si de iubire ..dar intr'o prietenie exista multa sau putina iubire .. daca n'ar fi si un pic de iubire ar mai fi cu adevarat prietenie?

@ Ramona - da si nu; uneori prietenia e mult prea valoroasa ca s-o transformi in iubire - care, la randul ei s-ar putea dovedi o eroare. Why spoil a beautiful friendship ?

Nu ma refeream sa o transformi in iubire , depinde la care te referi , dar nu in iubirea pt cineva gen iubit/iubita .. ci pur si simplu ca amic .. e foarte valoroasa o prietenie insa in fiecare prietenie exista putina iubire .. daca nu ar fi ..poate nu ar mai fi aceeasi prietenie ..parerea mea .. uhh ..incep sa aberez deja ..ca's tare obosita ..scz..

fain topic... mi s-a intimplat sa intilnesc anul asta un om cu niste calitati exceptionale. sa banuiesc ca exista calitatile astea in oameni, dar nu toate, si nu in aceeasi persoana. si se mai intimpla sa fi devenit un prieten extraordinar, asa... ca un pansament. si se mai intimpla sa gindim la fel, sa ridem la aceleasi lucruri, sa ne intristam de aceleasi lucruri. eu cred ca oamenii cu aceleasi afinitati se intuiesc, se simt din prima. si mai cred ca sint unele prietenii menite sa tina o viata. si o distanta de 2000 de km [apropo de ce spunea janine] sa para o nimica toata, comparat cu frumusetea unei prietenii... va doresc tuturor macar un prieten adevarat, unul din ala pe care sa-l suni la 3 noaptea daca ai o problema, fara sa te mustre constiinta, si, de asemenea, sa deveniti voi insiva un astfel de prieten.

Poti spune ca ai gasit o prietenie adevarata, dupa parerea mea, atunci cand chiar daca nu te vezi cu o persoana ani de zile , stii ca poti sa o suni si sa-i spui fara introducere " Marioara, te sun din Ecuador. N-am timp de explicatii. trimite-mi 5000 de euro" si Marioara ti-i trimite si se bucura ca te poate ajuta si se intristeaza ca esti la necaz.
Eu asa cred si sper ca am un prieten adevarat

Pt mine prietenia si prietenii sunt la fel de importanti ca aerul. Din pacate de multe ori imi aleg prieteni nepotriviti sufleteste, care pur si simplu nu inteleg sa se apropie de mine si nici nu apreciaza apropierea mea. Le e egal ce dau, iar pt ca nu ma incadrez in imaginea lor de distractie, nici macar nu ma suna cind se intilnesc cu alti prieteni sau gasca comuna. Si atunci ma jelesc ca nu imi voi mai cauta prieteni si ca nu vreau sa mai vad acel om. Dar de fiecare data daca ma suna, ma inmoi si ma bucur. Si daca vad un om interesant imediat ma intreb "poate fi aceasta persoana prieten cu mine?"

Ma bucur sa vad ca mai sunt si altii care pun pret pe o legatura adinca de prietenie.

Eu descopar ca sunt mai intima cu prietenii noi decat cu cei vechi. Cei vechi ma obosesc nitel.. si ma ingrozesc cand le scriu un mail, pe urma altul si inca unul.. si nu imi raspund.. Ma rog, veti zice ca nu sunt prieteni.. eu am avut "norocul" sa traiesc ultimii trei ani in State si in Canada, deci toti amicii mei de atata amar de vreme (am 19 ani, deci conteaza!) sunt altundeva.. iar cu cei de la 16 ani ma inteleg ok, dar incep sa-i recunosc acum. Asa ca acum sunt in cautare de amici, cautare de sine si de viitor. Se ofera cineva sa imi rezolve viata?? Glumesc.. sunt instare, dar nu stiu de unde sa incep. Am zis, hai sa incep cu Hanu Ancutei, dar e asa de incurcat drumul pe "caile" astea.. nu stiu daca voi mai fi instare sa gasesc postul asta sa vad daca mi-a raspuns careva. dar hai sa incercam, imi zic eu in gand, ca nu stii niciodata de unde sare iepurele sau iepuroaica
Va pup

daca poti sa vorbesti in timp ce taci... atunci inseamna ca cel care te asculta e un bun prieten... important e, sa nu se supere ca monopolizezi discutia

Acest topic a fost editat de saldora: 4 Oct 2004, 06:19 PM

si daca mai si ajungi sa te intelegi cu el/ea/ei din priviri si sa stii sigur ce vroia[u] sa spuna, e mare lucru...

prin noiembrie anul trecut am mers in Oradea la un seminar.

l-am sunat pe un tip de pe alt forum sa ii spun ca ajung la Oradea si daca ma poate astepta in gara ca nu cunosc orasul si trebuia sa ajung si la Baile Felix. el a venit la ora sase dimineata in gara spre mirarea parintilor care nu il mai vazusera demult sa se trezeasca atat de devreme. era prima oara cand vorbeam. prima oara cand ne vedeam. m-a plimbat prin oras, am petrecut impreuna clipe frumoase. apoi am plecat la seminar. de atunci cred ca i-am mai trimis o vedere, dar nu am mai vorbit nici pe email, nici la telefon. hm, cred ca o sa il sun azi. il sun chiar acum. ok, am accesat casuta postala dar mai incerc eu, chiar mi s-a facut dor de el

l-am sunat si pe Ghost-ul nostru si cu el m-am intalnit in zilele ce a urmat. el m-a rasfatat plimbandu-ma cu masina si aratandu-mi alte locuri de prin oras. tot el a fost atat de scump incat sa ma conduca apoi cu masina din Baile Felix in gara in dimineata plecarii desi cu o seara inainte fusese destul de ocupat. dar nici cu el nu am pastrat legatura prin e-mail. si nici prin intermediul telefonului. hm, parca e prea de dimineata sa il sun acum. dar il sun azi. si de el mi-e dor

la seminar am cunoscut oameni minunati si desi nu era primul seminar la care participam cand a fost sa plec pentru prima oara imi venea sa plang. nu pentru cineva anume ci pur si simplu pentru toti, pentru toata atmosfera placuta care o avusesem, pentru tot ce s-a creat frumos intre noi. imaginati-va ca eram la casa de bilete si mi-au venit lacrimile cand mai era doar o persoana si apoi urmam eu sa cer un bilet spre Brasov. le-am sters si abia rezistam acolo iar caserita mai avea si intrebari de genul la acest intercity, la fumatori sau nu. cam timp de o luna-doua am mai vorbit cu ei prin intermediul unei liste de discutii. apoi, fiecare si-a vazut mai mult sau mai putin de treaba sa. insa cand in vara l-am sunat pe unul ca aveam nevoie de niste date, mi-a raspuns imediat si chiar cu bucurie ca ne auzim din nou. de curand, a trebuit sa vina pentru un seminar la Brasov o tipa din Timisoara care o cunoscusem atunci. si cum nu avea unde sa doarma a apelat la mine. si i-am zis da in clipa urmatoare desi nu mai vorbisem cu ea nimic de atunci.

v-am povestit toate acestea ca sa vedeti ce inseamna prietenie.
inseamna sa fii acolo cand trebuie si sa fii din drag.

sunt momente in viata cand ni se intampla lucruri frumoase, chiar minunate. unele doar exceptionale- fie in bucurie, fie in suferinta. in aceste momente cunoastem oameni pe care nu vom putea niciodata sa ii uitam. pentru simplu fapt ca au fost acolo cand aveam nevoie de ei.

si amintiti-va: cel mai greu lucru pe care il realizezi in viata este sa nu fi uitat.

am avut in liceo o prietena foarte buna de care eram nedespartit.in fiecare vineri dimineata mergeam la ea ca nu erau parintii acasa. am terminat liceul si am plecat la facultate. aveam atunci o iubita care era foarte geloasa si o deranja destul de mult faptul ca aveam o prietena foarte buna care ma cunostea mai bine decat ea. deoarece am am crezut ca relatia mea de atunci va dura o vesnicie si ca nu mai am nevoie de nimic am incetat sa mai iau legatura cu prietena mea din liceu. au trecut 7 luni in care nici unul dintre noi nu a dat nici un semn de viata. mai aflm de la prieteni ce se intampla cu ea si ea din aceleasi surse afla ce se intampla cu mine.
relatia mea de atunci s-a dovedit puerila si ne-am despartit.
eram din nou in orasul meu de bastina si a doua zi trebuia sa plec in strainatate. era vineri inainte de pranz. i-am dat un mesaj pe tel in care i-am spus ca daca vrea sa vin pe la ea sa imi dea un bip. nu a trecut nici un minut si telefonul a sunat.
am mers la ea, ne-am imbratisat si ne-am pus la taclare ca si cum nu ne-am fi vazut de doar doua zile. atunci am stiut ca o prietena ca ea nu o pot pierde niciodata

am prieteni o multime, mai mult sau mai putin apropiati, in spatiu sau in suflet... dar am fost acuzat ca nu stiu ce inseamna prietenia adevarata... pe drept sau pe nedrept, nu mi-am dat seama, dar a fost extrem de dureros caci acuzatia venea din partea cuiva foarte drag mie, era cu neputinta sa existe o astfel de indoiala, o astfel de neincredere intre noi, dupa tot ce am impartit de-a lungul timpului. m-am gandit chiar ca totul este pierdut, eram atata de suparat incat am turnat gaz peste foc si cearta a deviat intr-un haos de neinteles... se intampla ca oamenii oricat de bine s-ar cunoaste, de-a lungul timpului sa acumuleze neintelegeri, prin atatea cuvinte nerostite, prin atatea adevaruri ocolite cu scopul de a proteja - si aici vreau sa subliniez ca a ascunde adevarul curat cu scopul de a-l proteja pe celalalt nu face bine nici relatiei si nici propriei persoane - prin atatea intepaturi nevinovate sau luari peste picior facute cu bune intentii, de distractie, toate acestea se acumuleaza, se umple paharul si vrand-nevrand lucrurile pot scapa de sub control. drumul spre iad e pavat cu bune intentii... prietenia nu e scutita de riscuri, ca orice alta relatie. Poti din exces de zel sa ranesti, poti da ceva ce nu e bine primit, caci in fata omului poti fi la fel de orb ca in fata unei statui cateodata... omul de langa tine nu isi deschide sufletul decat la necaz, de cele mai multe ori e prea tarziu cand iti dai seama de adevaratele sentimente...

ma intreb care sunt dovezile de prietenie? de ce prietenia trebuie dovedita prin anumite fapte, prin anumite vorbe, printr-un anume comportament? de ce trebuie sa existe conditionale de genul "daca imi reprosezi inseamna ca nu imi esti prieten"... n-am prea stat sa-mi judec prietenii dupa ce spun, dupa ce fac... nu imi dau seama daca ei ma considera prieten sau nu chiar daca eu le-am oferit prietenia mea... ce inseamna "neconditionat" in cazul asta? nu cumva include si un comportament deosebit de cel indeobste legat de prietenie? cred ca prieten adevarat se numeste acela care poate trece peste asta, care iti poate intelege trairile si necesitatile si iti respecta libertatea si liberul arbitru in orice ai face. te poate sfatui, dar sa te lase sa judeci singur. nimeni nu poate pretinde ca te cunoaste mai bine decat te cunosti tu insuti, oricat de bun prieten ti-ar fi, oricat de bune i-ar fi intentiile, nu poate sa iti conduca viata in numele prieteniei...

m-am revoltat, prietenia nu trebuie sa fie o povara, nici o obisnuinta, nici o legatura permanenta 24/24 cum zicea cineva, doar nu te casatoresti cu el/ea... nu trebuie sa te porti cu grija, sa nu cumva sa-l superi, sa nu cumva sa-l scoti din pepeni, sa nu cumva sa-i pierzi pretiosul dar...

mie imi place sa construiesc, stiu ca a construi o prietenie de la zero e dificil, am invatat ca a construi pe o fundatie gaunoasa e periculos, zidurile se vor prabusi mai devreme sau mai tarziu... edificiul se bazeaza in cea mai mare parte pe niste lucruri care, din pacate, sunt si ele relative intr-o anumita masura: incredere, adevar, daruire...

cuvintele ne tradeaza adesea, limbajul e relativ, o prietenie se poate surpa prin cuvinte prost alese, spuse la suparare, dar acea prietenie a fost oare adevarata?

da, iubirea e si prietenie iar prietenia e si iubire, nu poti desparti una de alta fara sa pierzi ceva din continutul lor... as zice ca sunt intersectate la baza chiar daca pot evolua mai departe distinct, caci se intemeiaza pe aceleasi permanentze...

am avut si eu o astfel de prietena pe care am iubit-o efectiv. apoi ea s-a schimbat intr-un anumit sens si parca nu mai comunicam la fel de mult, desi stiam ca sunt in inima ei si ca mereu voi fi; la fel si ea in a mea. doar ca am pornit-o pe drumuri separate.
si am multi prieteni pe care odata i-am iubit, dar viata m-a despartit de ei. din cand in cand ne reintalnim si eu simt ca o legatura fara cuvine, ca un sub... ceva care ne leaga. niciodata n-o sa imi dispara din inima... doar ca asa e viata, cu pauze, cu schimbari, cu goluri... .
acum am langa mine cativa prieteni, dar din diverse motive nu-i simt la fel de aproape ca pe acea prietena de care am pomenit la inceputul post-arii. nu stiu de ce, nu-mi explic, mai ales ca am trecut si cu ei prin multe, m-au ajutat, le-am fost alaturi la nevoie etc.

cred ca e pur si simplu o chestie de simtit.

oricum, e ciudat cum ma duce viata pe mine; simt o persoana care imi este prieten foarte intens si ne intelegem din priviri, cu sufletul si ce mai vreti voi, apoi ne continuam separat drumul. parca e un facut... .

Nu uitati, persoana pe care o cautati este partea voastra feminina daca sunteti barbati si invers daca sunteti femei.
Este destul de logic as spune, intotdeauna cand gasesti o fata/baiat care te atrage enorm, si nu doar sexual, gandeste-te la partea ta... cealalta. Fiecare are 2 parti, una feminina si una masculina. Evident una dintre ele predominca.
Inconstient te vei "indragosti" de cea/cel care seamana cel mai bine cu partea ta complementara.
Desigur.. nu e usor sa-ti dai seama cum este mai exact cealalta parte a ta.. dar... se poate
Oricum succes, da-i un telefon fetei si vrajeste-o .
Dragostea e minunata, nimic nu se compara cu acea dragoste adolescentina din liceu, acei fiori de dragoste de-o intensitate extraordinare care practic te controleaza.

A fost odata ca niciodata o poveste frumoasa despre un baiat si-o fata... A fost odata ca niciodata o copila zvapaiata si un baiat balai si ciufulit, prafuit si mititel dar grozav de istet si fasnet.
Cam asa incepe povestea noastra, care nu s-a incheiat in nici un fel dar nici nu are continuare. Eram tare mici si foarte buni prieteni, poate prea mult pentru cat puteam simti atunci, poate prea grea a fost despartirea, poate prea triste motivele... Tatal lui a murit si s-a mutat impreuna cu mama lui tocmai in celalalt capat al tarii dar cu toate astea a ramas in sufletul meu.
Anii au trecut fara sa ne mai vedem, fara sa mai stim nimic unul de celalalt, poate doar gandurile ni s-au mai incrucisat peste timp si munti de clipe.
Apoi a urmat "acea intalnire" ciudata in gara, una din intamplarile acelea unice in viata cand te gandesti deodata la cineva pentru ca mai apoi sa-l vezi. M-am trezit cu cineva langa mine in timp ce stateam la coada la ghiseul de informatii, care ma sacaia: "Domnisoara, domnisoara.."; "-Lasa-ma, dom'ne in pace" , dupa care m-a strigat pe nume. Au urmat focuri de artificii in sufletul meu(nu stiu ce se vedea pe figura, probabil ca nu prea multe ca asa mi-e felul ). Intalnirea de a doua zi...insa... nu chiar ce ne asteptam noi poate. Este adevarat ca nu numai eu ma gandisem in timpul asta la el, dar n-am fost mai deloc pe acceasi lungime de unda, eu vroiam una, el alta. Ramasese acelasi tip inteligent si spontan, citit , talentat, etc... dar imi facea avansuri la fel de spontane de genul:" Stii, daca as fi ramas in Oras cred ca m-as fi casatorit cu tine" Ce trebuia sa intzeleg de-aici? ! Ca era un compliment, ca era foarte sigur de el, ca , fiinca n-a ramas nu s-ar mai casatori ?(aveam 17 ani )..Oricum, reactia mea a fost pe masura:"eu nu cred!"
Ce tampenie mi se pare acum totul cand scriu -parca as povesti unei prietene pe la 18 ani
Oricum, anii anu trecut iar, nu ne-am mai vazut, nu ne-am scris, nu am mai stiut nimic unul despre celalalt(habar n-am de ce), nu m-am mai gandit la el. Intre timp m-am casatorit.
Acum vreo 2-3 ani am avut un cosmar urat despre el- brusc si dintr-o data mi-a aparut in vis numai chipul lui pe un fundal negru.Tipa dupa ajutor, era infiorator, m-am trezit plangand. (sa nu radeti, nu sunt telenovele).Am incercat sa dau de el, nu mai aveam nici adresa nici telefon, nimic.
Oricum dupa o cautare pe internet m-am linistit: tipul e bine -merci in orasul lui e foarte cunoscut si are o indeletnicire de invidiat. Ca de obicei, talentat, acum se afla printre oameni extraordinari cu calitati artistice deosebite, cred ca are o viata frumoasa.
Mie insa tot mi-e dor de el, de fapt mi-e dor de baietelul acela blond si ciufulit care imi cotrobaia prin biblioteca sa gaseasca noi carti de citit, care mi-aducea lectiile acasa cand eram bolnava, cu care ma bateam la scoala si ne impacam dupa cinci minute. Cred ca el mai exista pe undeva printre ungherele inimii lui si tare as vrea sa-l mai intalnesc.

maimeri!

e o poveste frumoasa asta a ta, oamenii sa stii ca nu se schimba in sufletul lor, raman aceiasi copii, doar ca se inconjoara cu ziduri de protectie in urma loviturilor pe care viata le da mereu... si e posibil ca intr-o zi sa-l regasesti. Este uneori foarte greu, o experienta ca pierderea unuia din parinti este cumplita pentru un copil si il marcheaza, dar eu cred ca, daca ati fi impreuna o vreme ai putea sa-l faci sa se deschida din nou.

de intampinare Erwin, ce oameni prietenosi(@topic)

maimeri, bine ai venit printre noi cu aromele prieteniei !

Prietenie?
Gasesti oriunde, depinde ce fel de prietenie cauti.
Prietenie pe interes gasesti la tot pasul. Are colega nevoie de ceva, apeleaza imediat la tine. Limitele acestei prietenii: daca ai tu nevoie de ceva de la "prieten" atunci deja s-a spulberat toata relatia.
Prietenie falsa: esti obligat sa te intelegi cu cineva, sa nu iti arati coltii... de obliga seful la servici sa iti accepti secretara noua, sau parintii te obliga sa te imprietenesti cu o persoana pe care tu nu poti sa o suferi.

Prietenia adevarata ramane un vis, prieteni iti sunt toti la distractii, ii inviti la petreceri, te distrezi cu ei zilnic, dar atunci cand vine un necaz peste tine iti vei da seama ca toti sunt niste sarlatani si nu merita sa te implici in asemenea relatii.

Prietenie domnule pana la un punct...a ajuta pe cineva eu spun ca e un dar , ..asa pot sa spun ca se leaga o prietenie nu prin avansuri nu prin vorbe dulci , care nu au nici o acoperire..nu am avut pe nimeni pana acuma, dar nici nu mi-am dorit cu ardoare acest lucru , sunt bucuros cand vorbesc cu cineva , si pot sa spun ca nu am prieteni ...cu care sa-mi dezvalui intreg universul...singur analizez singur intru in probleme , sunt individualist ....si spun ca e o calitate sa fi pe picioarele tale.