- nu inteleg de ce trebuie sa ataci niste persoane sau idealurile lor pt. ca nu se potrivesc cu ale tale.

- eu personal nu fac amalgam, ci extrag si ma "hranesc" cu esentele (adevarul) acestor cai spirituale, cu cu dogme nemestecate de la altii. Nu exprim idei fanteziste, ci explic/prezint legi si principii divine universal valabile. Evident ca ele nu vor fi "valabile" la cei dogmatici, dar asta e problema fiecaruia.

- frica inca mai am si eu, dar nu de Dumnezeu. El este ULTIMA "fiinta" din Manifeastare de care ar trebui sa-mi fie frica. El ma iubeste cel mai mult si mai profund. Numai prostului sau inconstientului ii poate fi frica de cel care il iubeste cel mai mult dintre toti. Voua, mai precis EGOULUI vostru, va este FRICA de pedeapsa si de suferinta, mai ales ca va identificati cu acest EGO, in loc sa o faceti cu spiritul divin din voi. Nu EGOul este fiul lui Dumnezeu, ci spiritul din voi. Nu spiritului ii este frica de Dumnezeu, ci EGOului, cel care este muritor si care manifesta frica de moarte (disolutie) prin aceasta frica de Dumnezeu. Nu zic ca nu e un pas in evolutia spirituala a-ti fie frica de pedeapsa si suferinta, dar a ramine la nivelul asta e jalnic.

- baza de discutie de bunul simt si luciditatea si gindirea logica, rationala si personala, nu dogmele (neverificate) ale unora sau altora.

- lucrurile nu sint asa simpliste in domeniul ezoteric.

Va salut pe toti

Aveti un debit fenomenal, dar nu sunt in stare sa urmaresc totul

Oare aici, ala ce citeaza mai mult, automat are si dreptate??

Cum merge treaba pe aici??

Scuze....

Sorin.

- de unde stii ca vor fi Enoh si Ilie ?

- analogia ta e adevarata, insa in acest caz ea nu se potriveste cu realitatea.

- conform principiului care sta si la baza proberbului: "raul este absenta binelui", la fel si energiile malefice exista datorita lipsei (neprezentei) energilor benefice, divine. In acest context, pt. cei care inteleg realitatea in mod logic si rational, "tehnic", le expun faptul ca energia specifica fricii este o energie perturbatoare, este o "poarta" deschisa catre iad, nu catre rai sau Dumnezeu.

- deasemenea este de inteles si atitudinea specifica proverbului: "frica pazeste pepenii", insa trebuie inteles ca o atitudine superioara acestei stari este aceea de a rezona (a intra in legatura) cu lumile divine e superioara celei de frica de lumile infernale sau de pedeapsa.

- frica atrage dupa sine o "inchidere" a aurei subtile si a deschiderii launtrice catre realitatile inconjuratoare. A vrea sa te indrepti datorita fricii catre Dumnezeu este analogic vorbind precum ai vrea sa intri intr-o camera pe o usa/fereastra de 10x10 cm. Facind acelasi lucru cu si din iubire si/sau smerenie, e ca si cum ai intra pe o usa 100x2000 cm, si cu cit smerenia sau/si iubirea e mai mare, cu atit "usa" e mai mare, "curentul" te trage mai usor inauntru "camerei", iar usa prinde si "viteza" si te "arunca" in interior, precum usile care se rotesc.

- in cel mai rau caz, frica poate fi "buna" atunci cind realizezi raul sau greseala in care te afli, pt. a te intoarce cu spatele la acel rau, dar inaintarea de face cu dragoste si smerenie (si nu numai cu ele).

- TEHNIC, energia fricii comparativ cu, sa zicem energia iubirii este precum doua solutii, una bazica alta acida. In cazul omului avem o combinatie de solutie cu diferite concentratii baza-acid, functie de nivelul sau de trezire spirituala, insa in imparatia cerurilor se intra numai cind ai acea "solutie" cu un cit mai mare daca nu chiar 100% de acelasi tip.

- eu zic ca numai asa se poate interpreta ideea de "frica de Dumnezeu", ca o solutie de inceput pt. omul fara crednta, fara cunoastere spirituala, fara intelegerea relatiei dintre el si Dumnezeu. A continua cu o astfel de atitudine arata stagnare spirituala si pastrarea intr-o "spiritualitate gregara".

- energia iubirii, cu a smereniei, a curajului, samd se pot combina si rezulta un "amalgam benefic, divin" de energii si stari armonioase, insa iubirea nu se va putea combina si pastra in combinatie cu energia fricii. Deja am batut fierul prea mult pe aceasta directie. Cine intelege .. ok .. cine nu .. viata si experienta sa-i confirme sau infirme propriile teorii. Succes !

Eu nu cred. Dealtfel, cei care au o anumita initiere in taina intrarii in legatura (rezonanta) cu energiile subtile specifice unor stari sau altele, isi poate confirma lui insusi ca amplificind in propria sa aura energia iubirii sau a smereniei de ex., energia fricii (si alaturi de ea mai toate energiile malefice, perturbatoare) DISPARE ca prin "farmec". Acele energi divine te aduc mai aproape de Dumnezeu, de esenta ta divina ... si din acea ipostaza, cine mai poate crede ca mai poate trai vreo frica, sau cea mai mica temere ? Poate numai cel care nu traieste acea comuniune cu Dumnezeu. Cind esti UNA cu Dumnezeu, de cine sau de ce iti mai poate fi frica ?

PS. Clopotel, iti voi raspunde aici la intrebarile pe care mi le-ai pus, dar nu in acest mesaj. Va urma

- sa le luam pe rind.

- in primul rind ce inseamna a spune ? A cuvinta, a folosi cuvintul, a folosi energia si forta cuvintului. Dumnezeu a dat nastere la Creatie prin forta cuvintului, dar inainte de asta, de a "vorbi", exista un "a gindi". Deci, Dumnezeu a "gindit" (proiectat in mintea Sa) Creatia, dupa care a "cuvintat", e emis acea energie "constructiva". Intelegeti ca si gindul si cuvintul au fiecare in parte forta lor creatoare. Prin intermediul gindului si al cuvintului noi ne construim propria viata, propria energia inconjuratoare, ne incarcam subconstientul si anumite structuri subtile ale fiintei noastre cu aceste energii si "imagini" (matrice), proiectii mentale si energetice. "Sintem ceea ce gindim", sau "sintem ceea ce mincam" samd .. sint proverbe care arata aceasta "incarcatura" treptata, gradata pe care o facem cu propria noastra actiune.

- a emite ginduri si afirmatii (cuvinte) cu o incarcatura energetica si "matriciala" negativa, malefica, perturbatoare, josnica, etc ... este ca si o CRIMA pe care o face impotriva noastra, ne "autoflagelam", ne "otravim" singuri, cu propria noastra mine si vorbire. A folosi acest tip de gindire si cuvintare este extrem de "nociva" pt. sufletul noastru. S-a impamintenit PROST si DEMONIAC ideea ca a ne numi pe noi insine drept pacatosi, viermi, de nimic samd ... facem un lucru "bun" pt. a amplifica binele si smerenia in noi. Eu va spun ca este o CRIMA sufleteasca sa faceti asta. Smerenia si energia ei specifica se amplifica prin vehicularea energiilor subtile specifice ei, nu prin vehicularea unor energii grotesti, dezechilibrante josnice.

- una dintre legile subconstientului este aceea de a nu folosi negari, ci mereu afirmatii si sa nu folosim negarea starilor negative, ci afirmarea celor pozitive. De ex. Nu se vor folosi expresii de genul: "nu vreau sa mai imi fie frica", sau "nu imi este frica", "frica mea va dispare", "nu mai am nici o frica" .. etc ... ci "curajul meu este nemarginit", "am un curaj nezdruncinat", samd.

- afirmatia "sint un pacatos" contine o matrice subtil energetica joasa, cu o rezonanta care da tendinta catre "pacate", adica catre acele actiuni care sint si aduc involutia spirituala, spre deosebire de afirmatia: "sint fiul Tatalui Ceresc, esenta din esenta Sa, nascut si creat dupa chipul si asemanarea Sa".

- aceste ginduri, aceste afirmatii alaturi de actiunile pe care le face fiinta constituie cauza urmatoarelor etape ale manifestarii ei, ca spirit, ca trezire spirituala. Altfel spus, fiinta isi creaza propriul sau destin, propria sa karma. Aceste actiuni, ginduri, fapte, afirmatii etc, se "inregistreaza" intr-o asa numita "carte personala", sau akasha personala, integrata si ea la rindul ei in akasha universala macrocosmica. Aceasta karma personala este la rindul ei "cauza" pt. urmatoarele evenimente prin care fiinta (spiritul) va trece, la care va fi supus, conform legii universale a "actiuni si reactiunii, sau legea karmei. Toate aceste actiuni pe care le facem, sau afirmatii pe care le spunem, gindim etc, sint ca si niste "saminte" care sint pastrate intr-o anumita structura subtila a spiritului. Aceste "saminte" vor da roade cind conjuncturile sint "favorabile" acelei "rasariri", fie ca sint saminte generatoare de suferinta (datorita actiunilor gresite, asa zise pacate, pe care le-ai facut in viata asta sau in cele trecute) sau de fericie, bucurie etc.

- afirmatia mea nu era referitoare la "arderea energiilor negative", ci la "arderea" acestor "saminte" generatoare de suferinta si limitare. Prin anumite tehnici spirituale parte din aceste "saminte", sau altfel spus "karma negativa" se poate arde inainte sa de roade si sa apara suferinta specifica lor. Patanjali chiar spune in textul sau fundamental, Yoga Sutras: "raul care nu a aparut, poate si chiar TREBUIE sa fie eliminat", iar asta e o aluzie mult prea evidenta la aceste metode de "arderea karmei". Omul profan sau neinitiat in aceste taine ale ezoterismului nu poate face mai nimic in fata acestor inregistrari si le traieste rind pe rind, asa cum ii sint date, sau "scrise" cum se mai spune. "Ce tie scris in frunte tie pus" ... deloc intimplator spus asa. In cazul omului profan denumirea de soarta (aluzie la ideea de "soarta implacabila") este ceva mai potrivita, intrucit el nu prea poate face modificari majore in directia destinului sau, a karmei sale, de aceea nu intimplator in cazul lor se mai aplica si afirmatia: "l-a tras ata", adica destinul a fost implacabil, a fost mai puternic decit vointa sa actuala.

- fiinta initiata poate interveni cu ajutorul anumitor tehnici in a modifica si imbunatati viata si destinul sau. Caz concret. Un om a facut un anume rau, o anume actiune gresita. In karma sa s-a inregistrat acea actiune care va genera la momentul potrivit o reactie de acelasi fel si calibru. Daca el are acces la un moment dat la acel tip de tehnici de care am amintit va putea sa "arda" (neintimplator se foloseste termenul de "ardere", dar nu intru in detalii, acum) acele "saminte" negative.

Pe scurt, cam asta vroiam sa spun draga Clopotel. Sint convins ca mai sint si alte intrebari sau nedumeriri, asa ca le astept.

Acest topic a fost editat de thunder: 31 Jul 2004, 04:12 AM

Draga Thunder,
Multumesc frumos pentru expunerea ta deosebita.
Am inteles destul de multe lucruri, din ce ai spus tu... inca le mai compilez pe altele...
Pana una alta, asa cum ai prevazut, am niste intrebari sau "nedumeriri"
Nefiind foarte evoluat spiritual, din pacate, te rog pe tine si pe altii sa aveti putina rabdare cu mine.... please...
La treapta de jos la care sunt eu, stiu doar ca trebuie sa urmez calea religiei mele, cea crestin ortodoxa, pentru ca vreau sa urc mai sus. In acest sens exista multe lucruri pe care trebuie sa le fac si altele care nu trebuie sa le fac. Exista destule lucruri pe care nu stiu daca e bine sa le fac sau nu. Dar intreb si eu pe altii...poate aflu mai multe, sau poate impreuna aflam mai multe...
De pilda, Sfintii parinti, pe care este posibil ca unii sa nu dea doi bani , zic asa, in rugaciunile lor:
"Fara de veste Judecatorul va veni si faptele fiecaruia se vor descoperi. Deci cu frica sa strigam in miezul noptii: Sfant, Sfant, Sfant esti Dumnezeule pentru Nascatoarea Dumnezeu miluieste-ne pe noi."
Sa fi fost Sfintii Parinti slab dezvoltati spiritual?
Atentie! Eu nu spun ca ce spui tu, Thunder, e fals, Doamne fereste, eu doar intreb, oare pentru niste "copii" asa ca mine, prima lectie nu este aceasta teama combinata cu smerenie cu iubire, cu uimire chiar.
Cand esti evoluat, atunci poate ai o alta perspectiva, dar trebuie sa nu treci cu vederea si perspectiva pe care ai avut-o cand erai mic, asa ca mine.

Am dat ex. acela cu copilul, care atunci cand face o boacana se teme de parintele sau ca il va altoi cand va descoperi fapta lui. In tot acel moment copilul isi iubeste tatal. Deci teama de greseala si iubirea, pot coexista. Nu inteleg exact de ce tu negi asta. Poate intri mai in amanunt aici.
Tu vrei sa spui, din ce inteleg eu, ca acel copil, daca ar fi mai evoluat, ar reusi sa "arda" acea greseala, adica ori sa o ascunda, ori sa o repare, sau poate sa faca ceva mai deosebit, astfel incat la venirea parintelui sau, acesta ori sa nu observe , ori sa fie mai bucuros de fapta buna decat furios de cea rea, si in loc de o bataita la poponet sa ii dea un pupic pe frunte. Am inteles eu bine ca asta ai vrut sa spui? Sau... o idee si mai trasnita... daca ai facut o fapta rea, undeva intr-o matrice s-a consemnat acest lucru, iar tu... ca un meseriasi, un fel de hacker , intri acolo pe cai dibace si stergi bila neagra si poti eventual... sa o inlocuiesti cu una alba

Draga Tunder, incontestabil se poate observa ca ai mai multe informatii pe care le stapanesti si chiar practic poate.
De aceea consider deosebit de interesanta discutia. Ai putea totusi, sa explici aceste lucruri putin din prisma crestinismului si nu din alta parte, nu de alta, dar sa plecam de la ideea ca eu numai crestinism cunosc si ca termenii de karma sau akasha etc. mi-ar fi complet straini. Sa nu intelegi ca as avea ceva impotriva lor, dar pleaca te rog de la ideea ca nu ii cunosc. Iar pentru a-i cunoaste trebuie sa studiez cumva dogmele orientale, dar dupa cum stii am o oarecare "interdictie" in a face asa ceva. Aceasta nu ar trebui sa fie o piedica pentru tine, deoarece, asa dupa cum stim, (si) crestinismul poate duce la mantuire, deci, prin urmare, se poate numai cu crestinismul.... fara sa apelezi la altceva...

Până una alta îţi răspund şi eu ceva Clopoţelule:să nu te poticneşti niciodată în semantică şi să nu rămâi blocat la o formulă de exprimare a unui Părinte sau a altuia,pentru că dincolo de cuvinte este esenţa,care poate la fel să fie din acelaş Adevăr pe cât expresia poate să fie de diferită de la un om la altul funcţie timpuri şi medii diferite,pentru că nu "formula magică",nu vorba te duce-n cer sau te alungă-n iad,ci inima ta,"clopoţelul" ăla care bate înspre ţărână sau înspre cer!

- raspund mai intii indirect lui Clopotel printr-o completare "tehnica" a afirmatiilor colegului nostru de forum, geriA3e.

- asa cum spune si geriA3e, cuvintarea noastra, in limba materna sau oricare alta limba are ceva universal: incarcatura subtil energetica si starea (starile) de constiinta specifice acelor energii subtile. Trebuie sa se inteleaga f. f. bine ca ORICE traire, sau stare de constiinta pe care o traim are si o componenta energetica subtila adecvata si unica. Nu poate exista constiinta fara energie si nici energie fara constiinta. Acest aspect dual este esenta de baza a Creatiei imanente. Ea apare in momentul in care Dumnezeu trece din starea SA transcendenta in cea imanenta, deci se trece de la o lume transcendenta, unde nu exista decit DUMNEZEU, ca stare transcendenda, la o lume imanenta, unde Dumnezeu "se divide" pe El insusi in aceste doua mari parti componente ale Creatiei: Constiinta Suprema si Energia Suprema. Unele cai spirituale si religii au simtit nevoia sa personalizeze aceste aspecte ale lui Dumnezeu si le-au dat nume, functii, stari etc.

- revenind la aspectul de cuvintare, el are, cum am mai spus, acel aspect dual, constiinta (starii traite) si energia (energiile) subtila specifica acelui tip de constiinta. Fiintele sincere, profunde si curate au ca exprimare verbala o anume "propozitie", rugaciune, etc, si alaturi de ea o stare de constiinta si energizare subtila specifica afirmatiei facute. Oamenii care pozeaza, care mint, care falseaza, care exagereaza, care sint fatarnici samd. nu au si componenta subtila energetica corespunzatoare afirmatilor si atitudinii exterioare afisate. Cine este cit de cit trezit spiritual si deschis afectiv si sufleteste poate sa simta cind intilnesc astfel de oameni si afirmatii si sa le deceleze intre autentic si (partial) fals.

- intelegeti ca o anumita stare launtrica si sufleteasca si chiar dorinta spirituala poate imbraca exterior forme mai mult sau mai putin diferite, atit ca denumiri, ca limba folosita, ca religie purtatoare de rugaciune etc. Aceasta stare launtrica este cea mai importanta, caci prin intermediul ei, in special, va "conectati" la Dumnezeu, Iisus, Shiva, Krishna, etc. Pt. cei care nu pot evoca si trai aceasta stare in mod firesc, la vointa, fara apelul la cuvinte, e normal sa se foloseasca de cuvinte pt. a manifesta acea dorinta, rugaciune, comuniune etc, dar sa stiti ca aceasta etapa este una de inceput in comuniunea cu Dumnezeu. Ginditi-va deasemenea ca Dumnezeu nu are nevoie de cuvintele voastre sau sa "astepte" ca voi sa terminati formularea pt. ca El sa stie ce vreti, ce traiti, ce e in sufletul si mintea voastra. Pt. ca El "vede" acea traire si energizare subtila si chiar mai mult de atit chiar din momentul in care ea apare in voi ca si idee, nemanifestata. Din acest motiv va dati seama cit de penibili sint unii oameni fatarnici care cred sau spera ca il pot pacali pe Dumnezeu cu vorbe si atitudini fatarnice, asa cum ei au observat ca o fac cu oamenii profani, care se lasa pacaliti de astfrel de atitudini fatarnice.

- va doresc sa traiti si sa manifestati cit mai plenar, spontan si profund aceasta stare de comuniune cu Dumenzeu dincolo de cuvinte. Succes !

- nu stiu cit de deosebita e pt. altii, dar sa stii ca ma straduiesc sa vorbesc cit mai pe intelesul tuturor si sa introduc si cunostinte si denumiri mai oculte, in acelasi timp sa le prezint intr-o forma cit mai "lumeasca". Cit reusesc sa ma fac inteles insa nu mai tine numai de mine ... cert este ca cel care este deschis si nu este inchistat in anumite cunostinte, teorii si dogme ... va intelege multe, mai ales daca le va studia atent si chiar repetat.

- nimeni nu a fost de la inceput "campion" sau profesionist. Conteaza doar sa-ti doresti si sa muncesti pt. asta.

- din start trebuie sa atentionez ca aceasta atitudine este in parte sortita esecului daca te mentii in anumite "dogme" si incastrari. In pilda burdurfurilor de vin ne este relatata ideea neputintei de a pune vin nou peste vinul vechi, adica invatatura cea noua peste cea veche. Deasemenea semnificatia burdufurilor este aceea de structuri subtile ale fiintei. Chiar si acestea trebuie "inoite" si n peticite.

- discernamintul si bunul simt trebuie sa-ti fie linia dupa care sa te ghidonezi in aceasta actiune, pt. a nu cadea in extrema fanatica a religiei de care te simti atras si ca iti este specifica. Iti prezint o situatie de reactie fanatic-habotnic a unor asa zisi crestini. Un om a venit pe un forum de discutie specific "crestin". Multa multa intoleranta a gasit el acolo la asa zisi crestini, "iubitorii ai aproapelui". Printre multe discutii "tensionante", el le-a propus sa se roage impreuna, el "paginul" si ei "crestinii", si sa spuna impreuna, la unison, Tatal Nostru. Acei fanatici au refuzat pe motiv ca ei nu se roaga cu "paginii" sau pacatosii sau yoghinii sau mai stiu eu ce nu e crestin. Feriti-va sa ajungeti la acea extrema religioasa. In fata lui Dumnezeu cu totii sintem egali, cu atit mai mult cind te rogi la unison, impreuna. "Acolo unde doi sau mai multi se roga in numele Meu, eu voi fi printre ei ..." spune Dumnezeu ... si nu "printre crestini ..".

- printr-o deschidere sincera si pura, poti afla adevarul chiar si de la dusmanii tai, de la pagini, de la atei, samd. Dumnezeu vede sinceritatea ta si cautarea ta si in masura in care esti deschis si atent, El iti va raspunde prin cei din jurul tau. Asta pina cind vei fi capabil sa-i auzi VOCEA si SFATUL si fara intermediari. Pina atunci, Dumnezeu iti poate "vorbi" prin oricine se afla in jurul tau.

- nu stiu unde bati direct cu intrebarea, dar intuiesc ca te referi la "cum de poti arde pacatele" cind uite, se spune ca pacatele tale vor fi dezvaluite si la ideea de frica.

- inainte de a raspunde, iata cum "comentez" eu afirmatia de mai sus. Oamenii, fie ca stiu sau nu, fie ca vor sau nu, sau ascund sau nu faptele lor rele, pacatele, ele sint "inregistrate" in memoria akashica, in asa zis a"carte a cartilor" (akasha universala). Fiecare suflet are "pagina" lui in acea "carte". Conform legii karmei, a actiunii si reactiunii, toate actiunile noastre vor avea ca repercursiune EXACT ceea ce noi insine am facut. Bine faci, bine gasesti, cine taie cu sabia de sabie va fi taiat, cine seamana vint culege furtuna, samd. Actiunile noastre sint cauzele generatoare ale acelor inregistrari de care am amintit, acele seminte. Aceasta lege universala este modalitatea prin care chiar si cel mic sau ignorant este invatat ce e bine si ce nu, ce trebuie facut si ce nu, deci, cu alte cuvinte, asta este "scoala suferintei" si a "muncitorului". Asa se evolueaza spiritual in primele faze ale evolutiei spirituale. Acele seminte datatoare de suferinte nu sint actiuni dorite de Dumnezeu pt. a pedepsi pe pacatos, si reactia fireasca si necesara a acestei legi a karmei pt. a te invata, pt. a te indrepta de pe calea decaderii spirituale si orienta catre cale evolutiei spirituale constiente.

- "Dumnezeu nu vrea pedepsirea pacatosului, ci indreptarea sa". In acest context, este clar ca daca iti inveti lectia spirituala si de viata nu mai e nevoie sa mai primeti acele suferinte pe care le-ai provocat alta data, motiv pt. care ele iti vor fi iertate sau vei trece peste le mult mai usor, cu ajutor, inspiratie si sustinere divina. Acele inregistrari nu sint sterse din cartea cartilor, din akasha, ci doar efectul lor. Acele "seminte" au o anumita incarcatura energetica care la timpul cuvenit va "rasari" si va da roadele specifice acelei "saminte". Prin arderea lor, a karmei de suferinta, este eliminata/arsa DOAR partea energetica a lor, deci e ca si cum ai "steriliza" acele seminte, motiv pt. care ele nu vor mai da roade. Analogic vorbind, cam la fel se petrece si cu arderea karmei si a asa ziselor pacate.

- intoarcerea fiului risipitor arata ca Dumnezeu iarta pe fiul care a gresit si ii da chiar si daruri. Parte din aceste daruri este si aceasta "absolvire" de pacate, aceasta iertare. A cunoaste si folosi diferite tehnici spirituale prin care sa poti arde parte din aceste pacate este tot un cadou de la Dumnezeu. Diferenta intre primul caz si al doilea este ca la primul ti se iarta ce vor si considera "altii", iar in al doilea iti "ierti" ce vrei tu, cit vrei tu, cit "muncesti" tu. Avantajul in cel de al doilea caz este ca nu depinzi de nimeni, ci doar de efortul pe care il depui. Dezavantajul este ca daca nu ti-ai invatat lectia samintele suferintei apar din nou si uite asa, cine face si desface are toata ziua ce face. Te asigur insa daca primesti si aplici acele tehnici, ai dovedit cumva lui Dumnezeu ca meriti acel cadou din partea Lui. Pe de alta parte, in prima faza a evolutiei tale spirituale nu vei putea sa arzi chiar ce vreti tu, ci dupa o anumita etapa si atingere a unei anumite maestrii, insa vei putea arde parte din acele seminte care constituie o anumita piedica in trezirea ta spirituala, ceea ce conteaza f. mult. Stiu ca v-am ametit putin, ca am intrat putin cam mult in detalii, dar sper ca nu prea mult si in acelasi timp sa ofer detalii suplimentare acolo unde sint prea multe nebuloase.

- ba da, dar frica trebuie sa dispara iar ea va dispare pe masura ce te vei trezi spiritual. Repet, IMO, se fac confuzii de interpretare a cuvintului frica. Ideea de "frica de Dumnezeu" ar trebui inlocuita cu aceea de "smerenie fata de Dumnezeu".

- corect, dar tocmai pt. ca tu consideri ca altul ar fi "evoluat" si "mai mare", intelept este sa-i asculti si sfaturile pt. ca el a trecut prin ceea ce treci tu si poti invata mai usor stiind deja niste posibile piedici sau ajutoare/sfaturi. A ramine in anumite limite, doar pt. ca te numesti "mic" si ca asa e lectia la nivelul clasei tale, este doar o dorinta inconstienta de a ramine la acel nivel, in loc sa urci la clasa/treapta urmatoare prin asimilarea acelei lectii.

- tehnic vorbind, o anume realitate are doua extreme, doua fatete opuse. Practic insa nu exista o fata absoluta, ci o anumita proportie. De ex. nu exista rau absolut si bine absolut, pt. ca prin aceasta am recunoste indirect ca daaidentificam pe Dumnezeu cu binele absolut, ar exista si un "rau absolut", deci un personaj la fel de absolut, de infinit si anti-Dumnezeu, ceea ce este ireal. Privind in mod conex dualitatea benefic-malefic sau chiar divin-satanic, am avea doua extreme. Ideea de actiuni divine este atribuita acelor actiuni care au orientare ascendenta, catre elevare spirituala, catre Dumnezeu. Ideea de actiuni satanice este atribuita acelor actiuni care au orientare descendenta, catre involutie spirituala, opusa lui Dumnezeu. Intre aceste doua extreme exista si faze intermediare. In sens negativ, am avea extrema descrisa prin satanic, iar diferitele actiuni malefice de mai mica amploare ar fi descrisa prin demoniac. Ca ex., pt. a intelege mai bine aceasta idee, avem urmatoare situatie: fiinta satanica va face NUMAI si NUMAI rau, pe cind fiinta demoniaca va face si rau si bine, in diferite proportii. Starea de demonism este cu atit mai mare cu cit binele este mai putin prezent si rau mai mult.

- a trai anumite stari benefice si malefice la unison (ca de ex, ce spui tu, frica si iubirea), implica o astfel de stare demoniaca. Repet, acolo unde exista iubire infinita, NU EXISTA frica ! Frica este dovada existentei in fiinta voastra a focarelor de legatura (rezonanta) cu anumite lumi, energii si entitati malefice, infernale. Eu nu zic ca nu te poti afla intr-o astfel de stare pe drumul tau spiritual, insa ea nu este una elevata. Daca esti constient, o poti identifica si apoi lua masuri de a elimina acele parti malefice din ea si focarele (cauzele) de rezonanta din fiinta ta cu acele lumi, energii si rezonante malefice, infernale. Prin raportarea cit mai des la aspectele divine, ca de ex. iubirea, va fi eliminata din aura si constiinta ta in mod automat anumite legaturi si rezonante cu aspecte malefice. Daca gindesti ca frica iti este utila si e necesara vei intretine in mod inconstient in aura ta si deci si legatura cu acele planuri/lumi infernale.

- priviti la "starurile" de muzica metalica, heavy metal, trash etc. Multi dintre ei, datorita legaturilor cu anumite lumi si entitati demoniace si chiar satanice au ajuns sa ia si trasaturi fizice la fel de hidoase precum sint demonii (neintimplator) desenati pe ici pe locuri. De aceea se spune: "spune-mi cu cine te insotesti (chiar si subtil) ca sa-ti spun cine esti". La fel am putea spune de ex. si "spune-mi ce muzica (mincare) asculti (maninci) ca sa-ti spun cine esti".

- vezi mai sus detalii tehnice

- nu poti sa ascunzi nimic de Dumnezeu, insa poti invata lectia si chiar "arde" acel efect negativ al acelei "saminte" si ea chiar daca ramine inregistrata si e vizibila in karma ta (cartea vietii tale), ea va fi "sterila".

- asa zisa "venire a Tatalui" este mai degraba momentul in care te "intilnesti cu El, nu un moment istoric anume. Cind referirea se face la nivel de mase, istoric vorbind, lucrurile sint oarecum asemanatoare, insa aici intervine si invatatura pildei fecioarelor si a lampilor de ulei. Lampa de ulei simbolizeaza structurile subtile ale fiintei care trebuiesc curatate, purificate si trezite (dinamizate) pt. ca in momentul intilnirii cu Mirele (Dumnezeu) sa poti primi cit mai mult si mai inalt gratia lui Dumnezeu, a Mirelui.

- deci, in parte, ai dreptate in ce spui: "in loc de o bataita la poponet sa ii dea un pupic pe frunte"

- BINGO !

- EXACT, asta este ! Doar termenii trebuie schimbati putin, deci initiat e mai potrivit in cazul acesta decit hacker.

- daca preluam ideea de "meserias", adica de "expert" sau chiar "geniu" a hackerului, obtinem aspectul pozitiv al sau: geniul, expertul, initiatul! La fel cum sint hackeri si hackeri, unii mai buni, altii mai putin, la fel sint si initiatii, unii mai avansati, altii mai putin. Asa cum pe hackerul genial il face practica, la fel si pe initiatul avansat il face tot practica. Adica prin practica sistematica ei devin niste experti. Analogia cu hackerul este aproape geniala si este integrata intr-o alta analogie si mai ampla, aceea a privi Creatia ca pe o IMENSA retea Macrocosmica, cu diferite nivele de acces si drepturi, si cu un master admin, Dumnezeu. Pe masura ce te trezesti spiritual, ai mai multe drepturi si acces in retea, putind, dupa cum stiti, chiar sa ajungeti sa lucrati si pe "calculatoarele" si "retelele" (structurile subtile ale) altora. Se pot face anumite scripturi, anumite interfete de lucru, anumite programe de "virus" sau "anti-virus", anumite tipuri de programe care sa indeplinesca anumite functii, anumite programe TSR, sau sa lucrati in sistem MULTI TASKING ... ehe ... nici nu visati ce se poate face in lumile subtile superioare celei fizice si analoga cu sistemul de retea.

- se pot prezenta anumite lucruri, dar ginditi-va la limbajele de programare. La inceput au fost anumite programe, mai apoi au aparut altele, mult mai puternice. Unele au pastrat ceva rutine din vechile, alte nu, sau mai ptuin sau deloc. Nu poti sa inveti sau sa-ti asumi un program scris intr-un limbaj mai nou, daca nu inveti cite ceva si din limbajul cel nou (nou pt. tine) ... oricit s-ar stradui cineva sa te invete, trebuie sa faci si tu ceva eforturi pt. a fi in ton cu el si acel limbaj nou, sau diferit de al tau. Gindeste-te ca ar veni la tine un martian si tu l-ai intreba cum arata animalele la el pe planeta. El oricit s-ar stradui sa faca comparatii cu animalele de pe pamint, nu va putea sa-ti descrie animalele martiene, daca nu iti si arata sau deseneaza ceva detalii despre ele. Daca tu adopti acea atitudine a tatalui taran din acel banc faimos, nu vei putea intelege si accepta acele descrieri.

- sa expun bancul ca sa fiu mai in tema. Un om, fiu de taran, il ia pe tatal sau in vizita la el in oras si il duce la gradina zoologica. El ii arata fazanul si ii spune: iata un fazan. Taranul spune: aha, deci un cocos. Fiul ii arata mai apoi tigrul. Taranul spune, aha, o pisica. Apoi ii arata o girfa, la care taranul exclama: "asa ceva nu exista".

- daca ai inteles unde bat, vei intelege ca nu pot si (poate) nu e momentul sa "scriu" o crestinism ezoteric. In principiu, crestinismul asa cum este el prezentat in exterior, se adreseaza omului de rind, nu initiatului si celui care poate mai mult decit omul de rind. Exista si un crestinism ezoteric, dar rezervat celor putini. Pina si Iisus prezenta simbolurile si semnificatile anumitor pilde numai la apostoli sau la unii dintre ei, deci in mediu rastrins.

- o sa ma gindesc la o astfel de forma de prezentare, insa e cam greu de facut in acest mod exclusivist. Gindeste-te ca pina si vremea in care ne aflam este cu totul alta, iar nivelul de intelegere al oamenilor din vremea noastra este net superior celor de acum 2000 de ani, drept pt. care e nevoie de un "up date" la aceste invataturi si mai ales la prezentarea lor.

- pina atunci, le urez succes celor care cauta sa gaseasca adevarul divin!

"Nu poate exista constiinta fara energie si nici energie fara constiinta."
Poti detalia termenul de "energie"? la ce anume te referi?La orice fel de energie?

imi e tare greu sa imi imaginez chestia asta, dar mi-a atras atentia:

revenind la probleme mai pamintene, sunt convins ca Judecata, oricare ar fi ea vine mai repede decit ne place sa credem. Cinicii spun ca totul are un pret, parafrazind pe Garfield asta se traduce prin "viata e ca un borcan de ardei murati, ce maninci azi iti va arde fundul maine".
cuviosul Nifon ne prezinta o varianta infricosatoare, si ma gindesc ca multi din cei ce folosesc chitarele o fac pentru a aduce slava Mintuitorului.

Asa cum spuneam, cred ca Judecata se intimpla mai repede... nu asteapta deloc sa ajungem pe lumea cealalta, si uite si argumentele mele:
- postul si cumpatarea credinciosilor ii fereste de excese alimentare, le induce un mod de alimentatie corect, si le asigura viata mai lunga si mai sanatoasa
- Biserica si activitatile legate de ea ne asigura un nivel social mai ridicat, ne indeamna la empatie, prin asta crescind nivelul de inteligenta emotionala al enoriasilor - cu efect imediat in performanta sociala si profesionala a acestora
- Credinta are un rol major in ridicarea nivelului de incredere in fortele proprii, asigura echilibrul individului, si il ajuta sa aiba o viata mai armonioasa

deci si rasplata si pedeapsa vin repede, mult mai repede....

- ma bucur ca ai inteles totul si ca numai acest aspect ti-a "scapat". Cu ceva mai multa atentie nu ti-ar fi scapat nici aceasta "dilema". Pt. a te scapa de aceasta dilema spicuiesc din afirmatiile mele anterioare.

- in acest sens, cu aceasta conotatie, energia subtila la care ma refer este un anume tip de energie ce le include pe:

- energia subtila eterica

- energia subtila astrala

- energia subtila mentala (inferioara si superioara)

- energia subtila cauzala

- si alte tipuri de energii asupra carora nu fac referinte.

PS. Si acum ca ai aflat cite ceva teorie, adevarata intelegere si conformare a existentei acestor energii subtile o aduce practica (spirituala). Succes !

Acest topic a fost editat de thunder: 1 Aug 2004, 04:23 PM

- "judecata", sau asa zisa "rasplata", vine in fiecare moment. "Samintele" impregnate in anumite structuri subtile ale fiintei "rodesc" in momentele "favorabile".

- aceasta afirmatie este o succinta prezentare a legii karmei, dar ea se aplica nu numai in rau (aluzie la usturime din fund) , ci si in bine.

- adevarat, nu vine numai la asa zisa "moarte" (cu atit mai mult ca reincarnarea presupune mai multe "morti" si "nasteri" ) ci in fiecare clipa sintem "judecati".

- rolul postului este mult mai profund si complex de atit. La ce te ajuta o viata lunga si sanatoasa daca "mori" fara a-L cunoaste pe Dumenzeu ? Ai venit in lume asa ai o viata lunga sau una spirituala, in care sa-L (re)cunosti pe Dumnezeu ca fiind Tatal tau ?

- adevarata biserica (templu) este in tine, iar biserica si activitatile religioase trebuie sa trezeasca "biserica" din tine, nu sa te faca dependent de biserica exterioara, cladiri, preoti etc. Dumnezeu este mai mult prezent in tine decit in ORICE biserica sau templu. Corpul tau fizic (si nu numai el) este analogic vorbind, TEMPLUL lui Dumnezeu. "Distrugeti acest templu si il voi reface in 3 zile" ne arata inca odata ca in noi este Dumnezeu si acesta este tempul pe care trebuie sa-l "vizitam" si slavim in mod deosebit. Apropos, la acest templu nu se cer taxe, nu se fac plati, nici pomana nici alte aspecte financiare, deci si sarac fiind poti avea acces la el. Ba mai mult decit cei bogati.

- adevarat.

Acest topic a fost editat de thunder: 1 Aug 2004, 04:24 PM

thunder, merci de completare. tocmai realizez ce profund gindesc

Sfintii Parinti au fost printre cei mai elevati oameni ai epocii in care au trait. Spiritual si intelectual. Anumite caracteristici ale lor sunt apropiate de cele ale marilor maestri spirituali din Orient si ale marilor oameni de stiinta.

Thunder, si eu am spus exact acelasi lucru dar se pare ca e greu pentru cineva neinitiat sa accepte ideea ca "nu trebuie sa te temi de Dumnezeu". Atentie, a nu se confunda "frica" cu "ascultarea" pe care I-o datoram Tatalui nostru.
Foarte simplu, atat iubirea cat si frica sunt sentimente caracterizate de anumite emisii energetice. Aceste emisii sunt antagonice. Emisia iubirii e mai puternica decat a fricii. Deci acolo unde exista o emisie de iubire, emisia de frica este anihilata. Este posibil ca un timp sa se manifeste ambele sentimente, apoi iubirea va invinge. Emisia iubirii (supraconcept continut in Fiinta Tatalui Ceresc) este mai puternica decat orice emisie negativa gen ura, manie, frica, neincredere, suspiciune, gelozie, dorinta de razbinare, suparare etc.

Cine a iubit cu adevarat stie ca atunci a fost incapabil de sentimente negative.

- avem idei asemanatoare in directia asta, dar vreau sa precizez un lucru.

- tehnic vorbind, nu se pune problema care energie e mai "importanta", mai "puternica", ci cea care are un "continut" de energie subtila mai mare aceea e mai puternica. Iubirea nu anihileaza frica decit daca energiile specifice starii de iubire sint suficient de mari fata de energiile specifice fricii. Esential vorbind, si in cazul unei si in cazul celeilalte (iubirea si frica) avem aceiasi energie, insa modulata (in frecventa si vibratie) diferit. E ca si cum am avea doua vase diferite din lut. Ele difera ca forma si continut, insa in esenta, ele tot din acelasi lut sint facute. Analogic vorbind la fel este si cu energia care sustine si intretine o anumita stare sau alta. In nici un caz nu se pune problema ca daca vii cu o energie afectiva anemica sa elimini o mare frica sau o mare energie specifica fricii, doar pt. ca "iubirea" e mai importanta, ci doar daca si "cantitativ" va fi net superioara energiilor fricii. Totul este cit se poate de logic, tehnic si rational. Nimic mistic, religios sau fanatic aici. Cel mai mare, cel mai puternic invinge.

thunder

Cand am spus iubire am crezut ca se va intelege ca e vorba de Iubire, nu de o "energie afectiva anemica".

- termenul de iubire se foloseste pt. a "defini" o stare, in spatele careia exista o energie. Eu la aceasta energie fac referire ca trebuie sa fie mare pt. a putea elimina alte tipuri de energie malefica. Fac asta pt. a nu exista confuzii.

Ok... dragii mei RZA si Thunder, eu teoretic am inteles ce spuneti voi.
Practic insa, nu prea stiu, pentru ca nu am abilitatile voastre
Am inteles ca voi spuneti, si poate chiar percepeti, ca frica de Dumnezeu genereaza energii negative iar iubirea de Dumnezeu energii pozitive. Ma rog ... eu nu va pot contrazice. Putem chiar admite ca iau de bune ce spuneti voi.
Dar eu sunt nedumerit in fata unei atitudini. Ok... in ceea ce-l priveste pe Thunder, am inteles ca el nu prea se declara crestin ortodox, desi apreciaza crestinismul.
Dar, draga RZA, am inteles ca tu te declari crestin ortodox, si ca mergi la Biserica. Este foarte bine, caci si eu merg. Chiar si tu mi-ai spus sa fac acest lucru. Problema este ca acolo mi s-a spus clar ca trebuie sa-mi fie frica de Dumnezeu, ca nu exista reincarnare etc., ori tu sustii exact invers. Recunosc ca situatia ma depaseste , dar banuiesc ca daca mergi la Biserica te mai si spovedesti. Ori aici nu prea inteleg eu cum merg treburile caci preotul tau duhovnic, nu o sa fie deloc de acord cu ce sustii tu. Ori, ce am inteles eu este ca, daca vrei sa mergi pe calea ortodoxiei, trebuie sa o urmezi intocmai, daca nu, poate ca nu. Mai exista si situatia in care ai ajuns la un stadiu destul de avansat, in care cunosti mai mult decat preotii. Este acest lucru foarte posibil ma gandesc. Dar in acest caz, mai este nevoie sa te duci la preot sa te spovedasca sau sa te impartasesti, avand in vedere ca ei, sunt oarecum inferiori spiritual tie?
Nu, sa nu fiu interpretat gresit.... pun doar intrebari directe ca sa invat si sa inteleg anumite lucruri...
De ex. eu daca urmez calea ortodoxiei, nu vad cum as ajunge la concluzia ca exista reincarnare, nu ca m-ar interesa acest aspect, dar ca idee... Dar daca studiez budhismul si incep sa cred in el, atunci cu siguranta voi afla ca exista reincarnare.
Problema mea este ca preotul meu, desi nu-mi interzice sa studiez budhismul, imi interzice sa cred in el, deci nu am cum sa cred ca exista reincarnare. Am luat reincarnarea ca ex., dar sunt multe alte lucruri.

Deci eu ca si crestin ortodox, cred ca nu exista reincarnare, iar tu RZA, tot ca si crestin ortodox, crezi ca exista.
Daca am spune amandoi asta in fata unuia neutru, se va lamuri el oare in ceea ce priveste optica ortodocsilor in ceea ce priveste: reincarnarea, frica de Dumnezeu si alte lucruri?

Daca sunteti buni, ma puteti lamuri si pe mine, ce atitudine sa adopt, sau cum ati facut voi?

PS. Va rog doar sa nu-mi spuneti ceva de genul: Da, asculta ce spune preotul tau ortodox, dar e cazul sa-ti iei si un preot budhist ca sa ai o imagine mai ampla, sau complexa. Va rog sa nu faceti asta deoarece, preotul ortodox o sa-mi interzica sa ma intalnesc cu cel budhist si cel budhist cu cel ortodox, si atunci o sa raman iar cu ochii in soare

Draga Clopotel, incep prin a-ti spune ca mesajul tau m-a facut sa-mi dea lacrimile... pentru ca mi-am adus aminte ca si eu am trecut printr-o perioada de convulsii sufletesti... la fel ca tine acum. Ai rabdare si incearca te rog sa-ti pastrezi echilibrul... raspunsurile vor veni.

Uite, eu cred ca acum ar fi bine sa urmezi exclusiv calea Bisericii Crestin Ortodoxe de care apartii. Participa la Sfanta Liturghie, spovedeste-te si impartaseste-te cat mai des, tine posturile, urmeaza invataturile Mantuitorului si ale Bisericii si (mai ales) roaga-te neincetat. Si pe masura ce "muschii" tai spirituali se vor dezvolta, vei primi raspunsurile la intrebarile care te framanta acum. Dar hai sa punctez cateva aspecte...

Am scris de multe ori aici ca inteleg punctul de vedere al Bisericii vizavi de frica de Dumnezeu si de reintrupare. Este o pozitie "pentru cei multi" care a fost gandita deliberat astfel incat sa favorizeze <<evolutia cu pasi mici>>.

Preotul meu duhovnic este de acord.

Mai este nevoie sa ma duc sa ma impartasesc si sa ma spovedesc, deoarece preotul este singurl investit cu puterea de a indeplini aceste Sfinte Taine. Nu consider deloc ca preotii imi sunt "inferiori spiritual", cum zici tu - ci mai degraba ca au rosturi diferite. Cred totusi ca am ales o cale spirituala care ofera o elevare mai rapida decat preotia... poate datorita cunoasterii mai mari... asta incluzand si riscul unor traume sufletesti pe masura.

Preotul nu are dreptul sa-ti interzica nimic, pentru ca astfel intervine in liberul tau arbitru. El poate sa-ti spuna parerea BOR despre un aspect sau altul, urmand ca tu sa tii sau nu cont de aceasta parere. Atat. "Ci pe toate le cercetati, si pastrati numai ce este bun pentru voi". Daca tu studiezi budismul si pastrezi ce simti ca e bun pentru tine din budism, este o problema? In general, fereste-te de oamenii care iti interzic sa crezi ceva si de oamenii care te obliga sa crezi ceva.

Numai ca tu nu crezi in reintrupare prin interdictia altcuiva iar eu stiu ca exista reintrupare datorita propriilor mele constatari... nu la comanda altcuiva. Daca ar veni la mine un preot budist sa-mi zica "de acum esti obligat sa crezi in reincarnare" i-as rade in nas. In afara de asta, pe masura ce omul eleveaza spiritual, incepe sa isi aduca aminte fragmente din vietile trecute. De asta am spus ca acum e bine sa iti antrenezii "muschii spirituali" pentru ca vei primi raspunsuri. Ca sa terminam odata discutia despre reincarnare, o sa readuc pe tapet argumentul pe care l-am mai folosit odata: scopul evolutiei umane este indumnezeirea (atat in viziunea Bisericii cat si a mea). Te rog, as vrea si eu un exemplu de om care s-a indumnezeit intr-o singura viata. Pentru ca daca nu e niciunul, inseamna ca ori omul nu se va indumnezei niciodata, ori are nevoie de mai multe vieti pentru a se indumnezei. Oricum, ca sa preintampin eventualele aberatii, indumnezeirea se petrece la capatul unei evolutii care dureaza miliarde de ani si - in ce priveste specia umana - nu se va petrece in acest ciclu de viata. Pentru ca, dupa Judecata care se apropie, va mai urma un ciclu, inceput printr-o Facere si terminat printr-o Judecata. Mai vorbim atunci despre indumnezeire...

Asculta-ti sufletul, mereu. Asta te sfatuiesc.
Din toata inima, cu toata dragostea.

Multumesc frumos draga RZA pentru mesajul tau.
Imediat dupa ce am scris postul precedent am deschis si un topic despre problema asta care ma framanta. Poate ca ajuta la ceva.
Cu voia ta am sa mai intreb totusi cate ceva despre ce ai scris:

Waw... unde ai gasit preotul asta?!
Deci preotul tau ortodox este de acord cu reincarnarea. Al meu nu este. Si de altfel am discutat si alte multe lucruri, si ce este in afara dogmei crestine, mi-a spus ca nu e bine sa fac. Mai mult, daca fac ceva trebuie sa marturisesc la spoveanie. Evident ca fac asta, dar eu fac si el imi spune sa nu fac, si de fiecare data o luam de la capat. Este ca si cum un maestru ti-ar spune sa faci cutare lucru, iar tu nu il faci, si iar iti spune sa nu faci si tu faci, apoi iti spune ca pana cand nu-l asculti, pentru ca asa e bine, nu poti sa treci la nivelul urmator. Deci ai de ales intre a face ce spune el sau a trece la nivelul urmator. Mai este si varianta, de a-ti cauta alt preot duhovnic, dar si acela o sa-ti spuna la fel ca acesta, poate cu o singura exceptie - preotul tau . Ar mai exista si varianta ca sa-mi schimb religia, cu alta care sa-mi permita sa fac ce lucruri consider eu ca sunt bune, dar nu am garantia ca nu o sa-mi interzica altele. Oricum exclud ultima varianta.
Prin urmare, sper ca intelegi situatia mea - nu este ca nu vreau eu, ci ca nu trebuie sa fac, pentru ca am ales sa ascult ce spune Biserica. Sa ma intreb daca e bine sa ascult Biserica in unele lucruri si in altele nu?, asta este o alta intrebare, si pentru ea am deschis topicul "O singura religie trebuie urmata?", la care daca esti bun, te-as ruga sa-ti dai si tu cu parerea mai pe larg.

Draga RZA, acesta este un lucru foarte interesant pentru mine. Deci exista si o alta cale... Dar nu este cea ortodoxa. Si totusi tu spui ca te spovedesti si te impartasesti la Biserica Ortodoxa pentru ca preotii ei, te citez: sunt singurii investiti cu puterea de a indeplini aceste Sfinte Taine. De aici sper sa intelegi mai bine nedumerirea mea, si de ce insist pe asta. Eu te cred ca aceasta cale a ta este cea buna, dar atunci de ce ortodocsii nu au inclus-o in dogma lor? Inseamna ori ca nu stiu ei de existenta ei, ori ca nu o considera chiar asa de buna. Nu comentez nici una din cele doua variante, dar cert este ca ea nu este inclusa in dogma ortodoxa.
Si atunci, unul ca mine ce are de facut?
Tu de ex., la inceput ai urmat calea ortodoxa fara sa te abati de la ea, asa cum am inteles, apoi ai plecat si pe alt drum. Acela este momentul cheie pentru mine. Cand ai facut acest lucru, si te-ai spovedit, preotul a fost de acord? Ce argumente ai adus? Intreb, ca eu nu am reusit sa-l conving pe al meu nici ca mersul la sala de sport ar fi un lucru bun, dar sa aleg (si) o alta cale.

[QUOTE]Waw... unde ai gasit preotul asta?!
Deci preotul tau ortodox este de acord cu reincarnarea.[/QUOTE]
Este de acord cu toata doctrina scolii de spiritualitate de care apartin. Si mai cunosc multi preoti care sunt de asemenea de acord. Stii, Clopotel, cand cunosti doar tabla inmultirii s-ar putea sa fii sau nu de acord cu integralele... dar in definitiv pentru cel care le rezolva parerea ta reprezinta doar... o parere. Chiar n-as vrea sa emit lucruri jignitoare la adresa preotilor crestini, dar hai sa nu rezumam credinta in Dumnezeu si spiritualitatea care au existat pe aceasta planeta - si in special prin partile noastre - la baiatul simplu de la tara care s-a facut preot ortodox si tipa "erezie!" de fiecare data cand aude un cuvant care nu dadea bine la seminarul teologic...

[QUOTE]Si de altfel am discutat si alte multe lucruri, si ce este in afara dogmei crestine, mi-a spus ca nu e bine sa fac. Mai mult, daca fac ceva trebuie sa marturisesc la spoveanie.[/QUOTE]
Clopotel, cunosc personal oameni care au "recunoscut" la spovedanie ca ei cred ca mai exista viata si pe alte planete. Motiv pentru care li s-a refuzat Sfanta Impartasanie. "Clopotel, crezi ca mai exista viata in Univers si in afara planetei Terra?" Iata de ce iti propun ca atunci cand ne referim la "preoti" sa nu intelegem prin acest cuvant astfel de glume ale naturii. Cleopa cica ii oprea 3 ani de la Impartasanie pe cei care ii spuneau ca ei cred in vise. "Clopotel, crezi in vise?"

[QUOTE]Draga RZA, acesta este un lucru foarte interesant pentru mine. Deci exista si o alta cale... Dar nu este cea ortodoxa. Si totusi tu spui ca te spovedesti si te impartasesti la Biserica Ortodoxa pentru ca preotii ei, te citez: sunt singurii investiti cu puterea de a indeplini aceste Sfinte Taine.[/QUOTE]
Exista o multime de cai. Fiecare cale este optima pentru un anumit tip de om. Ce legatura are autoritatea preotului de a indeplini cele 7 Sfinte Taine, autoritate primita prin Hirotonisire, cu cunoasterea preotului? In alta ordine de idei, calea despre care am vorbit este extrem de asemanatoare cu crestinismul, pe care il precede cu aproximativ 8.000 de ani. De altfel, dupa cum cred ca se stie, toate cele 7 Sfinte Taine din crestinism au radacini in ritualuri mult mai vechi; insa au fost imbogatite de sensuri si au capatat o incarcatura spirituala suplimentara prin venirea Mantuitorului.

[QUOTE]Eu te cred ca aceasta cale a ta este cea buna, dar atunci de ce ortodocsii nu au inclus-o in dogma lor? Inseamna ori ca nu stiu ei de existenta ei, ori ca nu o considera chiar asa de buna. Nu comentez nici una din cele doua variante, dar cert este ca ea nu este inclusa in dogma ortodoxa./QUOTE]
Ortodocsii includ foarte greu ceva nou in dogma lor. Btw in viitorul apropiat anumite descoperiri stiintifice (arheologice ca sa fiu mai exact) vor duce la convulsii mari in sanul BOR. Catolicii sunt insa mai flexibili. Cat despre cine sa includa pe cine intr-un curent spiritual care sa respecte 100% invataturile Mantuitorului (dar si ale celorlalti Fii de Dumnezeu care L-au precedat si I-au pregatit calea)... vorba lui nenea Iancu - "ai putintica rabdare".

[QUOTE]Si atunci, unul ca mine ce are de facut?[/QUOTE]
Urmeaza pas cu pas invatatura lui Hristos si a Bisericii Ortodoxe. Cred ca este cel mai bun lucru pentru tine in etapa actuala.

[QUOTE]Tu de ex., la inceput ai urmat calea ortodoxa fara sa te abati de la ea, asa cum am inteles, apoi ai plecat si pe alt drum. Acela este momentul cheie pentru mine.[/QUOTE]
N-a fost deloc asa. Eu am plecat de la dorinta de a investiga fenomenele paranormale si apoi am observat ca cele mai paranormale experiente posibile vin in si prin credinta in Dumnezeu. Asa am ajuns pe calea pe care am ales-o. Iar aceasta m-a apropiat mult de Biserica, pentru ca in fond acea cale este ortodoxie pura. Minus "reintruparea=erezie" si plus tot ce este necesar pentru a crede si a cerceta.

Acest topic a fost editat de RZA: 3 Aug 2004, 02:39 PM

Pentru a onora o cerere,reiau pentru o clipă în direcţia ta Clopoţelule şi în contra nimănui tema cea controversată a "fricii de Dumnezeu",care ţine poate de subiectul "dreptei judecăţi",care mai departe bănuiesc că se leagă cu ce ai întrebat despre urmarea religiei (şi probabil sfârşeşte prin a se înoda în zona limbii clopoţelului)!
Am să vorbesc simplu şi sincer:
+ dragostea mea de Dumnezeu există şi mă face de EL să stau aproape,lipit de aproape de EL,mă face să vreau să nu greşesc pentru a rămâne aproape de EL,mă ajută să pot să nu greşesc în nici un fel pentru a nu mă îndepărta de EL,de mine însumi de-acum;
- frica mea de Dumnezeu există,dar nu funcţionează,ci este locul unde nu merg niciodată,e dincolo de linia care sunt foarte atent să n-o calc nicidecum,e locul unde EL nu e şi mie nu-mi trebuie să ajung nici din greşeală;
= însumându-le dragostea şi frica de Dumnezeu,dacă una e locuinţa mea împreună cu EL,cealaltă e locaşul altcuiva cu care nu vreau să am de-a face!;dragostea şi frica guvernează deopotrivă acţiunile sau reţinerile duhului şi ale trupului meu,regăsindu-se în cele care le fac din toată inima,respectiv în cele care tot din toată inima le ocolesc să nu le fac şi nu le-oi face cu ajutorul LUI,de Care stau aproape nu din pricina fricii de EL şi-a LUI înfricoşate şi dreapte judecaţi,ci din dragoste,din dragostea mea care s-a născut prin turnarea Dragostei LUI,Căruia I Se cuvine toată slava!

Iată dar graniţele fricii de Dumnezeu şi ale dragostei de Dumnezeu aşa cum le cunosc!

Abia acum ti-am citit mesajul, Mare Geri, drept graiesti, si as explica (mai in romaneste, sic!), frica de Dumnezeu nu e o teama de bau-bau, ci respectul cuvenit si automat, teama de a nu mai pacatui. Adica, constientizand pacatul, vazand groapa, haul, in care poti cadea, ce esti fraier sa te arunci ? Poti ocoli cu eleganta, pentru ca sti ca gresesti. Dumnezeu vede asta, si poate nu te recompenseaza intr-un mod vizibil, ci te intareste in credinta, sau iti fortifica sanatatea, sau iti da har, etc.

Hai sa zicem asa: tatal tau te recompenseaza pentru notele bune de la scoala, ok? pai, nu ti-ar place s-o duci tot in cadouri, decat s-o incasezi pentru note proaste, de fiecare data?

....And by the way, n-as zice ca prosperitatea financiara ar fi o recompensa de sus, dar ...nu mai intru in polemici, ca iar sariti la jugulara.

Foarte frumos geri! Intru totul de acord.

Eu vad in ceeea ce ai scris tu..ca locuinta aia cu frica de Dumnezeu are si un rol benefic..te face sa nu intri niciodata acolo...te pazeste.

O "religie" a fricii,
nu poate fi numita religie.

Nu iei legatura (religie) cu cel de care Iti este frica, ci cu Cel pe care-L iubesti.
Cand inveti sa Il iubesti, El ia legatura cu tine.

Starea fara de Dumnezeu, este starea fricii.

Daca nu esti in buna asociere, cu oamenii sfintii, atunci ai toate sansele sa actionezi egoist,
pentru placerea simturilor
iar uneori chiar impotriva altor suflete care la randul lor sunt avide de placerea materiala.
Aceasta actiunea impotriva altora aduce cu sine reactiuni negative.
Si desi nu vrem sa experimentam nimic negativ ceva ne impinge sa actionam in mod pacatos, chiar impotriva
propriei vointe.
Bisericismul a gasit tapul ispasitor in afara noastra.
Nu, nu noi suntem de vina. Altul! Satana!

Arjuna il intreaba pe Bhagavan, Sri Krishna, care este cauza care ne face sa actionam pacatos,
uneori chiar impotriva propriei vointe? Iar Sri Krishna ai spune: Oh, Arjuna, dorinta lacoma, de a te bucura de placerile acestei lumi, este dusmanul atotdevorator?
Organele simturilor sunt automat atrase de obiectele simturilor. Cand simturile nu sunt satisfacute,
in ciuda dorintei de a le satisface, apare frustrarea. Din frustrare apare furia. Din furia apare nebunia, iar cand nebunia s-a instalat in minte
memoria, si odata cu ea cunoasterea despre natura sufletului este complet pierduta.
Cand cunoasterea e pierduta atunci te afli la mana energiei materiale.
Atunci incepe sa ne fie frica. De ce? De faptul ca nu ajugem sa atingem scopul pe care mintea
incearca sa il ajunga, facand tot timpul planuri pentru a satisface placerea simturilor.
Aceasta e frica zilnica a fiintelor.

Frica ar trebui sa ne fie de faptul ca nu avem asociere cu oamenii sfinti, care ne pot ajuta sa
ne rupem de atractia acestei lumi iluzorii, si ne pot impartasi iubirea Domunului, care a
inflorit in inima lor si care este mai dulce, decat dulceata oricarei placeri din aceasta lume materiala.


Ah, da, poate sa-ti fie frica de Dumnezeu... pentru ca nici nu stii cine e,
iar altii Il folosesc uneori pe post de bau-bau.

Dumnezeu este iubire.
Cum poate sa-ti fie frica de iubire?

Acest topic a fost editat de anadi: 4 Aug 2004, 01:17 PM

Anadi, fata sau baiat, ce esti , ca nu se subintelege?

Frica este parte din noi, ca si restul slabiciunilor omenesti, inclusiv lui Isus i-a fost frica, atunci de ce poti spune ca nu-L ai pe Dumnezeu daca ti-e frica? Frica este o stare relativ scurta, ca si timp, pe cand dragostea fata de Dumnezeu este permanenta, asta nu inseamna ca nu ai momente de deznadejde, insa de scurta durata, caci iar, dragostea si nadejdea te inconjoara si esti din nou puternic.

Frica este parte din noi, ca si restul slabiciunilor omenesti,

De ce este frica parte din noi ?
Si cine este “noi” in acest context?


atunci de ce poti spune ca nu-L ai pe Dumnezeu daca ti-e frica?

Frica este legata de aceasta lume iluzorie, frica de a nu pierde, pentru a nu fi pierdut, precum si cea mai mare frica, frica de moarte.
I-a fost lui Isus frica de moarte? Nu, dar a avut un moment de slabiciune, in care s-a rugat, daca e posibil, ca paharul acela amar sa fie indepartat de la el. Cat de veridica este chiar si aceasta interpretare, nu vreau sa mai sap, ca sa aflu.
Lui Isus nu i-a fost frica de Dumnezeu. Isus, daca este un devot pur, asa cum credem noi ca este, atunci el este un asociat etern al Domnului, si anume in Vaikuntha, care in limba sanskrita inseamna “lumea fara de frica”, (lumea spirituala a maiestatii si opulentei.
Exista doua aspecte principiale ale lui Bhagavan (Dumnezeu), unul in maiestate si opulenta (aishvarya), in care este venerat ca un monarh, despre care El insusi spune ca prin acest mod de venerat el nu poate fi cumparat, si un al doilea aspect, al dulcetii relatiilor iubirii (madhurya), care este dincolo de Vaikuntha (lumea spirituala a maiestatii) in care Bhagavan, “uita” ca este Dumnezeu, si se lasa in jocuri ale iubirii, in relatii de prietenie, parintesti (in care El se lasa in grija devotilor Sai pe care ai accepta ca parinti) sau in relatii amoroase care au loc intre iubit si iubita, fiind cumparat de intensitatea iubirii devotilor Sai.

Isus nu a vorbit despre aceste lucruri revelate in literatura vedica; de aceea tind sa cred ca el ar putea fi un asociat al lui Bhagavan din Vaikuntha, unde ajung acei devoti care practica vaidhi bhakti, acel bhakti care urmeza strict calea regulilor si regulamentelor din scripturile vedice, prin care se ating cele patru feluri de eliberAri personale, din lumea materiala, descrise in Srimad Bhagavatam:
1. salokya : a locui pe aceeasi planeta spirituala cu Bhagavan
2. sharshti : a avea aceeasi opulenta cu asociatii lui Dumnezeu
3. samipya : a avea asocierea lui Bhagavan
4. sarupya : a avea o forma aproape identica cu cea a lui Bhagavan

In lumea spirituala nu exista frica, pentru ca acea lume este lumea iubirii, acolo nu exista nici o influenta a modurilor naturii materiale, sau a timpului material.
Substanta din care este facuta lumea spirituala se numeste bunatate pura (shudha sattva) spre deosebire de modul naturii materiale, sattva (guna) care reprezinta bunatatea legata de lucrurile lumii materiale, care sunt amestecate cu modul ignorantei si al pasiunii.

Cei care il au pe Dumnezeu, se numesc devotii puri. Ei nu mai sunt afectati de modurile naturii materiale : bunatate, pasiune si ignoranta. De aceea, desi ei se mai afla in aceasta lume iluzorie, ei nu sunt legati de ea si de aceea in ei nu exista nici o frica, caci frica apartine acestei lumi.

Pentru “noi ceilalti”, care ne identificam prin falsul ego cu aceasta natura achizionata, in care aratam ca fiinte umane, exista mereu frica
ce apare datorita bolii de a controla aceasta lume, pentru a ne satisface placerile in cel mai inalt grad, frica de a nu pierde, pentru a nu fi pierdut, de aceea luam tot mai mult si dam cat mai putin, in felul acesta sAracind, desi noi credem ca ne imbogatim.

- intrebi asta pt. a-ti schimba preotul sau religia ?

- vei incepe sa-ti pui semne de intrebarea asupra preotilor. Unii spun una, altii spun alta. Mintea ta va spune ca cei "autentici" sint cei ce repeta mai mult sau mai putin ca niste papagali ceea ce si tu cunosti deja ca fiind "dogma crestina". Cu toate acestea, gindeste-te putin liber, in acest vei vei avea aceiasi tendinta a milioanelor de oameni banali care vor sa puna lumea si principiile ei in tiparele "mintii" tale, in loc sa fie invers, lumea si principile ei sa vina si sa modifice in mod plenar si benefic, divin chiar, tiparele (constiinta) tale mentale.

- un maestru nu este cel care il recunoaste multimea, ci cel pe care il recunosti tu, pe care l-ai "verificat" cu ca e autentic si ca e exact ceea ce ai nevoie tu si personalitatea ta. Iisus a avut mult mai putini discipoli care L-au recunoscut decit indivizi care nu l-au recunoscut, sau chiar L-au negat. Asta nu L-a facut cu nimic mai putin decit ceea ce este. Cei multi si orbi i-au urmat pe farisei si inainte de Iisus, si in timpul Lui si dupa "moartea" lui. Cei putini l-au recunoscut si urmat pe Iisus cind si-a facut aparitia in lume. Citi dintre preoti, ATENTIE, citi dintre preoti si cei care i urmau l-au recunoscut pe Iisus ? De ce ? Pt. ca erau cu totii indoctrinati si indobitociti, la propriu si la figurat de dogme moarte. Orbi care urmeaza alti orbi.

- o religie care interzice o alta religie nu este o religie autentica sau nu se bazeaza pe adevarul divin. Nu ma refer la surogate sau false religii, ci la cele autentice. Fiecare religie (cale spirituala) autentica in parte este o cale catre Dumnezeu. Cine te pune sa respingi sau chiar sa privesti negativ o alta religie nu exprima cuvintul lui Dumnezeu, ci al sau, sau in cel mai rau caz al satanei. Faptul ca nu poti intelege alta religie, sau nu poti imbina adevarurile divine din doua sau mai multe cai spirituale este DOAR limita constiintei tale, dar asta nu te indreptateste sa judeci si sa murdaresti alta religie, sau sa o respingi. Mergi pe calea ta si daca e autentica si vie vei ajunge la Dumnezeu.

- da, ai ales, iar acum trebuie sa suporti alegerea ta.

Erau îndobitociţi la propriu de dogme care mai erau şi moarte, pe deasupra?! Îndobitociţi la propriu? Aha, cred că am priceput: la propriu!