De multe ori de ia gura pe dinainte si vorbim lucruri care nu trebuiesc. E doar o aducere aminte ca din ceea ce vom face vom fi judecati si sa nu uitam asta. Si se mai vede intr-adevar ca toate faptele rele la Sfarsit isi vor primi o pedeapsa mai mare decat si-a imaginat-o cineva vreodata, pentru ca noi sa nu ne mai intrebam de ce nu ni se face dreptate. Se va face o Dreptate pentru toti, insa va fi infricosatoare.

Vedenia Sfantului Nifon

- din pacate, asa zisa "vedenie" este chiar o vedenie, nu o "viziune clarvazatoare" (ca de ex. cea a lui Ioan, expusa in Apocalipsa). Textul contine si aspecte reale, dar expuse de "mintea" omului Nichifor, nu de Dumnezeu sau Iisus, dar si multe lucruri neconforme cu voia lui Dumnezeu pt. aceasta planeta si locuitorii sai. Se uita in aceste "vedenii" de faptul ca Dumnezeu vrea indreptarea pacatosului, nu de pedepsirea lui si ca Dumnezeu nu ii are ca fii numai pe crestini, ci pe toti locuitorii planetei si ca nu numai crestinismul este o cale spirituala care aduce mintuirea dar si altele pe care nu le mai comentez acum.

- insa, cert este ca va avea loc o judecata dreapta si ca Mihail va fi conducatorul "cetelor ceresti" care vor implini "judecata". A se vedea si Apocalipsa.

Acest topic a fost editat de thunder: 7 Jul 2004, 10:18 AM

Cele de mai jos reprezinta o parere strict personala. Rog sa nu tina nimeni cont de ea si imi cer de acum iertare celor care au avut alta parere dupa citirea Vedeniei Sf. Nifon.
...
Sunt de acord cu thunder. E o vedenie, NU o revelatie. E o tentativa abila de inducere a unor sentimente negative f. puternice si a ideii ca nimeni nu merita sa fie salvat. E o manipulare care incearca sa prezinte Dreapta Judecata ca pe o executie in masa si pe Dreptul Judecator (confundat in mod grosolan cu Dumnezeu-Tatal, cand in realitate Iisus este Dreptul Judecator) ca pe un calau setos de sange. Cine a inspirat-o, atunci? Cu ce scop?

Ntz ntz ntz... Convenabila vedenie, zau asa. Exlusivitate crestina. Ce-i cu ceilalti Mesageri Divini (Ram, Krishna, Hermes, Buddha etc.), vor ajunge si ei in gheena de ceara?

Da, asa stiam si eu. Iar tu esti opusul celui care pretinzi ca ai fi.

Din cate stiu, ingerii de lumina nu asculta de spaima. De altfel, ei neavand - ca oamenii - (si) cunoasterea raului, o emisie de genul celei de mai sus i-ar agresa si i-ar indeparta rapid de emitator. In schimb, spaima este moneda de schimb in cerurile intunecate...

... Si nu stiu cum se face, da' de fiecare data cand citesc Vedenia Sf. Nifon (care are si foarte mult Adevar in ea... de asta manipularea este extrem de puternica) si vad "bucuriile" care ne asteapta pe toti (cine dintre voi n-a facut macar unul din pomelnicu' ala de pacate? ) am un sentiment acut de deznadejde. Iar deznadejdea e simptom CLAR de intrare in rezonanta cu si o piedica in calea indumnezeirii omului. Oricum, as vrea sa vad si parerile altora. Care este sentimentul pe care l-ati incercat dupa citirea 'Vedeniei'?

Aoleu, iar siteul asta tembeloid ce incita la violenta si intoleranta religioasa? Potrivit legii trebui facute demersuri pt. a dispare. Insa e mai bine asa, sa vada cat mai multi oameni ce ineptii si cretinisme sunt prezentate pe "www.sfaturiortodoxe".

Sunt absolut de-acord cu RZA si thunder.
Dumnezeu nu e razbunator, Dumnezeu e iubire, din acea vedenie se vede furie si poate chiar ura si groaza[chiar si pentru ingeri, e o stare i9n care toti sunt turbati], iar Dumnezeu e iubire.
Acea vedenie sunt sigur, ca multe altele aparute la necatolici, sunt false si vin de la diavol.

Diavolul mai stie sa spuna si adevarul, dar are grija sa o faca asa cum doreste el, foloseste adevarul in scopurile lui meschine, diavolul nu inseamna numai minciuna, si adevarul il poate folosi sa manipuleze, sa sperie asa cum doreste.

Isus a invatat oamenii din timpul sau un adevar pe care ei nu au fost in stare sa-l priceapa, nu in deplinatatea sa: acela ca iertarea face mai mult decat orice in fata lui Dumnezeu.

Da, Dumnezeu este drept, si fara pata. Dar dreptatea Sa nu este aroganta si in nici un caz malitioasa. Dreptatea divina se intrepatrunde cu iubirea Sa. De fapt, este chiar o expresie a iubirii Sale.

Nu degeaba Isus a aratat in fapte ce inseamna dreptatea lui Dumnezeu, iertand pacatosii care se caiau, si netinand in seama greselile repetate ale apostolilor.

Fericit acela care invata ce este iubirea si iertarea! Acela va sti sa manifeste dreptate, si credinta sa ii va fi socotita dreptate in ziua de pe urma.

Cel drept cade de sapte ori, dar se ridica. Asta inseamna dreptatea lui Dumnezeu. Faptul ca nu tine cont de cele sapte caderi, ci de acea unica, finala ridicare.

Cat despre vedenii care il contrazic pe Isus...

Dar oricum, un interesant punct de vedere.

Nici unui crestin nu trebuie sa-i fie teama de Judecata, un crestin autentic trebuie sa priveasca Judecata ca pe o desavarsire, atunci va fi in deplina comuniune cu Creatorul.

Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului, ci sa se intoarca si sa traiasca, asa ca omul pacatos are sansa de a se mantui tot timpul vietii sale, cei osanditi vor fi doar cei ce s-au opus vehement lui Dumnezeu. Daca in timpurile din urma, conforma Apocalipsului, ii va trimite pe "cei doi maslini" pentru a propavadui credinta si mantuirea lui Dumnezeu, gandeste-te la cat de mare e dragostea Lui pentru om, nu poate fi chiar asa de crud cu crestinii buni, mereu da o sansa, chiar si inaintea mortii.

Imi face impresia ca cei ce au facut site-ul 'sfaturiortodoxe' sunt niste imaturi si foarte prost pregatiti...mai ales ca atunci cand scriu ceva impotriva Bisericii Catolice o fac cu tot sufletul si mai mult cu toate inventile posibile, inventeaza citate din Sfintii Parinti (ma amuza o trimitere la Omilia la Prima scrisoare a lui Ioan, unde ei afirmau ca Sfantul Augustin a comentat citatele "Tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea", erau foarte hotarati si ma intreb daca au verificat acea prostie, nici vorba in opera Sfantului citat mai sus...si mai mult in Scrisoarea 1 lui Ioan sa vorbeasca despre ceea ce se gaseste in Evanghelia lui Matei).

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 7 Jul 2004, 07:21 PM

"Va bea si el din vinul aprinderii lui Dumnezeu, turnat neamestecat, in potirul maniei Sale, si se va chinui in foc si in pucioasa, inaintea sfintilor ingeri si inaintea Mielului.

Si fumul chinului lor se suie in vecii vecilor. Si nu au odihna nici ziua nici noaptea cei ce se inchina fiarei si chipului ei si oricine primeste semnul numelui ei." Apocalipsa 14


"Duceti-va de la Mine, blestematilor, in focul cel vesnic, care este gatit diavolilor si ingerilor lui" (Matei 25, 41).

Dar Sodoma si Gomora...tot iubirea lui Dumnezeu a fost?
Dar potopul ...tot asa?

Astea sunt doar cateva referiri la "mania lui Dumnezeu"...luate chiar din Biblie. Nu se contrazic cu iubirea lui Dumnezeu care ne iarta pe toti? Sau acestea nu sunt pentru noi...sunt pentru altii tot timpul...

Ce tot atata penintenta?...ortodocsii astia sunt habotnici....ce daca curvesti...bagi 10 Tatal Nostru si gata te-ai mantuit.

Ce tot atata frica de Dumnezeu?

Cel mandru (care crede despre el ca e bun in fata lui Dumnezeu), cand e pus in fata unei liste de pacate cade in deznadejde. Dar atentie..nu e de la faptul ca lista de pacate a fost facuta de diavol....ci de de la MANDRIA respectivului.

Draga user_anonim ai avut ocazia sa testezi "smerenia" credinciosilor de pe aici. Frica de Dumnezeu este prima pe care diavolul o alunga de la om. Fara frica ..omul face orice.

Frica, nu goraza ca si cum Dumnezeu nu e altceva decat o sperietoare.
Frica, dar frica din iubire nu pentru ca Dumnezeu pedepseste, sau la ortodocsi e groaza de un Dumnezeu nemilos si crud? acel user_anonim nu a testat nimici o smerenie, a vrut probabil sa isi inece frica pe care acea "profetie" i-a inoculat-o. Trebuie sa-ti fie frica de Dumnezeu din iubire catre El, frica ca nu cumva sa-l necajesti, nu frica doar ca e puternic si poate pedepsi omul.
(asta e viziunea catolica, cea ortodoxa probabil e alta: frica pentru ca e periculos de puternic).

Acele citate se refera strict la cei ce il refuza pe Dumnezeu cu toata puterea si nu ii accepta mantuirea nici in timpurile din urma, Dumnezeu nu e infatisat ca o sperietoare de oameni, ci ca un Judecator bun, iubitor, drept si iertator; se pare ca Nifon doreste sa-l infatiseze cum nu este.

Ma mira faptul ca voi il vedeti in Dumnezeu numai manie si prea putin iubire, nu comparati sentimentele voastre cu cele ale lui Dumnezeu, tot din iubire a distrus si Sodoma si Gomora, era maniat dar nu ura - ci il durea vederea acelor pacatosi, dar ca acei oameni sa nu infaptuiasca si mai multe rele, din iubire pentru sufletele lor, i-a distrus. Tot ce face Dumnezeu pentru om e din dragoste si nu din manie cum vreti voi sa fie ingrozind lumea prin tot felul de texte profetice; Isus spune ca Dumnezeu voieste ca pacatosul sa traiasca si nu sa moara, si indeamna la iertare de 77 de ori. (7 in biblie are semnificatia infinit)
Cu Sodoma, a spus Dumnezeu ca va ierta tot orasul pentru un singur om credincios, de ce crezi ca a spus asta? pentru ca e manios? de aici reiese ca Dumnezeu e milostiv si ar fi crutat un oras intreg de pacatosi pentru un om drept.

Daca pentru voi se contrazic eu nu mai spun nimic, dar Dumnezeu il iarta pe cel ce se caieste de pacatele sale.

Acele citate daca ti se par ca se contrazic cu iubirea lui Dumnezeu inseamna ca nu stii mai nimic despre crestinism.

Pentitenta trebuie facuta in fiecare zi, in fiecare clipa, dar omul nu trebuie obligat cu frica la ascultare, la o viata de penitenta, ci cu iubirea pentru Dumnezeu care implicit aduce si acea dumnezeiasca si mantuitoare frica de El, frica sa nu cumva sa-l necajesti pe cel care te iubeste mai mult ca oricine, Cel care odinioara si-a dat viata pentru mantuirea ta.
Habotnici sunt cei ce cauta sa sperie lumea prin tot felul de carti in dreapta credinta care nu fac altceva decat sa sperie, omul cade, dar se mai si ridica, iar cade si iar se ridica...poate nu va ajunge sa duca o viata de sfant, dar Dumnezeu va tine cont ca acel om a incercat si de fiecare data a avansat putin spre sfintenie cu toate ca nu a ajuns la ea.

Singura profetie valida privind sfarsitul lumii este Apocalipsa lui Ioan si nici o alta carte, nimeni sa nu mai adauge nimic la ea. Nu tot ce zboara se mananca.

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 7 Jul 2004, 07:13 PM

- frica, in orice forma s-ar manifesta ea, nu e un sentiment ce te "leaga" de Dumnezeu, nici macar "frica de Dumnezeu". Cind iti este frica de Dumnezeu, de fapt nu ai incredere in El.

- eronat. Sint mai multe profetii, mai complexe sau mai putin complexe, mai concrete sau mai putin concrete, dar valabile, autentice.

- intradevar, nu orice zboara ... zboara pt. ca e scris in biblie sau Apocalipsa.

Eu ma refeream acolo strict la Bisericile Crestine care o considera singura, asa multe se pot spune...

Pentru a accepta asemenea scrieri BO ar trebui intai sa le studieze cu mare atentie, dar niciodata nu o face si publica orice fara a se gandi la consecinte. Isus spune "nu toti ce-mi zic Doamne Doamne vor intra in Imparatia Cerului" asa si cu acel calugar Niofon, nu toti ce au "vedenii" sunt sfinti.

- aaa, ma rog. Cu toate acestea, Dumnezeu poate vorbi si prin gura celor mai putin sfinti.

- corect. Cu toate acestea, Dumnezeu ne transmite cuvintul Sau ... cind, cum si prin cine nu ne asteptam. Cititi citeva profetii despre "sfirsitul lumii"

Cata prostie!!!!
Frica nu este un sentiment divin. Fata de Dumnezeu trebuie avuta dragoste si smerenie. Frica vine de la diavol si-l separa pe om, in sufletul sau, de Dumnezeu.
Doar societatiile de trogloditi se conudc dupa legea fricii! Mai mult animale decat oameni!

Ca exista o rasplatire vietii fiecaruia,respectiv bine pentru buni iar pentru rai...ce se cuvine,nu incape nici o indoiala,dar trimiterea din capul randului cu "vedenia"... dupa mine nu e vorba de vreo vedenie,e o "confectie",poate cu intentii pozitive - am mai vazut,dar vedenie nu poate sa fi fost!

Şi totuşi există frică de Dumnezeu. Asta n-o spun de la mine, am preluat şi eu "informaţia" de la alţi, mai pricepuţi decît mine în domeniu.

Frica de Dumnezeu are, din cîte cunosc eu, o oarecare legătură cu frica propriu-zisă, dar nu este chiar acea frică pe care o avem faţă de un zbir. Este, mai degrabă, frica de a nu fi corespunzători cu anumite exigenţe...

gio19ro a intervenit cam brutal, dar este o simplă părere personală. Scuze!

Nu pot sa spun decat ca sunt intristat de replicile care mi le-ati dat. In afara de un singur mesaj, restul sunteti impotriva a tot ceea ceea ce a scris sfantul Nifon. Eu nu judec , caci judecand vei fi judecat cum se spune, insa ar trebui sa fac cateva precizari. Sfantul Nifon a trait prin sec IV, pe vremea Sfintilor Parinti, si dupa cum stiti acestia sunt dascalii Bisericii, dupa Hristos si Apostoli. Cartea care a fost tiparita a fost tiparita cu binecuvantarea unui episcop. In Scriptura(ortodoxa www.crestinim-ortodox.ro) se gaseste de multe ori cuvantul vedenie, cu diverse sensuri. Eu nu am facut altceva decat sa copiez titlul. Ceea ce imi pare ciudat este ca cel putin pentru mine , si cat am citit din Vietile Sfintilor catolici, care pana la 1100 au fost si sfinti si pentru catolici si ortodocsi, si cel putin si dupa 1100 nu am gasit nimic nelalocul lor si cumva sa se contrazica intre ei. Dupa cum se stie se vorbeste despre unitatea sfintilor intre ei si intru Hristos. Dar ma rog, asta e o alta discutie. Si as vrea sa adaug si eu, caci am gasit ca intr-adevar de la Dumnezeu vin cuvintele acestea, pentru cine le-a spus mai devreme, Primul lucru pe care Diavolul il face e sa distruga frica de Dumnezeu. Considerati ca aceste e ultimul post al meu pe aceasta tema.

De acest sfant Nifon nu am auzit, probabil ca a existat. Judecata va veni, dar daca traiesti conform doctrinei crestine, dreptei credinte, atunci Judecata trebuie asteptata asa cum p[rimii crestini o faceau, cu nespusa bcurie ca vine sa ii ia Mantuitorul lor.
Si sfintii catolici au avut unele viziuni despre sfarsit, totusi nu au fost prea publicate, tocmai sa nu creeze panica, a fost indeajuns cu Apocalipsa lui Ioan.

Numai la cei slabi in credinta reuseste, un crestin catolic sau ortodox, care traiesc credinta in mod autentic nu au cum sa cada prada diavolului.

Hmm, oare de ce am avut feelingu' ca acest post se va transforma intr-o disputa ortodocsi vs. catolici? Va rog, aratati-mi ca m-am inselat. Si hai sa punctam cateva aspecte:

Dumnezeu este Iubire (nu numai pentru catolici, ci pentru fiecare fiinta din Univers). Pentru El, este imposibila o emisie de frica; frica e un sentiment conex urii, contrariul iubirii. Frica de care se vorbeste in pasajele citate, este o reactie a receptorului. Si nu provine de la Dumnezeu, pentru ca n-are cum. Provine de la Satan. De asemenea, btw de pasajele cu ingeri ingroziti and stuff, e imposibil ca un inger sa asculte de frica. Ingerii primesc si transmit mai departe Iubirea lui Dumnezeu. In Ceruri, Ingerii asculta din iubire, iar in anticeruri demonii asculta de frica.

Ortodoxia nu marseaza pe ascultarea de Dumnezeu de frica. La Biserica ortodoxa unde merg, preotul-paroh care-mi este si duhovnic a subliniat in repetate randuri ca Dumnezeu este iubire si ca nu trebuie sa ne fie frica nici de "mania" Lui (din nou un sentiment pe care Tatal Ceresc nu are cum sa-l manifeste) si nici de razbunarea Lui (idem).

Il rog pe user_anonim sa ma lamureasca daca nu cumva pe mine ma spovedeste si ma impartaseste Uratu' si daca ar fi cazul sa-mi schimb duhovnicul...

Subscriu la ce a scris TriRegnum. La sfarsitul Apocalipsei lui Ioan este scris clar ca nimeni nu are dreptul sa schimbe sau sa adauge ceva la aceasta Revelatie. Vreti sa comparam Apocalipsa cu Vedenia Sf. Nifon?

'noi', cum de ai ajuns tu la ideea ca daca pornim de la premiza ca Dumnezeu este iubire, automat ne va ierta pe toti? Bineinteles ca ne vom lua papara, fiecare proportional cu bilele negre pe care le-a acumulat... Si cum nu exista om fara pacat, fiecare va avea de suferit o mica corectie... Pentru ca, daca ai pacate, energiile tale sunt joase iar Iubirea lui Dumnezeu (cea mai inalta forma de energie) te arde si te chinuie, la fel cum lumina Soarelui arde o piele plina de rani. Sunt de acord cu pasajul din 'Vedenie' care spune ca unii au trecut prin Judecata si la sfarsit erau stralucitori ca aurul (au suportat purificarea) iar altii n-au suportat aceasta emisie inalta (erau prea plini de pacate). Practic, in asta va consta Judecata. Nu e o pedeapsa, draga noi! Dimpotriva, este un ajutor. O terapie de soc.
Ori te vindeci total, ori dai coltu' ...

Acest topic a fost editat de RZA: 8 Jul 2004, 09:53 AM

Eu m-am uitat cu atenţie la primul post al iniţiatorului acestui topic, căutînd să înţeleg ce subiect de discuţie a vrut să înceapă. Cu destulă dificultate am înţeles că dorea:
a. să ne spunem părerea despre vedenia Sf Nifon
b. să sublinieze ideea că la sfîrşit va fi o judecată înfricoşătoare; eventual să ne spunem părerea şi despre acest fenomen.

Şi atunci nu înţeleg "întristarea" de ce a apărut? Că nu există o părere unanimă? Că sînt mai mulţi cei care spun altceva decît ceea ce comunică vedenia? Asta e, aşa se văd lucrurile de către cei care au scris. Oricum, dacă întristarea poate veni dintr-o anumită neînţelegere, informaţia despre ultimul mesaj postat aici e cam inexplicabilă.

Deşi nu împărtăşesc anumite opinii de mai sus, eu am aflat lucruri interesante despre una-alta, mai învăţ de acolo, îmi mai confirm părerea mea de dincolo, tocmai mă gîndeam că are loc o discuţie animată cînd...

User_anonim...ai inteles perfect mesajul, si faci foarte bine ca nu mai postezi. Stii ca mare e gradina lui Dumnezeu si nu suntem noi cei aratam adevarul. Adevarul se reveleaza singur asa ca nu fi trist.

TriRegnum inca o data dezamagire totala...Sfantul Nifon este un sfant al bisericii crestine (cu mult inainte de schisma)..si a scris acea vedenie cu binecuvantare de la episcop. Pe langa faptul ca nu il cunosti remarc placerea ta de arunca in ortodocsi cu noroi ori de cate ori e posibil. De data asta ai aruncat in tine insuti. Nu te enerva..citeste pana la sfarsit.

O contradictie evidenta in afirmatiile tale:
1. Prima data afirmi doar ca cei care se impotrivesc din toate puterile nu se mantuiesc.
2. Apoi tot tu afirmi ca "nu toti ce-mi zic Doamne Doamne vor intra in Imparatia Cerului".

Deci sunt si din cei care nu se impotrivesc, ba chiar zic Doamne, Doamne.. si tot nu intra in imparatia cerurilor. Parca ma ia cu frica un pic..ca s-ar putea sa fiu si eu din aceea..de asta n-am sa ma mai contrazic cu voi aici pe forum si am sa ma cam retrag. Am mai incercat ..o sa reusesc.

Frica de Dumnezeu, infricosata Judecata?..sunt prezente PESTE TOT...in orice acatist (pe care si RZA le citeste), in orice scriere a oricarui sfant parinte: Sf Antonie cel Mare, Sf Arsenie, Sf Evagrie, Fericitul Augustin., Sfantul Ambrozie (nimeni altul decat staretul Zosima din Fratii Karamazov) ..samd..lista este nemarginita, dar mai ales in BIBLIE .

Exemple:

1. Proorocul David, prin Duhul Sfant, ati vazut in Psaltire ca ne spune : Inceperea intelepciunii este frica Domnului si intelegere buna este tuturor celor ce o fac pe dansa.

2.Solomon, fiul sau, despre intelepciune mai mult, ca frica Domnului este scoala intelepciunii.

3.Isus fiul lui Sirah, in Cartea intelepciunii lui, spune asa : " Frica Domnului mai presus de toata intelepciunea a covarsit ".

4. Duhul Sfant : "Fericit este omul care se teme de Domnul, ca intru poruncile Lui va voi foarte"

5." Am vazut pe multi oameni care s-au silit sa invete toata stiinta cea din afara, iar in cele teologhicesti, adica in stiinta despre Dumnezeu, nu putin au sporit. Dar fiindca le-a lipsit lor adevarata intelepciune, care este frica lui Dumnezeu, departe s-au facut de Dumnezeu si in mocirla tuturor relelor au ajuns ". Sf Grigorie de Nyssa.

6. Nu-ti deschide gura pentru râs si glume, acesta este semnul unui suflet risipit si negrijuliu, strãin de frica lui Dumnezeu (Avva Isaia Pustnicul).

7.Smerenia este o virtute pe care o vedem la celãlalt, dar pe care n-o putem vedea la noi însine. Cel care ar spune: sunt smerit ar fi un biet înfumurat. Smerit devii fãrã sã-ti propui, prin ascultare, detasare, prin respectul tainei, în gratuitatea sa, prin deschidere deci, la primirea harului. Si mai ales prin "frica de Dumnezeu", care nu este teroarea sclavului în fata unui stãpân aspru care pedepseste, ci spaima subitã de a nu-si pierde viata în iluzie, în pântecele mereu nesãtul al eului, în balonul umflat cu aer al patimilor. "Frica de Dumnezeu" ne face smeriti si ne elibereazã de teama de lume - sunt liber pentru cã nu mai am nimic, spune un personaj din Primul cerc al lui Soljenitsîn - ce se transpune încetul cu încetul în aceastã teamã uimitã la care ajunge orice mare dragoste. Smerenia se materializeazã si în puterea de a acorda atentie celuilalt, unui copac, insectei pe care o zãrim în treacãt, chiar unui nor efemer, dar atât de frumos timp de o clipã. Smerenia face posibilã trezirea, putinta de "a vedea tainele slavei lui Dumnezeu ascunse în fiinte..." (Sf. Isaac Sirul, Tratate ascetice, 72).

8. "Zis-a avva Evagrie: cand esti in chilie, strange-ti gandul tau, adu-ti aminte de ziua mortii, vezi atunci murirea trupului, pune in minte nevoia ! Ia osteneala, defaima desertaciunea lumii, ca sa poti totdeauna sa petreci in dragostea linistii si sa nu slabesti ! Adu-ti aminte si de asezarea cea acum in iad; gandeste cum sunt acolo sufletele, in care cumplita tacere, in care amar suspin si in cat de mare frica si infiorare si asteptare ! Socoteste chinuirea cea neincetata, lacrima cea sufleteasca si fara de sfarsit ! Ci si de Ziua Invierii adu-ti aminte si de starea inaintea lui Dumnezeu ! Gandeste la judecata cea infricosata si groaznica !" Avva Evagrie


RZA ...da Dumnezeu este iubire nimic din ce am zis eu pana aici nu contrazice aceasta. Duhovnicul da sfaturi diferite de la persoana la persoana...sunt oameni care se tem exagerat...aceia trebuie echilibrati prin iubire evident...sunt oameni mandri ...aceia trebuie echilibrati prin Frica de Dumnezeu. "Dumnezeu celor mandri le sta impotriva".

RZA "Subscriu la ce a scris TriRegnum. La sfarsitul Apocalipsei lui Ioan este scris clar ca nimeni nu are dreptul sa schimbe sau sa adauge ceva la aceasta Revelatie. Vreti sa comparam Apocalipsa cu Vedenia Sf. Nifon?"

Revelata este toata Biblia nu numai Apocalipsa. Ori treci la Sola Scripturisti..si atunci nu mai citesti nimic pe langa...ori inveti sa extragi esenta din vedenia Sfantului Nifon la fel ca din toate celelalte texte auxiliare pe care le citesti.


gio mi-ar place sa citesti ce s-a postat mai sus si daca tot crezi ca e prostie...e optiunea ta. Succes.

Acest topic a fost editat de noi: 8 Jul 2004, 12:15 PM

Am citit si sunt in continuare de parere ca frica de Dumnezeu e o greseala si o prostie. Frica il separa pe om, in sufletul sau, de Dumnezeu.
Cred ca niste teologi trogloditi au tradus in Biblie sensul de smerenie in cel de frica. In plus Iisus l-a revelat pe Dumnezeu ca pe unul al Iubirii, in opozitie cu viziunea iudaica, care prezenta un Dumnezeu gelos si razbunator.

Onorabile netroglodit...daca afirmi ca niste "teologi trogloditi" au pus in Biblie frica de Dumnezeu, iti aduc la cunostinta ca aceeasi telologi au pus si faptul ca Dumnezeu este iubire. Asa ca ori le respingi pe ambele ori le accepti pe ambele.

As putea sa iti dau evident citate de la aceeasi autori despre iubirea de Dumnezeu, asta ca sa iti arat ca sentimentele nu sunt incompatibile.

De ce Adam si Eva nu au mancat din pom pana nu au fost sfatuiti de diavol? Din frica de moarte...vezi ca frica a existat din totdeauna?
De ce Adam si Eva se ascundeau de Dumnezeu dupa ce au mancat din pom? De rusine si de frica...

Frica de Dumnezeu te face sa iti vezi pacatele, iti creeaza procese de constiinta si asta il deranjeaza pe onorabilul "credincios". El vrea doar sa stie ca e bun, ca Dumnezeu il iarta..si gata poate dormi linistit (FNI vegheaza).

Da, aşa este, dar eu zic că trebuie să nuanţăm puţin şi să facem o oarecare deosebire între "frica de Dumnezeu" şi "înfricoşata judecată". Chiar trebuie pus semn de egalitate între ele?

Frica de Dumnezeu o văd cel mai bine definită în al 4-lea exemplu pe care l-a dat noi. Pe undeva există şi temere privind înfricoşata judecată, dar Frica de Dumnezeu înseamnă mai mult, ea înglobează şi teama de ultima judecată dar şi durerea (plus spaima) pentru ofensele pe care le aducem lui Isus prin păcatele noastre. Ea este un "motor" pentru acţiunile pe care le facem pentru a nu avea o judecată înfricoşată. Frica de Dumnezeu se întovărăşeşte foarte bine cu nădejdea creştină şi de asemenea chiar şi cu iubirea creştină!

Nu îmi dau seama dacă m-am exprimat coerent, dar ideea e că frica, nădejdea şi dragostea stau alături, co-există.

ps. parcă m-aş retrage şi eu, bată-vă norocul să vă bată de supărăcioşi!

'noi', nu inteleg de ce te incapatanezi sa demonstrezi ca perceptia omului care se teme de un Dumnezeu pe care poate nu Il intelege indeajuns este starea naturala si fireasca in care trebuie sa ne gasim in fata Creatorului... Cu cat omul este mai evoluat, cu atat Il percepe mai mult pe Dumnezeu prin iubire si cu cat este mai primitiv, cu atat Il percepe mai mult cu frica. Daca vrei, am sa-ti dau cateva amanunte pe PM... Afirmatia mea se sustine si prin schimbarile survenite de la VT la NT iar ce am scris este in concordanta cu mesajul hristic. La urma urmei, si Moise s-a temut cumplit cand pe muntele Sinai s-a intalnit cu Domnul... pana cand Arhanghelul Gabriel l-a dojenit intrebandu-l "De ce te temi?"

Adam si Eva? Sure... de prea mare frica ce le era de Dumnezeu au ales totusi cunoasterea rationala, nu? Si nu confunda ascultarea pe care protoparintii au dat-o poruncii dumnezeiesti pana la momentul comiterii pacatului adamic cu frica. De unde stii ca au ascultat de frica?

Nu prietene, cunoasterea te ajuta sa-ti constientizezi greselile. Cunoasterea, elevarea si trezirea constiintei pe care aceasta o aduce. Prin iubire. Frica nu-ti creaza nici un proces de contiinta. Frica iti blocheaza chiar aceste procese. Crezi ca degeaba in "Dune" Frank Herbert se refera la frica spunandu-i "mica moarte"?

Ma faci sa ma repet: frica este un sentiment malefic. Unul din atributele satanice. Frica iti dezactiveaza chakrele, iti "ingheata" orice proces de constientizare (de asta imi pare sincer rau cand vad ca tu percepi lucrurile taman invers) si te pune in rezonanta cu demonii. Ai trecut pe langa un caine pe strada si ti-a fost frica, s-a repezit sa te muste. Ai trecut pe langa el fiind intr-o stare de armonie, n-are nici o treaba cu tine. Spune-mi tu acum, poti fi intr-o stare de armonie fiindu-ti frica? De exemplu, cand te rogi si se presupune ca trebuie sa fii in perfecta armonie cu tine insuti, te rogi cu frica? Pai daca e asa, tin sa te anunt ca te rogi degeaba. Emiti o chestie urata si intunecata care nu numai ca se situeaza la un nivel vibrational foarte indepartat de cel al Tatalui Ceresc, dar mai si agreseaza fiintele benefice aflate in "raza ta de actiune"... si le atrage pe celalalte.

Despre 'Vedenie' stii ca am spus ca are multe lucruri adevarate in ea. Deci... nu-s solascripturist. Si totusi, cand vine vorba de Judecata de Apoi, prefer sa ma raportez la Apocalipsa - respectand astfel dorinta lui Ioan. Ai ceva impotriva?

Sunt de acord cu tine ca "Smerenia face posibilã trezirea, putinta de a vedea tainele slavei lui Dumnezeu ascunse în fiinte..." si am scris cred de cel putin 10 ori ca smerenia este poarta raiului si a cunoasterii. Ce-are a face insa smerenia cu frica? Cred ca omul se smereste mai degraba prin iubire. Dar s-ar putea sa gresesc...

[later edit]
xcross, frica nu poate coexista cu iubirea. Pentru ca iubirea o anihileaza. Exemplu: Sfintii Martiri care s-au jertfit din iubire pentru Hristos. Bineinteles, in cazul unei fiinte neevoluate, din confruntarea celor doua sentimente, frica va avea castig de cauza si respectivu' se va uita nepasator - si fara sa intervina - cum cineva drag sufera. Cand reusesti sa-ti transcezi frica (cea mai puternica fiind frica de moarte), vei putea sa manifesti mai multa iubire. Cand incetezi sa-L mai urmezi pe Hristos de frica focului vesnic, vei gasi dulceata sentimentului de a-L urma din iubire. Si atunci comuniunea cu El va fi deplina...

As vrea sa vad si parerea unui practicant al celor spirituale despre aceste 2 sentimente. Ce ziceti, domnilor?

Acest topic a fost editat de RZA: 8 Jul 2004, 02:01 PM

Nu arunc cu noroi in ortodocsi, insa mi se pare urat sa sperie prin asemenea scrieri. Si la noi exista anumite carti aprobate de Episcop cu care eu nu sunt de-acord deloc, tot in genul ce e cu Sf. Nifon; cand cineva a venit cu o asemenea carte sa fac comanda sa cumpere si altii am trimis-o in alta parte, asemenea lucrari nu au un autentic mesaj crestin, mesajul crestin e iubirea, speranta si credinta din Evanghelie, aceste lucrari profetice pot speria un crestin mai slab in credinta, il pot face sa cada in deznadejde si nu doresc asemenea lucruri.

Nu ma enervez deloc cum dealtfel niciodata nu m-am enervat si imi pare rau ca te-am dezamagit, spunea un preot ca nimeni nu poate fi pe placul tuturor, nici chiar Dumnezeu e pe placul tuturor oamenilor. Cat despre mine ca as uri pe ortodocsi, te anunt ca nu urasc pe nimeni, cu atat mai mult Biserica Ortodoxa cu credinta ei, ceea ce nu imi place o spun direct, dar nu atac credinta, nu sunt de-acord cu acest curent de inspaimantare a omului, omul trebuie educat in spirit crestin si nu cu teama, ci cu iubire fata de Dumnezeu; astfel infricosata judecata va fi aici pe pamant pentru sufletele care nu L-au iubit pe Dumnezeu dupa cum puteau, probabil timpurile din urma vor infricosa si pe crestinii buni, ca o ultima incercare, dar in acele timpuri ca si acum omul trebuie sa-si ridice mintea la Dumnezeu, cu credinta, speranta si iubire mai intai de toate.

Noi, cei ce zic “Doamne, Doamne” nu o fac din adancul sufletului si se impotrivesc lui Dumnezeu prin faptele lor, Isus spune nu poti sluji la doi domni, aceia cu Doamne, Doamne asta incearca sa faca; insa omul bun care din slabiciune cade nu va fi chiar osandit ca cel ce se impotriveste sau slujeste si lui Dumnezeu si puterii vremelnice, faptul ca incearca si doreste sa-L urmeze pe Dumnezeu intrutotul - Acesta il va salva, in ultimele momente e deajuns o cainta desavarsita.

Asa este!!! si psalmistul spune “va voi invata frica de Domnul”, frica se regaseste si la Sfintii Parinti, insa frica contopita cu iubirea e de origine divina, iubirea o sfinteste cum iubirea sfinteste totul, caci Dumnezeu e plin de iubire caci e izvorul unic al iubirii, aceasta venind de la El, sfinteste totul (insa sa nu ne lasam amagiti de iubirile false ale diavolului, caci are putere sa faca totul intr-un mod fals pentru a amagi). Asa ca RZA si toti ceilalti, frica nu e un atribut al raului cand e contopita cu iubirea care izvoreste din Dumnezeu prin Duhul Sau.

gio19ro

Frica dupa cum am spus, nu trebuie sa fie singura, ci impletita cu iubire, atunci nu mai separa, ci aporpie, caci iubirea apropie orice.

noi

Eu sunt de parere ca Adam si Eva nu aveau de unde sa stie ce este moartea, ei au cazut tocmai datorita ispitei si amagirii diavolului, ei pana atunci nu au mai fost ispititi si nu au stiut sa se fereasca, efectiv nu si-au dat seama; acum un om daca i se spune sa nu manance un mar ca moare dealtfe, se poate abtine chiar daca ispita e mare caci stie ce e moartea si stie ca sunt ispite probabil si mai mari, dar atunci ei nu cunosteau.

Rusinea e pe primul plan, au vazut ca sunt goi si s-au ascuns, frica inca nu o aveau ca nu stiau ce va urma, insa tot acolo vedem ca Dumnezeu chiar maniat pe ei, le-a facut haine si le-a dat posibilitati sa traiasca si tot din iubire a promis ca va trimite pe Mantuitor.

xcross

Unde e dragoste e intotdeauna si nadejde, frica fara dragoste e deznadejde asa si credinta fara dragoste e deznadejde.
Gandeste-te la frica de o moarte, intr-un suflet unde nu exista decat frica si nici un alt sentiment, acel suflet va cadea in deznadejde, dar daca pe langa frica mai exista si iubire care aduce pe langa sine si credinta si speranta, acel suflet nu va fi chinuit. Nu il putem desparti pe Dumnezeu de cele trei virtuti majore care duc la sfintenie, ele completeaza si frica si toate celelalte sentimente, aceste virtuti teologale sfintesc sufletul.
Cele trei virtuti tologale [credinta, speranta si iubirea] nu pot exista individual, ci ele trebuie sa coexiste intr-o uniune intima-perfecta, asemeni Sfintei Treimi (Tatal e creatorul ne da credinta prin Fiul Sau, Fiul Sau, Isus Cristos, e Mantuitorul si ne da speranta prin Duhul Sau si Duhul Sfant ne da iubirea sa unita in Tatal si Fiul).

- frica este un sentiment malefic, ale caror energii sint de factura demoniaca, perturbatoare. Si asta nu ti-o spun neaparat din carti, ci si ca om care poate "decela" intre o energie sau alta, intre calitatea unei energi subtile sau alta, iar frica are ca si componenta energetica astfel de energii perturbatoare, demoniace. Daca altii vor sa creada altceva, e treaba/limita lor.

- eu va doresc sa nu mai aveti niciodata in viata vreun gram de frica, cu un curaj infinit dumnezeiesc.

RZA..ai citit dar n-ai inteles (sau poate nici n-ai citit).

Vorbeam despre Frica de Dumnezeu si tu imi dai exemplu despre frica de caine pe strada...

Dadeam citatele atator sfinti traitori in timpul lui Hristos sau la 100,200 de ani dupa Hristos despre Frica de Dumnezeu si tu confunzi Frica de Dumnezeu cu frica de lume. GRESIT. Toti cei care au avut frica de Dumnezeu, au pierdut frica de lume..si-au dat viata ca martiri, au murit in arene..samd.

Tu te-ai impartasit vreo data? Daca da poate faci bine sa iti amintesti formula pe care preotul o spune cand ne cheama la Sfanta Impartasanie: "Cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste sa va apropiati" . Vezi? toate odata..si frica, si credinta si dragoste.
Sa nu imi zici acum ca si Sfanta Liturghie e primitiva..si ca tu te-ai gandit sa scoti replica asta..Ce zici Sfintii Ioan Gura de Aur, Vasile cel Mare...l-or fi iubit pe Dumnezeu de au pus pasajul asta?

Frica de Dumnezeu te opreste de la pacate. Sunt multi (daca nu cumva suntem toti) care sunt perfect constienti ca ceea ce fac e pacat , dar il fac in continuare bine mersi....deci cunoasterea cam scartaie.

Frica de Dumnezeu (nu aia de caine cu care am impresia ca o confunzi) nu omoara procesele de constientizare, ci omoara imaginatia. In momentul in care esti ispitit, prima data faci pacatul in gand, iti imaginezi....daca Frica de Dumnezeu actioneaza la timp omoara imaginatia si astfel nu se trece de la gand la fapta....

"Cu cat omul este mai evoluat, cu atat Il percepe mai mult pe Dumnezeu prin iubire si cu cat este mai primitiv, cu atat Il percepe mai mult cu frica"

Prietene cine se crede evoluat este de fapt un involuat plin de mandrie...e o problema grea....trebuie sa crezi cu adevarat ca esti cel mai pacatos (cred Doamne ca ai venit sa mantuiesti pe cei pacatosi dintre care cel dintai sunt eu..se spune cand mergi la Impartasanie...si nu se spune de flori de mar)

...M-as bucura mult daca intr-o discutie despre Dreapta Judecata ati lasa - cu totii - tonul un pic mai jos.

In definitiv, iarasi sa ne ridicam propriile orgolii dandu-ne cu parerea - noi astia - despre cum judeca Dumnezeu?

Suntem atat de semnificativi fata de Dumnezeu... ce sa zic...


Eu am aratat catre exemplul dat de Fiul lui Dumnezeu pe pamant. A fost un exemplu de dreptate care tinea cont insa de natura imperfecta a omului.

Iar frica de Dumnezeu... Eu i-as spune mai degraba teama, sau respectul profund pe care fiecare fiu ar trebui sa-l arate fata de Tatal sau...

Unui copil nu ii este o frica morbida de tatal sau (atat timp cat acesta este normal, evident). Dar daca are un tata drept, evident ca nu-l va lasa sa faca orice, ci-l va disciplina la timp. Aici intervine teama, care este absolut potrivita. Dar nu este TEAMA DE CONSECINTE ASUPRA PROPRIEI PERSOANE. Ci este teama de a-i displacea. Este o teama izvorata din iubire fata de parinte, iar nu din spaima fata de loviturile acestuia. Nu vrei sa-i displaci. Evident, asta se invata si cu pedeapsa fizica alaturi, la nevoie, insa Dumnezeu a aratat mereu ca prefera mai intai sa disciplineze cu vorba - uneori secole intregi - si abia apoi sa dea cu bata in aceasta rasa nevolnica si nerecunoscatoare.

Meditarea la iubirea lui Dumnezeu manifestata prin Cristos ar trebui sa indemne la ascultare din iubire de Dumnezeu, si ar trebui sa ne fie teama de a-i displacea - la un nivel inferior, da, din cauza pedepsei, dar la un nivel superior (al umilintei), pentru ca il iubim si nu vrem sa-L intristam.

Aici intervine insa pleiada de vedenii care vin din timpuri stravechi, cu toate spaimele si scornelile celor care au dus de fapt civilizatia Europei in cele mai negre timpuri ale sale: timpurile spaimei superstitioase, in care Dumnezeu se supara daca coseai in nu stiu ce zi, sau daca vorbeai in nu stiu ce ora a zilei, sau asa mai departe... Spaima morbida care a dus de atatea ori la crime abominabile, caci omul indemnat de spaima si de frica nu mai slujeste cu mintea, ci cu spiritul de supravietuire...


Cei dintre voi care sunt parinti stiu despre ce vorbesc - in masura in care au stiut cum sa-si iubeasca copiii. Nu lasandu-i de capul lor si iertandu-i orice boacana ar face, ci disciplinandu-i - dar cu iubire si aratandu-le mereu calea aia cea dreapta. Nu izbindu-i cu capul de pereti - in asa fel incat sa aiba o frica invartosata fata de ei, ci incurajandu-i sa fie buni, nu rai, caci le sta in putinta. Si, in fine, nu amenintandu-i cu cele mai rele grozavii, ci aratandu-le consecintele posibile ale faptelor lor rele, dar indemnandu-i catre alegerea binelui, si a consecintelor sale placute.

Discutia e mai veche decat timpul... si n-o sa-i dam noi de capat acuma... Insa ar trebui sa ne gandim bine de tot ca acele urmari nefaste - distrugerea celor rai - nu sunt ele cele care ar trebui sa ne faca sa fim buni, ci mai degraba sa stam departe de cele rele (si de cei rai). Iubirea Cristosului este insa cea care ne face drepti, iar nu frica noastra de pedeapsa. Aceasta din urma ne ajuta intr-o anumita masura, insa cine isi cladeste credinta pe ea nu ajunge decat sa fie un tiran ipocrit - atat cu sine insusi, cat si cu ceilalti. Si de pierit, vor pieri cei fara de cale de intoarcere - care au inceput prin a zice Doamne-Doamne, dar care nu s-au cait si au continuat pe calea pierzarii, caci insasi Judecata este un timp exceptional, in care nimeni nu se mai poate intoarce inapoi si sa se caiasca - gata, e terminarea timpului...

Asadar, daca vrem sa stim dreptatea lui Dumnezeu, sa privim la Isus. Este cel mai simplu mod de a invata dreptatea, din iubire.

just my 2 c.

"Judecata este un timp exceptional, in care nimeni nu se mai poate intoarce inapoi si sa se caiasca - gata, e terminarea timpului..."

Exact despre timpul asta este si vedenia Sfantului Nifon . Este un timp diferit de ce-l pe care il traim acum..Atunci nu va mai fi pocainta, nu va mai fi iertare...ci dreptatea, "mania" lui Dumnezeu cu cei rai, si fericirea vesnica cu cei buni.

Corect, dar pana atunci Dumnezeu va avea grija de oameni sa se caiasca, iiva trimite pe cei doi maslini (Enoh si Ilie) pentru a readuce pe oameni la credinta...sa speram ca nu vor fi osanditi, sau daca vor fi sa fie cat mai putini posibil.

Bineinteles.
'1,61' are darul de a se exprima foarte bine prin scris.
Ma intreb de ce dintre doi oameni care nu au cunoastere, unul intuieste cum stau lucrurile iar celelalt e in contratimp.
Orice asemanare cu cei care au postat mai sus e intamplatoare. Si, bineinteles, intrebarea de mai sus e retorica.

Un calugar a dat odata aceasta definitie: Pacatul este ranirea iubirii lui Dumnezeu. Cred ca toata discutia asta despre Dreapta Judecata a pacatelor noastre ar fi trebuit sa inceapa de aici. Pentru ca, daca esti in stare sa percepi iubirea lui Dumnezeu pentru tine, automat ai grija/te temi sa n-o ranesti. Esti o celula care incepe sa se preocupe de soarta intregului organism datorita caruia traieste. Daca nu, te temi (si lucrezi) doar pentru propria-ti soarta.
Si de consecinta imediata: posibilitatea ca organismul sa te declare celula cancerigena.

"Pentru ca, daca esti in stare sa percepi iubirea lui Dumnezeu pentru tine, automat ai grija/te temi sa n-o ranesti."

Deci exista si teama(frica) de Dumnezeu..nu de la diavol, ci tocmai din iubirea lui Dumnezeu.

Fratii mei dragi,
Am citit ce ati scris la acest topic si..., nu e de mirare..., eu sunt de acord cu tot ce ati scris voi...
In plus, cu voia voastra, indraznesc sa-mi spun si eu o parere, in doua cuvinte..., numai sa nu va suparati pe mine:
"...raspuns bun la Infricosatoarea Judecata, Domnului sa cerem..."
Aceste cuvinte imi rasuna in minte tot timpul: si cand lucrez, si cand stau cu masina la semafor, cand adorm, cand ma trezesc etc...
O sa vorbesc numai in numele meu, nu-mi permit sa ma refer la altii...
De ce este Judecata Domnului infricosatoare pentru mine? Pentru ca acesta Judecata este DREAPTA.
Iar eu sunt foarte pacatos. Acest lucru este clar si nu e falsa modestie.
Voi lasa sa vorbeasca cuvintele Sfantului Ion Damaschin in rugaciunea catre Domnul Iisus Hristos:
Ştiu că voi sta înaintea înfricoşatului Tău scaun ca un osândit eu, preaspurcatul. Ştiu că atunci toate cele făptuite de mine vor fi vădite şi nimic nu se va ascunde înaintea Ta. De aceea mă rog Ţie, preaîndurate şi multmilostive, iubitorule de oameni, Doamne, „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine". Nu zic şi „să nu mă cerţi", căci cu neputinţă este faţă de faptele mele, ci doar „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine". Voi dobândi aceasta de la Tine dacă nu mă vei certa cu mânia Ta, nici cu iuţimea Ta şi nu vei arăta mânie şi iuţime înaintea îngerilor şi a oamenilor, spre ruşinarea şi ocara mea. Doamne, „nu cu mâina Ta să mă mustri pe mine". Dacă mânia unui împărat trecător nu o poate nimeni suferi, cu cât mai mult nu voi suferi eu, ticălosul, mânia Ta, a Domnului meu. Doamne, „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuţimea Ta să mă cerţi". Ştiu că tâlharul a cerut si îndată a dobândit iertarea. Ştiu că desfrânata din tot sufletul s-a apropiat de Tine şi a fost iertată. Ştiu că vameşul din adânc a suspinat şi s-a îndreptat. Iar eu, preaticălosul, pe toţi covârşindu-i cu păcatele, nu voiesc să le urmez lor cu pocăinţă. Pentru că nu am lacrimi neîncetate, nici mărturisire curată şi adevărată. Nu am suspin din adâncul inimii. Nu am suflet curat. Nu am dragoste după Dumnezeu. Nu am sărăcie duhovnicească. Nu am rugăciune neîncetată. Nu am înfrânare de patimi în trup. Nu am c*răţenie a gândurilor. Nu am voinţa plecată lui Dumnezeu. Deci cu ce chip sau cu ce îndrăzneală voi cere iertare? Doamne, „nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine". De multe ori, în biserică umilindu-mă, cad la Tine, dar ieşind afară, îndată mă poticnesc în păcate. De câte ori m-ai miluit, iar eu Te-am mâniat. De câte ori îndelung ai răbdat, iar eu nu m-am întors de la păcat. De câte ori m-ai ridicat, iar eu, poticnindu-mă, iar am căzut. De câte ori m-ai ascultat, dar eu nu Te-am ascultat. De câte ori m-ai chemat, iar eu nu Ţi-am slujit Ţie. De câte ori m-ai cinstit, iar eu nu Ţi-am mulţumit. De câte ori, când păcătuiam, m-ai rugat ca un bun Părinte şi ca pe un fiu m-ai sărutat şi braţele deschizându-mi-le, mi-ai strigat: "Scoală-te, nu te teme, stai, vino înapoi, nu te cert, nu mă scârbesc de tine, nu te lepăd, nici nu mă împietresc faţă de zidirea Mea, fiul Meu, chipul Meu, omul pe care l-am zidit cu mâinile Mele şi întru care M-am îmbrăcat", pentru care Mi-am vărsat sângele. Nu Mă întorc dinspre oaia Mea cea cuvântătoare care s-a pierdut, dacă vine la Mine. Nu pot să nu-i dau vrednicia dintâi. Nu pot să nu o număr cu cele nouăzeci şi nouă de oi, căci numai pentru ea M-am pogorât pe pământ şi am aprins făclia, adică trupul Meu, şi am măturat casa, si am chemat puterile cereşti prietene să ne veselim pentru găsirea ei".
Apoi:
Ca un iubitor de oameni „mântuieşte-mă pentru mila Ta", iar nu pentru faptele mele, căci sunt rele, nu pentru ostenelile mele, căci sunt neputincios, nu pentru gândurile sau cuvintele mele, căci sunt spurcate şi necurate, ci numai pentru mila Ta, mult milostive Doamne, mântuieşte-mă. Iar dacă voieşti să mă judeci, Stăpâne, iată, eu rostesc cel dintâi osânda mea, eu mărturisesc că sunt vrednic de moarte. Deci „mântuieşte-mă pentru mila Ta". La iubirea Ta de oameni scap, Preabunule. Nu am ceva vrednic să-Ti arăt. Milostenie cer, dar să nu-mi ceri preţul ei. Adu-Ti aminte de cuvintele Tale, Doamne, cum „că se pleacă gândul omului cu dinadinsul spre cele rele din tinereţea lui". Si „omul deşertăciunii s-a asemănat si zilelelui ca umbra trec". Şi „nimeni nu este curat de întinăciune". Şi „iată că întru fărădelegi m-am zămislit şi în păcate m-a născut maica mea". Căci „de vei lua aminte la fărădelegile noastre, nimeni nu va putea suferi, Doamne". Pentru aceea, mântuieşte-mă pe mine, nevrednicul robului Tău, pentru mila Ta, iar nu pentru lucrările mele.
.....
„Mântuieşte-mă pe mine pentru mila Ta". Fă asupra mea minunată mila Ta, Doamne. Arată întru mine milostivirea Ta, Stăpâne. Măreşte spre mine iubirea Ta de oameni, Sfinte. Arată peste mine milele Tale cele dintru început, Doamne. „Şi să nu intri la judecată cu robul Tău." Căci de vei voi să te judeci cu mine, se va astupa gura mea, neavând eu ce să grăiesc sau ce să răspund. De aceea, „să nu intri la judecată cu robul Tău", şi să nu cântăreşti păcatele mele cu măsura Ta cumplită „ci întoarce faţa Ta de către păcatele mele şi toate fărădelegile mele şterge-le" şi „mântuieşte-mă pentru mila Ta, Doamne". Şi „mila Ta să-mi urmeze în toate zilele vieţii mele". Să-mi urmeze mila Ta, Doamne, mie, celui ce rău m-am abătut de la Tine, celui ce de-a pururea fug de Tine şi către păcat de-a pururea rău alerg.

Vedeti dar, fratilor, ca Dumnezeu este milostiv, dar noi gresim peste masura. Si atunci e normal sa avem teama de judecata Domnului, la fel cum un elev se teme de un examen... caci ce este aceasta Sfanta Judecata decat un examen ce-l dam la sfarsitul vietii noastre pamantesti.
Eu ma tem de judecata Domnului pentru ca ma stiu pacatos, dar mai stiu ca El ma iubeste ca un Tata, si ca imi poarta de grija in tot ceasul si se intristeaza de greselile mele. Aceasta este prisma prin care eu vad Dreapta Judecata, de care ma tem, o astept cu multa iubire si umilinta fata de Dumnezeu....
Doamne ajuta!

Foarte frumos Clopotel..si cate alte exemple ca acestea sunt? Foarte multe...toti Sfintii s-au rugat cu frica de Dumnezeu, cu credinta si dragoste.... Ai pus problema foarte bine:

1. Judecata va fi Dreapta (atunci nu ve vom mai putea cere iertare...)
2. Eu sunt foarte pacatos.

Dumnezeu este iubire...inca ne mai iarta, inca ne mai rabda..dar cu adevarat infricosatoare va fi judecata...si cu adevarat de la Dumnezeu este acea vedenie a Sfantului Nifon.

Ps. Cine sa se supere pe tine?

- sint de acord cu aceasta idee. Cuvintul (si realitatea sa) smerenie este cel mai potrivit acestui context. Frica in nici un caz.