Consiliul National pentru Studierea Arhivelor Securitatii (CNSAS) functioneaza, de cca doi ani, in baza Legii nr.187 din 7 XII 1999 " Privind accesul la propriul dosar si desconspirarea securitatii ca politie politica "
Aceasta lege , numita la inceput "Legea Ticu", a avut ca initiator pe fostul deputat taranist Constantin Ticu Dumitrescu, care si-a bazat proiectul pe legea Gauck din fosta DDR.

Pina acum gratie CNSAS peste 3000 de oameni si-au vazut propriul dosar intocmita de politia politica comunista. Dar ce este aceea ? Prin politie politica " se intelege toate acele structuri ale securitatii, create pentru instaurarea si mentinerea puterii totalitar comuniste, precum si pentru suprimarea sau ingradirea drepturilor fundamentale ale omului ".

Spune istoricul Marius Oprea de la Institutul Roman de Istorie Recenta (IRIR) : "Sa punem la un loc numarul securistilor, al activistilor de partid si micilor dumnezei locali ai regimului - nu ies mai mult de cinci zeci de mii de oameni. Cine sunt ei ? Unde sunt ei acum ? N-ar strica sa aflam "
In bazele de date ale IRIR s-au adunat deja 1500 de fosti ofiteri de Securitate care au facut politie politica.

Iar studierea propriului dosar a dat la iveala ceea ce banuiam toti dar nu aveam dovada : in regimul de "democratie-populara" si apoi in " iepoca de aur" turnatorii si informatorii misunau ca paduchii. Si puneau pe hirtie tot ! Unii pentru bani sau avantaje socio-profesioanle , alti din rautate,ura sau invidie , alti nici nu stiau de ce ....

Ce spuneti ? Am aflat mult, putin pina acum ? Trebuie mers pina la capat ? (dar oare exista asa ceva ?) Este CNSAS eficient ? Daca nu, care ar fi cauzele ? Ce masuri ar fi necesare pentru eficientizarea activitatii lui ?

Acest topic a fost editat de March: 2 Jun 2004, 09:05 PM

Dosarele greilor de azi s-au evaporat.
A ramas doar plevusca.

La 1 martie , la CNSAS a fost depusa o cerere prin care se solicita " identificarea materialelor informative furnizate de Marian Oprisan( faimosul baron de Vrancea) Securitatii in anii 1988-89". Intr-un mod normal de surprinzator, CNSAS-ul nu a obtinut de la SRI, in 3 luni, nici un raspuns cu privire la calitatea de turnator a respectabilului Oprisan. Ce-i drept, nici nu va fi usor sa produca un document din care sa rezulte ca baronul PSD din Vrancea nu ar fi fost colaborator, odata ce solicitarea a fost depusa personal de fostul capitan de contraspionaj Lungu Dorin, fix cel la care turna Marian Oprisan. Singura reactie a celor de la SRI a fost sa puna sub urmarire telefonul fostului lor coleg, cel care il deranjeaza pe protejatul patronilor lor, Mitrea si Priboi. ( sursa : "A.C", nr. 22,2004)

Sigur ca asta e un subiect care a infierbantat mintile multor romani. Dar, totul e prea generalizat, in sensul ca in securitate au lucrat o gramada de oameni si nu toti au facut politie politica. Iar cei care au facut nu vor fi niciodata judecati, pedepsiti etc. Pentru ca nu exista un cadru legislativ pentru asta, de un proces al comunismului nu se poate vorbi, asa ca... Nu le iau apararea, nici vorba, dar, sa fim realisti. Cui ar servi dezgroparea unor morti? Ca sa nu mai vorbim de faptul ca servicii de genul asta au existat, exista si vor exista in toata lumea.

"Mortii" aia sunt linga noi si multi fac afaceri in stil mare, santajindu-i pe turnatorii (nedesonspirati inca) , aflati pretutindeni in pozitii cheie,ca sa joace cum le canta ei ! Si dezvaluirile recente din "Ev.Z." privind turnatorii din TVR sunt socante.
Parca domnul Adrian Nastase zicea "sa nu mai dezgropam mortii ... "

De acord. Dar vino cu o solutie.

Corect! Sa nu mai dezgropam mortii. Mai ales pe mortu' ala de Cozmaca, pe mortaciunea aia de Priboi Ristea, pe mortu' de Oprisan, pe mortaciunea de Geoana etc

Repet, cum? CNSAS s-a dovedit ca nu functioneaza si era de asteptat. Nu exista nici o lege care sa pedepseasca politia politica. Si atunci?

Iata o solutie care a fost propusa , dar care nu a putut fi pusa in practica din cauza "baietilor" care au uzat de toate mijloacele disponibile( si au avut o gramada) :

11 martie 1990 : " Legea electorala sa interzica (...) dreptul la candidatura, pe orice lista, a fostilor activisti comunisti si a ofiterilor de securitate. Prezenta lor in viata publica a tarii este principala sursa de tensiuni si suspiciuni care framinta astazi societatea romaneasca. Pina la stabilizarea situatiei si reconciliere nationala, absenta lor din viata publica este absolut " ( Punctul 8 al Proclamatiei de la Timisoara) .

Dar, iata ca recent a fost avansata o noua propunere care se afla printre rindurile de mai jos :


Concluzie amara la 14 ani de la citirea Proclamatiei de la Timisoara

"Comunismul s-a privatizat"

La 14 ani de la citirea celebrului punct 8, participantii la evenimentul de comemorare a celebrei proclamatii au hotarit sa infiinteze Centrul de Investigare a Crimelor Comunismului, ca replica la recenta rezolutie a PPE, prin care se recomanda reprezentantilor fostelor structuri sa se abtina la a mai candida. Istoricul Marius Oprea a declarat ca procesul comunismului e simplu: “Fiecare securist sau nomenclaturist trebuie urmarit si tirit in instanta”. “

Cei care au putere economica, cei care ne conduc, cei care au putere asupra justitiei si asupra informatiei sint ei, activistii comunisti si securistii. Comunismul s-a privatizat. Activistii comunisti, securistii si baronii lor au avut si au putere. Au folosit-o pentru a jefui averile tarii. Acesta este rezultatul neaplicarii punctului 8 al Proclamatiei”, se arata in declaratia adoptata simbata, cu ocazia aniversarii a 14 ani de la lansarea Proclamatiei de la Timisoara, document ce rezuma dorintele celor implicati in 1989 in Revolutia din decembrie. Este pentru prima data cind se propun solutii concrete pentru aplicarea punctului 8. Este vorba de infiintarea unui Centru de Investigare a Crimelor Comunismului in Romania si de sprijinire a cetatenilor romani pentru a se adresa europarlamentarilor atunci cind probleme lor nu sint sustinute de cei care ar trebui sa-i reprezinte, deputatii si senatorii romani. (...)

restul aici :
http://www.evz.ro/politica/?news_id=148803

Pai tocmai asta e problema, e o retea foarte intinsa, ce va fi greu sa o judece cineva. Poate cu un sprijin mai ferm din afara, dar asta ar insemna sa aiba si ei interes sa o faca. Altfel nu vad cum.

'Solutiile concrete' sunt cam invizibile.

CNSAS functioneaza la Bucuresti de cca 2 ani si isi are sediul in Str.Dragoslavele nr.2-4 .
Cei curiosi sa afle daca fost Securitate i-a avut in "lucru" trebuie sa solicite in scris accesul la propiul dosar de urmarire. Cererea solicitantului trebuie sa contina datele sale biografice, iar in situatia in care cererea este facuta in numele unei rude decedate , trebuie prezentate documentele care-l indreptatesc sa faca acest gest : carte de identitate , certificat de deces,etc.Raspunsul va sosi in scris si in termen de 30 de zile. Pentru cei care vor mai mult de atat, adica sa studieze dosarele Securitatii chiar daca nu au fost victimile ei, exista articolul 33 din regulamentul de organizare si functionare a CNSAS care le da acest drept " pe baza unei cereri mentionind caracterul cercetarii - studiul istoric, politologic,psihologic,sociologic - precum si forma de valorificare : carte,articol,conferinta,tema de cercetare . Colegiul CNSAS acrediteaza cercetatori cu calificare academica, carora le pune la dispozirie documente si informatii complete cu privire la structura , metodele si activitatile organelor de Securitate, in scopul stabilirii adevarului istoric asupra perioadei dictaturii comuniste .

Şi s-ar fi întîmplat ca în Cehia şi Ungaria unde, cel puţin pentru o perioadă, "foştii" au stat pe tuşă, dar ... mulţi din ei au profitat de răgaz şi au devenit afacerişti ultraprosperi.

Nu că la noi nu ar fi cazul, dar ca idee - "Punctul 8" nu era nici pe departe panaceul universal visat de unii ...

Dar era ceva totusi sa se fi aplicat acest faimos punct. Decit nimic. Poate astfel n-am fi mai avut astazi priboi prin parlament Si apoi sa compari Cehia si Ungaria de azi cu Romania.....

La acest aspect strict Ungaria ne-a "devansat".

Despre Adrian Năstase se spun multe - dar nici cei mai radicali critici nu suţin că ar fi fost ofiţer de Securitate sub acoperire, cum a fost dovedit de instituţia omoloagă CNSAS-ului primul-ministru maghiar ( sau mai e şi acuma ? ).

Institutul Roman de Istorie Recenta (IRIR) , Fundatia " Gheorghe Ursu" si Saptamanalul "Academia CATAVENCU" , incepand cu nr. 49 din 9-15 decembrie,2003, au inceput sa publice listele cu ofiterii de securitate care au facut politie politica.

De ce si cum s-au facut aceste liste ? Citez din articolul domnului Marius Oprea , istoric si cercetator la IRIR :

" Ce e un "securist "? Cine l-a vazut, citi il cunosc, pe unde este el de gasit si de ce o gramada de lume simte , asa, un fel de emotie surda in stomac atunci cand cuvantul apare pe buze ? Securistul este sinonim cu lasitatea . Si cu compromisul. Securistul a crescut inaintea disparitiei lui Ceausescu si s-a privatizat la aparitia lui Iliescu. Securistul are forma unei vile mari si albe , rasarita intr-un cartier rezidential, e rosu in obraji ca un cont in banca sau produce rapoarte despre opozitie , pericolul maghiar, kurzi si alte amenintari la adresa sigurantei nationale. Securistul este de multa vreme parlamentar , lucreaza la primarie sau e doar vecinul nostru de bloc, batrinel pasnic ,dar cu privire otelita ... Pazeste macar siguranta nationala a scarii de bloc. Securistul este saminta sadita pe cimpul fricii noastre, ale carei roade le culegem astazi.........."

Listele cuprind numele, functia, gradul anchetatorilor sau securistilor asa cum apar in dosarele de urmarire informativa solicitate si studiate de cetateni la Consiliul National pentru Studierea Arhiveleor Securitatii (CNSAS) . Pana in prezent au aparut literele A-P.
IRIR, "Academia Catavencu"(www.catavencu.ro) si Fundatia "Gheorghe Ursu" solicita in continuare persoanele care au avut acces pina in prezent la propriile dosare de urmarire informativa si sunt in posesia acestora ( copii xerox) sa le puna la dispozitia acestor organizatii . Dosarele pot fi expediate pe adresa IRIR , strada Matei Voievod nr.18,sector 2 Bucuresti. Tel : 021- 252.75.56 sau irir@euroweb.ro De programul de cercetare se ocup : Sorin Cucerai, Armand Gosu, Stejarel Olaru.

Are trei clase primare.
Adica una mai mult ca trenul.
E plin de complexe, asa cum fata sa e plina de o spuzeala marunta, cauzata de nespalare, de jeg.
Ii place fotbalul si muzica populara de tip nou.
Citeste numai rubrica sportiva a ziarului.
Joaca constant la Loto si spera ca o sa se imbogateasca din nimic.
Joaca table in pijama, in fata blocului, la intrare.
Creste gaini in balcon.
Combate bine la sedintele de partid. Acolo se simte un mic Dumnezeu.
Poate egalul lui Stalin.
Toata viata s-a uitat pe gaura cheii sa vada ce fac vecinii. Cata fasole manaca. Daca asculta posturi subversive de radio. Cate bancuri spune fiecare impotriva maretului ideal al omenirii.
E vesel cand asculta tamp, discursurile liderilor de partid si de stat.Nu intelege nimic, dar in strafundurile lui stie ca asta e lumea in care el poate sa traiasca cel mai bine. Neatins de nimeni si de nimic. Stie ca daca, timpurile se vor schimba, va ajunge un aurolac stationat intr-o gura de canal de la termoficarea centralizata stalinista a orasului.( stiti care este capitala cu cea mai mare lungime de conducte de termoficare dupa Moscova? – in nici un caz Praga ). Stie ca nu o sa aibe nici o sansa intr-o societate concurentiala.Defapt ce stie el sa faca? Nimic. Absolut nimic. Stie numai sa combata si sa vocifereze trei cuvinte. E ca un dictionar care are coperti si o pagina. Rasfoiesti coperta, dai prima pagina, inchizi coperta.
In familie este un mic tiran.Sparge ceapa cu mana, o innmoaie in sare si plescaind bea ciorba pregatita de consoarta.O mai bate din cand in cand.Asa a vazut el ca da bine.Sa lovesti intr-un om fara aparare.
Trist. Acesta este omul nou.Evgheni Zamiatin a descris in cartea sa “Litsa i Khari “ – Boturi si Fete in traducere, acest tip de sub om, de degenerat. El spunea ca odinioara rusii aveau fete simpatice, perfect normale. Fete care se pot observa in fotografiile facute inainte de revolutia bolsevica, dar care comunismul le-a transformat in boturi, in mutre desfigurate de rautate si brutalitate si de intrigi meschine, al caror aspect tradeaza fara putinta de tagada, propria degradare fizica,morala si spirituala.La fel s-a intamplat si pe meleagurile noastre mioritice.
Acesti lumpeni – proletari, pe care pana si Marx ii dispretuia in scrierile sale, populeaza acum mareata capitala a tarisoarei.
Ei sunt majoritari intr-o lume descompusa, lipsita de principii si de morala.
Din acest motiv viitorul nostru este sumbru. Niciodata nu vom scapa de aceasta plaga. Practic nu avem timp sa facem educatie, deoarece prostul gust si promiscuitatea se propaga cu viteza luminii.

De docta ignorantia.
( "Traieste ca si cum ai muri maine. Invata ca si cum ai trai vesnic". – Gandhi )

Intotdeauna cand citesc o carte despre atrocitatile comise de comunisti, ma ingrozesc ca la prima citita. Asa este si “Banalitatea raului” de Marius Oprea, o carte nemaipomenita, care merita rasfoita, numai si numai datorita faptului ca, nu avem voie sa uitam obsedantul deceniu, ani in care Romania a avut foarte mult de suferit.
Cu ce or fi gresit acele generatii care s-au aflat in fata tavalugului comunist, nu pot sa imi dau seama. Este peste puterile mele sa inteleg cum au reusit sa supravietuiasca oamenii in asemenea conditii arbitrare, in infernul realizat de clica lui Gheorghiu Dej. Efectiv nu stiai ce te loveste si de unde te loveste.Evenimentele se succedau cu repeziciune si te trezeai, fara nici o vina, intr-un univers ingrozitor, dominat de niste indivizi de la periferia societatii, scursuri murdare si abjecte care aveau asupra ta drept de viata si de moarte.
Sunt multe relatarile despre cum operau noapea organele de represiune. Batai in usa, violare de domiciliu, capul familiei arestat. Cam asta era secventa. Omul disparea fara urma in Gulagul romanesc si treceau multi ani pana cand familia afla vesti despre cel arestat. Aceasta perioada rusinoasa din istoria noastra recenta, merita ceva mai multa atentie. Chiar daca suntem acuzati de partizanat politic si de fanatism, aceste “ etichete “ dupa parerea mea trebuie ignorate si actiunea de aducere aminte trebuie continuata fara oprire. Ar trebui sa invatam de la poporul evreu, care dupa 60 de ani lupta cu aceeasi energie pe toate fronturile mediatice, in razboiul contra antisemitismului. Nu uita cu nici o ocazie sa povesteasca tragediile prin care au trecut si nu iarta pe nimeni, nici macar in ziua de astazi, cand pasiunile din perioada imediat de dupa razboi sunt mai estompate.
* Fragment preluat din cartea:
“Banalitatea raului – Marius Oprea”
O istorie a securitatii in documente
1949 – 1989

Dedicatie :
“ Brigadierul l-a batut pana la exterminare pe detinut. Dupa ce l-a batut, a fost pus pe o targa, in care batuse piroane de fier. Cand l-a adus la infirmerie, mort, corpul lui era in intregime perforat “
( Raport medical, arhivele securitatii 1953 )
Acestui Isus din lagar ii este inchinat volumul de fata
Autorul

Argument
In primele luni ale anului 1990, pe un peron al Garii de Nord s-au intalnit doua vechi cunostinte: un fost ofiter de securitate , candva la comanda unei directii regionale din moldova si un magistrat militar ce se apropia de pensie.
“ Stii – povestea batranul securist – ce simt eu acum, in timpurile astea, cand toti tipa ca ne vor pielea ? Nu-mi e frica nici de puscarie si nici de moarte. Am vazut destule din amandoua. Ma macina insa o amintire. E o poveste veche. Tocmai fusesem incadrat la securitate, in vara lui ’49, la Buzau si seful mi-a dat ordin sa ma duc sa aduc pentru cercetari, adica sa arestez un preot din comuna P…Am plecat cu trenul ( masinile erau ocupate cu misiuni mai importante ), insotit de un soldat. Intr-un buzunar al hainei aveam pistolul, iar in celalalt o fascicola din Tanara Garda de Fadeev. M-am pus pe citit pana la destinatie. Cand am ajuns, n-am reusit sa dau de popa. Presimtise, ori cineva i-a dat de veste si s-a ascuns.
Asa ca, inciudat, am asteptat un tren de intoarcere.In tren, m-am pus pe citit, dar nu ma simteam in largul meu si nu ma puteam concentra asupra cartii – prima mea misiune esuase. Deodata, in compartimentul in care eram a intrat un preot. L-am urmarit intr-o doara cu privirea si mi-a incoltit o idee. Cand s-a apropiat gara, am iesit pe culoar, indrepatandu-ne spre usa, l-am prins pe la spate de mana, i-am pus pe ascuns teava pistolului in coaste si i-am spus sa nu faca zgomot si sa mearga unde ii spun. Asa ca l-am arestat pe preotul ala ; era mic de stat, la vreo 50 de ani si uscativ. L-am dus la sediu, pe atunci plasat intr-o veche casa boiereasca din centrul orasului si l-am inchis in pivnita care indeplinea provizoriu rolul de arest. Erau mai multi detinuti acolo, printre resturi de lemne si bucati de carbune. Am urcat la birouri, unde am raportat indeplinirea misiunii, dupa care zilele au trecut – iar in valtoarea aia am uitat cu totul de preot – cand dupa doua saptamani, intr-o seara, soldatul cu care fusesem in misiune si era de serviciu la paza arestului, s-a apropiat de mine si m-a intrebat cu voce scazuta :
Tovarase locotenent, permiteti sa raportez, ce facem cu popa? Vrea sa va vorbeasca. Mi-am adus atunci aminte de preot si am cerut sa-l scoata. Era plin de praf de carbune, cu sutana rupta si manjita de rahat, iar ochii ii jucau in cap de spaima.N-a reusit sa ingaime nici un cuvant; scotea doar un fel de scancet infundat, ca atunci cand tipi in vis. M-a cuprins un soi de mila; i-am dat un sut in c*r si l-am impins afara pe poarta sediului, in strada. A disparut imediat in intuneric…
Stii ce ma macina acum, de nu mai am somn? Cum l-o fi chemat pe omul ala?
( relatare a magistratului militar in rezerva S.)

Camera 4 Spital.

Niciodata Orwell nu a aproximat mai bine si nu a vazut viitorul atat de apropiat de realitate, ca in cazul “ Experimentului de la Pitesti “.
Multa lume nici nu a auzit de Turcanu,de “ODCC – Organizatia Detinutilor cu Convingeri Comuniste”, de Nicolski si de planul lor diabolic de la Pitesti.
Dar, defapt, ce s-a intamplat la Pitesti?
Inchisoarea de detinuti politici de la Pitesti, era in perioada anilor 1948 – 1953, un loc in care erau stransi cu japca toti elevii ( si precizez inca o data : elevii!!!!! ) si studentii recalcitranti.
Adica cei care se opuneau vehement regimului de democratie populara.
Deci era un loc de detentie, unde media de varsta era de 19 ani. Va inchipuiti ce macabru. Copii care pana mai ieri aveau vise, iubite, parinti, bunici, ajungeau fara sa stie, senini, intr-un loc in care domnea diavolul, raul la superlativ, in stare pura.
Acolo hotarase regimul revolutionar “romantic”, care in lume mai este considerat si astazi de unii oameni drept cea mai buna dintre oranduiri, sa ii cazeze pe bietii copii.
Locul ales era iadul pe pamant. Celule de 8 mp, in care se ingesuiau cate 5-6 fiinte napastuite.Ziduri roase de mucegai, mirosul fetid, imposibil de suportat de transpiratie,murdarie si fecale, ferestre oblonite, prin care nu patrundea aerul, ce sa mai spunem de lumina.
Tineta era tinuta in celula, iar detinutii nu aveau voie sa o acopere – primeau 5 zile de carcera, un loc in care nu puteau sa stea decat in picioare, fara hrana, numai cu apa! Calvarul acestei tinete ar fi amuzant daca ai privi lucrurile din perspectiva unui dezaxat – trebuiau sa o goleasca o data pe zi, iar cel desemnat prin rotatie sa faca acest drum imposibil, trecea printr-un tunel format de gardieni de la usa celulei pana la locul unde se deserta continutul ei.
Fiecare “om” care forma tunelul, avea in mana o bata, pe care o folosea la lovirea persoanei care ducea tineta plina, iar daca cumva bietul arestat varsa ceva din continut sub ploaia de lovituri, era pus sa curete apoi locurile astfel murdarite.
In aceste conditii cumplite, singura speranta, singurul sprijin, erau camarazii de chin.
Gardienii erau niste fiinte de la inceputurile evolutiei umane, oameni de neanderthal neevoluati, niste anocefali – daca exista un astfel de termen – indivizi cu fete mongoloide, retardati mintal, recrutati din spitalele de psihiatrie si de la casele de nebuni. Nu aveau nimic omenesc in ei. Nici macar privirea, care era tulbure de bautura, nici macar limbajul, care era de nedescifrat pentru un om normal.
Singurele fiinte in care puteai crede, erau oamenii napastuiti de langa tine.
Singura alinare din mocirla abjecta in care ii azvarlisera “oamenii de bine”, era discutia in grup pe diverse teme – o adevarata sala de cursuri – o adevarata universiate, daca se poate numi asa.
Se stie ca prietenii adevarati se cunosc numai in situatii limita, de viata si de moarte – numai intr-o situatie fara iesire se vad caracterele, se cimenteaza adevaratele prietenii.
Si tocmai in acest punct sensibil, s-au gasit minti “luminate de intuneric”, sa loveasca.
Sa distruga.
Sa calce in picioare si sa terfeleasca si ultima picatura de demnitate existenta intr-o fiinta umana.
Nu a existat ( si este dovedit istoric ) nicaieri in lume un asemenea plan diabolic.
Nici asiaticii, care sunt recunoscuti prin rafinamentul torturilor de tot felul, nu s-au gandit la un asemenea experiment.
Nu exista pe coverta lumii acesteia o atrocitate care depaseasca in cruzime pe cea de la penitenciarul de la Pitesti.
Nimeni in toata istoria zbuciumata si plina de mizerie a omenirii, nu a fost in stare sa scoata si sa duca la indeplinire un asemenea plan.
Ce au facut tovarasii nostri dragi?
Au inventat o organizatie in inchisoare, cica, a detinutilor cu convingeri comuniste.
Acestia aveau rolul, dupa ce planul era foarte bine pus la punct, sa se ocupe de reeducarea celorlati detinuti si aducerea lor pe drumul cel bun, adica buni comunisti, oameni de stanga adevarati – asta vroiau sa creeze.
Din fiecare celula, s-au recrutat oamenii de nadejde.
Nu mai conteaza de ce unii dintre ei au aderat la acest joc cumplit cu moartea – de frica, din convingere, din sadism si boala – nu e relevant.
Important este ca aceste grupuri s-au format cu ajutorul administratiei, fara stirea detinutilor si dupa ce s-a definitivat planul de actiune, intr-o anumita zi la o anumita ora, a pornit tavalugul.
La un semnal dat, fara nici o pregatire, prietenul de langa tine incepe sa te loveasca cu o salbaticie si o ferocitate iesita din comun si tu stai fara nici o aparare, preplex inca, si nu stii ce ti se intampla.
A fost starnit, probabil, in prima zi, un vacarm de necrezut.
Toata lumea, parca paruia pe toata lumea.
Erau scene halucinante, desprinse de realitate. Nimeni nu intelegea ce se intampla. Toti strigau dupa ajutor. Singura speranta – ce ironic! – au devenit gardienii.
Nu a intervenit nimeni.
Dimpotriva.
Au fost batai de o salbaticie de necrezut, urmate apoi de pauze in care victima era pusa sa isi renege familia, credinta, idealurile.
Dupa aceea urmau torturile – bagatul de zeci de ori cu capul in tineta – curatirea celului cu limba – taieturi efectuate in diferite parti ale corpului cu obiecte ascutite si umplute cu flegma pentru a provoca infectii rapide – mancatul in patru labe din farfurie ca animalele – etc…….
Dar cel mai rau lucru era Camera 4 Spital.
Acolo se facea reeducarea.
Detinutul era dus acolo si tinut in interogatorii chinuitoare si nesfarsite, pana ce educatorul consfiintea ca detinutul s-a pocait si era demn de incredere.
In acesta camera sinistra era distrusa orice urma de demnitate umana.
Aici, in acest laborator oribil, au murit sute de constiinte, au imbatranit sute de copii de 19 ani.
Erai pus sa o injuri pe mama care te-a crescut, sa sustii si sa argumentezi ca sora ta era o curva ordinara si tatal tau un pedofil si ca singurul Dumnezu la care te poti inchina este Marx.
Urma apoi alt stagiu – detinutul astfel reeducat devenea la randul lui calau.
Era trimis in celula si pus la treaba – victima devenea astfel asociata la crima – pentru totdeauna.
Nici un om care a trecut pe la reeducarea de la Pitesti, nu a iesit fara traume psihice majore.
Si asa se inchidea un ciclu.
Nu cred ca avem voie sa uitam.
Nu cred ca putem sa trecem cu vederea astfel de atrocitati.
Trebuie sa tinem mereu flacara neuitarii aprinsa, pentru ca aceste lucruri sa nu se mai intample niciodata.

Legea privind accesul la dosarul personal si dezvaluirea securistilor care au facut politie politica ,"Legea Ticu" , a avut ca initiator pe fostul deputat taranist Ticu Dumitrescu care si-a bazat proiectul pe legea Gauck din
fost DDR. Dupa dezbaterii furtunoase si contradictorii, parlamentul aproba legea care insa este numai o caricatura a proiectului initiatorului legii care de altfel si-a retras sprijinul pentru ea.

Cu toate acestea, decit nimic este bun si acest pas timid. Ce ne spun in general dosarele obtinute ( chiar asa ciuntite ) si studiate pana in prezent ? Sa-i dam cuvantul din nou lui Marius Oprea de la IRIR :

" Securistul este saminta sadita pe cimpul fricii noastre, ale carei roade le culegem astazi. E greu sa explici ce s-a intimplat . Nu au fost niciodata mai multi de 15.000 , dar au stiut sa para ca sint de douzeci de ori mai multi. Ei sint aparatorii patriei. Ai acelei Romanii din care pleaca tinerii, al acelei tari macinate de coruptie, de saracie si tristete.... Publicarea listelor de securisti a fost posibila si are ca sursa documentele care ne-au fost puse la dispozitie pina acum de victimele lor : oameni care si-au vazut propriile dosare de urmarire si/sau condamnare politica , ori rude ale celor napastuiti. Ei au avut puterea de a-si privi trecutul inchis in hirtii pline de mizerie umana, in care s-au gasit sau i-au gasit pe cei dragi turnati din gros si apoi pregatiti pas cu pas , prin "planuri de masuri" riguros intocmite, sa ingroase numarul detinutilor din puscarii si colonii penitenciare - si binenteles, fondul de prime alocat celor care ii turnau si a celor care ii controlau pe turnatori...... Pina acum gratie CNSAS peste 3000 de oameni si-au vazut propriul dosar intocmit de politia politica comunista..... Avem deja in bazele de date mai mult de 1.500 de fosti ofiteri de Securitate iar numarul lor creste zilnic. Intelegem astfel sa sprijinim o institutie a statului , CNSAS-ul, care a devent un soi de cenusareasa a sistemului institutional din Romania. Daca Serviciul Roman de Informatii, ca si celelalte servicii secrete din Romania, daca majoritatea parlamentara, premierul si presedintele tarii fac tot ceea ce este posibil pentru a-i apara pe fostii securisti, de a apara astfel cit mai mult din mostenirea comunista din Romania, zicem noi ca restul romanilor sint totusi de partea cea buna a baricadei. Sa punem la un loc numarul securistilor, al activistilor de partid si micilor dumnezei locali ai regimului - nu ies mai mult de cincizeci de mii de oameni. Cine sint ei ? Unde sint ei acum ? N-ar strica sa aflam. Tocmai de aceea, ne-am decis sa facem ceva. Sa facem liste ! "

Sa fim totusi optimisti, daca nu pentru noi macar pentru copii si nepotii nostri. Fostii securisti nu pot trai o vesnicie !

Din pacate traiesc progeniturile lor. Aschia nu sare departe de trunchi. O sa scapam de cei vechi, dar ce ne facem cu cei care au crescut in casa lor?

Despre "Securisti sub protectia PSD" cititi aici :

http://www.evz.ro/investigatii/?news_id=151347

Iar despre " Televiziunea ceausista , citadela turnatoriei" aici :

http://www.evz.ro/topstory/?news_id=155581

Avea numai 19 ani cand, la inceputul anilor '80 , a hotarit sa paraseasca "epoca de aur" a Cizmarului genial si sa fuga in lumea libera impreuna cu cativa prieteni. Cum a fost prins , in timp ce incerca sa treaca Dunarea, spre Yugoslavia, ajutat de o caluza, cine l-a turnat la Securitate si ce face turnatorul azi, cititi aici :


http://www.evz.ro/transilvania/?news_id=157926

Ziua buna draga domnule March!
Admirabil efortul dvs., chiar nobil, insa un efort periculos, fara doar si poate. Sa zicem ca ar exista o atare "baroniada", ca sa ma exprim plastic, ce nu ar gasi interesant ori antrenant efortul dvs., iar, ca si cetatean, care-si plateste taxele si impozitele si isi aduce aportul sau fata de societate, este un om productiv etc., va-ti putea gasi in impasul neplacut de a trebui sa infruntati oameni puternici, persoane din umbra, ce au in spate influenta si o anume importanta publica ori politica. Repet, nu gasesc inutil efortul dvs. ci periculos. Din acest motiv curajul dvs. este laudabil, iar eu va doresc ca sa aveti succes in demersul dvs. mediatic. O seara placuta in continuare.

F.'.

Stimati Forumisti,

Ia cititi aici ce sopirla baga maestrul Minerval ?! Chiar asa sa fie in anul de gratie 2004 ?!

Pai, Maestre, cele spuse de mine sunt culese din presa romaneasca democrata, nu din vreo presa de " samizdat" ! Ce dracu, timpurile astea sa nu fie departe de cele cand ascultam "Europa Libera" cu plapuma in cap ?!

P.S. Minerval, nu cumva faci parte din loja aia "kaki" ? ( presa a pomenit de ea !)

Acest topic a fost editat de March: 21 Jun 2004, 07:59 PM

Seara buna tuturor membrilor!
Domnule March eu mi-am expus punctul de vedere in aceasta chestiune delicata. Nu fac parte din ceea ce aluziv ati sugerat si nu condamn actiunea dvs. nicidecum. Am afirmat ca va respect si va admir pentru efortul dvs. de a deschide unele usi inchise, insa v-am expus si reversul actiunii cu pricina. In afara de cele amintite in randurile de mai sus nu consider ca mai trebuie sa precizez nimic. Eu va indemn sa continuati ceea ce ati inceput, iar eu va voi seconda in ceea ce faceti pe acest topic. Va salut!

F.'.

Maestre , te astept cu mare interes sa-ti expui opiniile personale asupra acestui subiect. Au existat sau nu actiuni de politie politica ( numai a unor securisti , desigur) ? Daca da , care au fost motivatiile si rezultatul acestor actiuni ?


off-topic :
Asa cum ai promis , te astept cu nerabdare sa comentezi in extenso pe marginea articolului " Masoneria de partid si de stat". Exista un topic deschis recent ref. la masonerie.

Sa auzim totusi numai de bine ! ( vorba lui N.C. Munteanu de la "E.L")


p.s. scuza-ma ca nu folosesc pluralul, dar cateodata prea multa politete pare deplasata

Acest topic a fost editat de March: 22 Jun 2004, 12:15 PM

Nu stiu la ce ne-ar folosi deconspirarea acum: sa stim cu acte in regula ca X a facut politie politica. Cert este ca aceasta “ minune “ care a fost Securitatea a mentinut Romania intr-o mlastina infioratoare, intr-o MINCIUNA care a murdarit totul, ne-a imbolnavit pe toti - adulti si copii - in aceeasi masura.
Si poate de aceea multi, prea multi, nici nu mai pot gandi astazi. In fiecare clipa sa vezi cat de rau si prost se fac toate si sa afli ca traiesti pe cele mai inalte culmi de civilizatie si progres in frunte cu cel mai genial conducator! Sa ii inghete copilului degetele pe creion scriind alfabetul la lumina unei lumanari ( in Bucurestiul secolului 20) iar la scoala sa invete ce minunata viata duce in Romania socialista!
Asta a facut Securitatea. Ne-a vegheat spalarea creierelelor la cei mai slabi, a supravegheat antrenarea celor smecheri, i-a infricosat pe cei care mai aveau libera puterea de a gandi.
Majoritatea celor care scriu pe acest forum erau copii in zilele lui decembrie 1989. Poate au uitat cum era viata atunci. Eu cred ca nu trebuie uitat nimic, cu sau fara deconspirarea celor mai vinovati romani. Trebuie pastrate vii amintirile unui timp in care Romania era condusa de un paranoic si clica lui de profitori pentru a nu se mai repeta istoria.
Sper ca nu am fost prea off-topic.

Acest topic a fost editat de FBOJI: 22 Jun 2004, 02:09 PM

Nu de alta, dar poate aşa mai uităm de vremurile actuale în care un megaloman şi o clică de profitori ( poate mai fără scrupule ) jefuiesc, iarăşi, România ...

Hmmm ... Securitatea asta oare chiar a existat de fapt ?

P.S. : Am fost intenţionat jigodie aici ...

Dupa cum am aflat si de la un operator pt. exit-poll oamenii au inca in suflet FRICA. Intrebati cu cine au votat unii au refuzat sa raspunda. Vedeti...!

@March, principala ta sursa este o scriere(evz) care nu are tocmai un iz de moralitate si veridicitate, poate si datorita persoanei care o patroneaza, cunoscuta ca avand o activitate nu tocmai morala, si nu chiar anti-comunista(stii cine striga cel mai tare "prinde-ti hotul", nu?). Iar tu incerci sa blamezi securitatea pentru ceea ce s-a intamplat. Informatorii si tortionarii nu erau din securitate, erau din politia politica a regimului, a partidului, erau activisti, membri de partid,ce faceau lucrurile cele mai josnice pt a avea putina putere. Prin actiunile unora ca tine s-a distrus aparatul inforamtiv al Romaniei, cea mai mare prostie imaginabila, ca in era informatiei un stat sa isi distruga serviciul de informatii.
Se tot vehiculeaza ideea ca securistii au tras si au dres la revolutie, si inainte nu mai stiu eu ce au facut. Eu cred ca securitatea romana si-a facut foarte bine meseria, de aceea unii romani "simpatizanti" ai altor state au dorit distrugerea ei,pentru a putea infiltrata apoi cu elementele serviciilor secrete ale celorlalte tari. Daca securitatea nu si-ar fi facut meseria, am fi fost o Cehoslovacie, sau o Moldova.
Asa ca lansati acuzatiile catre alte organisme, nu spre securitate, pt crimele comunismului. In alte tari, in Germania, de exemplu, e o datorie civica sa colaborezi cu politia si securitatea nationala, la noi e considerata o rusine, din cauza celor care au blamat securitatea.

Chiar numai şi numai din cauza acestor ... "blamatori" e o ruşine să colaborezi cu SRI-ul ( de ex. ) ???

Repet ce am scris mai înainte, la o altă replică "măreaţă" : bine că stăteam pe scaun !!

Marius are dreptate, in sensul ca la noi se confunda siguranta nationala, de exemplu, cu politia politica. Institutii de acest fel exista oriunde in lume, doar ca la noi, pe vremea lui Ceasca, s-au amestecat sub aceeasi palarie, iar lumea le-a perceput ca atare. De aceea, cand spui securisti, nimeni nu mai face nici o diferentiere.

Pai daca Securitatea apara interesele nationale, ce rost a mai avut Revolutia?

N-ai vrea tu sa detaliezi, ca intrebarea ta nu prea are sens?

P.S. Ideea e ca in orice stat exista o institutie care se ocupa cu siguranta nationala, printre altele. Repet, la noi, sub umbrela Securitatii ca organism amintit, s-a dezvoltat politia politica. Aici lucrurile ar trebui diferentiate. Asta daca unii pot trece peste niste prejudecati, desigur.