Dragele mele doamne si domnisoare ,
Va invit sa discutam despre noi si rolul pentru care ne-a creat Dumnezeu. De fapt, rolul il stim noi foarte bine, nu ? e scris in cartea Genesei : “nu este bine ca omul sa fie singur; am sa-i fac un ajutor potrivit pentru el.”
Intrebarea e- chiar suntem noi ajutorul potrivit pentru sotii nostri ?
Probabil ca ar trebui sa raspund eu prima daca tot am pus intrebarea....eu zic ca piedica nu i-am fost niciodata, dar nu pot sa spun ca in 100% din cazuri am fost chiar ajutorul potrivit.

Apoi, o alta chestiune: ascultarea de soti. “Nevestelor, fiti supuse barbatilor vostri ca Domnului.” Mie mi se pare coplesitor acest indemn al lui Pavel…intrebarea care apare aici este pana unde trebuie sa mearga aceasta ascultare ? exista situatii cand e mai potrivit, mai bine in fatza lui Dumnezeu sa nu iti asculti sotul ?
De pilda, Sara, atunci cand Avraam i-a cerut sa minta ca e sora lui, ea i s-a supus lui. Deci, ea a ascultat mai mult de sot decat de Dumnezeu. A gresit Sara aici ? ce ziceti ? Cum procedam daca sotii nostri ne cer sa mintim, de exemplu ?

Acum, fetele care vor sa se casatoreasca, cum stiu ca au facut alegerea potrivita, ca el este cel pe care Dumnezeu i l-a ales ca sot ? am auzit de un caz, un baiat dintr-o biserica a venit la o fata si i-a spus ca el are incredintarea de la Domnul ca ea este fata potrivita pentru el sa ii fie sotie, ca el s-a rugat mult pentru asta si el stie ca asa e, prin urmare a cerut-o de nevasta. Numai ca fata nu avea chiar aceeas incredintare si l-a refuzat politicos.

Deocamdata atat, o sa mai revin, dar intai astept cu interes raspunsurile voastre !
Desigur, si domnii sunt invitati sa isi dea cu parerea pe aici…

Gata, am fugit......uuuups, pantofu.....

Acest topic a fost editat de Cinderella: 23 May 2004, 05:12 PM

Rolul si locul femeii... evolutiv vorbind, femeia este superioara barbatului, fiind o creatie ulterioara a Tatalui Ceresc. Chestia ca femeia trebuie sa se supuna barbatului e o tampenie ingrozitoare, cam la fel de mare ca si "miscarea de emancipare a femeii". Ambele sunt de un extremism periculos si nu duc la armonie intre "speciile noastre". Rostul femeii este de a-l completa pe barbat, de a-i furniza un suport, un echilibru. Rostul barbatului este de a aduce mereu "valoare adaugata" cuplului, femeia fiind cea care armonizeaza aceasta valoare. Un cuplu armonios, viabil, este cel in care se regaseste unitatea, iubirea si echilibrul Sf. Treimi.
Modelul barbatului ar trebui sa fie Mantuitorul Iisus Hristos.
Modelul femeii ar trebui sa fie Sf. Fecioara Maria.
Ambii trebuie sa asculte de Dumnezeu, nu unul de celalat. Iar iubirea dintre ei trebuie sacralizata si raportata in permanenta la Divinitate.

Despre alegerea potrivita ar fi foarte multe de spus. In orice caz, n-ar trebui sa plecati de la premiza ca "Mr. Right" este individul viselor voastre (fiind de cele mai multe ori un succedaneu al Figurii Tatalui). Pentru multe doamne contemporane noua, badaranul care vine beat turta acasa la miezul noptii si le siluieste intre doua reprize de poceala, este chiar perechea potrivita; prin intermediul lui, ele isi vor insusi anumite lectii, sau isi vor plati din "datorii"... Lucru perfect valabil si pentru domnii pe care nevestele ii insala cu ei de mana, le papa banii, sanatatea si sufletul...

Despre cupluri perfecte... exista astfel de cupluri, sau "suflete-pereche". Insa trebuie sa meritam sa ne intalnim acest suflet-pereche. Cum? Ajungand la un anumit nivel al calitatilor noastre evolutive. In general, 2 oameni intre care se manifesta adevarata iubire s-au mai intalnit si iubit de foarte multe ori in trecut. In momentul intalnirii lor, DACA este "programat" un mariaj si DACA in urma acestui mariaj urmeaza sa vina la conceptie un suflet, acesta le va pregati (uneori chiar determina) intalnirea. Se stie (?) ca sufletele viitorilor copii pot fi vazute/fotografiate in aura mamei, cu o perioada de timp inaintea momentului conceptiei. Fiecare cuplu de parinti va primi exact copilul pe care il merita si fiecare suflet isi va alege parintii pe care ii merita (daca este elevat; in caz contrar va fi fortat sa ii "aleaga"). Rolul mamei este ca inaintea conceptiei, in perioada sarcinii si un timp dupa aceea, sa evite orice suparare, sa aiba o alimentatie corecta, sa-si sacralizeze viata etc. pentru ca viitorul copil sa primeasca hrana cea mai folositoare lui: iubirea mamei.

Pentru ca un cuplu sa fie viabil, cei doi trebuie sa fie compatibili: sa aiba interese si preocupari comune, sa fie credinciosi si sa aiba preocupari de spiritualitate, sa nu aiba orgolii exagerate, sa se completeze unul pe celalalt conform rosturilor fiecarui membru al cuplului si sa nu aiba tendinte dominatoare. Daca interesele sociale sau materiale primeaza asupra afinitatilor sufletesti, cuplul se va destrama. La fel si daca intr-un cuplu ego-urile celor doi sunt disproportionate sau unul este credincios iar celalat ateu.

Daca va uitati putin cate conditii trebuiesc indeplinite pentru ca un cuplu sa fie fericit si implinit printr-un copil care vine din Lumina (despre "ceilalti" mai bine nu discutam), o sa intelegeti de ce in jurul nostru vedem numai suferinte, cupluri destramate si copii nefericiti...

ROLUL FEMEII

Draga mea, incep prin a sparge gheata, si voi incerca sa punctez in cele ce urmeaza viata de zi cu zi a femeii.

Poate parea desuet, intr-o societate ca cea de azi, in care lupta dintre sexe pentru suprematie , se indreapa spre panta arida a desertului uman.Rolurile celor doi au fost strict stabilite de la inceputuri, ca o completare unul a celuilalt, si vor ramanea asa pana la sfarsit , chiar daca multi(multe) sustin ca este mai bine in indepandenta.

Nu stiu daca am timpul necesar ca sa punctez tot ce vreau sa spun, mai ales ce trebuie sa spun.

In primul rand , femeia trebuie sa fie supusa lui Dumnezeu(ca tot omul), apoi barbatului.”Ajutorul “ pentru care a fost creata , consta in echilibrul dintr-un camin,( familie), barbatul fiind mai cerebral, femeia mai inimoasa, de aici ar trebui sa rezulte pacea, armonia si stabilitatea intr-un cuplu, in orice conditii(nu doar religioase).

Ne intrebi daca suntem noi ajutorul. Hm! Grea intrebare . Ar trebui sa fim. Am observat de multe ori rezistenta femeii la diferiti stimuli nocivi pentru ea, si am observat “barbatia femeii”. Am observat femei care erau batute crunt de sotii lor, dar au rabdat de dragul lor, de dragul caminului, de dragul lui Dumnezeu.

Am cunoscut intr-un spital o femeie, trecuta de 50 de ani, mama a trei copii, sotia unui betiv, care de peste 30 de ani o batea crunt.O vad acum, o femeie maruntica de statura, cu lacrimi in ochi, uitandu-se la sotul ei inert in urma anesteziei, si –mi spune:”parca n-as vrea sa-l vad aici,mai bine ar fi acasa sa-mi mai traga o bataie”. De ce spun asta? Pentru ca a incercat sa-mi explice ca ridica mainile spre cer, si zicea:Doamne, pana cand trebuie sa-l mai rabd?Dar n-a primit nici un raspuns. A asteptat ani de-a randul, sotul ei s-a imbolnavit grav, si acum ea era la capataiul lui, nu alta, nu altii, ci ea, care a rabdat ani in sir, si a asteptat semnul Domnului ca s-au terminat suferintele ei, caci nu iesea din Cuvantul Lui, n-a plecat de langa el,n-a fugit de el, ci a asteptat ca el sa se intoarca la Dumnezeu, chiar daca de multe ori , cei multi nu incep sa vada decat prin suferinta.

Rabdarea este unul dintre atuurile femeii, si piesa de rezistenta. Ajutor poti fi cand in rabdarea ta, ii dai celuilalt posibilitatea sa vada ca a gresit, ca se intoarce spasit , si spune simplu:”iarta-ma”.

Ajutor esti tu, cand dragostea ta se revarsa peste puterile omenesti, si ierti, si uiti, si rabzi, dar maine iar e soare, norii grei s-au risipit, si parca nici n-au fost vreodata.

Ajutor esti tu cand stii ce trebuie facut pentru a placea Domnului si nu-l lasi nici pe el sa greseasca, si esti o binecuvantare pentru casa ta , si aminteste-ti ca el nu “vede “ca tine, dar Dumnezeu te va vedea intotdeauna, si Lui trebuie sa-I placi in primul rand.

Ajutor esti tu cand faci selectia riguroasa a lucrurilor trebuincioase si a celor nefolositoare familiei tale, le cerni, le sortezi, si cele rele le arunci pe rau, sa se duca pe garla, ca pot sa va complice viata, pot sa va indeparteze de Dumnezeu.

Ajutor esti tu cand sadesti credinta in sufletul copiilor tai, pentru ca de multe ori, barbatii se ocupa de partile materiale, cele trebuincioase si parca scapa esenta lucrurilor, e datoria ta de mama sa inveti copiii tai credinta si dragostea fata de Tatal Nostru.

Ar fi multe de spus vis-a –vis de rolul femeii, dar mai las si pe altii sa spuna, va doresc , dragele mele, sa fiti o binecuvantare pentru sotii vostri, pentru copiii vostri, si cel mai important:femeia are rolul, prin postura ei de mama, de a da binecuvantare copiilor ei. Asta e esenta lucrurilor:trebuie sa insamantezi, sa uzi, si sa-L lasi apoi pe Dumnezeu sa creasca.

Este mult de citit aici, eu n/am acum timp şi calculatorul îmi face, ca de obicei, figuri. Din viteză şi în mod absolut amical ţin să-i semnalez lui Rza că dacă femeia e superioară bărbatului, pe de o parte iar modele lor sînt Maria respectiv Isus, pe de altă parte, .... apoi ceva nu se potriveşte aici...!

cita greseala sa crezi ca un cuplu , ca sa fie"armonios" trebuie sa aiba multe in comun:Asta este un MIT. ca multe altele.Suna ca si cum jucatul de tenis impreuna ajuta caldura sau apopierea spirituala dintre 2 suflete.Nimic mai gresit.sau ca 2 religi nus e impaca sub acelasi acoperis.Cine spune asta, nu este un credincios.

caa: am spus ca evolutiv femeia e superioara. Dupa aia am scris ca cei doi tre' sa se completeze, nu sa-si dovedeasca unul altuia superioritatea. Sau tu crezi ca...

REH:
Astept cu interes sa-ti dezvolti parerile.

Femeia si barbatul se completeaza reciproc si trebuie sa exista o deplina intelegere in cuplu.Textele Sf.Paul/Pavel trebuiesc intelese si tinand cont de un context istoric .

Desigur cererea unor grupuri feministe in vederea femeilor preot este inacceptabila din punctul de vedere al Bisericii Catolice( si cred si al ortodoxiei).La comunitatile protestante exista femei pastor.

Din punctul asta de vedere nu cred ca femeii i-a fost atribuit rolul de a predica, ci cel al rugaciunii, nu le vedem pe sfintele femei decat in umbra barbatilor, nicidecum individuale, iar in grup doar pentru a implini traditii, sau tot in scopul rugaciunii.

Multumesc de urare.Nu ma prea descurc cu folosirea unor falicitati dar poate ia ceva timp..
sa-mi dezvolt parerile?banuiesc ca te referi apropó de "cuplurile si miturile zlei"?Nu?
nu vad ce as mai dezvolta...pot spune numai ce cred eu si multe din ce am trait si si ma multe din cele vazute de mine ft ft aproape.Nu interesele comune conteaza, nu religia aceeasi, nu lipsa disputelor este importanta.Ce are importanta este comuniunea sufleteasca.Fara asta, totul se naruie oricit de multe lucruri in comun" se fac..oricit de mult se pot descrie cei 2 ca si identici prin fire, calitati educatie, obiceiuri.
O oarecare compatibilitate spirituala.si chiar daca unul din cei doi are alt ideal si alta tinta in viata..se poate trai si cu asta daca avem de-a face cu oameni care suporta diferentele...si care nu tind sa nici dictatori si nici slavi.

o ntelegere mutuala, o acceptare cu zimbetul pe buze, plina de dragoste...o curiozitate tenace fata de cel de linga tine, admiratie...Sint multe , foarte multe lucruri care duc la o reusita a cuplului, legi nescrise..de ex, nu consider deloc ca un cuplu care se "intzeapa" mai des au sanse mai mici de fericire si durata ca unul care nu se cearta niciodata sau mai rar...Din contra.......
asa cum nu cred ca trebuie sa gasim ceva de facut impreuna musai ca sa ne iubim!
as crede mai degraba ca daca iubirea moare fara asa ceva, nu a fost iubire niciodata.
O data ce un suflet este secat si singuratic, un SUFLET..nimic nu-i mai salveaza pe cei doi..

Maaama, cat ati mai scris !!

Asaa s-o luam pe rand,

RZA, am vazut ca tu esti ortodox, pai daca intrebi (probabil) orice preot ortodox iti va spune ca femeia trebuie sa fie supusa barbatului. De ce zici ca e o tampenie ? Ce a spus Apostolul Pavel este o tampenie, deci ?

La aia cu suflete-pereche, nu ma bag, de auzit, am auzit, de vazut, nu prea am vazut asa ceva, de trait in alte vieti nu-mi amintesc, deci aici mai bine tac.

In rest, sunt perfect de acord cu tine in ceea ce priveste conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca un cuplu ca sa fie viabil.

Ioana scumpa, ma bucur ca ai adus in discutie cazul acelei femei, pentru ca eu tocmai la o astfel de situatie ma gandeam cand am intrebat pana unde trebuie sa mearga supunerea.
Fatza de barbatul ei, fara indoiala ca nu a gresit, DAR fatza de copiii ei ???? Zici ca avea 3 copii... iti dai seama ? trei suflete distruse, trei suflete care au intrat in viata cu un asemenea handicap, cu imaginea mamei lor batuta crunt !!! si probabil ca nici ei nu au scapat de violenta celui ce le daduse viatza.
Acuma spune-mi, alegand sa traiasca cu un asemenea om, nu a gresit ea in fatza lui Dumnezeu fatza de copiii ei ??
Daca n-ar fi avut copii, atunci n-ar fi avut de ales, dar in conditiile in care avea copii, mie nu mi se pare normal sa-i chinuie si sa le distruga viatile in felul asta.

Inchei cam brusc, dar sper sa mai revin....

Hop si eu!

Cinderella, am sa incerc sa raspund si eu intrebarilor tale.

Da, D-zeu vrea ca femeia sa fie un ajutor potrivit, cind El a creat-o asta i-a fost scopul. Dar ea...desteapta cum e...a cam ruinat tot (Eva) probabil din cauza ei, mii de ani femeia a fost tratata ca in maniera stiuta de noi toti...

Despre Sara.... rau a facut ca a ascultat de Avraam! Avraam a fost un las si un fricos, D-zeu ii vorbea tot timpul, il calauzea...si el tot a recurs la o alternativa mai putin kosher...sa zic asa (ma refer ca a pus-o sa minta) asta l-a costat zic eu... Sara si-a pierdut credibilitatea in cuvintul lui, (as fi facut exact la fel, ca eu cred ca o minciuna poate ruina pe veci increderea intr-o relatie) si a considerat ca poate trage sforile cum vrea...aici ma refer la faptul ca i-a spus la Agar sa se culce cu el, in ciuda promisiunii facute de D-zeu ca le va da un copil... ea stia mai bine...incapatanata muiere Acel copil, Ismael...e motivul razboiului in Iraq, eu asa vad... o neascultare se plateste de sute de generatii citeodata...(parerea mea)

Despre supunere... Stiu f bine ca in lumea crestina, barbatii folosesc mult versetele acestea (Efeseni 5:22-24), e sloganul lor favorit "Fii supusa! sau NU esti supusa!" Dar ei nici nu baga in seama versetul 25... "Barbatilor iubiti-va nevestele cum a iubit Hristos Biserica..." da de unde.... Pai draga Cinderella, iti spun eu...sa te iubeasca un barbat asa, atunci nu mai ai problema cu supunerea ci "supunerea" devine un lucru natural, o faci din dragoste...

Eu nu sint de-acord cu supunerea aia orbeasca...stupida!! Unele femei ca in exemplul de mai sus, au inteles gresit supunerea...unde scrie in Biblie ca trebuie sa suferi in halul acesta?? Sa ajungi sa iti pierzi demnitatea?? Hai ca m-am ambalat in ciuda faptului ca sint o fire destul de pasnica... dar asta e prea mult...si eu cred ca e o religie prost inteleasa si interpretata.... Nici o femeie sau un barbat (Omul bun zicea ca boss'ul lui vine cu ochii vineti la lucru ) nu ar trebui sa ajunga in halul acesta...
Eu nu cred ca D-zeu te ajuta acolo unde tu te poti ajuta.... femeia aia, trebuia sa iasa din relatie, uite acum se pierde si ea datorita neintelepiciunii ei...oooooooof!
Si va rog iertati-mi felul categorig de a pune lucrurile, dar m-am saturat sa vad suferinta din cauza unor dogme... sau invataturi gresite.... abuzul nu se permite in nici o casatorie. PUNCT.

Cinderella, vrei sa stii care femeie e ptr mine, femeia model? Femeia din proverbe 31 incepind cu versetelul 10... Spune ca o femeie cinstita e mai de pret ca margaritarele... (citeste)

Cică, la un timp după ce l-a creat pe Adam, Dumnezeu a căzut pe gînduri. "Ia uite măi la Adam ăsta, cît de neîngrijit umblă, nu prea se spală, nu se bărbiereşte, nu-şi taie unghiile şi alte alea. Apoi nu sesizează deloc gingăşia florilor, frumuseţea naturii şi se comportă cam din topor cu animalele. Este prea dintr-o bucată. Prea multă iubire am avut pt. el cînd l-am făcut şi m-am cam grăbit, se pare". Şi atunci a mai zis Dumnezeu: "Nu este bine să rămînă omul singur. Trebuie să-i facem un ajutor potrivit pentru el."
Şi a făcut-o pe Eva...

Lecturîndu-vă am sesizat existenţa unei mari dileme. Pe de o parte se spune că ce a unit Dumnezeu omul să nu despartă. Pe de altă parte se spune că trebuie să asculţi mai întîi şi mai întîi pe Dumnezeu şi de abia pe urmă pe om (pe soţ, în speţă). În cazul unui soţ "necorespunzător" o femeie (creştină) va fi într-o mare dilemă: "îl părăsesc pt. că are un comportament care mă face să mă îndepărtez de Domnul Dumnezeul meu... sau rămîn cu el pt. că omul nu trebuie să despartă ceea ce a unit Dumnezeu?"

Cinderella: NU ma intereseaza ce a spus Apostolul Pavel!
Tot ce ma intereseaza este sa nu mai vad niciodata femei rupte cu bataia in virtutea principiului "supunerii". Sa nu mai aud niciodata de neveste VIOLATE de proprii soti in virtutea principiului ascultarii indatoririlor "casnice".
... sa nu mai am de-a face niciodata cu fraze frumoase care ascund intentii urate.

caa:

In acest caz, femeia tre' s-o taie. Si sa ramana cu El.

Draga Caa, sa stii ca multi barbati (si femei dupa cum am mai amintit) isi permit sa isi abuzeze partenerul in chip si fel, numai ptr ca au siguranta acelor versete... "Ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta" in numele religiei isi caftesc nevasta de numa...ei stiu ca saraca sta si sufera...

Eu totusi, am observat o schimbare drastica in atitudine, atunci cind partenerii nu sint chiar asa de siguri pe tine... Cind stiu ca te pot pierde daca nu se poarta ca si niste barbati crestini onorabili si cind stiu ca nici Biblia nu te opreste, cumva deodata devin tare grijulii Cum iti explici?

Lasa'l pe RZA in pace, el e un fin si un gentil.

Salut!

Nu stiu daca va amintitit, dar Eva a fost cea amagita de sarpe, deci trebuie sa ne recunostem limitele, slabiciunile, noi intotdeauna vom cauta protectie si stabilitate. Am minti sa spunem ca nu, ca ti-e "cald "sa dormi singura, ca te simti puternica doar conducandu-ti jaguarul, ca toata feminitatea ta se va ofili odata, femeia a fost creata sa ofere, nu sa i se ofere.

Moduri diferite de suferinte:fizice sau sufletesti, au fost de multe ori create ca omul sa alerge la Dumnezeu pentru a cere alinare, nu la oameni.Niciodata intr-o fericire conjugala nu-ti vei aminti de slava lui Dumnezeu INTR-ADEVAR.Pentru ca FEMEIA se va gudura in jurul sotului ei, si atentia lui o va cauta.

Hm!AS zice:ce faceti pe cand trebuie sa vina sotul de la serviciu?Fugiti la oglinda, aranjati parul, un ultim retus la machiaj, floarea de pe masa din sufragerie pare cam pala...isn`t it?Fugim la rugaciune?Oh, bine-ar fi si va pup pe cele care faceti asa.

Referitor la femeia de care am povestit, copiii n-au suferit fizic, pe ei i-a iubit foarte mult, doar sotia credea ca este indreptatit s-o bata, ca e...barbat.

Ce să taie femeia, păcatele mele??

@Ligia
Da' eu n-am avut nici o intenţie să nu-l las în pace pe RZA! Dimpotrivă, am înţeles chestia cu evolutivul, sînt de acord şi am vrut s-o subliniez prin istorisirea anecdotică (am zis eu...) a creării Evei.

Pe de altă parte, mă simt complet nedreptăţit că RZA, Omu'Bun, pînă şi fiorosul Thunder au parte de tot felul de "delicateţuri" şi atenţii şi eu... cam nu!

caa, fiecare sa inteleaga cum vrea si cum poate ce am spus. Si reiau:
"Daca barbatul o bate si o siluieste, consider ca femeia e libera s-o taie."
DAR... cre' c-ai inteles din prima.

Hai ca ne indepartam de rolul femeii... Btw de experiente traite si impartasite de altii... ati intalnit cazuri cand femeia se atasa de barbac'su cu cat asta o troznea mai abitir? Dar de barbat (?) care se gudura pe langa doamna casei cu atat mai mult cu cat 'mneaei il insela mai pe fata? Romanul "Robii" a lui Maugham rings a bell?
Pana la urma, unul din rolurile asumate inca din existenta fara trup si ratiune dinaintea venirii la conceptie este si acela de a ne plati reciproc anumite "restante" din trecut... Caz in care partenerul ideal este taman cel care isi asuma aceasta sarcina ingrata...

caa, eu cred ca omul nu trebuie sa desparta ceea ce a unit Dumnezeu. Si un argument ar fi ceea ce spune apostolul Pavel "caci ce stii tu, nevasta, daca iti vei mintui barbatul ?".
Totusi, cred ca exista anumite cazuri extreme cand lucrul asta nu este posibil (ca cel prezentat mai sus de Ioana1), si in situatiile astea, este mai potrivit ca cei doi sa se desparta si femeia credincioasa sa nu se mai recasatoreasca.


Ioana1, tu zici ca acel om si-a iubit copiii si nu i-a abuzat fizic, dar nu poti sa-mi spui ca nu i-a abuzat psihic! eu imi amintesc numai cand se certau ai mei, simteam un gol in stomac, daca ar fi fost si violenta, eu cred ca azi nu mai eram om !

Ligia, multzam fain pentru versetele din Proverbe, mi-a facut bine sa mi le reamintesc !!

Acest topic a fost editat de Cinderella: 25 May 2004, 12:11 PM

Şi eu cred la fel Cinderella, mă bucur de consens.

Avem 2 bucăţi de materiale diferite care prezintă oarecari rugozităţi, asperităţi pe suprafeţele de lucru. Ele trebuie să se afle în contact una cu alta, prin frecare. La început vor fi cîteva probleme legate de viteza mişcărilor şi de mărimea asperităţilor dar după o vreme, frecîndu-se una de cealaltă, acele suprafeţe de care ziceam "se vor toci" reciproc ajungînd într-un tîrziu să fie amîndouă la fel şi amîndouă la fel de fine şi frecarea să fie diminuată la maximum. Chestiunea asta nu se poate întîmpla în cazul în care un material este mult mai dur decît celălalt. Se va toci numai unul iar ăl'alt va rămîne ca la început...

Cam aşa văd eu problema mariajului. Nu ştiu dacă e foarte important ca cei doi să fie suflete-pereche sau să fie foarte asemănători. E cam şi greu de găsit aşa ceva. Important e să aibă acelaşi material sau materiale apropiate, să aibă un soi de potenţial asemănător şi să dorească realmente fiecare în parte să aibă, cu timpul, o suprafaţă la fel de fină ca şi a celuilalt...

Să fiţi iubiţi, dragii mei!

[Iar te bagi si aici?Lasa ma oamenii in pace ca au treburile lor,chiar peste tot sa se-mpiedice de tine bai "geriA3e"?]
(...)
La inceput am inteles ca intrebarea se adresa femeilor si ceilalti numai din politete sunt invitati,ca "ce stie ei..."!,dar pare-se ca invitatia era chiar serioasa,Cinderella nu se joaca [poate ca joaca totusi la bal!].(Asta da,mai "gresesti si tu cate una!)

Asadar,raspunsul meu e,sau mai bine ante-raspunsul meu e: Nu ma mai zapaciti de cap si NU MAI AMESTECATI MARFA CU AMBALAJUL! E adevarat ca in aceiasi persoana e si partea de trup femeiesc (sau altfel),e si partea de duh,una avand o viata pamanteasca,iar cealalta una cereasca,ambele manifestate prin fapte impletite,dar impletit nu-i tot una cu amestecat si omogenizat,ca daca le faci terci nu se mai poate recupera ce e bun dintre ce poate nu e si se pierd toate deopotriva.Trebuie sa sti limpede fiecare componenta a vietii tale si ce-i e potrivit,ca abia apoi sa le "asamblezi" coerent si benefic pentru toata lumea.Asadar nu le mai bagati toate la gramada in blender,vorbim despre credinta sau de relatii interumane pe orizontala?
Probabil idealizand,sa zicem ca intrebarile s-ar referi la credinta.Atunci ar fi limpezi raspunsurile,dar uite ca nu-i asa,intrebarile sunt mestesugit intretesute si cer totul dintr-o suflare,bagheta magica probabil.Nu exista (in afara de povestea Cenusaresei si alte basme),e de la caz la caz,fiecare e judecat individual - sau ati uitat cumva? - si in fata scaunului de Domnie nu mergem pe grupuri,regnuri,nationalitati sau membralitate forumista,ci fiecare duh cu roada vietii sale.Pe urma fiecare e rasplatit cum merita.

1.La intrebarea daca femeia e un ajutor potrivit barbatului cum i-a fost randuit,raspunsul e pentru fiecare femeie in parte,nu putem generaliza;raspunsul meu: din punct de vedere pamantesc daca i-a stat alaturi [citeste l-a rabdat pe mitocan] si nu i-a fost piedica decat eventual cand se grabea la garla - da nu sa pescuiasca,la pescuit are voie,scrie si in... - ci cand voia sa se dea pe ea (cum Ioana1 a sugerat!!!),chiar daca n-a facut nimic altceva activ sa-l ajute,e destul c-a fost prezenta ca sa-i fie considerata ajutor potrivit;din punctul de vedere al credintei la fel,daca femeia nu-i "o remorca" care baga camionu-n sant sau "o mocanita" care infunda mineru-n sut,totul e o.k.

2.La intrebarea cu ascultarea si supunerea fata de sot a sotiei,cand si cat sau la ce,hmm,pai intai ca Pavel mai degraba a invatat despre cele ceresti si prea putin celelalte,iar daca schitam situatia sotiei in zilele alea si accesul ei la invatatura,atunci iata ca am putea citi "elevo invata de la profesorul tau si nu fi obraznica ca stie si poate mai multe ca tine!",ceea ce reduce intrebarea;din punct de vedere pamantesc sotia trebuie sa-si urmareasca interesul in chestiunea supunerii ca in toate celalalte si unde-o duce acesta sa mearga,iar nu dupa sot daca acesta o trage unde nu vrea si ea poate sa-i reziste prin orice mijloc legal.
Cat priveste pilda Sarei si Avraam,un caz absolut unic si irepetabil,e o indrazneala prea mare pentru mine sa-i "judec" gresiti sau corecti,cum nu ma reped nici sa-l "judec" pe Chifa si lepadarea sa sau pe Ilie si "caderea" lui,pentru ca iata cum rezultatul vietii lor i-a dus in glorie,asa ca oricat de grav ar fi fost ceva sau altceva tot nu i-a impiedicat sa ajunga acolo unde poate cele mai bune fapte ale noastre,daca numai in ele am sta,poate tot n-ar fi destul sa ne poarte.Dupa mine situatia era ca daca nu se duceau unde-au mintit mureau,daca nu mintea el murea,asa ca a facut singurul lucru care-i permitea sa traiasca si sa ajunga "tatal tuturor celor credinciosi",fapta fara de care poate nici n-am "vorbi" noi azi despre "parintii nostri";asadar chiar daca a gresit a fost ceva recuperabil,iar nu mortal si asta e important.

3.La intrebarea cum s-or descurca fetele in ditamai incurcatura ca pe care sa-l aleaga de sot,care sa-i placa si ei da sa fie si "stampilat" de sus,pai din punct de vedere pamantesc ea insasi cu ale ei e criteriul de selectie,insa din punctul celalalt de vedere,al doilea de obicei,al alegerii facute de Cel de Sus,eu stiu ca nu EL alege ci doar pregateste si fata-si alege,iar daca ea e cu EL aproape va alege ce I-a pregatit EL,daca nu nu [nici din greseala macar?da de ce se zice ba baiatului numai i se pare ca el a ales-o pe fata?]

Inchei [in sfarsit!] cu o bila alba tuturor ca n-ati luat la subiectul asta delicat + o bila alba mai mare lui Caa (ca pe el nu l-a "atentionat" nimeni cu vreo decoratie,se poate mai?!) pentru exemplul cu cele doua materiale care se freaca,il gasesc plastic si potrivit,numai ca in cazurile reale pe care le-am privit uzurile pe care le prezinta ambele bucati mi se par inspaimantatoare,periclitand chiar integritatea pieselor;nu s-ar putea oare ca miscarea sa le fie cat mai sincronizata si intre ele sa fie un strat lubrefiant?[Vise de noapte]

@ Caa (m-ai facut sa rid, esti figura )

Complimentele la care te referi, au fost f inocente.

Iti pot spune si tie, ca m-a impresionat cum ai definit lasitatea la topicul lui Daahimni. Un raspund inteligent, am vrut sa spun ai fost inteligent la acel topic. Feeling better?

Edit: scuze de offtopic

Acest topic a fost editat de LigiaB: 27 May 2004, 06:26 AM

Va salut pe toti, dragii mei!

In primul rand vreau sa va spun ca sentimentul initial de han prafuit, unde spunea Geri"unii face urat la bautura" a disparut, a luat locul ceva atemporal , insa noi ,cei care luam totusi loc la mese, suntem cei care , probabil ne-am cautat mult in prealabil.

Eu am cautat nu incadrarea in vreun grup, ori confesiune religioasa, nu am incercat sa par mai ortodoxa decat sunt, ci sa-mi gasesc ,si stiam ca voi gasi , oameni, care in spatele unui avatar, ascund suflete adevarate si credincioase.In ziua de astazi, nu vorbesc in alte timpuri, ci prin propriile mele trairi, oamenii tind sa nu para ceea ce sunt de fapt, isi tes o imagine mai colorata, un costum" mai " de firma, vorbesc mai elevat, si si-au tras o "fata".

Si ca tot sunt off-topic, rau de tot, si voi primi bulina albastra, n-are a face, ca eu vreau doar sa va multumesc ca existati, ca faceti unele clipe mai usoare , ca faceti bucuria -fericire.Tuturor ne e greu, uneori, insa Ajutorul de susu nu ne va lasa niciodata , chiar daca fratii mai mici se mai incurca uneori in explicatii, drumul drept tot se va gasi, ca-i prea Lumina sa nu-l gasesti.

Ca sa revin on -topic, la rolul femeii, sunt mai multe planuri care trebuie amintite:
-fata de Dumnezeu
-fata de sot
-fata de familie
-fata de biserica
-fata de societate

Cum spunea Geri foarte frumos, ele trebuie impletite, nu amestecate, si daca e fata indemenatica, ii reuseste impletitura.

[offtopic]

sut-bara, draga geriA3e... suntem judecati atat individual, cat si ca neamuri, regnuri etc.
[/offtopic]
Sorry.

Bara din punctul tau de vedere, dragul meu RZA!

Parerea mea c-a fost gol.

Iar "parerea mea" e ca scrie si in Biblie despre judecata neamurilor.

Vrei sa ma "luminezi "?

Isaia 42: 1-7

Oh,ce m-am "luminat"!

"suntem judecati atat individual, cat si ca neamuri, regnuri etc."

Nu mai gati "varza a la Cluj", ca sunt unii care te cred pe cuvant.

Acum ca mi-am sustinut afirmatia despre judecata neamurilor prin citatul de mai sus, nu mai e nevoie sa ma creada nimeni pe cuvant.

Despre judecata regnurilor, e prea devreme pentru unii sa inteleaga ca si o cireasa are un destin, o misiune de indeplinit. Si va fi judecat ciresul care o produce, conform cu modul in care si-a indeplinit misiunea. Pilda smochinului ar trebui inteleasa SI ca atare, nu numai ca referindu-se la poporul lui Israel.

Despre judecata individuala, banuiesc ca stie orice credincios.

In rest, fiecare e mai "luminat" sau nu, cum zici tu draga ioana1.

RZA, şi eu cred că judecata va fi individuală şi nu la nivel de neam. Am lecturat cu atenţie, zic eu, paragraful citat de tine dar n-am găsit ceva care să-ţi susţină opinia. "El va aduce neamurilor judecata" nu cred că trebuie luat ad literam.

Dar ne îndepărtăm de femei, ce facem noi aici?

Draga caa, citatul trebuie interpretat si ad litteram. Sincer, nu inteleg de ce pare atat de gresita ideea ca un intreg neam poate fi judecat pentru greselile lui. Prin neam intelegand natiune, nu familie - despre familie banuiesc ca stii ca e judecata ca un tot, daca tii cont de faptul ca greselile parintilor vor avea repercursiuni si asupra copiilor. Legaturi de tipul celor dintre parinti si copii, la un nivel mai subtil, se regasesc si intre membrii aceleiasi natiuni. La nivele tot mai subtile exista intre toti membrii unei comunitati, natiuni, specii s.a.m.d... "Cu totii unul suntem" tocmai datorita faptului ca intre noi exista aceste legaturi.

Ca sa ne apropiem din nou de femeie si rolul ei, as specifica faptul ca, printre altele, Sfanta Taina a Cununiei leaga femeia de barbatul ei prin legaturi de tipul celor de mai sus. Un alt rol al femeii in cadrul cuplului "autorizat" prin puterea preotului este cel de a respecta si contribui la intarirea acestor legaturi, in special prin sacralizarea relatiei de iubire cu sotul ei, de asemenea cu viitorii lor copii. In legatura cu copiii, femeia are obligatia morala fata de sufletul care va veni la conceptie sa respecte anumite reguli de viata pe care le-am amintit: evitarea certurilor, starilor de manie, o alimentatie sanatoasa, rugaciune etc. Iar un alt rol al femeii, tot fata de viitorii copii, este acela de a-i "hrani" cu iubire; tot prin intermediul unei legaturi energetice care se stabileste intre mama si fat imediat dupa conceptie. Nu multe femei realizeaza cat de importanta este aceasta iubire materna pentru viitoarea dezvoltare a fatului... si in dezvoltarea in special a spiritului lui.

Ascultaţi, vă rog, la mine care e rolul femeii:

Se întîmplă de foarte multe ori să am diferende cu ştiu eu cine (parte feminină, oricum) pe o chestie sau alta, care implică o acţiune ulterioară. Argumente contrare de o parte şi de alta, puţintei nervi, ton mai ridicat de o parte sau alta, mă rog, ştiţi "reţetarul". Buun... Ei şi atunci cînd dumneaei îşi epuizează repertoriul şi am toate motivele să mă cred stăpîn pe situaţie, convins că de acum facem cum am propus io, că doar io am avut dreptate, partea feminină se apropie de mine, se uită fix în ochii mei (aşa, mai nu ştiu cum, înţelegeţi?), mă mîngîie în acelaşi timp cu palma pe un obraz şi-mi zice cu un ton pe care nu pot să-l descriu: "da, dar eu te rog muuult de toot s-o facem cum mi se pare mie că tre' s-o facem, hm, ce zici?"

Să mai continui să vă povestesc ce urmează...?

Nu, ca ne-am prins!

Mdeah. Rolu' cu ispita continua.