Nu stiu daca am mai pus-o... dar stiu ca e pt. The Dude

Grateful Dead 1969 +

Si pentru toti, din accident am gasit ceva misto.
Hardware si la fel hardware LP's din alte sfere, vechituri faine !!
Uitati-va !
Aici

Marillion - Marbles (2004)



Neo-prog de foarte bună calitate.
Preferatul meu din a doua perioadă a lor (cu Hogarth).

sfârșitul și începutul albumului
Neverland
The Invisible Man

bai frate...Marillion nu m-a coafat niciodata...desi nu sunt chiar atat de rai, insa mi-au parut o copie prea nerusinata a lui Genesis din perioada lor de aur...in fine, acuma, inarmat cu ceva mai multa obiectivitate recunosc ca i-am cam nedreptatit...



insa mi-ai bagat mortul in casa cu asta:

Miles Davis - Bitches Brew (1970)

l-am ascultat pana cum de vreo 50 de ori cel putin...si imi place de fiecare data mai mult, desi la inceput nu suna cine stie ce...acum, tu trebuia sa zici pe post ca toate numele alea mari, nu erau chiar asa mari pe vremea de atunci..

in fine eu am fost sceptic de la supa

cand am facut prima mea supa, am pus acolo de toate si a iesit nashpa..am sunat imediat la urgente si a venit o matusa sa o repare (cu ceva vegeta, ca pe atunci nu avea "E"-uri)...dar mi-a dat si un sfat...in bucatarie (si nu numai), mai multe lucruri bune, puse la un loc, nu dau intotdeauna un produs final bun....e mai degraba invers...

Acest topic a fost editat de The Dude: 9 Jul 2014, 07:33 AM

wow... înseamnă ca am făcut o treabă bună aducându-l în atenție.
Numele alea într-adevăr nu erau așa mari atunci. Realizezi ce nas/ochi/urechi a avut Miles când i-a luat lângă el. Și pentru toți el era aproape un zeu.
Despre Bitches Brew se poate scrie o carte.

Mai am de spus câte ceva atât despre Marillion cât și despre perioada respectivă a lui Miles, dar nu acum, că mă pregătesc de meci.

Albumul săptămânii trecute:

Robert Wyatt - Rock Bottom (1974)



Este albumul unui învingător.
Bateristul și vocalistul Soft Machine în perioada lor de început, și cea mai inovatoare, a suferit în 1973 un accident care a dus la paralizia picioarelor sale.
Rock Bottom este rezultatul luptei lui Robert Wyatt. A continuat să compună, a renunțat evident la baterie și a trecut la pian.
Fiind un muzician atras mereu de experimente (primele trei albume Soft Machine stau dovadă, printre ele magnificul și aproape imposibilul Third), a aplicat oarecum rețeta și la acest album dar ceva mai potolit.
Rock Bottom este un album complex, străbătut uneori de o undă de tristețe dar totuși luminos.




Acest topic a fost editat de Gryphon: 14 Jul 2014, 07:52 PM

buuuuun baiet....


dar mi-ai amintit de soft, si am alunecat in third (dar si in fourth, care mie mi-a placut la fel de mult)..l-au eclipsat pe Wyatt...care va capata o alta sansa...dupa-masa asta...cel mai tarziu..

Sticky Fingers
The Rolling Stones - 1971

Side one
No. Title Length
1. "Brown Sugar" 3:48
2. "Sway" 3:50
3. "Wild Horses" 5:42
4. "Can't You Hear Me Knocking" 7:14
5. "You Gotta Move" (Fred McDowell/Gary Davis) 2:32
Side two
No. Title Length
6. "Bitch" 3:38
7. "I Got the Blues" 3:54
8. "Sister Morphine" (Jagger/Richards/Marianne Faithfull) 5:31
9. "Dead Flowers" 4:03
10. "Moonlight Mile"




..este creditat ca cel mai valoros album al trupei (trei discuri de platina)

Gong - Camembert Electrique (1971)



Albumul prin care lansează stilul gong (localizat pe planet gong). Un psihedelic nebun, aparent împrăștiat, senzual uneori (responsabilă Gilli Smyth ”the witch”, dar ceva mai puțin pe acest album), câteodată 100% ritm, glumeț pe alocuri, în stilul mother of invention, chiar dylanesc (I've Been Stoned Before), greu de comparat cu ce s-a mai făcut până la ei. Dacă debutul lor (Magick Brother) a fost barrettian în mare parte, albumul acesta face o schimbare.
A nu se uita că Daevid Allen, sufletul grupului, a fost membru fondator Soft Machine, iar Soft Machine a făcut parte, la începutul activității lor, din undergroundul psihedelic londonez, fiind regăsiți de multe ori prin cluburi alături de Pink Floyd sau deschizând concerte Hendrix.



Camembert Electrique

...Gong.....cum Dumnezeu am putut sa uit de ei in asemenea hal.....???

Flying Teapot cred ca e unul dintre cele mai tocite albume din discoteca mea...(vorba vine, ca il am pe CD...si pe band si pe casete...si peee.....

Gryphon

Acest topic a fost editat de The Dude: 1 Sep 2014, 10:35 AM

...ia uite Gryphon...din discotecile mele antice...

ha ha! Par a fi ascultate bine
Ale mele sunt ceva mai noi. N-am încă, pe CD, Volume Two a lui Soft Machine, da până la sfarșitul anului cred că îl comand.

Jeff Palmer - Abracadabra (1990)



Jeff Palmer - Hammond organ, bass pedals
John Abercrombie - guitar synthesizer
Dave Liebman - soprano saxophone
Adam Nussbaum - drums

O piesă de fusion urmata de alte 8 de jazz făcut pe orgă. Sună foarte bine.
Plus chitara lui Abercrombie. Un album deosebit.

....ce faza... ..dau sa caut cine e omul: Jeff Palmer, si imi iese un artist porno de mare valoare...care culmea face si muzica...ma frec la ochi...citesc din nou...caut albumul...canci...abia apoi ma intorc la postul tau si vad subpagina cu numele lui Abercrombie mare cat china..(sti cat de mult imi place asta..???)

daaa...e foarte misto baiatul asta....desi nu albumul recomandat de tine l-am ascultat...nu l-am gasit pe net, insa stiu de unde il fac rost...si mi-am propus sa il fac rost...

dar pentru ca tot veni vorba de chestii rare....poate imi dai o mana de ajutor....tot caut albume dick morrissey (adica Richard Edwin "Dick" Morrissey), in special: If - Waterfall (1972)...stii pe undeva...pe cineva, cumva.... ...tare ti-as ramane indatorat......

ha ha ha...
Nu i-am studiat cariera lui Jeff Palmer, așa că nu știu sigur dacă nu are și alte ”talente”, dar mă cam îndoiesc că are legătură cu celălalt personaj.

@ The Dude: ți-am trimis un MP.

Bill Frisell - Unspeakable (2004)

Traite-ar Dumnezeu...ca mare pomana ti-ai facut, boierule....


saru'mana...

Bill Frisell....impresionante mi s-au parut colaborarile cu Arild Andersen...amandoi fiind doi muzicieni "scoliti"

sincer il credeam mort...nu stiu de ce....si uite ce muzica face si azi (ma rog...un mod de a spune)

Big Brother & The Holding Company - Cheap Thrills (1968)



Cheap Thrills, ce glorios moment muzical !
Sam Andrew, James Gurley, Peter Albin, Dave Getz, ...Janis Joplin

Acest topic a fost editat de Gryphon: 21 Sep 2014, 04:41 PM

Helen Merrill - The Nearness of You (1958)



vocal jazz
Softly as in a Morning Sunrise
Summertime

Acest topic a fost editat de Gryphon: 28 Sep 2014, 04:11 PM

chicago blues
Howlin' Wolf - The Back Door Wolf (1973)



The Back Door Wolf

albumul săptămânii trecute:

Max Roach - It's Time (1962)

Pentru voi, baieti si fete
Cea mai mare orga din Germania e în Passau, la biserica St: Georg,
Ascultati:

Orga

Max Roach... ...nu cred sa am niciun motiv serios, insa asociez personajul asta subiectului unui film* de mare succes...Trebuie ca e si o alta legatura in afara ambitiei, devotamentului, a instrumentului ales...si chiar a stilului...Sunt convins ca exista si o alta conexiune pe care n-am sesizat-o...




*...va fi prezentat in cele ce urmeaza la "Du-te si vezi", ca e o mare reusita cinematografica, si o poveste interesanta pentru orice fan al jazz-ului...

Am pus și Whiplash pe wishlist

Popol Vuh - In den Gärten Pharaos (1971)

he...he...he.....Werner Herzog......pe astia nu i-am putut niciodata aprecia din cauza lui Tangerine Dream care erau mai putin ermetici si mult mai populari..

N-am ascultat încă muzica lor de film, dar soundtrack-urile trebuie judecate puțin diferit de albumele de studio.
Din ce cunosc eu, In den Gärten Pharaos și Hosianna Mantra sunt cele mai bune albume ale lor.

Cum sunt filmele? Pretențioase ca și muzica?

...as spune ca in filme, Florian Fricke (inima si mentorul grupului) aluneca de-a binelea in experimental..pentru Aguirre, the Wrath of God, omul a inventat un melotron, la care fiecarei clape ii era alocata o nota muzicala redata de un cor (in variantele barbati, femei, mixt)..Cateva minute bune din debutul peliculei sunt sustinute de imagini amazoniene de ansamblu, derulate pe acest fundal muzical acapella in acorduri lungi si grave.

Acelasi instrument e insa intrebuintat mult mai ingenios (in opinia mea) pe coloana de la Heart of Glass unde ritmul sincopat creaza sonoritati stranii si o atmosfera bizara, ce pune in valoare unele cadre, altfel destul de anoste..


In fine, muzica electronica este in general intreprindere destinata visarii si imaginativului...

De acord cu critica In den Gärten Pharaos e un album reprezentativ...pe celalalt nu il cunosc inca..sau nu mi-l mai amintesc...

dupa moartea lui Fricke (prin 2002), o compilatie remasterata mi-a atras in mod deosebit atentia Brüder des Schattens - Söhne des Lichts, Spirit of Peace, Die Nacht der Seele...nu atat prin calitatea deosebita a soundului, cat prin surprinzatoarea alaturare...

PS...mi-a mai placut si Agape -1983
PS' Fricke a avut colaborari cu Klaus Schulze (ex Tangerine Dream) , Manuel Göttsching (ex Ash Ra Tempel) si Brian Eno (ex-Roxy Music)...si Renate Knaup (Amon Düül II)...am ascultat cate ceva in Hamburg, dar n-am reusit sa gasesc sursa...adica pe unde au aparut in piata.

Acest topic a fost editat de The Dude: 22 Oct 2014, 12:26 PM

Popol Vuh - Letzte Tage, Letzte Nachte cu Renate Knaup & Djong Yun (Instrumente: Florian Fricke & Daniel Fichelscher)

....coloana sonora de la filmul lui Herzog: Aguirre, the Wrath of God

POPOL VUH "Aguirre pt I, II, III"





iar despre film s-a vorbit aici

Acest topic a fost editat de The Dude: 22 Oct 2014, 12:50 PM

The Modern Jazz Quartet - Concorde (1955)



înaintea lui Gary Burton a fost Milt Jackson...
Ralph's New Blues
Softly, as in a Morning Sunrise

Dr. John, the night tripper - GRIS-gris (1968)



Rock cu o multime de ingrediente: psihedelice, experimentale, funk, soul, world, după o rețetă cu un rezultat foarte bun.
Undeva în categoria Zappa/Beefheart, mai aproape de ultimul, dar departe de a fi o copie.
Controversat, considerat de unii o capodoperă, nebăgat în seamă la data apariției dar reconsiderat și apreciat destul de mulți ani mai târziu.
GRIS-gris

Superb.....o zona insuficient investigata de mine....si o mare surpriza

Pat Metheny Group - The Way Up (2005)