topicul e "daca lumea e ca MINE" nu "daca lumea ar fica mine numai ca ici colea sa fie diferita" sau gresesc ?

"Doar sa sugeram ce ar fi bine sa aiba el pe ici pe colo" asta ca sa fim birocrati si sa respectam intocmai.Caci na : ca gluma stim deja ca se descurca foarte bine.De fapt sunt mult mai pertinente raspunsurile de genul : ar fi totzi la spitalul de nebuni ) sau ... nu ar fi ... mdaaa.Ideea e ca " Diversitatea este dezirabila" deci mai bine era un sondaj : AI VREA CA TOTI IN LUME SA FIE LA FEL CA TINE

Ma scuz anticipat daca am te'am deranjat sau am intzeles prost continuarea ta

Gresesti.
Ma scuz anticipat daca vei considera ca nu e frumos sa afirm asta numai pe baza faptului ca eu am citit restul topicului, inclusiv pasajul in care thext ne explica ce a vrut sa spuna .

Dupa scuzele de rigoare imi recunosc ignoranta in privinta acelui pasaj si ma retrag.Ce frumos e cand lumea se scuza

Acest topic a fost editat de mememe: 9 Jun 2004, 09:54 PM

Daca toata lumea ar fi ca mine, ar fi dezastru! de ce? Ca sa comunici cu o persoana trebuioe sa ajungi sa o intelegi, iar eu nu ma inteleg...plus ca ar fi plictiseala sa fim toti la fel. Lumea interesanta pentru simplu fap ca suntem multi, cu gusturi, infatisari si idei diferite!

Uite asta este in spiritul topicului .

"Proprietati" pe care as vrea sa le aiba toti oamenii:
Ar vrea ca toti oamenii sa prefere increderea neincrederii, sa nu se lase dominati de frica, sa nu creada in adevaruri absolute, sa poata sa rada, in primul rand de ei insisi.
Ora este cam matinala sa explic cum cred eu ca s-ar schimba lumea daca toti oamenii ar fi asa. Si inspiratia adormita, dar lasati-va imaginatia sa zburde si daca iese o lume monstruoasa anuntati-ma si pe mine. O sa iau nota si o sa ma fac om serios. Cand voi fi mare

Acest topic a fost editat de icarus: 10 Jun 2004, 05:41 AM

Daca toti ar fi ca mine ar fi misto. Sunt un om bun,imi plac copii,
iubesc animalele si ajut batranelele sa traverseze strada.
Ar fi o singura, dar foarte mica, problema : toata lumea ar pune intrebari
si nimeni n-ar da raspunsuri.

Cu cred ca egoismul e o calitate in ziua de astazi. Dar nu despre asta e vorba...

Imi place termenul optimizat. Cum am putea optimiza lumea ? Dar tot eu vin si spun ca optimul satisface un anumit criteriu. Nu exista optim din toate punctele de vedere. Care ar fi criteriul esential ?

Despre "calitatile" care ar trebui sa se impuna la nivel general pentru a schimba ceva nu pot spune decat ca ar trebui sa fie rezultat al evolutiei (schimbarea mentalitatii...) si nu impuse cu parul. Si asa ajung la concluzia pe care asteptam ca unul din voi sa o confirme: oamenii, in esenta, sunt rai. (privit la modul general). NU doresc binele apropelui si nu se prea gandesc la consecinte atunci cand vine vorba despre ceva care ii avantajeaza. De ce e asa? Nu stiu.
Si ca sa dau si un raspuns referitor la criteriul esential: eu cred ca acesta ar trebui sa fie iubirea pentru oameni.
Am zis.

Nu inteleg de unde vine concluzia asta.
Am gandit de mai multe ori ca oamenii "uita sa fie buni", dar nu pot pleca de la premisa ca ei sunt rai. In fine, probabil ca tot la un fel de insensibilizare te referi si tu, caz in care nu are rost sa ne cramponam de terminologie. Oricum, cred cu destula tarie ca oamenii nu sunt rai. Mai ales in esenta.

Cat despre iubirea pentru oameni, este un deziderat frumos, dar ce inseamna el? E greu (si asta e un eufemism) sa iubesti tot si pe toti. Si decat sa imprastiem iubirea noastra peste toata lumea, mai bine o pastram pentru apropiati. In rest eu ma multumesc cu respect, toleranta, intelegere, intentii bune.

Cei care se apuca sa iubeasca lumea sau oamenii in general sunt uneori doar indragostiti de acest principiu, de aceasta filosofie de viata. Adesea ei sunt vinovati de neglijarea unei anumite parti de lume (unor anumiti oameni) - care ar fi poate "lumea lor". Sunt spirite bine intentionate, nicidecum rele in esenta. Dar e o diferenta intre a fi indragostit de oameni si a avea capacitatea de a oferi iubire, macar unei singure persoane. Si un om fara aceasta capacitate este interesant, adesea un bun filosof, adesea seducator prin felul sau de a fi - insa nu cred ca este omul care ar face lumea mai buna.

Okay. Iti inteleg punctul de vedere. Dar hai sa dau un exemplu: La o gradinita vine un copil nou. Copilul asta nu e ca ceilalti. Sa zicem ca nu are un deget (l-a pierdut intr-un accident sau asa s-a nascut (nu are importanta)). Cum reactioneaza ceilalti copii ?

Oamenii uita sa fie buni ? Eu as zice ca nu poti uita ceva ce nu ai stiut niciodata. Spre deosebire de tine eu cred ca respectul, toleranta, intelegerea si bunele intentii (etc) sa invata. Nu te nasti cu ele. Acum ce sa zic ? Nu toti beneficiem de aceleasi conditii deci nu as putea sa intind degetul spre cineva si sa spun: Tu esti de vina ca X nu are toleranta fata de nu stiu ce problema (sau fata de Y). [Nu pot sa inteleg cum e posibil conflictul israeliano-palestinian - 2.600 palestinieni si 900 israelieni morti in ultimii 3 ani... Cum poti ucide in numele lui Dumnezeu? (oricare ar fi asta...)]. Ceea ce as vrea sa stiu e cum ar fi posibil ca toti sa beneficieze de aproximativ aceleasi conditii pentru a nu se ajunge la asa ceva.
Nu ma intelege gresit. Nu e vorba despre iubirea cei dragi. Asta e altceva.
Ce te faci daca nu ti se acorda respectul pe care il meriti?
Ce te faci daca intentiile tale bune is ingropate pur si simplu?
Mai esti toleranta?

Cei indragostiti de un principiu iubesc si ei in felul lor. Au puterea sa schimbe lumea? Nu cred. Dar cine o are?

"Lume rea"; "Lume buna"... cine poate delimita granita celor doua lumi? Si mai ales cine poate sustine ca face parte din... "Lumea rea"?... La modul general noi ne vom situa INTOTDEAUNA in tabara bunilor. Sa nu spuneti ca nu-i asa ca nu va cred!
Colectionara, da-mi voie sa te contrazic putin: a-i ajuta doar pe cei apropiati nu inseamna absolut nimic... Sau, ma rog... aproape! Trebuie sa ai in minte ajutorul neconditionat, cu atat mai mult atunci cand un strain ti-l cere. Cel putin asa vad eu lumea "buna".
Multe sunt de spus pe acest subiect. Avem mereu tendinta de a critica pe ceilalti, iar egoismul lor ne seaca sufletele. Dar noi? Va voi da un caz. Unul dintr-o suta. In general sunt catalogat de catre unii cam prea saritor, ca sa nu spun "bun si prost". In lumea in care traiesc nu se poate fara a auzi ca cineva are nevoie de ajutor sau ca tu insuti ai uneori nevoie. O vorba din popor spune: "Bine faci, bine gasesti!", desi ar mai fi inca una mult mai usor confirmata de viata: "Facerea de bine..." De multe ori m-am confruntat dur cu reversul "Facerii de bine!", dar nu m-am invatat si nu ma voi invata minte niciodata, fiindca fiecare caz disperat este unic si nu merita sa fie judecat dupa esecul avut in cele 99 de momente dintr-o suta. Pentru ca nu poti sa nu te pui in locul celuilalt si sa nu-i intelegi necazul pe care ti-l spune. (Ca uneori se dovedeste a fi exagerat, umflat sau complet fals, asta-i alta caricatura a lumii bune!). Cu mai bine de un an in urma, la un job, am cunoscut un polonez. Nu lucram in acelasi domeniu; el era electrician, eu carpenter. De cate ori ne gaseam in preajma, ne amuzam de una sau de alta, sau ne povesteam intamplari din tarile noastre. Jobul meu acolo s-a terminat inaintea echipei de electricieni, iar la plecare am schimbat numerele de telefon. Dupa vreo doua luni, m-a sunat si mi-a zis ca a ramas fara munca si ca daca n-am ceva pentru el. Era , practic un pustan de 22 de ani, fara nici o experienta in tamplarie, fara scule, dar era disperat. Am intervenit pe langa manager si de a doua zi mi-a fost coleg de munca undeva unde castiga cu mult mai mult decat castigase ca electrician. Evident, n-a rezistat prea mult acolo, fiindca a fost "mirosit" intr-un tarziu ca este un intrus, dar el a apreciat faptul ca l-am scos intr-un moment greu din necaz. Cu vreo luna in urma, m-am decis sa-mi abandonez patronul intrucat se descurca din ce in ce mai greu cu joburile, iar cecurile nu erau tocmai cele la care ma asteptam. (Inca mai am de primit de la el aproape 1000 £, dar nu-mi mai fac nici o speranta, deja.) Intr-o inspiratie de moment, l-am sunat pe polonez, mai mult sa-l intreb ce mai face, ca nu mai vorbiseram de mult. Spunandu-i si of-ul meu, mi-a promis ca pune o vorba buna la patronul pentru care lucra. Ei, bine, acesta m-a apelat imediat, am negociat un salariu mai mult decat rezonabil, si de-atunci nu am cuvinte sa spun cat sunt de multumit de acest job.
Initial am plecat singur, dar mai apoi, fostul coleg care ramasese singur era si el mai mult decat disperat si imi ocupa o gramada de timp cu telefoanele, cand eu lucram din greu pentru "prima impresie". Am insistat si a venit si el dupa mine. De la o vreme, repeta aproape obsedant, sa nu care-cumva sa mai aduc vreun roman, daca vrem sa ne fie noua bine. Ca el a dat zeci de telefoane, dar nimeni nu l-a ajutat... Iar romanii sunt parsivi, invidiosi, te sapa cand ti-e lumea mai draga, etc, etc. Eu stiu cata dreptate are, fiindca am cunoscut si astfel de elemente , dar nu am avut a ma teme niciodata. Atat timp cat lucrez "curat" cu propria mea constiinta, nici un rau din lume nu ma poate atinge. Dar ma intreb oare daca eu nu l-as fi adus dupa mine, ce s-ar fi intamplat cu el? Oare daca eu as fi privit cu indiferenta la acel polonez amarat care avea ATUNCI nevoie de un loc de munca, ce motive ar fi avut sa intervina in ajutorul meu? Intotdeauna exista situatii determinante, iar raul sau binele care ni se intampla, are intotdeauna o logica in lumea nevazuta a Naturii!

Acest topic a fost editat de OMU'BUN: 11 Jun 2004, 12:15 AM

Raspunsul meu la intrebarea ta, care pentru mine nu este retorica: ar avea o diversitate de reactii. Tu probabil ca i-ai observa doar pe cei care s-ar purta urat cu noul venit, dar un observator obiectiv ar observa ca cei care sunt sincer rai formeaza doar o minoritate, ca in orice comunitate umana, de altfel. In plus, copiii de gradinita au fost deja expusi educatiei, au inceput deja sa se modeleze dupa mediul in care traiesc, deci nu sunt un esantion reprezentativ (daca vrei sa demonstrezi statistic teoria ta ca oamenii sunt in esenta rai ). In schimb cu greu poate fi descris drept rau un copil nou nascut, pana la varsta la care incepe sa isi formeze un comportament social. Copiii sunt fara indoiala egoisti, dar egoismul nu este sinonim cu rautatea. Este mai degraba o forma a instinctului de conservare care este necesar pentru supravietuirea individului, a copilului adica. Probabil ca oamenii prin definitie nu sunt nici buni nici rai, ci comportamentul social care este interpretat drept bun sau rau se dobandeste prin educatie (in sensul cel mai extins cu putinta al acesteia). Totusi (simplificand putin), egoismul, combinat cu constiinta de sine si constientizarea similitudinii cu ceilalti oameni creeaza premisele pentru aparitia empatiei care este sursa comportamentului social bun. Ingredientul care lipseste, cred, la oamenii rai este adevarata constiinta de sine. Si indraznesc sa sugerez, ca metoda de a "optimiza" lumea o educatie "oficiala" orientata mai mult spre descoperirea sinelui decat pe impunerea unor regului morale.

Sper ca nu te superi ca am raspuns eu la intrebare, dar presupun ca faptul ca i-ai pus intrebarea colectionarei tine tot de... retorica

@OMU'BUN:
E adevarat ca au ma voi situa in tabara "BUNA". Dar altii tot acolo ma vor pune?
Foarte frumos ce ai facut pentru amicul tau . Nu stiu sincer cati ar fi facut asa ceva. Cred ca nu ar fi prea avut motive sa intervina pentru tine daca tu nu interveneai pentru el. Vezi aici e partea frumoasa: daca toti ar fi ca tine atunci ar fi intervenit pentru tine fara ca tu sa-l ajuti inainte.
carpenter=tamplat (sau poate ma insel...)

@icarus:
Ai in mare parte dreptate. E adevarat ca nu sunt un esantion repezentativ reprezentativ pentru teoria mea dar sunt ca un model in miniatura al societatii. Treaba asta o sa se intample mai tarziu pentru fiecare (intr-o alta masura bineinteles). Adica degetul ala lipsa e un simbol.
Nu ma supar. Chiar as vrea sa aud mai multe pareri in acest sens

Acest topic a fost editat de thext: 11 Jun 2004, 09:06 AM

BUNĂTÁTE, (1 3, II) bunătăţi, s.f. I. 1. Însuşirea de a fi bun, înclinarea de a face bine; p. ext. îndurare, milă, blândeţe; buneţe. 2. Bunăvoinţă, amabilitate. ◊ Expr. Ai bunătate (sau bunătatea) ori fă bunătatea (să...) = te rog, fii bun (să...). 3. Faptă bună, binefacere


Sunt in Italia ...si deci stiu exact cum e povestea OMULUI BUN.Si o intalnesti "frecvent" undeva unde omul se simte "asuprit".Recent logodnica mea a vazut un film , nu stiu cum se numeste in original caci aici toate filmele sunt redenumite , adaptate ...ideea care e ... in film se pune intrebarea asta : CE SOLUTIE AI AVEA PT CA LUMEA SA FIE MAI BUNA? si raspunsul este ( si pe cat e de simplu pe atat e de greu sa il indeplinesti [ dar e ATAT de CORECT] )

FIECARE OM CARUIA II ESTE FACUT UN BINE ; ARE CA DATORIE SA FACA SI EL BINE LA CEL PUTIN 3 PERSOANE.


Dar cum bine stim este in natura omului sa fie in competitie , sa incerce sa castige ...iar CASTIGUL implica PIERDEREA. Este un cerc vicios ...Raul este necesar BINELUI asa cum LUMINA este necesara UMBREI.

mememe

Putine cuvinte cu mult adevar si intelepciune

@ OMU'BUN

Am spus numai sa ne indreptam iubirea asupra celor apropiati. Pentru a ajuta un strain, ne putem descurca si cu respect, toleranta, intelegere, intentii bune.

@ mememe
Cred ca filmul la care te referi este "Pay it forward" (Kevin Spacey, Helen Hunt).

Nu neaparat.

@thext

Cand am afirmat eu altceva? Sigur ca se invata. Vin odata cu acea dezvoltare a constiintei de sine despre care vorbea icarus.

Unora in schimb le este dezvoltata mai mult constiinta religioasa, intr-un mod extremist. De aceea cred ca impunerea oricarei religii (oricare ar fi asta...) este o greseala. Un individ caruia constiinta ii spune ca trebuie sa isi apere religia cu orice pret, caci ea este adevarul suprem si trebuie sa se impuna, va ucide pentru Dumnezeul sau.

Eu ma voi ocupa ca eu sa acord celorlalti respectul pe care il merita. Si voi manifesta toleranta si voi avea bune intentii in masura in care consider eu, in subiectivismul meu, ca ei o merita. Nu obisnuiesc sa "intorc celalalt obraz", daca asta ma intrebi, sau sa fac bine cu forta ca sa ma simt eu mai bine. Pur si simplu o sa ma port asa cum mi se pare mie firesc si de bun simt. Si chiar si logic, as putea spune. Nu mi-am propus sa fac lumea mai buna, nu caut sa educ omenirea sau sa indic calea de urmat. Pur si simplu imi vad de viata mea si, in timp ce o fac, mai descopar niste perspective, mai inteleg cate ceva, mai analizez, mai sunt impresionata, mai simt... etc, lasand toate acestea sa imi modeleze comportamentul in mod firesc. Nu am incredere in eficienta momentelor in care ne propunem sa fim dintr-o data mult mai buni. Sunt de obicei euforii provocate de ceva sau de cineva, fara persistenta in timp.

Acest topic a fost editat de colectionara: 11 Jun 2004, 11:19 AM

Nu exista CASTIG fara macar UN pierzator ...da'mi un singur exemplu!
daca vrei )


merci pt numele filmului

Aaaaam uitat sa spun: daca toata lumea ar fi ca mine toata lumea ar manca sarmale


PS: si mai zice thext ca nu e haios topicul lui

@ mememe

Un exemplu in graba:
Ajut pe cineva si castig un prieten. Cine are de pierdut?
Sau fac o treaba si castig experienta. Se poate sugera ca se pierde niste timp, pe de alta parte acel timp ar fi trecut oricum, eu l-am folosit cat mai bine.

Depinde de felul in care pui problema. Sigur ca exista competitii in care se diferentiaza invingatori si invinsi. Acolo "legea" impune raportarea la rezultatele celorlalti. Nu intotdeauna se impune aceasta raportare. Mai firesc este sa consideri ca faci ceva pentru sau in dauna ta.

hai sa nu fim "tehnici" , stii la ce ma refer , faptul ca ajuti pe cineva nu inseamna ca ai CASTIGAT ceva. Pur si simplu ti-ai facut un prieten.

Raspunde la Daca Toata Lumea Ar Fi Ca Mine Atunci.......iaca daca toata lumea ar fi ca mine sincer si cu mana pe piept jur ca :

EU nu as mai fi ca mine.

Memememe, daca cauti nodul din papura...s-ar putea sa-l si gasesti. No ofense

@ mememe

Hai sa nu fim nici "atehnici" umbland cu alte definitii pentru cuvintele din limba romana. Sigur ca daca a castiga are pentru tine numai sensul de victorie intr-o competitie, atunci vom avea si invinsi. Bine, mememe, hai sa zicem ca asta e a castiga. Ca se refera numai la niste cazuri particulare. Dar in cazul asta nu te mai baza pe coexistenta invingatori-invinsi implicata de acest caz particular pentru a trage concluzii cu caracter general uman. Mai sunt destule aspecte de discutat.

Eu prefer sa cred ca daca Maria si Ion se intalnesc si se indragostesc lulea unul de altul, ambii au ceva de castigat. Sper ca nu e prea "tehnica" ideea .

Da, dar sotul Mariei si sotia lui Ion vor avea de pierdut!

Maria si Ion erau necasatoriti... si nu este obligatoriu ca fiecare sa isi gaseasca un sot in viata. Sa luam cazul in care ei ar fi ramas singuri daca nu se intalneau, asa insa s-au intalnit. Cred ca vei accepta existenta unui asmenea caz .
Sustii cumva si tu ca orice (fel de) castig este contrabalansat de o pierdere, ceea ce impiedica lumea de la orice "optimizare"?

Nu vad de ce ar trebui sa accept. Ai argumente?

Sustin si eu ca castigurile sunt contrabalansate de pierderi. Uneori pierderile nu sunt evidente... Si nu, asta nu inseamna ca nu exista optimizari. Dar orice optimizare a unei trasaturi trage dupa sine pierderi in alta parte. De exemplu programarea cu mai multe procesoare: cu cat ai mai multe procesoare cu atat ai viteza mai mare. Optimizand viteza, pierzi la costuri de productie. Si invers.

Evident ca nu pot spune "iata un caz in care Maria si Ion s-au intalnit si altfel ar fi ramas singuri" - nu putem demonstra ce s-ar fi intamplat daca nu se intalneau. Insa exista foarte multi oameni care raman singuri si imi permit sa imi imaginez (construiesc, daca preferi) un caz in care 2 astfel de oameni, in loc sa ramana singuri, se intalnesc si se indragostesc. Cred ca au amandoi de castigat. E o constructie perfect posibila in sistem (nu duce la nici o inconsistenta ), deci sper ca o vei accepta.

Daca te agati de notiunea de castig absolut, eu nu te voi contrazice. Ok, nu exista castig absolut, insa asta e irelevant. In momentul in care compari castigul cu pierderea (evidenta, neevidenta, cum vrei tu) si castigul iti da mult mai mare, eu zic sa consideri ca este o situatie de castig. Daca exista asemenea situatii, pica argumentul ca, din cauza ca dupa castig avem mereu si pierdere, nu putem aspira la ceva mai bun. Asta era argumentul pe care pornisem sa il combat.

Perfect. Atunci fiecare are dreptul la propria parere, nu crezi?

Dreptul tau, dar un astfel de caz exista doar in imaginatia ta. El este lipsit de valoare argumentativa!

O constructie posibila nu inseamna una reala! Posibil este si Unicornul Roz Invizibil! Sper ca il accepti, da?

Pai cum e irelevant? nu de la asta a pornit discutia? "CASTIGUL implica PIERDEREA" a spus mememe si tu l-ai contrazis.

Problema e ca aprecierea va fi mereu subiectiva.

Nu, tu combateai "CASTIGUL implica PIERDEREA".

Oricum, am impresia ca alunecam prea in off-topic, nu crezi?

Acest topic a fost editat de Catalin: 17 Jun 2004, 01:07 PM

Wrong! In ultimul timp vad pornesti de la premise gresite.

Gheorghe si Gherghina, sotul Mariei si respectiv soata lui Ion, se vor indragosti si ei cu aceasta ocazie.

Pai... ei erau deja indragostiti de Maria si, respectiv, Ion!

Alta premisa gresita!
Daca mai erau indragostiti, nu se mai desparteau.

Daca toata lumea era ca tine, nu mai exista notiunea de on-topic!

Faceti, dragii mei, alt thread daca vreti sa discutati despre castig si pierdere si optimizari!

Acest topic a fost editat de Catalin: 17 Jun 2004, 01:20 PM

Plus ca mai exista un mare, mare castig de care se pare ca ati uitat.
EXPERIENTA
Respectivii vor castiga experienta!

Ok, daca toata lumea ar fi ca mine, discutia despre castig si relativitatea sa s-ar muta in topicul pe care tocmai l-am creat pe aceasta tema, tot aici in Filosofie.

Aici ma marginesc sa spun ca eu cred ca lumea ar putea fi mai buna, deci ca exercitiul acestui topic are sens, chiar daca nu vom putea impune lumii sa adopte modelul nostru.

Acest topic a fost editat de colectionara: 17 Jun 2004, 02:38 PM

Din nou te grabesti!
Notiunea ar exista, dar definita sa ar fi doar una.

Gio, daca toata lumea ar fi ca tine, care ar fi definitia on-topic-ului?