Ca sa va spun parerea mea vizavi de complexe, mentalitatea din ro si modul in care se reflecta ea asupra vietii noastre, trebuie sa va impartasesc, pe scurt, citeva aspecte din viata mea: provin dintr-o familie dezorganizata, atinsa de flagelul bauturii. M-am zbatut si in ro sa-mi gasesc un serviciu decent pentru ca l-as fi meritat. Scuzati lipsa de modestie. Am fost in viata mea la peste 80 de interviuri (asta pina la 26 de ani) si la unele chiar mi s-a spus "Domnisoara sinteti SCLIPITOARE dar seful cel mare are o neapoata... etc etc" - asta in fata, verde in ochi! Am rugat fam. - unchi, matusi - sa intervina pentru mine dar nu s-a bagat nici unul. Pina la urma mi-am facut cuibul in mass-media, nici acolo n-a fost rau... De mici bunica ne zicea (am o sora) "Ca-t creste mari si nu-t hi bunie de nimnic!". Mama: "Sa vezi copiii lui X si Y ce mega super bombastici copii is, nu ca voi...!". Tata: "Ca nu sinteti bune de nimic, exact ca ma-ta!". Sa-mi intemeiez o familie in ro, in orasul natal ar fi fost greu, aproape imposibil, ca nici un om decent nu cred (m-am convins) ca ar fi intrat in fam.-ul nostru... Plus ca mi-o mai pus si Dumnezeu mina in cap si la capitolul "fizic" ma pot mindri ca fiind posesoarea a nici mai mult nici mai putin de 148 de cm lungime. Cu tocuri greu ce ma ridic la 158. Asta in ro = handicap.
In 2001 mi-am cunoscut viitorul sot, in 2002 ne-am casatorit si l-am urmat in tara lui... m-am apucat de lucru - curatenie ca nu puteam scoate pe gura o boaba in limba lor, de altfel faimoasa pentru gramatica ei inumana. Dupa exact 1 an de zile de cind am inceput sa lucrez am fost promovata (intre timp am facut cursuri de limba la universitate, le-am absolvit cu super-fain). De la matura am trecut direct la computer si stilou. Seful cel mare mi-a zis ca o sa fac cariera la ei. I-am raspuns ca o sa am eu grija de asta ! La sfirsitul anului ma mai asteapta (deja e oficial) inca o promovare. Atunci sa vezi trai!
Plus ca cm mei nu numai ca nu supara pe nimeni dar lumea ma chiar simpatizeaza - SI pentru ei. N-am avut nici un fel de probleme, nimeni nu s-a uitat dupa mine dind din cap ca "Uite saraca ce mica a ramas!" desi ca sa ajung la dosarele situate mai sus pe mobilier am nevoie de scaunel. Pe care madam sefa mi l-a cumparat personal!

Si eu am cateva... Si tot pe parinti ii invinovatesc... Mai ales pe tata care a ales sa ma educe asa cum l-a educat tatal lui pe el... la mine motivatia negativa nu prea a mers si nici el nu si-a dat seama ca nu merge desi a avut toate intentiile bune.
Acum incerc sa repar totul, sa lucrez la imaginea mea. Trebuie sa recunosc ca uneori nu reusesc sa o fac prea bine.

Cred ca toata lumea e de acurd ca rolul principal in crearea complexelor il joaca colectivitatea (familie, colegi, prieteni, cunostinte, intr-un cuvant oamenii de care esti sau ai fost inconjurat). Societatea stabileste standardele si tiparele, tipare in care daca nu te incadrezi esti automat etichetat ca fiind "defect". E adevarat ca in anumite conditii poti transforma defectul in calitate, dar e ceva mai dificil. Degeaba te consideri tu super-mega-extra-cool daca ochii lumii gasesc doar cusururi, e doar realitatea ta vs. realitatea celorlalti. Si majoritatea stabileste realitatea, nu? Adica daca eu vad marul ca fiind mov in timp ce restul lumii il vede rosu e clar ca e ceva in neregula cu mine, nu? Eu gresesc, in realitate marul fiind rosu. Din fericire nu exista nimic absolut si mereu va exista pe undeva grupul oamenilor care vad marul mov De-aia cred ca daca societatea e cea responsabila de aparitia complexelor, tot ea ar putea reprezenta antidotul. Exact ceea ce spunea si Violeta ( ), atat timp cat traiesti in societate, nu te poti desprinde de influenta ei. Si nu stiu cum o fi in alte locuri, dar in Ro instinctul de turma mi se pare foarte dezvoltat.. adica esti automat tentat sa impartasesti parerea celorlalti fara sa mai stai pe ganduri daca e chiar asa cum cred ei. Deci e foarte importanta calitatea oamenilor care te inconjoara. Ceea ce a omis ea e faptul ca in foarte multe cazuri nu ii poti alege (parinti, colegi de scoala, serviciu, si-asa mai departe.) Partea buna e ca nu toate parerile si realitatile valoreaza in mod egal si in general pui mult mai mult pret pe parerea celor dragi. Parintii si rudele, ce-i drept, nu ii poti alege (si din pacate, cum se spunea si mai devreme, multe complexe se nasc in perioada cand acestia reprezinta colectivitatea ta) dar prietenii ii pot substitui intr-o oarecare masura si pe acestia pana in momentul cand familia reprezinta altceva si cuprinde alti oameni. Acu, habar nu am daca am zis bine ce-am zis.. dar asa vad eu lucrurile in momentul asta.

Hey, mi-am gasit si eu unde sa pun primul post pe Han... [PS: la prima vedere mi s-a parut imens forumul asta si am avut impresia ca orice as spune a fost deja spus de alta persoana inainte => primul complex legat de forum] Legat de ce am scris in paranteza.... Complexele mele sunt ale mele, deci nu avea cum sa scrie altcineva despre ele...

Sa incepem:
1. Nu am prea multe complexe [oare?]. Cel mai important dintre ele este reprezentat de ochelari [purtati zilnic in ultimii 15 ani. cataracta e de vina]. Din fericire, anul asta scap de acest complex, in urma unei interventii chirurgicale.
2. Al 2-lea e masa mea corporala. Se rezolva si asta, odata si odata.
3. Pe plan general, complexele cred ca apar din cauza existentei termenilor de comparatie. Nu poti sa spui ca esti urat decat daca te compari cu cineva frumos. Dar si frumusetea asta e relativa tare. X poate sa o considere pe Y frumoasa in timp ce Z spune ca nu e cine stie ce. Subiectivitatea isi spune cuvantul.
Dupa cum spunea si Serenity, familia, prietenii au un rol foarte important in "cultivarea" sau in diminuarea complexelor. Se mai intampla din cand in cand ca o persoana sa te faca sa te simti inferior.

Mai scriu la topicul asta cand imi mai vin idei noi.

eu cred ca incep sa fiu complexata ca nu mai ajung sa imi gasesc si eu un barbat...
naiba cu toate, ca am incercat in fel si chip, fa aia, nu fa aia, lasa aia, nu lasa aia, sa iti pese, sa nu-ti pese, sa fiu eu, sa mai fac si cum nu vreau eu... si tot nimic... si nimeni nu imi spune unde gresesc...
deci am sa raman singura...tot singura, saraca secunda

secundito nu esti singura; eu am tot incercat sa le fac pe plac..pana si lor...am spus ce s-a vrut ..pana cand mi-am spus:

secundito eu le-am spus ce au vrut EI sa auda...am luat'hai treaca de la mine' in brate..si tot nimic....nu continui ca lista poate continua...am ajuns la concluzia ca EU trabuie sa fiu ca mine...nu trebe sa ma dau dupa nimeni..trebe sa fiu asa cum MIE imi place si trebuie sa gandesc ca si MINE si sa las gentilismul la o parte..cu asta..cred ca usor..(dar sigur) ajung sa fiu o feminista convinsa..desi ideea ca as fi vreodat' ma cam supara si macina..la urma urmei secundit-o ...fiecare cu greierii lui..si mai era o vb DACA VOI NU MA VRETI EU ORICUM NU VA VROIAM

EDIT: IMI CER SCUZE PT DUBLARE,AM FACUT O GRESEALA; MII DE SCUZE(DACA SE POATE SA SE STEARGA MESAJUL); N-AM VRUT IERTARE

Acest topic a fost editat de iniya: 27 Feb 2005, 01:39 PM

Hmmm..am invatat sa nu ma mint shi nici sa-i mint pe altii nu-mi iese. Nu-mi place sa ma ascund de mine, nu-mi place sa pretind ca as fi altcineva. De multe ori am avut probleme din cauza ca se putea vedea in mine, din cauza ca-i lasam pe altii sa vada in mine. Sunt exact asa cum pretind ca sunt, dar nu las sa se ghiceasca prea mult din mine...asta e rezervat doar persoanelor apropiate.Am invatat ca nu e bine sa mint, dar am invatat shi ca unele lucruri trebuie tinute doar pentru mine.
Mi se pare aiurea sa intru pe un forum sau mai stiu eu in ce spatiu virtual shi sa ma apuc sa-mi atribui diverse calitati inexistente sau sa etalez o imagine falsa. La fel ca orice om, am shi calitati, shi defecte. Nu imi e greu sa imi recunosc defectele, dar nu-mi palce sa-mi ascund calitatile. Singurul lucru de care imi e rusine cand vine vorba de mine, e sa recunosc ca am ascultat manele o perioada, acum 4 ani. Bine ca mi-a trecut.
Cu alte cuvinte, sunt exact asa cum vreau sa fiu. Nu imi e rusine cu mine, motiv pentru care nu pretind ca sunt altcineva nici in viata reala, nici in cea virtuala.

Acest topic a fost editat de BlackClaw: 5 Mar 2005, 07:23 PM