Din pacate asa e, mutulica. Cu sinceritatea doar in bara dai si mai te si uiti cum iti rad mitocanii-n nas...

Mint cel putin o data pe saptamana.
De minciunile albe nici nu vorbesc pt ca m-am obisnuit atat de tare cu ele incat chiar nu le simt ca minciuni.
Daca ma intreaba cineva ce mai faci? zic automat Bine. E clar ca e doar un fel de salut.
Daca cineva ma intreaba cum te simti? totul e in regula? nu-mi vine sa zic bine automat ci zic adevarul.

Minciunile sunt alea la care te gandesti: unde sa-i zic ca am fost? sau ce sa-i zic ca am facut?

Candva eram o adevarata mitomana. Eu si cea mai buna prietena a mea eram de groaza lumii. Cred dupa ce am intrat la facultate am inceput sa ma normalizez.
Aveam obiceiul de a exagera lucrurile pana la absurd.

Prima data cand mi-am dat seama ca deja sarim calul eram cu ea la masa si povestea o intamplare dintr-o tabara in care am fost impreuna iar eu ascultam povestea (care era despre noi doua) si era de parca ma uitam la un film de actiune. Imi venea s-o intreb si pe urma ce-am mai facut?

Aveţi dreptate amîndoi! Dar eu, ca un inadaptat al societăţii care este (pardon: care sînt ) prefer să-mi rîdă în faţă mitocanii cînd sînt sincer decît să-mi rîdă în faţă mitocanii de minciunile pe care le-am îndrugat...

Iar am dat-o în... bară?!

@ milimetru

Cred ca ei au vrut sa zica exact opusul a ceea ce ai inteles tu.
Cred ca ai dat-o in bara.

S-ar putea doice, s-ar putea...

Eu am vrut să spun că îmi asum riscul de a fi inadaptat şi să rîdă mitocanii de mine. De aceea încerc să mint cît mai puţin şi numai atunci cînd n-am încotro sau cînd mă ia gura pe dinainte... Aşa vreau eu!

Fiecare era dreptul la opinia lui.
Dar mai importnat este ca fiecare poate sa ia ce decizie vrea in legatura cu viata sa si felul in care o traieste.
Nici eu nu ami mint ca in zilele mele bune dar asta pt ca m-am mai maturizat.
Plus ca am invatat cat de importanta este imaginea.
Nu e bine sa ai imagine de mincinos dar nici de fraier. Un echilibru este greu de atins oricat de tare il dorim. In final nici o extrema nu este buna.

sorry am dat adauga raspuns de 2 ori
ce sa-i faci?

Acest topic a fost editat de doice: 12 Oct 2004, 03:19 PM

Ai dat-o în bară şi tu!

Da, aşa e, trebuie un echilibru ca să nu fii luat nici de fraier nici de mincinos. În plus, mai există şi conştiinţa ta: dacă te mustră pt ceea ce faci sau nu...Dacă nu te mustră, parcă aş fi înclinat să cred că e OK!...

Ce avem frate cu bara aia de tot o dam in ea?
Avem o problema tare grava.
Ai dreptate la faza asta.

Dar cred ca deja ajungem la niste definitii prea subiective.
Adica stiu ca si cele in functie de adevar sunt subiective dar astea legate de constiinta sunt deja prea mult pt mine.

Eu sunt un om simplu

de ceva timp am invatat sa mint, n-am o schema exacta dar pot spune ca lumea e un loc mai bun de cand eu am inceput sa mine

Acum mint.

eu cred ca mint mai mult decat cred. Dar stiu ca pot sa schimb asta. Doamne-ajuta!

Eu am observat o chestie la mine in ultima vreme: in afara de un anume sef (ala de la net) si (fostul) partener eu n-am mintit lumea... Ma rog, nu mai mult decat ma minteam pe mine singura, da' aia e alta poveste.

Si imi place de mine asa, in stare sa spun adevarul in general. Da' saptamana asta il voi spune si sefului si (fostului) partener asa ca... Mergem spre bine

Ah... am mai mintit recent pe 2-3: le-am zis ca le dau sms, dar eu le-am sters numarul din telefon Da' aia nu se pune, nu?

Am raspuns la test ca nu mint,dar asta cred ca e o mincina ,deja.Corect ar fi daca era o varianta de a minti in situatii umanitare ori de bun simt.De exemplu ,unei persoane cu afectiuni psihice nu e bine sa-i spui adevarul,ii faci mult rau! Unei femei urate cu draci care te intreaba daca e frumoasa,mai ales daca e in varsta,din bun simt,e bine sa o minti.Alta varianta de a nu spune adevarul este atunci cand sosesti acasa de la femei si sotia te intreaba daca vii de la fete,spre fericirea familiei tale e bine sa negi.
Alta varianta este atunci cand copilul te intreaba ceva(de exemplu daca o iubesti pe mami),cand el asteapta un raspuns afirmativ,e bine sa spui ca da.
Toate acestea le consider mincinele nevinovate,facute in scop nobil.Grav este insa daca cel care minte in situatii grave chiar crede in minciunile sale,deci este un mitoman.
gigip