_Jubilee_ iti multumesc pentru TOT(stii tu de ce...), esti o scumpa.

Pacat... pe han mi-ati adus bucuria in suflet, zambetul pe buze..., dar eu ACUM sunt tare trista. Imi tremura si mainile pe tastatura, nici nu ma pot concentra sa scriu. Ieri am avut IAR o zi groaznica, inca o amintire urata, care ma va urmari cine stie cata vreme. Plang. Incerc sa strang din dinti si sa nu las sa-mi curga lacrimile pe obraz, dar nu pot... Inghit in sec... Sunt asa de dezamagita de tot si de aproape toate. Ce pot sa fac? Cu ce sa-i ajut pe cei dragi mie? Trebuie sa fac ceva, dar ce? Este o situatie imposibila... De ce trebuie sa fie asa? De ce? De ce are atat de multa ura in suflet? De ce are numai ganduri negre, urate. Nu se gandeste ca suferim atatia in jurul lui? Ce zile triste... E grav cand DEPINDEM de altii...
Trebuie sa fie o solutie, dar care? Of, cata amaraciune si necazuri sunt pe lumea asta... De ce sunt si eu prinsa in ele? De ce trebuie sa sufere si copilasii mei? Prea multi DE CE!

Asta e! Azi e o alta zi, sper mai buna... Cu toate ca intregul corp imi e inert si mintea-mi STA in loc. Stau tintuita in fata acestui ecran si va intristez si pe voi. Imi pare rau ca nu pot spune ca sunt bine. Pot spune doar atat, mi-a mai ramas putina vlaga si atarn de-un fir de ata in mijlocul prapastiei. Sper sa nu se rupa si ultima farama de speranta.

Hai ca mi-am mai revenit putin. Am cui sa ofer focul din mine si sunt tare fericita, dar in acelasi timp pustiita... Trecutul nu-mi da pace, prea crunte sunt durerile... Traiesc, dar simt cum mor un pic cate un pic... Se-aduna una dupa alta clipe urate, ce-mi fac noptile grele, pline doar de insomnii... Privesc in gol, privesc aceste litere si-ascult zumzetul de-afara... e minunat ca exist...
Ce-or fi facand printesele mele? Dar cupilu` meu drag si scump? N-am fost langa ei aseara, pentru ca cineva avea mult mai mare nevoie de mine... Inca o noapte a trecut, dar cel putin cu mai multa odihna... si liniste...daca ii pot spune asa...

As vrea sa fiu pe-un varf de munte s-alerg, sa respir aerul curat, sa ascult linistea de-acolo... As vrea sa fac tot ce-si doresc cei dragi mie, as vrea sa-ngrop toate amintirile urate...
As vrea sa dau timpul inapoi, sa fiu pentru o clipa langa scumpa mea tanti Nuti. Sa-i aud glasul dulce care-ti vindeca toate ranile. As vrea sa-i vad zbambetul, ca sa pot zambi si eu... Hai ca am memorie buna... o vad... o aud... Draga de ea! Ce-o fi facand? I-as da un telefon, dar va simti ca-s trista si plang din nou... N-as vrea s-o intristez... Totusi vreau sa-i aud macar glasul...

Iata o poza din anii petrecuti alaturi de tanti Nuti. Este poza de pe diploma din liceu, pusa la repezeala pe o discheta. Ce ani frumosi... Simteam ca sunt protejata de tot si de toate. Nimic rau parca nu era in jurul meu... Ce liniste era atunci... Unchiu nu mai e... Tanti Nuti-i singura si plange... ca si mine... Am sa-i dau un telefon!
Sper sa reusesc sa fac atasamentul...

edit: Am vorbit cu tanti Nuti. O dulcica. Cuvintele dansei imi ajung la suflet. Nu pot sa explic in cuvinte ceea ce simt. Pot spune doar atat... e minunat ... Ma bucur numai cand ma gandesc la dansa.

Acest topic a fost editat de ^mami^: 29 Jul 2004, 05:46 PM

->> Am mai invatat ceva. Nu pot sa pun doua atasamente! Bun... Cum spuneam, azi am chef de pus fotografii... pentru "curiosi"... Cand le vad pe cele mici aici... ma topesc.

Acest topic a fost editat de ^mami^: 29 Jul 2004, 06:00 PM

Aici as vrea sa am o casuta...

imi da eroare, nu pot sa trimit nimic, sunt prea mari fotografiile... Cum sa le micsorez? M-am tot invartit pe ici, pe colo, dar nu am reusit. Ei, dar tot pun un atasament... Macar asta stiu sa fac.

As vrea... sa fiu pentru cateva zile aici:

ingenios, animalute dragi si... .
Gata_plec. Sunt un pic suparata.

Acest topic a fost editat de ^mami^: 30 Jul 2004, 01:29 AM

Eu azi-noapte ti-am citit cu placere jurnalul de la cap la coada si as dori sa notez cate ceva, daca nu te superi.

(editat pe 8 mai, ora 6,08 pm)

Imi place conceptia ta despre iubire: sa iubesti si sa fii iubit = sa daruiesti si sa primesti.

Aici mi-ai dat de gandit, pentru ca si eu am multe dorinte. Spune-mi parerea ta: daca ai putea sa te intorci in timp, ce ai schimba ca sa iti poti indeplini acele lucruri pe care ti le-ai dorit si nu s-au implinit? Astept raspuns.

Cu aceasta ocazie, vreau sa trimit si eu un gand catelusei Lolica, care mi-a fost foarte draga si pe care am iubit-o, si care acum este in ceruri. Pentru ca mi-e teama ca, daca, dupa moartea ei, nu ma gandesc eu la ea, nimeni altcineva nu o va face, si o catelusa atat de minunata ca ea merita macar un gand bun.

Probabil ca acei forumisti inca nu au accesat Hanul. Mi s-a intamplat si mie sa primesc un PM de la cineva si sa nu raspund la timp pentru ca nu am accesat Hanul cateva zile. Acel "cineva" a avut o reactie asemanatoare cu a ta. Sau, cine stie, pot fi multe alte cauze, dar e inutil sa pui asta la suflet.

Uite ^mamico^, eu iti dau un branci si tot eu te prind pe o perna de puf.

Eu iti recomand sa citesti Editorialele.

De ce nu te duci o saptamana la munte? Daca nu pentru tine, fa-o pentru familia ta. Te las pe tine sa te gandesti ce e mai important.

Cu bine,
Marcus

@Marcus iti multumesc pentru sfaturi si mai ales pentru "branci"... Meriti un pupic...

Daca as putea sa dau timpul inapoi... hmm... Cel mai important lucru ar fi, ca imediat dupa ce ne-am casatorit, sa fi plecat in gazda. Azi sigur aveam casa noastra. Aici am gresit, ca am stat cu parintii... si copii nostri si noi am avut de suferit. Uite ca am ajuns sa nu avem frigiderul nostru, aragazul nostru si multe altele... Dar mai bine mai tarziu... Acum este un nou inceput pentru toti patru. Ne e greu, dar sper sa facem fata. Nu puteam sa ne mutam din gazda in gazda...trebuia sa gasim ceva sigur! Acum am dat peste un Om cu suflet mare... Cel putin un an sau poate chiar doi vom sta aici.

*Azi o veche prietena mi-a facut o surpriza placuta. Nici nu ma asteptam... "Servus..." Mi-a dat telefon. Imi e dor de ea.

*Sunt ingrijorata.

Andreea este in spital... apendicita cronica... apa, ceai, compot...
Ieri... se terminase perfuzia... asistenta a venit dupa jumatate de ora... am tacut! Ce rost avea sa-i mai zic CEVA? Oribil...

edit: azi... apa, ceai, compot si iaurt... Alta data zilele trec atat de repede... acum parca stau pe loc. Abia astept sa vina acasa. Ana-Maria a plecat la Constanta.

Acest topic a fost editat de ^mami^: 21 Aug 2004, 09:41 AM

Multă sănătate la toată lumea!

Mdah, nu eşti singura, multă lume "priveşte problema" cam la fel. Atît de multă încît la un moment dat eu, care aveam un fel de indiferenţă faţă de păianjeni, am zis "ia să văd dom'le ce-i cu ăştia de se scîrbesc toţi de ei!" şi am început să-i urmăresc. Sînt foarte interesanţi (ca toate animalele, de altfel, fără excepţie!) şi au şi ei viaţa lor, cu suişuri şi coborîşuri, deloc uşoară...

Oricum, nu e un capăt de ţară să-ţi fie frică de păianjeni. Măcar ai un punct de referinţă concret pt ceea ce este "frica" şi "scîrba"! Bine ar fi ca să rămînă numai acesta pt că, din nefericire, mai apar frici şi scîrbe şi din alte părţi. Şi alea sînt rele de tot...

Multă sănătate la toată lumea. Ca să le putem duce...

Bine ai venit xcross
Hmm, mi-ai adus aminte de paianjeni... Ar fi indicat sa citesc si eu mai multe despre ei. Voi sti care sunt veninosi si care nu. De fapt pe aceea mi-e teama de ei. Uneori ma gandesc ca pot musca, pe cineva drag mie... brr...

Mami, lasa, o sa ai si tu locsorul tau, casuta ta... poate chiar una cochetica... asa, ca aceasta...

Multumesc Diana-Maria. Chiar mi-ai facut o surpriza. Nu ma asteptam.

... daca Dumnezeu nu exista si tu crezi, nu pierzi NIMIC; daca Dumnezeu exista si tu nu crezi, pierzi TOTUL...

O alta zi, parca nici nu a fost duminica..., care se adauga la amintirile urate...
De ce oare amintirile urate le domina pe cele frumoase?! Azi am avut si clipe frumoase, placute, care m-au bine-dispus, care mi-au adus zambetul pe buze... Totusi, exista un totusi, exista un oftat...

Andreea nu are pofta de mancare. Ana-Maria era foarte bucuroasa si incantata, cand am vorbit cu ea la telefon.
Hmm, e deja aproape ora 21... Ce repede trece timpul pe han! Aici imi gasesc de lucru, ma iau cu una, cu alta si mai uit de ale mele, cum sa le zic?... ei, nu-s necazuri, probleme... griji... ganduri...

Imi doresc un anume fel de singuratate... vreau doar sa nu mi se mai puna intrebari indiscrete, idioate! Fiecare cu ale lui... Nu-mi place cand cineva incearca sa ma traga de limba, simt cum ma sufoca. Acum am LINISTE acasa, pot sa dorm, am gasit solutia! Vreau sa comunic cu cei din jurul meu, dar in acelasi timp, vreau sa ma lase sa RESPIR...

...Extra muros...

edit: Nu-mi vine sa cred... am folosit doar un zambaret in mesajul de mai sus... cum de s-o fi intamplat asta?!

Acest topic a fost editat de ^mami^: 22 Aug 2004, 08:06 PM

Cu placere si alta data, Mami draga...
Hm, nu am apucat sa iti spun ca nu esti singura obsedata de spalat ... e grozav avatarul tau... tare haios!

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 22 Aug 2004, 10:31 PM

*Leo mi-a "propus" sa deschid o spalatorie... Si alta propunere mai in gluma, mai in serios... sa deschid o sala de internet... si-asa imi place sa stau pe net, sa scot si bani, nu doar sa dau...

*Am gasit o ploaie
Afara ploua. Imi place aerul curat de dupa ploaie, se asterne si-o liniste aparte...cand se aud doar cativa stropi...

*"Orice om poate gresi, numai prostul staruie in greseala."

*edit1:
*edit2:


Acest topic a fost editat de ^mami^: 22 Aug 2004, 11:25 PM

Eram sigura ca asta urmeaza... dupa starea ce-o simt!! Gata, am intrat in pana de idei... nu stiu ce sa fac! Cum este cel mai bine? Sa fiu egoista? Nu ma poate obliga nimeni sa fac ceva anume. Care este datoria mea? De ce sunt singurul copil la parinti? Toate belelele CAD pe capul meu! Ce idioata sunt. Dintotdeauna mi-am dorit un frate ori o sora, dar nu ca sa ne impartim belelele... Oare ce trebuie sa fac? Nu stiu. Iar plang. Imi vine sa ma dau cu capul de pereti, asa as face daca as gasi o solutie, cea mai buna solutie... Trebuie sa-mi vad linistita de prioritatile mele: copii, sotul, familia noastra. Dar cu ai mei ce sa fac? Cand se vor termina toate acestea? Cand vom putea fi linistiti? Vom fi vreodata? Iar imi simt umerii incordati, ceafa imi ia foc, parca stau prinsa intr-o menghina... Cand voi scapa din aceasta stramtoare? Iar mi s-au dat peste cap toate planurile...

De ce exista minciuna? De ce exista ura? Chiar nu se poate fara ele? Cum ar fi viata fara minciuna? Eu ce sa mai cred? Unul zice intr-un fel, celalalt in alt fel!! Cine spune adevarul? Cine minte? Important este ca exista suferinta, stres, insomnii...

Ce faci, mamico? Nu ne mai spui nimic?

Se spune ca cei care sunt singuri la parinti sunt mai reci de felul lor, spre deosebire de cei care au un frate sau sora. Ori tu nu-mi pari deloc rece, ba dimpotriva. As putea spune ca eu sunt cel rece, desi chiar am o sora.

Mamico, nu asta e important, stii bine. Stii tu ce e important.

O zi buna.

Sunt bine. Ai dreptate Marcus, stiu ce-i important. Insa eu chiar am insomnii. Nu pot dormi, atunci cand ma framanta ceva, cand nu inteleg ceva, cand am de rezolvat o problema... Apoi vine o perioada cand dorm si iar dorm, cand se linistesc "apele", as dormi incontinuu. In sfarsit, am inteles ce era de inteles, din punctul meu de vedere. Acum astept alte si iar alte insomnii...
Incerc sa-i inteleg pe cei din jurul meu, cu bune si rele.

Ce pot spune?! Da, am umplut pagini intregi cu hieroglifele mele, in jurnalul cel vechi. Mi-am asternut gandurile la repezeala, eram suparata. Saracutul jurnal cate suporta... Cand sunt bine dispusa, scriu frumos, ordonat. Iar cand imi descarc sufletul, e jale. Bine ca nu ma poate auzi cum tip... E bucuros ca-i dau atentie, ca nu l-am uitat.

In timpul liber, invat sa scriu cu mana stanga... . Pe bune, e o dambla de-a mea. Am facut progrese. Mi-am propus sa scriu intai cu o carioca, apoi cu un creion si in final cu stiloul. Imi cam tremura mana, dar merge. Uneori ma enervez ca nu reusesc sa scriu asa cum vreau si-mi vine sa iau creionul in mana dreapta!!

A. este cam tacuta. Eu nu vreau sa fiu un parinte inapoiat. Mama mea nu a fost niciodata aproape de mine, asa cum mi-am dorit eu. Tata, nici atat. Asta e. Eu am cautat apropierea sufleteasca si intelegerea in alta parte. Am gasit-o, insa regret ca nu sunt si parintii mei printre acele persoane. Am avut parte de o altfel de unitate in familie. Luam masa impreuna, ceea ce mi-a placut intotdeauna. Eu nu le prea pot oferi copiilor mei acest lucru. Avem programe diferite. Vine unul, pleaca celalalt... Chiar si la sfarsitul saptamanii, uneori apar probleme. Uneori sunt stapana pe mine, reusesc sa fac ce-mi propun intr-o zi. Totusi, alteori ma apuca un fel de lehamite. M-am saturat sa tot spal vase, sa fac mancare, sa pregatesc masa, sa strang masa, sa fac paturile, curatenie, ordine in casa. De ce trebuie sa le tot spun sa-si puna la loc hainele si incaltamintea? De ce trebuie sa le zic sa se spele pe dinti si sa fie la somn cel tarziu la ora 21. Uneori ma vad ca o caseta, in fiecare zi spun aceleasi lucruri. Am citit carti despre copii, educatia lor. Insa eu tot trebuie sa zic, sa repet aceleasi si aceleasi vorbe, ca o moara stricata. Stiu, o sa vina si clipa cand nu va mai trebui sa rostesc nici un cuvant, le va intra in reflex. Dar, acum simt ca le terorizez. Nu vreau sa fiu o mama rea, cicalitoare. Stiu ce-mi doresc. In primul rand sa nu fac aceleasi greseli ca mama mea.

^mami^, esti o mamica buna.
Dumnezeu sa-ti binecuvanteze familia.

Marcus iti multumesc.
Un lucru-i sigur. Si eu voi gresi undeva. Nu sunt multumita de tot ceea ce le-am oferit pana acum copiilor mei. Se putea si mai mult. Ma voi stradui sa fac tot ce pot...
Sper sa fiu alaturi de ei, cand au nevoie de mine. Sper sa-i inteleg si sa ma inteleaga.

Am mers la sedinta la A. Mereu mi-a fost groaza de vacarmul creat in cele doua ore. Mamicile vorbeau toate odata. Doamna invatatoare nici nu reusea sa mai supuna macar o vorba. Trebuia sa merg, trebuia sa suport toate acestea. Spre surprinderea mea, sedinta de ieri, cu parintii, a fost DIFERITA. Doamna ne-a dat mapele cu lucrarile copiilor, ca de obicei, insa ne-a dat si-un chestionar. Erau sase intrebari. Parintii trebuiau sa raspunda in scris. Au avut de lucru... Au scris. Ce liniste si frumos a fost! Am stat doar o ora. Nu am simtit ca-i pierdere de timp si stres...

Am scris un mesaj si mi-a aparut Cannot!! cand l-am trimis!!
Gata, imi iau jucariile si am plecat.

Maine e o zi foarte incarcata. Sper sa rezist, de pe acum pic de somn.

Draga ^mami^ (ptiii ce frumos suna)
Cred ca sarcina de parinte este una din cele mai grele care exista in lumea asta. Nu am copii, dar de aia imi dai voie sa-mi dau cu parerea, nu?
Deci asa....parerea mea este ca trebuie sa fii ferma cu ei (si nu numai) apoi trebuie sa-i responsabilizezi si sa ai incredere in puterile lor. Stiu ca este greu, dar cred ca asta e solutia: sa nu-ti mai iei tu toate responsabilitatile in carca ci sa le imparti si la restul ca doar de aia suntem oameni ca sa ne intretinem singuri, nu sa ne faca mamica sau bunica totul. Aaaa, ca ne ajuta mamica in momentele grele asta e altceva! Atata timp cat nu or sa aiba responsabilitati nu or sa fie in stare de nimic, si asta o spun cu mana pe inima pentru ca am vazut o gramada de cazuri. La fel am fost si eu: nu faceam mancare, nici macar nu mi-o incalzeam (mai bine muream de foame), nu spalam vasele, nu faceam nimic in bucatarie din cauza ca facea bunica si mamica. Mancam numai ce era mai bun, nu mancam cu paine, etc. Lucrurile s-au schimbat insa de cand am mers la facultate: am inceput sa spal vasele si sa mananc cu paine ca deh muream de foame altfel La fel si cu banii, aveam buget cu care trebuia sa ma descurc! Se terminau, muream de foame pentru ca tata era foarte ferm si ii multumesc pentru asta! Acuma probabil ca o sa zici ca nu te lasa inima sa-ti vezi copii murind de foame, dar sa stii ca nu e asa...parerea mea

Zorro, bine ai venit. Iti multumesc pentru sfat.
Sunt hotarata in aceasta privinta. Parintii mei nu m-au obligat sa fac nimic si-am apreciat mult acest lucru. Cand am avut timp si placere, am facut ce-am putut din treburile casei. Eu voi face la fel. Sunt copii mei si nu le voi pune sa faca nimic. Nu vreau. Ma voi descurca asa cum pot. Cand vor fi la casele lor, vor fi nevoite sa munceasca. Acum se pot juca. De ce sa le rapesc din timpul lor de joaca? Nu!! Poate gresesc, insa eu simt ca nu gresesc. Asa-mi spune inima ca trebuie sa fac. Cand vrea sa ma ajute la treburile casei, bine, cand nu, iarasi bine. Eu imi doresc doar sa-si tina ordine in camera lor si sa-si faca temele, sa citeasca. Toate la timpul lor.
Oau... zambareti noi!!...

Edit:...


Acest topic a fost editat de ^mami^: 28 Dec 2004, 12:29 AM

Nu stiu unde mi-a fost capul. Cursul copilului era la ora 10, iar eu l-am trimis la ora 11. Sunt foarte suparata. A intarziat din cauza mea. Mi-am notat in calendar, in fiecare joi, trebuie sa plece de acasa, cel tarziu la ora 9,45.

bine mai ^mami^, cu asta incepi tu sa scrii in 2005 la Jurnal? Lasa, ca nu s-o daramat cerul ... Uite ce spuneai chiar tu:

Si nici nu cred ca poti numi asta o greseala ... sunt convinsa ca ai avut pe cap 1001 de lucruri. Hai, LA MULTI ANI, si nu mai fi asa aspra cu tine! Copii tai sunt norocosi ca te au. Si..."traieste clipa!"

PS. Imi place noul tau avatar.

denise, LA MULTI ANI.

Cum poate avea incredere un copil in mine, daca eu gresesc? M-am simtit atat de prost. I-am spus sa nu se bazeze pe mine. Sa se uite singura la ceas. Cand este ora 9,30 sa se imbrace si sa plece la curs.

Mereu sunt in criza de timp. Imi stiu prioritatile, insa as vrea sa fac mai multe intr-o zi. Nu reusesc. Fac ce trebuie facut, iar ceea ce-mi face placere... se duce pe apa sambetei. Voi reusi sa-mi organizez si eu timpul mai cu folos. Deja este din ce in ce mai bine... dar nu destul de bine. Trebuie sa astept sa mai treaca niste luni de zile...

NINGE, NINGE, NINGE!!
*De fiecare data cand se asterne zapada, imi aduc aminte de omul de zapada, facut impreuna cu ai mei. Stateam in casa cea veche, era asa de frumos. Eram destul de marisoara, nu mai stiu varsta exact, cam prin clasa a-lV-a. A rezistat mult timp omul, era ger. Mergeam la verisoara mea si ne dadeam cu sania...
In 1993, pe 28 februarie, a nins. Zilele urmatoare la fel, a tot nins, era ger si s-a asternut zapada de aprox. un metru. A fost asa de frumos, am facut transee prin curte si ne tavaleam prin zapada.
*A si A-M sunt asa de bucuroase ca afara ninge. Poate reusim sa facem un om de zapada, la bunici.
Cupilu a facut mancare, a venit acasa devreme si a petrecut mult timp in sanul familiei...
*Vom avea casuta noastra la munte... ori va ramane doar un vis...??

Acest topic a fost editat de ^mami^: 30 Jan 2005, 12:00 AM

Mami, si la mine ninge de azi-noapte !
Ce dor mi-era de tine, mami drag !

Acest topic a fost editat de Diana-Maria: 30 Jan 2005, 12:10 AM

Diana-Maria


A. spune cand ninge, ca totul este ca o prajitura cu frisca.

Si ce dreptate are, mami drag !

Hmm, repede mai trece timpul pe Han. Iata ce-am gasit:~~~(Multumesc, denise.)Gata, plec la nani. Trebuie sa mai si dorm.

Edit: Tot mai ninge. Mor de somn. A. refuza sa invete la istorie.

Acest topic a fost editat de ^mami^: 30 Jan 2005, 12:21 PM