Sau mergi sa dormi la el...ca sa fii si mai sigur

Crisse - ai fost super la faza asta

Ok bdl - am inteles... cred...

YoyoMan...mi-am dezvoltat gandirea pozitiva

Poveste adevarata pe care am primit-o azi pe email. Parca se potriveste cu subiectul asta cu toate ca e mai mult mai mult decat gandire pozitiva.

This is the story / incidents which we need to take in life and live happily. Attitude is more important. We cannot think of hurting people us emotionally, which is more harmful than physical injuries.

Jerry is the manager of a restaurant in America. He is always in a good mood and always has something positive to say. When someone would ask him how he was doing, he would always reply, "If I were any better, I would be twins!"

Many of the waiters at his restaurant quit their jobs when he changed jobs, so they could follow him around from restaurant to restaurant. The reason the waiters followed Jerry was because of his attitude. He was a natural motivator. If an employee was having a bad day, Jerry was always there, telling the employee how to look on the positive side of the situation.

Seeing this style really made me curious, so one day I went up to Jerry and asked him, "I don't get it! No one can be a positive person all of the time. How do you do it?" Jerry replied, "Each morning I wake up and say to myself, I have two choices today. I can choose to be in a good mood or I can choose to be in a bad mood. I always choose to be in a good mood. Each time something bad happens, I can choose to be a victim or I can choose to learn from it. I always choose to learn from it. Every time someone comes to me complaining, I can choose to accept their complaining or I can point out the positive side of life! I always choose the positive side of life. "But it's not always that easy," I protested. "Yes, it is," Jerry said "Life is all about choices. When you cut away all the junk, every situation is a choice. You choose how you react to situations. You choose how people will affect your mood. You choose to be in a good mood or bad mood. It's your choice how you live your life."

Several years later, I heard that Jerry accidentally did something you are never supposed to do in the restaurant business: left the back door of his restaurant open one morning and was robbed by three armed men. While trying to open the safe, his hand, shaking from nervousness slipped off the combination. The robbers panicked and shot him. Luckily, Jerry was found quickly and rushed to the hospital. After 18 hours of surgery and weeks of intensive care, Jerry was released from the hospital with fragments of the bullets still in his body. I saw Jerry about six months after the accident. When I asked him how he was, he replied, "If I were any better, I'd be twins.Want to see my scars?" I declined to see his wounds, but did ask him what had gone through his mind as the robbery took place. "The first thing that went through my mind was that I should have locked the back door," Jerry replied. "Then, after they shot me, as I lay on the floor, I remembered that I had two choices: I could choose to live or choose to die. I chose to live." "Weren't you scared?" I asked. Jerry continued, "The paramedics were great. They kept telling me. I was going to be fine. But when they wheeled me into the Emergency Room and I saw the ex-pressions on the faces of the doctors and nurses, I got really scared. In their eyes, I read 'He's a dead man.' I knew I need to take action." "What did you do?" I asked. "Well, there was a big nurse shouting questions at me," said Jerry. "She asked if I was allergic to anything." 'Yes,' I replied. The doctors and nurses stopped working as they waited for my reply. I took a deep breath and yelled, 'Bullets!' Over their laughter, I told them, 'I am choosing to live. Please operate on me as if I am alive, not dead'." Jerry lived, thanks to the skill of his doctors, but also because of his amazing attitude. I learned from him that every day you have the choice to either enjoy your life or to hate it. The only thing that is truly yours that no one can control or take from you is your attitude, so if you can take care of that, everything else in life becomes much easier.

Pai asta se deprinde tare greu - ca si io mi-am tot propus sa gandesc pozitiv, blah, blah, dar in viata de zi cu zi uiti de asta. Cand te izbeste o veste proasta, ultimul lucru la care te gandesti e sa gandesti pozitiv...

In mod clar e vorba de un echilibru. Uneori pare un cerc vicios. de exemplu in povestirea de mai sus... e ok, omul spune "e alegerea mea sa fiua asa si nu altfel". dar daca nu treci prin experiente personale, de unde stii ca ai de ales?
In opinia mea conteaza ce tip de "motoras motivational" are fiecare: unii se misca fiindca fug de ceva, altii fug inspre ceva.
Mai este o perspectiva. Sa ne imaginam ca intamplarile din viata pot fi incadrate intr-un grafic:
|
| +
|
|______________ nivelul asteptarilor.
|
| -
|_ _ _ _ _ _ _ _ _
(frumos, nu )
Cu cat nivelul asteptarilor este mai spre zero, cu atat evenimentele vo fi "ingramadite" in parte cu +. Si din nou, exista o balanta: pana unde poti sa cobori nivelu' asta? Si cum vom fi piviti noi, ca animale sociale, de catre restul turmei sociale, daca nivelul nostru este sub media lor?
Balanta asta tinde uneori spre schizofrenie... (cine a zis asta?! /eu. /care eu?)
Am vazut ca nimeni din cei care au postat aici nu iese din propria cochilie. Oameni buni, aveti incredere in cei de langa voi, prieteni, famile... sunt cel mai bun suport. (de obicei hehehe)

Bun venit la Han, 2fat2curious !

multumesc

2fat2curious

Care dintre raspunsuri mi se potriveste cel mai bine?
*uneori 1, si atunci intru intr-o stare de zombi...
(adica sunt in pana de idei), abia dupa vreo cateva nopti albe,
pun punct, deci stiu ce am de facut...revin cu picioarele pe pamant.
Depinde, de cati bani imi trebuie, ca sa repar masina...
*alteori 2, asta daca nu am si alte probleme (mai grave) pe cap.

In general, sunt optimista. Timpul le rezolva pe toate,
sanatosi sa fim, ca belele curg.

Gandul pozitiv este foarte important, totusi, pentru a ne feri,
cat de cat, de belele, este bine sa punem si raul in fata, macar
din cand in cand....din "gand in gand"....Altfel spus, e bine sa fim prevazatori,
atat pentru noi, cat si pentru cei din jurul nostru...

Suntem unici, deci pot spune ca, atitudinea pozitiva e una constienta, "un atribut
al temperamentului....", depinde ce simtim si ce gandim, la un moment dat....

Pentru ca nu prea stiu engleza... , nu am inteles, ce a zis amenophis. (Trebuie sa fac
meditatii, ca sa nu mai fiu "mic si prostut"... )

Am inteles ce a vrut sa zica bdl ...
O sa ma straduiesc sa am cat mai putine nopti albe...

"...si in acelasi timp SA FAC TOTUL, pentru a reusii, FIIND CONVINS ca voi reusi..."


Numai bine.
Mihaela.

Acest topic a fost editat de calfa: 30 Apr 2004, 08:33 AM

Eu sunt optimista de felul meu si intotdeauna incerc sa vad partea plina a paharului (ca sa folosesc acelasi sablon). De-a lungul timpului am decoperit ca nu te ajuta cu nimic sa-ti faci atatea probleme, mai ales dupa ce raul s-a intamplat. Iar o gandire pozitiva te ajuta sa gasesti solutii mai repede.

Fiind o persoana foarte sensibila, cu dendinta de-a aluneca spre pesimism am incercat sa-mi educ acest mod de-a gandi. Am invatat sa-mi controlez si combat, intr-o mai mica sau mai mare masura, sentimente ca tristete, ura sau dispret. In momentul de fata nu o mai fac in mod constient, a devenit ceva firesc si am fost placut surprinsa sa realizez ca pot sa zambesc si sa-mi pastrez optimismul atunci cand lucrurile iau o intorsatura mai putin placuta.
Atunci cand situatia devine frustranta, reusita nu cred ca depinde doar de competenta si talent, ci si de capacitatea de-a infrunta esecul si de-a invata din din propriile greseli, pentru ca data viitoare sa intampinam obstacolele cu mai multa incredere in fortele proprii, prin urmare cu mai mult optimism. Prin exercitiu, optimismul si speranta sunt calitati ce poti fi dobandite. Iar cat timp nu cadem in extrema cealalta, incercatd sa obtinem o stare de armonie continua si sa eliminam definitiv emotiile si gandurile negative (care isi au rolul lor, si a caror reprimare exagerata ne poate imbolnavi) din viata noastra, nu avem nimic de pierdut incercand sa vedem latura pozitiva a lucrurilor (jumatatea plina a paharului ).

@amenophis

Tipul era lovit in cap! Cum sa urli ca esti alergic la gloante cand ii vezi pe oameni ca nu-ti mai dau sanse? Extraordinar. Daca a exitat tipul asta ar trebui felicitat. De ce nu se poate invata o asemenea atitudine?

Reactia mea cand vad ca s-a stricat masina " sa se duca pe pustii de rabla, lasa ca merg pe jos si mai slabesc un pic" Am incercat de cateva ori terapia "gandului bun" si uneori ma ajuta, in sensul ca nu mai sunt atat de suparata, alteori nu are nici un efect (adica nervii imi sunt intinsi la maxim). Cunosc o persoana care imi tot recomanda sa gandesc pozitiv cand mi se intampla ceva rau... In teorie suna destul de bine, in practica lucrurile se mai schimba, un gand bun totusi nu prea mai inseamna nimic atunci cand afli ca esti foarte bolnav... Nu?

Se poate invata, dar dureaza enorm si depinde mediul in care traiesti, anturajul etc. Am o prietena extrem de pozitiva care mereu dadea sfaturi fine la cei din jur. Recent i s-a descoperit ca are cancer. Am crezut ca o sa se schimbe total, ca n-o sa mai fie atat de pozitiva in gandire. Gresit. E uimitor s-o vad cum acum dupa operatie, chiar daca nu mai poate vorbi corect si se inclina intr-o parte, tot vesela si optimista este.
Hmm, ma bucur c-o cunosc

Cred ca ceva, ceva, se poate invata. Dar totusi cu asa ceva te nasti, ca sa-i faci fericiti pe cei din jurul tau.

[/QUOTE]In teorie suna destul de bine, in practica lucrurile se mai schimba, un gand bun totusi nu prea mai inseamna nimic atunci cand afli ca esti foarte bolnav... Nu?


Ba da, conteaza, daca ai moralul bun treci altfel peste boala, chiar si incurabila, accepti realitatea, destinul zambind...fara sa simti neputinta, mania, depresia invadandu-te.

Inca o poveste frumoasa

The Overcoming of It

"Although the world is full of suffering,
it is also full of the overcoming of it."
- Helen Keller

Sea glass is an unexpected flash of color against a sandy canvas.
These gemstones of glass are abraded by the sea, literally sanded into smoothness. They seem to capture the sunlight and glow from within, not shiny and glittering, but subtle, veiled, and mysterious.

Recently at the beach with the family, Patty (my wife), suggested we look for it. Intrigued by her enthusiasm, I set out to find a piece or two. At first, the sea glass was invisible to me -- camouflaged, it seemed, against the casual observer. Gradually I began to find these tiny "gemstones" strewn amidst the rocks and detritus of the shore.

The most beautiful of the sea glass has experienced the most challenging journey. The sea pounds the glass, churning it against rocky cliffs, breaking bottles and grinding pieces on the sand. The rough edges are ground away by the constant churn of the ocean. What's left is the essence, a luminous, subtle, enduring core. Years of turmoil are distilled, strengthened, into this gem-like glass.

As I looked and found the sea glass, I thought that many people are like this glass, pounded by the "sea" of adversity. Through brutality or neglect, or the tragedies of life and death, or even near-crippling isolation, there are so many stories of pain, so many stories of people shattered on the rocks.

I found a piece of amber glass, and thought of Joan, a mother whose children seem locked into a cycle where they try to escape into drugs.

Finding a teardrop of blue glass, I thought of Corin, a dear friend all but abandoned as a young child.

A luminous clear piece reminded me of Wendy, whose daughter died recently in a sudden car accident on an otherwise perfect day.

Each piece of glass became a symbol of a person cruelly tested.
The chits of glass mounded up like a litany of sorrows – and love.

Like the sea glass, many of us survive adversity, and more than survive. Our rough edges become smoother, and what's truly important becomes clear inside us. Somehow the adversity turns to strength, and while there is pain, there is the overcoming of it. Which comes from time, from love, and even from the hurt itself -- like the crashing waves smooth the glass, pain polishes our hearts.

Joan's struggles with her children's addictions has helped her become someone who seems to have endless compassion -- and a remarkable ability to see and speak truth. Corin's adversity helped him become someone who is inescapably committed to his family -- sorely tested again and again, he keeps finding the courage to love. Wendy's pain is too recent, but I suspect it’s already forging her incredible faith in God and in humanity.
The pain will always be there, but like the glass, time will soften the edges of loss.

This journey of healing -- where love flourishes again brighter than ever, where compassion deepens -- is a true testament to human potential. So while the glass is a symbol of pain, its beauty and power come from the overcoming of it.

As I searched out the pieces of glass, my vision changed. The more I found, the easier it became to see. I began to wonder if we could train ourselves to see into people this way? To see that essence of love within those once abandoned, within those still afraid, within the pain? I suspect that we can, and that the more we see each other this way, the more easily we'll find the "gemstones" in each other.

The sea glass is beautiful in any light, but it seems to crave the sun. Wet from the ocean, it sits shining on the sand. Maybe people are like that too -- ready to heal, on the cusp of shining.
And perhaps by simply by seeing into someone’s heart, cherishing both their pain and the overcoming of it, we give them light, and both shine more brightly.

____________

At Six Seconds, we believe that sharing stories of overcoming adversity is an important way for people to heal and be healed.

This is an EQ Reflection from the Six Seconds Emotional Intelligence Network. Please forward to others, and please keep this part too:
©2004, Joshua Freedman, http://www.6seconds.org



Acest topic a fost editat de amenophis: 31 May 2004, 10:26 PM

Si, totusi, exista persoane care sufera de boli incurabile si-i vezi zambind.
Doar constat.

Da, se bucura de viata pe care o mai au de trait si s-au impacat cu ideea. La ce i-ar ajuta tristetea ?

1. am citit cu interes acest topic şi tare m-am bucurat că:
a. se gîndeşte pozitiv
b. sînteţi cu toţii interesanţi
2. chestiunea cu maşina defectată a lui Yoyoman implică o reacţie pozitivă mai mult decît o gîndire. Gîndirea se formează în timp şi e mai "aşezată" decît o reacţie, care poate să fie întîmplătoare.
3. şi eu, ca şi bdl, fac o deosebire între gîndirea pozitivă şi optimism. Poţi fi optimist chiar şi fără să gîndeşti deloc (sau, poate, tocmai de aceea!). Optimismul ţine, zic eu, în primul rînd de partea emoţională în timp ce gîndirea, evident, de cea raţională.
4. a gîndi pozitiv este un deziderat cît se poate de important al vieţii noastre. Am părerea că necesită un efort continuu, nu întotdeauna răsplătit şi supus aproape încontinuu la atacuri destabilizatoare.
5. întrucît am fost cîndva într-o situaţie de bolnav incurabil, pot să spun, cu titlu de părere personală, dar cu avantajul omului trecut prin asta, că nu prea se poate vorbi de o gîndire pozitivă în cazul bolilor grave. Apare o anumită specie de resemnare, pe care se grefează ceva care s-ar putea numi optimism de conjunctură. Dar în adîncul sufletului există o tristeţe înspăimîntătoare...
6. în sfîrşit, eu personal, nu reuşesc să înţeleg de ce omenirea (global vorbind) nu conştientizează practic importanţa gîndirii pozitive şi preferă mai mereu să triumfe tot felul de orgolii şi (poate pleonastic vorbind) egoisme...

Pentru ca "gandirea pozitiva" e una din marile prostii introduse in psihologie de mari scriitori de taraba. O folosesti si ... nu se intampla nimic. Pentru ca nu are ce sa se intample. Daca vorbim de atitudine, rezilienta, inteligenta emotionala, etc. atunci lucrurile se schimba. Dar astea nu-s la indemana oricui. Trebuie sa muncesti nu doar sa gandesti ca sa te schimbi.

@caa
Eu cred ca e fix vorba de gandire pozitiva si nu de reactie pozitiva la chestia cu masina mea Pai daca tu gandesti negativ cum poti avea o reactie pozitiva cand scapi ouale pe jos si le spargi toate? O sa-mi zici ca prima data te gandesti ca nu au fost asa scumpe oricum si ca sunt la ABCul din fata blocului si cumperi altele si abia apoi te enervezi si te iau totti dracii? Sau cum? Ca nu prea am inteles...

@Yoyoman

1. Cu titlul de juma' glumă, juma' serios: vezi reclama de la Toyota; cînd băieţii vor să oprească s-o ajute pe fată e o reacţie pozitivă; cînd decid să nu oprească (că e o capcană, Toyota nu se poate strica) e o gîndire pozitivă.
2. Eu am un moşulică la bloc ursuz de nu se mai poate. Nimeni şi nimic nu-i poate intra în voie, se ceartă cu toată lumea, inclusiv cu familia lui. Moşulică ăsta a avut, însă, o bucurie de nedescris cînd, la un moment dat, a venit în vizită la el unul dintre fiii lui, din America... cu un nepoţel. L-a înnebunit nepoţelul ăla! De asemenea, cînd e ziua lui de naştere şi primeşte cîte un cadou de la nevastă-mea, să vezi cît de recunoscător şi de gentil poate să fie. Altminteri, după momente de astea, revine la normal...
Eu zic că ăsta ar fi exemplu de reacţie pozitivă, grefată pe un fond de gîndire negativă. Cum, de altfel, poate fi şi invers: reacţii negative pe un fond de gîndire pozitivă.

Acest topic a fost editat de caa: 16 Jun 2004, 11:37 AM

1. Cum adica e reactie pozitiva vcand decid sa nu opreasca? Reclama la Toyota nu are nici o treaba cu ce discutam noi aici PUNCT
2. Chestia cu mosulica nu e reactie nici gandire pozitiva. Cand primeste cadoul e POLITETE si cand se bucura ca vine nepotu din America se bucura pentru ca e normal sa se bucure. E in firea omului sa se bucure de o asemenea intamplare. Cum sa aibe omul reactii pozitive pe fondul gandirii negative?
De unde le scoti?
Eu cred ca tu incerci sa faci Teoria Chibritului. Problema e simpla ca tot ce e genial (oai ce-mi place chestia asta cu Simplu ca tot ce e genial)

Eu nu înţeleg acest fel de a vorbi!

Dacă voi discutaţi ceva aici şi eu m-am băgat peste voi cu teoria chibritului, îmi cer scuze că m-am băgat acolo unde numai voi aveţi ceva de discutat.

Încă o dată îmi cer scuze Yoyoman, am fost complet aiurea să îmi spun şi eu părerile într-o problemă atît de simplă şi de genială, în acelaşi timp...

caa si YoyoMan de ce nu ganditi poztiv

Pentru ca ne pierdem in amanunte amenophis

Scuze caa - nu vazsem ca ai raspuns.
Nu era in intentia mea sa te supar. Poate ca nu am folosit tonul adecvat. Dar mi se pare ca nu trebuie sa complici problema si sa o despici prea mult. Bine-nteles ca e bine ca ti-ai spus parerea. Si nu e topic numai pentru NOI. Nici vorba de asa ceva. Nu te-am facut tampit sau prost. Ti-am spus numai ca eu cred ca e mai simplu asa. Si chiar ca imi place vorba aceea.

Friends?

Of course, Yoyo!

Uite, eu m-am uitat la cuvîntul "gîndire" şi automat în mintea mea a apărut ceva legat de "sistem". Adică o analiză a gîndirii pozitive. Şi nu numai că nu eram conştient că fac teoria chibritului dar mi s-a părut, încă, că n-am reuşit să detaliez problema cum trebuie!! Probabil că am m-am băgat prea mult în detalii, poate că şi tu ai dreptate cînd zici că despic firul în 4, însă m-a surprins neplăcut felul cum ai răspuns, nu era stilul lui Yoyoman pe care-l ştiam eu din alte părţi...

Pentru ca "gandirea pozitiva" e una din marile prostii introduse in psihologie de mari scriitori de taraba. O folosesti si ... nu se intampla nimic.

Uite, de exemplu, mie nu-mi sună bine această idee a lui Amenophis. Dar m-a pus pe gînduri, mă întreb ce a vrut să spună şi, chiar dacă nu înţeleg prea bine, nu-mi pot permite să-l iau la mişto, pentru că-l respect...

Mă bucur Yoyo că ai întins o mînă, eşti gentleman. Uite-o şi pe a mea!

Caa, ieri abia m-am abtinut sa nu comentez ideea lui Amenophis, dar mi-am dat seama ce vrea sa spuna. El nu s-a referit la gandirea pozitiva in sine ci la cartile de duzina aparute si la faptul ca multi raman dezamagiti de faptul ca le citesc si nu au rezultate.

Amenophis trebuie sa adaugi ceva

caa

Nici eu nu-s de acord cu acea idee a lui Amenophis. Cred ca nu e o prostie gandirea pozitiva. Nu e o prostie deloc.

Nu trageti !

Eu cred ca la thread-ul asta este o discutie atat despre gandirea pozitiva cat si despre altele care nu prea au legatura cu gandirea pozitiva. "Gandirea pozitiva" pleaca de la ideea ca schimbarea gandurilor noastre poate determina DIRECT schimbarea comportamentul. Pana si marii psihologi cognitivisti recunosc acum ca lucrurile nu stau asa. Deci nu-mi pot creste stima de sine spunandu-mi in minte ca sunt destept, frumos si ca voi reusi in tot ceea ce fac. Ganduri din astea nu pot crea nici macar motivatie. Emotiile, visele creaza motivatie si ... ganduri.

"Gandirea pozitiva" spune: esti ceea ce gandesti ca esti.
Psihologia in anul 2004 spune: esti ceea ce simti.

Sau...cu alte cuvinte:"Dumnezeu iti da, dar nu iti baga in traista". Gandirea pozitiva nu este solutia, este doar un adjuvant: poate fi luata in considerare doar daca insoteste si actiunea.
Vorbea cineva de boli grave: gandirea pozitiva poate fi cruciala, dar medicatia tot trebuie luata. Gandirea pozitiva confera speranta si increderea ca aceste medicamente vor avea si efectul dorit - aici intervine si efectul placebo, recunoscut si acceptat de specialisti.

[QUOTE=amenophis,17 Jun 2004, 02:27 PM]

"Gandirea pozitiva" pleaca de la ideea ca schimbarea gandurilor noastre poate determina DIRECT schimbarea comportamentul. Pana si marii psihologi cognitivisti recunosc acum ca lucrurile nu stau asa. Deci nu-mi pot creste stima de sine spunandu-mi in minte ca sunt destept, frumos si ca voi reusi in tot ceea ce fac.
[/QUOTE]
Ehe, a prins o alta tenta subiectul. OK, daca-ti spui ca esti destept, nu devii mai destept, dar daca-ti spui ca esti prost...incepi sa fii prost?

Incercati acasa pe propria raspundere .

[/QUOTE] Ganduri din astea nu pot crea nici macar motivatie. [/QUOTE][/CODE]

Hai sa fim seriosi. Incearca timp de o saptamana si simti clar ceea ce spui, actioneaza in directia respectiva cu ceva si ai sa vezi efectul.

Nu ma contrazic cu tine.

Acest topic a fost editat de Crisse: 17 Jun 2004, 11:47 PM

Gandirea pozitiva sau nu este influentata si de structura subiectului, adica optimist sau pesimist.