Va intreb ce ganditi cu adevarat despre a ucide. Vad ca multi sunt pentru pedeapsa cu moartea, iar in cazul teroristilor pedeapsa asta pare buna. Ati ucide un terorist personal, si fara sa aveti pe altii in jur care sa aprobe ? Vreau sa spun o data iesiti din multime (o multime de oameni nu este doar suma oamenilor, ea capata o viata proprie ) ,ati face treaba singur stiind ca nu va sti nimeni despre asta ?
Ma uit la un film, eroul isi distruge dusmanii, mie imi place filmul si imi place eroul si ce face. In acelas timp eu nu stiu daca as face ce face el,chiar daca pare al naibii de atragatoare viata pe care o duce.
In felul asta eu sunt cateodata pentru a ucide pe cei rai si cateodata impotriva.Nu stiu ce as face cu teroristii daca i-as prinde. Nu reusesc sa ma cunosc pe mine insumi .
Care este adevarul ? Cum gandim cu adevarat ?

Intre a gandi si a trece la fapte este un pas destul de mare in ceea ce priveste aceasta chestiune.
Trebuie sa recunosc ca de multe ori cand vad lucruri de genul celor intamplate zilele astea as vrea si eu sa-i vad morti. Dar n-am rezolva nimic.Atunci prin ce ne-am deosebi noi fata de ei? Razbunarea ne e calea cea buna. Crede-ma ca stiu ce vorbesc. Din nefericire am trecut prin ceva asemanator si am avut ( cei drept cu greu) puterea de-a ierta. Iertarea e una si uitarea e alta.
Deci raspunsul meu e nu, nu as putea ucide cu propriile mele maini...chiar si fiind vorba de o razbunare.

Care este adevarul ? Vreau ceva sigur . De exemplu azi spun ca nu vreau sa-i omor pe teroristi, maine explodeaza vreunu pe langa mine si vreau sa-i omor pe toti. Adevarul e relativ. Teroristul are dreptate pentru el si eu pentru mine. Exista oare acest adevar absolut pe care in orice situatie sa-l pot spune ca fiind adevarat si nu se poate schimba ? Sau nu exista si atunci azi gandesc intr-un fel, maine sunt mai destept sau mai prost si gandesc altfel si in felul asta adevarul este doar adevarul meu la momentul respectiv. Exista acest adevar, bine si rau, pentru toti oamenii de pe pamant in orice situatie ?
----
M-am gandit, imi raspund singur ! Adevarul si-l face orice om pentru el, adunand tot ce invata din sociatate si ce creeaza si el ,pentru ca aceleas lucruri spuse la 2 oameni le pot da idei diferite. Pentru orice situatie si orice om , de exemplu 2 inamici, ambii au dreptate, nu li se poate cere sa stie mai mult decat stiu. Dupa asta s-ar parea ca bine si rau nu exista, si ele sunt relative, dar de fapt intelegerea noastra asupra lor poate fi gresita. Bine si rau exista dar nu asa de simplu cum ar fi "teroristul e rau" El este rau daca stie ce face ( rau altor oameni desigur din punctul lor de vedere), pentru ca daca nu stie , atunci atat stie.


Acest topic a fost editat de free: 16 Mar 2004, 06:19 PM

Nu pot sa spun ce as face daca as avea ocazia ca in mod personal sa ucid un ucigas.
O data ca situatia inca nu a avut loc, si deci e fictiva.
In al doilea rand e o situatie absolut neobinsuita pentru mine si nu pot prezice acum comportamentul meu in aceste conditii.

Inteleg ca problema este de fapt urmatoarea: de ce nu sunt in stare (ca subiect) sa iau niste decizii de care sa nu ma mai pot indoi, adica de care sa fiu sigur ca sunt cele corecte?
Raspunsul meu este urmatorul: pentru ca eu nu sunt unul, sunt mai multi.
Lumea in care traiesc e de asa natura incat pentru a supravietui a trebuit sa fac compromisuri (mai ales in copilarie). Aceste compromisuri m'au adus in situatia in care eu nu mai sunt stapanul propriei vieti. Pentru ca am facut compromisuri din teama. Teama de a dispare, teama de moarte. Aceste compromisuri facute din teama imi rapesc energia. Ma risipesc. Sunt plin de gauri si ma intreb de ce nu se umple burduful niciodata cu apa...

Pentru a putea sa iei o decizie impecabila trebuie sa fii integrat. Sa fii unul. Sa fii un individ. Pana nu ajungi un individ, nu poti face chestia asta.
Pentru a fi unul trebuie sa elimini restul. Cum se poate face insa asta? Cei care cunosc spun ca atentia (constientizarea) este calea prin care poti deveni din cersetor rege. Din sclav stapan. Fii propriul tau frate mai mare....

toti oamenii sunt capabili sa ucida - ce difera e doar pragul la care o pot face - unii cedeaza repede - altii mai greu...
pt fiecare din noi exista o situatie in care am ucide...

Am inteles gypsyhart, marfa raspuns . Pentru a fii sigur de cea ce faci trebuie sa fii "dintr-o bucata". Am auzit de expresia "single minded" . Acest lucru este diferit de imbatranire, unii oameni cu cat imbatranesc, cu atat mai greu accepta lucruri noi. Pentru a reusi sa faci tot timpul cea ce vrei - care se subantelege ca este si bun asa cum il consideri tu, trebuie sa te cunosti pe tine insuti, si important este sa stii ce vrei, cateodata credem ca "vrem" cea ce nu vrem de fapt, dar ne-am obisnuit sa nu ne gandim prea mult la asta.

Compromisurile sunt pentru supravietuire, asta e nu suntem zei...
Dupa ce un om afla cine este mai trebuie si curajul de a aplica asta in practica. Toti oamenii ar trebuii sa fie ei insisi, sunt sigur ca un om care a reusit autocunoasterea nu poate fi rau sau prost.
Am gasit adevarul absolut, care nu depinde de nimic : bun = iubire,curaj si rau = ura,frica.

Acest topic a fost editat de free: 17 Mar 2004, 07:32 PM

Pentru a putea cauta adevãrul, trebuie mai întâi mentionat întelesul acestuia, în sine. Personal, nu cred în adevãrat sau fals, în bine sau rãu. Toate lucrurile existã în douã moduri, în viziunea mea: cel satisfãcãtor si cel nesatisfãcãtor.

Un simplu exemplu sper cã se va dovedi edificator: un prieten cu care te vezi zilnic, te întreabã: 'Ce faci?'. Tu, poate nu chiar din reflex, îi rãspunzi cã bine, desi nu e chiar asa.

De ce ai oferit acest rãspuns si n-ai spus exact cum te simti: ti-e rãu, esti obosit, te doare spatele etc. ? Fie pentru a nu-l îngrijora pe prietenul tãu, ceea ce se numeste rãspuns satisfãcãtor, fie pentru a evita continuarea discutiei, ceea ce te face o persoana cu grad de comunicare jos.

Mai poti lua pre exemplu cazul acestui rãspuns. Pe mine mã satisface, cultural, pentru cã reprezintã pãrerile mele. Tu ai putea sã nu fii de acord cu ele si vei aduce argumente împotriva lor.

Apropo de adevãrul absolut gãsit de tine, free, lucrurile nu stau întotdeauna astfel. Gândeste-te cã un eveniment tragic întâmplat în familie, precum moartea unei rude, te sensibilizeazã si aduce membrii familiei mai aproape unii de altii. Poti sã numesti aceasta un lucru rãu? N-as crede. De aici si citatul: 'Tot rãul e spre bine'.

Cand ma intreaba cineva ce fac, eu ii spun ca bine totdeauna ,sigur intalege de ce-i spun, astea cred ca sunt conventii : Ce faci ? Bine ! Da rebel, sa se adune familia e un lucru bun, moartea unuia e sau bun sau rau, cum vor oamenii sa-l ia. Ma enerveaza ca folosesc tot timpul cuvintele astea fare sa fiu sigur de ele.

Bine si Rau ? Cum se definesc astea 2 ? Bine = imi place, Rau = nu-mi place ? In afara regulilor societatii unde e nevoie de bine si rau, ce face un om cu aceste notiuni ? Nu pot gasi un adevar absolut pana nu stiu de ce binele e bine si raul e rau, sau nu sunt deloc, iubire = bun, ura = rau , pare foarte logic, asa simplu este ? De ce imi trebuie bine si rau ? Pentru ca sa urmez binele in caz ca exista.

Am inceput topicul cu o intrebare si ajung la alta, da tot e "bine" , ca nu am mai vazut intrebarea asta pe alt topic.

Acest topic a fost editat de free: 20 Mar 2004, 03:25 AM

Da si fara sa clipesc.

Inafara de realitate, care exista independent de vointa noastra, totul e relativ.Fiecare are alta conceptie asupra adevarului. Deci nu exista "adevarat " sau "fals" universale, asa cum zicea si rebel.

Si Leon, esti sigur? De ce crezi asta?

????????????? Sigur de ce? Nu cred, sunt sigur!!

Crezi ca ai putea ucide un terorist? Ce te face sa ai siguranta asta? Te cunosti atat de bine?

Bine ai venit la Han, Catarzis!

Ai mai intrebat aceasta intrebare acum trei sferturi de ora...sub influenta carori substante te aflii?

Sper sa nu vrei sa stii...no comment in continuare, ca se poate sa fie dureros pentru unii!!

Mult mai bine decat iti poti imagina!! Asa ca dac nu-ti e clar : Da si fara sa clipesc.

Acest topic a fost editat de Leon: 21 Mar 2004, 09:10 PM

Binele si raul nu pot exista in afara oamenilor. Acolo unde nu sunt oameni sau unde oamenii nu au amestec si cunostinta, bine si rau nu exista. Sa zicem ca eu ajut pe cineva, fara vreo rasplata, este bine sau rau ? Bine, asa simt ca este. Se vede ca binele si raul ar putea dezvalui insusi lucrul acela care ne face sa traim, sa functionam, scopul pe care il avem fara sa fie un scop ca toate celelalte.

Leon, am putea fi si mai politicosi cu nou venitii. Totusi, doar a întrebat. Nu poti reteza capul unei persoane pentru asta.
Bine ai venit la Han, Catarzis!

Nu l-as omori pe terorist. Teroristul stie ca face ceva ilegal si considerat imoral de cei care nu sint ca el, dar nu ii pasa. Daca il omoara cineva, se coboara la nivelul lui si incalca si el legea si principiul moral de a nu ucide. Teroristul ar trebui sa fie prins si condamnat la inchisoare. In mod ideal, ar trebui sa fie reeducat si chiar eliberat dupa multi ani, poate chiar foarte multi (sa zicem, vreo 20) daca a reusit intr-adevar sa omoare oameni. Reeducarea ar trebui sa il invete sa ii para rau de ce a facut. Gestul nobil de a il trata bine si de a il educa in speranta de a ii putea da drumul intr-o buna zi poate ca l-ar impresiona pe terorist. In fond, el e un idealist, chiar daca lupta pentru idealul lui prin mijloace violente. Chiar ar fi bine sa fie pus intr-o inchisoare foarte confortabila (sau intr-o casa protejata foarte bine ca sa nu fuga teroristul), ca sa ii para lui si mai rau ca a comis un atentat impotriva unor oameni cu un suflet atit de nobil incit in loc sa il omoare, il iarta, il educa si il tin la caldurica in casuta aia frumoasa.

Sau ca o alternativa la dragalaseniile la care l-ar supune MonicaV, i se poate trimite una bucata racheta aer-sol de pe un elicopter Apache direct in scafarlie, lui si acolitilor lui. Asta ar impiedica tinerea lui la caldurica 20 de ani pe banii rudelor celor sfartecati in exploziile produse de atentatele comise de ei.

Un terorist este un psihopat si un sociopat, punct. Cine prezinta dizarmoniile si psihopatiile drept ceva "idealist" nu este cu nimic mai departe. Iar adevarul este cu atat mai departe cu cat individul recurge la TEROARE pentru a-si dovedi adevarul.

TEROAREA tine, prin definitie, de domeniul minciunii, al intunericului. Adevarul aduce lucrurile la lumina, nu intuneca judecata oamenilor prin teroare.

Si se revine la discutia din 'Pedeapsa cu moartea'. Bine-ar fi de am fi mai blânzi cand ne contrazicem si sã nu ne aprindem prea tare în discutii. Pânã la urmã, un forum e un forum si pãrerea celorlalti este la fel de importantã ca pãrerea ta.

free:

Cu studiul adevarului si al minciunii se ocupa logica; de studiul binelui si al raului se ocupa etica.
"fiecare este pentru sine adevar si dreptate...Adevarul si dreptatea universala (absoluta, cum ii spui tu) nu exista, nu a existat, si nu va exista vreodata."
De altfel astazi, avocati si retori nu mai dau doi bani pe adevar, mizand totul pe discurs si pe posibilitatile infinte ale acestuia de a demonstra practic orice, atunci cand el e bine construit.

Nu mai tin exact minte amanuntele dar odata la un congres al psiholgilor dintr-un oras german pe la 1935 ceva a avut loc urmatorul test.
In sala de conferinta plina ochi de persoane numai unul si unul, numai oameni de stiinta, numai oameni avizati, a patruns dintr-o data un clown alergat de un mascarici negrotei. In acea perioada pe strazile din orasul respectiv avea loc un carnaval, si lucrul a parut oarecum explicabil. In scurt timp s-a dovedit ca mascariciul era foarte hotarat sa rezolve o chestiune mai veche cu clownul, si fara ezitare a scos un pistol si a tras cu acesta mai multe gloante in directia clownului.
A sosit imediat politia si s-au luat declaratii de la toti participantii la eveniment.
Bine inteles ca totul fusese regizat.
Rezultatul testului a fost ca peste 80% din persoanele care au depus declaratii au mistificat adevarul intr-un mod cu totul aberant, facand confuzii grave in descrierea peronajelor, in atitudinea lor, in numarul de focuri care s-au auzit...
Doar 4% au depus declaratii conforme cu ce s-a intamplat defapt.
Concluzia testului e ca advarul este subiectiv, il percepem diferit in functie de educatia, in functie de gradul de sensibilitate, in functie de cultura, si in functie de starea de spirit de la un moment dat a fiecaruia dintre noi.

"Adevarul este ca un puzzel urias; fiecare din noi detine cate un fragment al puzzelului, dar imaginea de ansamblu nu e accesibila nimanui."

Kuroshawa a facut si un film extrem de interesant pe tema asta.

.."Adevarul a carui mama este istoria, adversar al timpului, depozit de intamplari, martor al trecutului, exemplu si aviz a ceea ce este prezent, advertenta a ceea ce reprezinta viitor."

Va rog nu mai raspundeti daca teroristii trebuie omorati sau nu, cred ca am gresit intrebarea, exista topicul "Pedeapsa cu Moartea".
Cea ce vreau sa aflu este daca exista bine si rau sau nu, si cum gandeste un om in functie de astea 2, sau daca exista un "adevar" absolut pentru toti oamenii, chiar daca il cunoastem sau nu, care sa defineasca binele si raul.
Hampu The Great cum se numeste filmul ala ? Asa e adevarul total nu-l stie nimeni.
Ma gandesc daca binele si raul sunt idei de baza sau nu. Ce credeti ? Eu cred ca depind de educatie,cultura etc. Cred ca in loc de bine si rau, mai bine as spune altceva, exista altceva care ii face pe oameni sa se comporte intr-un fel sau altul, sa omoare un terorist sau nu, binele si raul sunt doar notiuni invatate de care ne folosim.

Acest topic a fost editat de free: 23 Mar 2004, 04:19 PM

free:

"Hampu The Great cum se numeste filmul ala ? "

Am sa ma interesez si am sa iti spun cu exactitate. Stiu doar ca se starneste o ploaie care aduna sub acelasi adapost vreo patru tipi. pentru ca sa le mai treaca timpul fiecare din ei povesteste aceiasi intimplare, dar din punctul de vedere al fiecaruia. Cel care priveste filmul poate reconstitui povestea asa cum s-a petrecut ea, pentru ca regizorul are grija sa ne dea si multe alte informatii despre fiecare din povestitori. Afli astfel care a mistificat povestea din cauza unei hypersensibilitati, care a facut lucrul asta pentru ca avea ceva simpatii fata de unul sau altul din personaje....In fine iti raman dator cu titlul filmului.

Si fiindca e vorba de film, si de bine si rau, da-mi voie sa te fac sa remarci un lucru pe care l-ai trecut prea usor cu vederea atunci cand ai urmarit ciclul "Razboiul Stelelor"
Cavalerii Jedi, pastratorii pacii in univers, asteapta pe Anakin Skywalker ca pe un mesia. Dar Anakin este un personaj aparent negativ; el este sa devina nimeni altul decat Dearth Vader reprezentantul cel mai legitim al partii negre a fortei.
Totusi Ordinul Jedi il asteapta cu mult interes pentru ca el este cel care va readuce.. echilibrul in cadrul fortei el este cel care .." he will bring balance into the force"
Vezi mie imaginea asta mi se pare dementiala...Nu e important sa lupti impotriva raului,.... caci pina la urma ce este raul in lipsa binelui ?? Cum am sti care e una si care e alta daca ele nu ar exista impreuna ??
Important este sa lupti pentru a pastra un echilibru intre ele.

PS. daca vrei sa aprofundezi problema iti recomand lucrarea lui Friedrich Nietzsche--"Dincolo de bine si rau"

Acest topic a fost editat de Hampu The Great: 23 Mar 2004, 05:15 PM

free:

S-ar putea sa fiu taxat ca dau mesaj dupa mesaj...da nu ma pot abtine.

Filmul se numeste "RASHOMON', si a fost facut de Kuroshawa prin anii 60.....E mult mai mult decat ti-am scris eu, as spune ca e de 100 de ori mai interesant. eu l-am vazut demult de tot si nu mai imi aminteam decat in linii mari subiectul. Am gasit insa asta pe un site si mi-am dat seama ca trebuie sa ti-o transmit (sper ca sti franceza):

"Le film se déroule durant l'ère Heian (IX°-XII° siècles), période de troubles et de guerres civiles. Sous le portique de Rasho ("Rashomon"), trois hommes, qui s'abritent de la pluie diluvienne, vont se mettre à discuter pour passer le temps: un bûcheron, un prêtre et un passant venu les rejoindre. Les deux premiers ont été témoins d'un évenement qui les fait encore frissonner quelques jours après: le corps d'un samouraï a été retrouvé mort, tué vraisemblablement par le bandit Tajomaru (Toshiro Mifune, encore une fois exceptionnel).
On va assister en fait à quatre témoignages, tous sensiblement différents, sur le déroulement de l'affaire: tout d'abord celui du bandit, puis celui de la femme du samouraï tué, qui était présente (et qui était même l'enjeu principal de la lutte). Dans une scène magnifique, un médium invoquera l'esprit du samouraï mort, qui racontera sa propre version des faits. Enfin, le bûcheron, seul témoin indirect de l'affaire, donnera la version qu'il considère comme la seule objective (il avait déclaré lors du procès n'avoir pas vu la scène, mais seulement découvert le corps).
Les intêrets divergents des trois protagonistes principaux de l'affaire (le bandit, la femme, le samouraï) provoquent des récits complètements différents suivant chacun, qui cherche toujours à se donner le meilleur rôle possible. C'est au spectateur de choisir ce qu'il veut croire, le réalisateur ne cédant pas à la tentation de transformer l'histoire en film policier ("comment cela s'est-il réellement passé?")
Le "choeur idéal" (Aldo Tassone) qui discute sous le portique, est entièrement chamboulé par cette histoire: le prêtre, confronté à la dure réalité du mensonge, perd la foi en l'être humain... Mais Kurosawa ne veut pas laisser le spectateur sur une impression trop noire de l'humanité, et rajoute une fin qui sonne comme un répit (et non pas comme un "happy end" mielleux): le bûcheron, qui entend les cris d'un enfant abandonné, décide de l'adopter. Le prêtre idéaliste le remercie: "Ton geste a restitué ma foi en l'humanité"...

Dans ce film, le premier qui a fait connaître Kurosawa en Occident, grâce au Lion d'Or obtenu à Venise, le réalisateur se garde de tout jugement de valeur et n'énonce pas des vérités (on ne saura jamais comment s'est réellement passée la scène dans tous ses détails, même si la version du bûcheron est sans doute la moins éloignée des faits).
La maîtrise technique de Kurosawa (certains plans sont des monuments de cinéma, et le montage, effectué par le réalisateur lui-même, possède un rythme rarement atteint) appuie encore plus le propos du film: la nature humaine est complexe, faite de contradictions: chacun détient sa vérité et la considère comme seule valable..."

Inca odata scuze,

Mersi pentru titlu Hampu, poate-l gasesc vreodata.
Exista ceva in noi care sa nu fie conditionat de societatea in care traim ? Daca nu exista, atunci cum poate fi un om vinovat de ceva ? Ati auzit de copii crescuti de lupi, care ajung sa fie ca lupii ? Mi se pare ca exista dar nu avem control asupra acestui lucru in mod constient. Acum ma gandesc : Ce parte din gandirea mea mai ramane oare dupa ce scap de tot ce am invatat ?

Asa este, binele si raul sunt ca 2 lucruri opuse care se atrag. Unul nu e fara celalat.
Dar pentru oameni tot trebuie sa existe 2 sensuri opuse de a trai, nu se poate ca orice ce fac sa fie bine sau fara de importanta, adica gri nici bun nici rau. Asta cand eu ma uit la mine insumi zic. ???

Am mai intalnit asta intr-o carte a lui Plesu...Imi scapa numele, dar era vorba de limbajul zeilor, si ideea era ca oamenii sunt de fapt niste zei decazuti. Se spunea acolo ca initial oamenii au vorbit limba zeilor dar au uitat-o.
Mai se spunea ca un rege a facut urmatorul experiment: A izolat doi copii din chiar momentul nasterii lor, astfel incat acestia sa nu intre in contact cu nimeni, sau ma rog cei care veneau totusi in contact cu ei nu aveau voie sa le vorbeasca niciodata. Regele spera ca in lipsa oricarei influente externe copii au sa sfarseasca prin a isi reaminti limbajul primordial, cel al zeilor.
Copii au murit insa.
Omul nu poate exista singur.
Nu trebuie deci sa ne surprinda paradoxul din exclamatia lui Robinson Crusoe in fata constatarii ca este singurul supravietuitor al naufragiului:
" Sa supravietuiesti, inseamna sa mori !"

" Acum stiu ca pamantul pe care imi sprijin picioarele ar avea nevoie, ca sa nu se clatine, sa fie calcat si de altii...
Impotriva iluziei optice, a mirajului, a halucinatiei, a visului pe trezie, a fantasmelor, a delirului, a tulburarii auzului.....scutul cel mai sigur este fratele, vecinul, prietenul sau dusmanul nostru, dar cineva..DOAMNE, DUMNEZEULE CINEVA !!"

Am auzit de asta, o legenda indiana spune ca la inceput oamenii erau precum zeii, puteau sa vada intreg Pamantul, dar apoi zeii le-au luat acesta putere si i-au lasat sa vada numai pana la orizont.
Hampu The Great, inteleg , deci mintea noastra depinde de oamenii din jur, un om singur e fara sens.
Oricum e complicat cea ce caut si nu cred sa aflu, nu ma astept sa ma duc la unu si sa-l intreb "Cine esti ?" "Ce te face sa traiesti si gandirea ta de unde vine ?" si ala sa-mi si raspunda corect, cred ca nu l-as intelege

Acest topic a fost editat de free: 25 Mar 2004, 12:40 AM

Pentru free...
Binele si raul nu pot fi sesizate daca nu ai un criteriu interior. Acest criteriu interior inseamna unitatea. Pana cand nu ai obtinut o unitate definitiva in tine insuti nu poti spera sa vezi ce este bine si ce e rau. Avem nevoie de ajutor pentru a atinge acest criteriu interior. Si nu il putem cere decat de la cei care l'au dobandit.
Cei care au obtinut aceasta unitate interioara (poti s'o numesti mantuire, nirvana, samadhi etc) sunt interesati sa te faca UNUL nu sa iti spuna ce este bine si ce este rau in sine (ar fi si obositor pt ei:D) . Iar cei care au pretentia ca stiu ce este bine si ce este rau in sine sunt amagitori, nu vor decat sa te controleze.

Un exemplu de individ care obtinut aceasta unitate interioara este OSHO, un mistic contemporan indian. Pe mine personal m'a ajutat f mult in directia unitatii interioare.

am fost totdeauna împotriva pedepsei cu moartea ...
.. cât despre ucisul teroriştilor categoric .. nu !
.. nu aş ucide pe nimeni ..

păi terorismul în general e de două feluri : terorism din interes ( când se vizează cucerirea) şi terorism din disperare ..
cel din interes e echipat cu scule performante şi trupe speciale iar cel din disperare se foloseşte de orice obiect ca armă şi se bazează pe suferinzii de acelaşi ideal..
.. dacă primii ucid în linişte şi se păstrează tăcerea asupra crimelor lor, ceilalţi ucid pentru a atrage atenţia de cele mai multe ori ..

ambele forme de terorism sunt la fel de nefaste şi malefice, iar a ucide un terorist aflat într-una din tabere nu face decât să te transforme în terorist al celelaltei tabere ..
.. nu acesta e motivul pt. care nu aş ucide ci motivul meu stă undeva la nivelul conştiinţei ... undeva la nivelul sufletului ...

deschide ochii jet li, tu chiar crezi că poţi controla un erou ?

Adevarul este mai degraba un ascunzis semantic,un oftat indurerat al omului in cautarea unui sens obiectiv in viata.Incercam sa ne obiectivam viata folosindu-ne limbajul ca expresie a unui eu supradimensionat.Omul este masura tuturor lucrurilor,omul se afla in centrul creatiei,omul este detinatorul adevarului,etc...Terorismul,este o forma multiplicata de adevar individual(minoritar),aplicat societatii ca ansamblu.O comunitate religioasa sau politica extremista este la fel de indreptatita sa detina propriul adevar ca si o comunitate moderata.Formele prin care aceasta isi face cunocut mesajul sunt in mare masura un melanj de fanatism, subiectivism si empirism social.Terorismul poate fi considerat o forma de idealism empiric(ciudata asociere ),in care individul decide printr-un act dramatic,violent,modul in care ceilalti trebuie sa-i asculte cererile.Teroristii sunt aproape niste artisti inocenti comparativ cu personajul principal al acestei discutii 'omul'.Acest personaj cu fata zambitoare ,acest 'yes-man' ,acest revoltat ,acest inger ,acest lucifer .Cam multe fete pentru o singura specie.Exercitiu de imaginatie:cum ar comenta celelalte specii(animalutele) destinul omului pe aceasta planeta.Noi suntem teroristi la nivel planetar,ucidem fara mila si compasiune planeta aceasta in fiecare secunda.Mda!Uneori ne amintim acest lucru,dar cu siguranta nu renuntam la hamburger,la hainele de nylon,la plastic,pesticide,erbicide,benzina,asfalt,milioanele de gunoaie menajere pe care la imprastiem peste planeta fara discernamant.Vorbim despre etica,morala ca entitati mai degraba metafizice decat ca un mod de integrare in aceasta lume mirifica pe care omul a primit-o in dar de la Dumnezeu,Buddha,Krishna,Alah,Univers.MTV a facut o serie de spoturi care faceau referire la momentul 11 Septembrie,in acel spot undeva in planul indepartat se vad 'gemenii' in foc,iar in planul apropiat un om sarman asezat pe jos.Mesajul scris este ceva in genul:la 11 Septembrie au murit ...mii de oameni,iar in lume sunt ... zeci de milioane de oameni care mor de foame,din lipsa unei locuinte,etc.Bineinteles spotul a fost interzis. Incercati aceeasi varianta de spot conceputa de celelalte vietuitoare ale acestei planete.

daca poti, pune ghilimele sau spune pe cine citezi pt. ca multi vor crede ca sunt ale tale cuvintele ...
.. traind in spiritul acelor vremi ale renasterii cand formula lui protagoras era considerata adevar iar omul centrul universului e total explicabila parerea ta, ..

totusi ceea ce spui, ca "terorismul e o forma multiplicata de adevar individual" mi se pare nevalabila ..
cel putin pentru mine, adevarul nu poate fi multiplicat pur si simplu pentru ca e absolut ..
aderarea la un adevar(daca exista) nu inseamna si multiplicarea adevarului ..

Acest topic a fost editat de yuanescu: 5 Aug 2005, 04:23 PM

ar trebui sa mi se interzica sa postez aici .
:sorry:am patima adevarului.Cu riscul de a fi offtopic ma tin departe de adevarul despre adevar chiar aici in inima lui.

si eu as vrea si tresalt ca SIGUR nu-l voi avea niciodata.URAAA!

problema mea este gypyheart...inima de ratacitor

Unitatea...hmm,deja visez,idealul omenirii.Suntem tentati sa spunem ca suntem ceea ce am facut pana acum.Eu spun ca suntem toate esecurile,tot ce am pierdut facand altceva sau nefacand nimic. :sorry:De aceea noi suntem cel mai puternic prilej de surpriza pentru noi.Si adevarul acela frumos de nemiscat,devine nestatornic.Mieii sfasie leii.

Iti plac filmele thriller? ..eh,e treaba ta...dar nu sfatuiesc pe nimeni sa treaca la exterminarea fiintelor din Fiinta sa.Pentru ca nu se va ajunge la UNU,ci la neant.

Mai bine ramai cersetor...in budism este ultimul stadiu al vietii.Atunci esti stapan...pe patima adevarului
Si eu in afara de crima,prin care nu ajungi la fiinta ,nu cunosc decat doua cai - constientizarea si creatia.

Dar care sa fie oare criteriul acela care reprezinta unitatea ,dar nu e ea ?

De cate ori am citit fraza asta,vedeam am in loc de avem... DA,il putem cere ,dar nu-l putem dobandi prin ei....si doar cu cererea ramanem.Unitatea aceea de care vorbesti si pe care o doresti,nu e un bun.Si nici nu e numai buna

Gata cu gypsyheart...pacat ca am terminat asa repede.

Acum

E un planset.Adevarul relativ,individual care plange dupa cel absolut si chiar incalca normele actuale ale eticii pentru a-l atinge macar,isi duc adevarul individual la paroxism...ca poate se transforma in fratele sau geaman.In forma asta extrema se manifesta adevarul absolut acela mult tagaduit.

Sublim,nu-i asa?Ca multiplul nu exclude Unul.

UNU nu e adevar absolut ...

spui "ca multiplul nu exclude Unu", pentru ca gandesti in sistem zecimal
dar daca gandesti in sistem binar, mai gasesti multiplii pentru UNU ?
mai poti defini UNU la fel ca in baza 10 sau alte baze ?

daca un om raspandeste un adevar nu inseamna ca il multiplica ...

---Raspandirea unui adevar (intersant ca l-ai articulat nehotarat... i-ai cam alterat singularitatea, absolutul) duce pana la urma nu la multiplicare, cat la impurificarea sa...

3x2=6 este un adevar
5x4=20 este alt adevar
dar exista tabla inmultirii care este un adevar le contine amandoua adevarurile de mai sus..
si tot asa pana se ajunge pana la multimea tuturor adevarurilor care este dumnezeu dupa unii, dupa altii natura, dupa altii omul, etc ... dar asta e alta problema ..
eu ma refeream la un adevar ce nu inglobeaza alte adevaruri ..

daca un profesor transmite elevilor un adevar 2+2=4 inseamna ca determina o impurificare a acestui adevar ?
e drept ca se vor gasi elevi care sa spuna 2+2=5 dar asta nu e argument, nu inseamna impurificarea adevarului ...

Da, m-am gandit ulterior ca vei aduce astfel de exemple, insa am uitat sa precizez: nu ma refeream la adevarurile stiintifice, desi daca e sa o luam pe mentalitatea filosofica a sec XX, sunt singurele adevaruri certe...