Ai citit povestirea?
Din pacate pentru istorie,nu m-am uitat la film.Povestirea a fost scrisa cu vreo trei ani in urma(am si dovezi,martori).
Eram sigur ca o sa se zica asta!

@Ahriman
Va fi o surpriza placuta. E tot ce pot sa zic.
Eu am cumparat cele mai multe carti ale lui Osho de la libaria NOi de la Dalles. Undeva in spate la religie. In principiu poti alege orice carte pe care ti'o permite buzunarul. Cele de la editura RAM mi se par insa cele mai potrivite pentru ca pastreaza ideea de discurs rostit.
Mai poti gasi carti de ale lui la tarabele acelea cu carti despre paranormal, medicina naturista etc. Este una la Romana, mai este una pe la UNirii...VEzi si tu.

@Crisse
OSho este dur intradevar....UNeori:)
Eu l'am simtit ca pe un prieten.
Sa stii ca nu totul vine din gandire. Dansul nu vine din gandire, te asigur.

Acest topic a fost editat de gypsyhart: 18 Mar 2004, 09:52 AM

Intr-o zi, pe cand dormeam...

Am visat cum Dumnezeu a coborat pe Pamant, chiar in fata mea. Arata ca un batranel simpatic, micut, cu o barba alba ca neaua, lunga pana la piept si cu ochii albastri ca marea.
Sprijinit intr-un toiag in forma unui sarpe incolacit pe un bat, a facut cativa pasi inspre mine, apoi s-a oprit. Parea ca ceva Il nedumereste. M-am apropiat de El si, cu teama, L-am intrebat:
- Ce s-a intamplat, Doamne?
M-a privit curios, ca si cum n-ar mai fi vazut un om nciodata.
- Ce este aici?
Avea o voce surprinzator de blanda si calda. I-am raspuns mirat:
- Pai... aici este Pamantul!
S-a incruntat iar privirea Lui m-a fixat patrunzator.
- Nu, nu! Ce este AICI?!!!
Eram derutat. Nu stiam ce vrea. Raspunsul mi L-a oferit tot El:
- Aici nu este Pamantul!
- Dar...
- Pamantul pe care L-am creat Eu nu arata asa. Era un Pamant pur, plin de bunatate si fericire. Asta nu e Pamantul! Sarmani nebuni, ce ati facut?
Cuvintele parca refuzau sa-mi iasa din gura. Stateam, privindu-L nelinistit si asteptand urmarea. S-a uitat in jur si a oftat. Doua lacrimi ii aparusera in colturile ochilor.
- Ati reusit sa transformati Raiul in Purgatoriu; iar a castigat Celalalt. Si cand te gandesti ca v-am dat o a doua sansa... Saracul Noe! Daca ar fi stiut...!
S-a intors si parea ca vrea sa plece. Cu un efort extraordinar am reusit sa articulez:
- Si acum...? Ce se va intampla?
A oftat din nou, apoi a zis:
- Iar trebuie sa o iau de la capat! Si a disparut.
M-am trezit brusc din somn si mi-am dat seama ca adormisem pe gazonul din fata casei. Am dat sa ma ridic de pe iarba si... am incremenit! In fata mea, sprijinit intr-un toiag avand forma unui sarpe incolacit pe un bat, cu barba alba lunga pana la piept si cu ochii albastri ca marea, un batranel simpatic ma cerceta curios...

Am sa-ti explic ce am vrut sa-ti spun. Orice gand iti trece prin minte si-l repeti, iti intra in subconstient de unde nu mai ies ..usor. Cand suntem dependenti de ceva, putem scapa fizic, dar nu psihic.

Dansul e la nivelul simturilor. Porneste si el dintr-un gand

Din cand in cand mai aruncati cate o privire si peste povestioarele mele,daca aveti timp;o parere despre ele sau despre mine nu strica...

Imi permit sa adaug aici o poza care imi place tare mult si in care sunt eu cu doi prieteni la mare,acum 5 ani(oricum,de atunci nici unul nu ne-am schimbat prea mult).
Eu sunt cel din mijloc.

Te-ai blindat atat de bine incat te recunoastem toti

@Ahriman
Stiu ca suntem in "Tara viselor", dar...daca vrei sa atingi vreo coarda a celui care citeste trebui sa vorbesti si de lucruri reale. Sau oricum cel care citeste nu trebuie sa sesizeze cand treci granita dintre real si imaginar. In asta consta arta de fapt. (cel putin in opinia mea). Am ramas cu impresia ca tie iti place fantezia..de asta zic si eu
Artistul e ca un granicer. A vazut ceva din lumea obisnuita, comuna, dar a vazut ceva si din "imparatia cerurilor".....
Mi'a placut perspectiva la fotografie....

@Crisse
Inteleg ce vrei sa zici. In general este asa cum spui.
Insa in privinta dansului te inseli. Cel putin in cazul meu. Eu cand simt cu adevarat nevoia sa dansez nu mai gandesc. Se intampla pus si simplu. Nu e legat de ceva care a fost odata sau de ceva care urmeaza sa fie.

Ahhhhhhhhhhhh, ma intereseaza subiectul referitor la dans. Spune mai mult...sau deschide alt topic ca sa nu fim off aici

Citeam despre arta de a scrie. Un scriitor spunea ca scria tot ce-i trecea prin minte cu lux de amanunte si apoi stergea din text putin cate putin pana ce ramanea esentialul incat putea sa lase cititorul sa se scufunda in povestirile lui. Scrisul e o arta. Putem fi hazosi cand vorbim, dar putem in acelasi timp sa nu avem acelasi farmec in scris.
Cred ca in primul rand trebuie sa transmiti ceva fin, senzual pe care sa-l impletesti cu ceva surpriizator, periculos incat sa dai farmec povestii tale.

Aici la han cineva isi in jurnal isi povesteste durerile din dragoste. Stim cu totii cat de greu este sa citesti texte lungi aici (ups, scriu mult acum ), insa am citit toate textele din acel jurnal si asteptam mereu sa vad ce se mai intampla.

Scrisul trebuie exersat Incercarea de a o face e buna

Eu scriu ce simt si scriu mai ales despre cum vad eu lumea ,asat sau cealalta.Mai ales,imi place sa scriu despre "intalnirile" mele cu forta suprema sau cum o vad eu.A,in special imi place sa scriu despre prietenii mei si despre cum vad eu relatia de prietenie.Nu ma intereseaza critica literara; ea e buna in alta parte; mai intereseaza daca o povestire ii place cititorului sau nu.Pana acum,au placut la multi.Sper sa fie asa si de acum incolo.

Intra-i si io aci...vazu-i ...citi-i ....
Ahriman draga, privesti cam mult in jurul tau si-n mintea ta. Unde ti-e sufletul? E pe aici, pe-aproape, dar....se pierde printre randuri.
Ai spus ca povestirile sunt scrise mai demult. Si io am scris ceva la viata mea, dar, recitind, imi dau seama ca acum - evident - gandesc altfel si , mai ales, simt altfel.
M-ar interesa ce simti acum. Coincide cu ceea ce simteai acum trei ani? Nu te-ai schimbat deloc? Asa crezi tu.
Am observat ca ai nevoie de confirmari. Esti altfel si o strigi in gura mare. Ai nevoie ca ceilalti sa-ti spuna: "ne place" sau "nu ne place". Asa vei sti cu siguranta ca macar ti-am ofeit din timpul nostru.
Si eu ti-am oferit din timpul meu, citindu-ti povestioarele.
Ai trecut prin experiente neplacute sau asa ai fost tu dintotdeauna sau asa iti place sa crezi?
Ai crezut vreo clipa-n viata ta ....in D-zeu?

Ahriman, daca vorbim despre scris asta nu inseamna ca te judecam cumva ptr talentul tau. Ar fi nedrept. Cred ca ceea ce a deranjat pe unii este necredinta in Dumnezeu. Multi ne ferim de alte puteri..straine, reci. Intelege-ma corect te rog.
Si ca un apropo la ce a spus si Nicky mai devreme, atasez cateva ganduri bune care ar trebui sa ne dea de gandit...chiar daca Dumnezeu nu ezista. (Dumnezeu exista...e aici )

Dumnezeu nu-ti va cere sã spui ce suprafatã are casa ta, dar îti va cere numãrul celor pe care i-ai primit în casa ta.

Dumnezeu nu-ti va cere numãrul hainelor din dulapul tãu, dar îti va cere numãrul celor pe care i-ai îmbrãcat.

Dumnezeu nu-ti va cere sã-i spui cel mai mare venit pe care l-ai realizat,dar te va întreba dacã ti-ai îndeplinit slujba dupã maxima ta capacitate.

Dumnezeu nu te va întreba câti prieteni ai avut, dar te va întreba câtor oameni le-ai fost prieten.

Dumnezeu nu te va întreba despre vecinãtatea în care ai trãit, dar te va întreba cum ti-ai tratat vecinii.

Dumnezeu nu te va întreba despre culoarea pielii tale, dar te va întreba despre culoarea caracterului tãu.

Dumnezeu nu te va întreba de ce ti-a luat asa de mult ca sã gãsesti Salvarea, dar te va duce, plin de iubire în ceruri si nu la portile Iadului.

Dumnezeu nu te va întreba câtor oameni le-ai transmis acest mesaj, dar te va întreba dacã ti-a fost rusine sã-l transmiti prietenilor tãi.

Deci transmite acest mesaj mai departe si fii mândru de credinta ta.

Dumnezeu sã te binecuvânteze."

Poate ca intr-un vis nebun am crezut in Dumnezeu,sau in ideea de Dumnezeu; insa acum asa simt,asa scriu.Dumnezeu este un tip tare glumet(presupunand ca exista);ne-a creat si ne-a lasat de izbeliste,ca sa se joace alte forte cu noi si el doar sa priveasca.
What can I say:I'm drawn to the dark side!AND I LIKE IT!

Fiecare isi alege calea pe care si-o doreste. Deci chiar esti de partea cealalta. Pacat...nu mai pot spune nimic. Ma retrag. Toate cele bune tie.

Asta e!Se mai intampla si de-astea! Asta nu inseaman ca in lumea de zi cu zi nu sunt sociabil sau comunicativ. Doar in ceea ce priveste "credinta" stam diferit...In rest,suntem oameni...

Suntem oameni:).

Am observat ceva totusi la tine. Sunt convinsa ca mesajele astea nu-ti fac tocmai bine. Tu totusi te mentii pe aceeasi linie. E mult bun in tine

In fiecere din noi e bine si rau;depinde insa care din forte o lasam sa predomine.Nu sunt rau prin definitie,insa cand sunt starnit...Pazea!Parca memorii ancestrale se desteapta in mine,forte care nu mai cunosc zagazuri si totul se intuneca;am viziuni cu lumea de "dincolo' si nu de multe ori mi s-a intamplat sa am senzatia unor prezente stranii,sa primesc mesaje...La inceput ma speriau,ca pe oriceine,insa pe masura trecerii timpului am invatat sa le accept si,inconstient,poate, sa le acumulez,sa le inglobez in propria-mi fiinta.Mi s-a intamplat sa supravietuiesc impotriva naturii de mai multe ori(de vreo 2 ori pot spune ca am vazut moartea cu ochii si,culmea,nu eram deloc speriat!) si de aceea am convingerea ca sunt un tip deosebit si ca impotriva incercarii "unor anumite forte" am reusit (si sper sa reusesc in continuare) sa supravietuiesc. Am insa un sentiment tot mai pregnant ca Raiul(daca exista) nu va fii casa mea;nu-mi pare rau decat dintr-un singur motiv:persoana pe care o iubesc va ajunge sigur acolo si nu stiu daca voi suporta despartirea de ea;de aceea mi-am propus ca "dincolo" sa fac tot posibilul sa distrug ceea ce ne-a creat (in Rai nu voi fi primit decat daca il voi cuceri) si,daca va fii sa pier in neant,macar in clipa suprema a contopirii cu eternitatea sa fiu cu jumatatea mea,ca unul.Pot spune doar ca,intr-un fel,dragostea m-a facut rau... Dar nu-mi pare rau;macar voi avea o ocupatie "dincolo...

[off topic]
@Crisse
Exista un topic "Terapia prin dans" la forumul "Exploratorium" daca nu ma insel.
Am scris acolo ceva. DAca vrei contiunam discutia acolo.


[on topic]
@Ahriman
Am gasit de curand un alt autor care mie personal mi'a placut ff mult prin simplitatea lui.
E vorba de don Miguel Ruiz. Are 3 carti aparute la editura MIx din Brasov. Sunt in format mic si scurte.
"CEle 4 legaminte. CArtea intelepciunii toltece"
"Arta de a iubi"
"Cele 4 legaminte, ghid practic"

Multumesc pentru informatii!
@crisse:ti-am dat un raspuns,cred,in postarea de mai sus.Keep hopeing!

@Ahriman
Daca tu ai scris ceea ce sta pus sub numele tau, scrie in continuare, pentru ca scri bine ce scri. Ti-am "devorat" povestioarele, mai ales ca nu am citit mai nimic inafara de cartile necesare pentru bac de aproximativ sase lui. Nu stiu exact cine spunea (cam cu zece mesaje inaintea mea) ca faci prea brusc trecerea de la real la ficitune. Socant mi s-a parut la miniistorisirile tale tocmai lejeritatea, lipsa de constrangeri, naturaletea prin care ai ajuns de pe Pamant fata in fata cu Belzebut sau Lucifer (nu mai stiu cum l-ai numit). Nu am sesizat nici o schimbare de cadru, nici o schimbare de registru, nimic evident care sa anticipeze schimbarea pana in momentul in care m-am trezit cu Diavolul sub nas. Eu "aprob pozitiv" calitatea scrierilor tale si cred ca n-ar fi rau daca ai incerca sa iei legatura cu un editotor.
Mai am si unele pareri in legatura cu incertitudinea existentei divine si mai multe in legatura cu incertitudinea existentei divine prezentate de biserica, dar le pastrez pentru o alta data. Pana atunci astept noi mesaje de la tine, care sper sa fie cel putin de bune ca si cele prezente momentan la Han.
Si daca esti interesat, poti accesa pagina de web www.poezie.ro , unde sunt mai multe texte trimise de membri si din cate stiu eu are intentia de a descoperi "noile talente".
"Sa ajungi cat Cosbuc de mare!"

MULTUMESC PENTRU APRECIERI! MA SIMT CHIAR INTIMIDAT DE FAPTUL CA CINEVA PE CARE NU-L CUNOSC IMI APRECIAZA POVESTIRILE!Cat despre partea cu editorul, nu am gasit pe cineva care sa publice povestiri de genul celor scrise de mine.
Te mai astept pe aici, cu orice parere sau subiect despre care vrei sa discutam.

Pe cand eram copil...

Pe cand eram copil, lumea era alcatuita din vise frumoase, viise de joaca, vise de bucurie. Totul era perfect iar lumea era fara fisuri!
Visam! O, ce inchipuire mareata, ce speranta de viata! Visam, iar visele erau dorinte si dorintele se transformau in pesti ce umpleau oceanul existentei mele, se inmulteau si-mi colorau lumea! Visam, iar visele deveneau realitate si realitatea devenea vis, un vis in care totul se pastra la fel, incremenit intr-o atemporalitate fermecatoare!
Visam, iar visele erau fericire, o fericire a copilului din mine, o fericire a copilului de oriunde, o fericire a lumii intregi in comuniune cu Raiul si ingerii luminosi!
Visam iar visele curgeau fara incetare, intr-o succesiune ametitoare si nu realizam ca visez si ca - odata si-odata - va trebui sa ma trezesc!
Visam, dar visele mi-au fost oprite brusc de o mana neinduratoare: mana timpului!
Visam, dar in vis nu realizam ca ma dezvolt, ca inaintez in varsta; visam, insa Timpul a spus:"Stop!". Si visele s-au oprit!
M-am trezit si am privit in jur: ce oroare! Lumea era altfel, iluziile si sperantele mele nu puteau sa existe in lumea reala si cruda, in lumea lacrimilor si tristetii.
Mi-am pierdut visele; nu mai pot sa visez iar lumea se prabuseste in jurul meu. Pacat! M-am lasat purtat de vise si nu am reusit sa ma adaptez iesirii din vis.
Nu-mi place! Imi vreau visele inapoi! Vreau sa-mi regasesc copilaria!
Pe cand eram copil, visam...

Intuneric; peste tot, in jurul meu, in mine, este intuneric. Tine de cativa ani buni( sau decenii?) si n-am idee cand se va termina. Nici nu-mi pasa; aici n-am nevoie de lumina, nici de surogatele acesteia. E intuneric, o noapte adnca si grea dar, in acelasi timp, cu binecuvantarile aderente noptii: liniste, pace, uneori discutii calme si soptite cu vecinii(doar nu vrem sa-i trezim pe cei care vor sa se odihneasca!).
E bine. Nu-i chiar ca inainte, dar e bine; imi vine sa rad. Mi-am adus aminte de ceea ce mi-a zis mai demult o buna prietena: zicea ca e util sa inveti si alte lucruri dinafara sferei tale de preocupari si ca e bine sa te mai risti din cand in cand, sa accepti si alte idei, alte pareri, chiar contrare credintelor tale; nu se stie niciodata cand iti vor folosi. I=am replicat sarcastic: " Chiar si cand esti mort?"; raspunsul a venit prompt: "Da!".
Spre rusinea mea trebuie sa recunosc: a avut dreptate! O sa-i comunic lucrul asta cand mi se va alatura. Nu mai am mult de asteptat; a venit un tip negru pe aici, parca Azazel ii zicea, si mi-a spus ca se pregateste si ea de drum. De-abia astept s-o vad!
Hm, un vierme! In ultima vreme apar ceva mai rar; nu m-ar deranja daca s-ar hrani si cu altceva, nu de alta, dar mi-au mai ramas putine celule si nu vreau sa apar in fata cunoscutilor numai oase! Si apoi, daca raman osos, intru in ultima etapa de evolutie( cat timp esti in putrefactie nu se atinge nimeni de tine; ai vreo 7 ani de liniste. Dupa aceea treci intr-o tabara sau alta, in functie de de ce a facut sufletul tau in acesti 7 ani: e judecat, cantarit si analizat apoi... valea!... in Rai sau in Iad. Se mai intampla uneori sa nu se hotarasca si atunci te trimit inapoi - o noua viata - sa vada ce faci, dupa care te judeca din nou), asa ca nu as vrea sa plec inainte de a-mi revedea prieteni dragi.
Eh, asta e! Uite, a aparut si un sobolan! Ce haios e! Am vaga impresie ca judecata mea se apropie de sfarsit; a inceput o forfota ciudata in jur si se face cam cald. A, da! Uite-l pe Azazel! E clar! Am fost trimis unde banuiam: in armiile negre! Sa vezi distractie la Apocalipsa!
Ultima celula a disparut; din gura-mi larg deschisa si cu cativa dinti lipsa, o flacara mica se inalta usor. Apoi doua coarne, doua aripi membranoase si noul meu suflet se porneste pe culoarul rosu. Sa vezi distractie...!

Sunt tare nevos! Si totul din cauza colegului de camera care este de o indolenta extrema!
Cateva exemple? Sigur! Sa vad cate imi aduc aminte:
La inceputul sederii noastre in comun, mi-am adus calculatorul la Bucuresti,legandu-l la internet.Sigur, i-am cedat ceva timp si colegului,ca asa-i frumos,ba chiar mi-a platit si un sfert(aproape, de conectare). L-am rugat o singura chestie: nu instala nimic de pe net! Mai ales ca este total afon in ceea ce priveste informatica! Am pecat acasa in week-end: cand m-am intors, am dat drumul la calc si...surpriza! Am gasit un program care nu era acolo cand am plecat,care, pe deasupra,nici macar nu mergea cum trebuie,afectand tot sistemul.L-am chestionat pe coleg si mi-a raspuns ca el l-a instalat, dar - aici vine partea si mai buna - ca a crezut ca l-a sters! Deci,pe langa faptul ca nu imi respectase rugamintea, mai incercase si sa-mi ascunda lucrul asta1Macar de-ar fi facut-o bine! Am dezinstalat programul respectiv si mi-am repetat rugamintea.
Peste o luna,cred, vin la Buc si-mi zice colegu' ca nu stiu ce a facut el pe net ca au aparut niste iconite in plus pe ecran si ca nu mai merge calc(asta dupa ce in prealabil ii spusesem ca daca nu merge ceva la calculator, sa ma anunte). Am deschis computerul si, bineinteles, nici macar in My Computer nu am putut sa intru!Era terminat!Tiot felul de programe ce accesau site-uri porno si de-alea publicitare tronau pe desktop-ul meu.
Nu stiu cum de mi-am stapanit nervii!Imi venea sa-l arunc pe geam!
Am reparat computerul si,ca o preacutie, i-am stabilit o limita de acces prin parola la Internet. atat! Dar sunt convins ca daca e, tot va gasi el o cale sa-l strice din nou!
Tine-ma Doamne! Mai am de zis, dar acum trebuie sa plec!
Fiti cuminti!

Ahriman nu te auto-transforma intr-o victima. Ai multe de zis. Fii putin mai serios si o sa vezi ca lumea e mult mai frumoasa.

Nu te inteleg; si nu ma transform, ci sunt transformat! Noroc ca am prieteni.
Si oricum,mai e de spus;de-ar fi doar atat!

@Ahriman
Stii ce spun medicii ca "e mai bine sa previi decat sa tratezi"...
Daca stiai cu cine ai de face sau daca nu stiai cu cine ai de face (si la ce te poti astepta) trebuia sa faci treaba cu parola din start.... Din moment ce este calcul tau tu dictezi termenii.
Parerea mea:D

A GRESI ESTE UMAN, DAR TE FACE SA TE SIMTI DIVIN! Am avut prea mare incredere in oameni.se pare. Oricum nu se va mai repeta!

Asa imi doresc uneori sa fiu si eu moderator... Dar nu se poate... Insa mai e mult pana departe...

Vorbeste cu Minerval... si el a avut problema asta mai demult (cand se numea altfel) si a stiut sa se descurce. Era ceva cu ochiul atotputernic sau atotceva acolo.

Despre ce problema? Treaba cu moderatorul? Sau alta?

Da, cu moderatorul.

Ahri,
pe bune acuma, de ce vrei asa de mult sa ai functia de moderator?

Sincer, nu pot spune exact; nu o luati ca pe ceva ofensator. Simt o dorinta launtrica( nu o pot defini) de a fi moderator; e mai mult o curiozitate de genul:"Sunt in stare?Oare ma voi simti mai bine?" E o dorinta, intr-un fel, de a avea mai mult control asupra unor topic-uri deschise de mine; iar despre celelalte, in unele se cam da lumea pe la off-topic( nu neg,si eu am calcat stramb de cateva ori). Oricum, nu e o chestie vitala...

"E o dorinta, intr-un fel, de a avea mai mult control asupra unor topic-uri deschise de mine;...."
Ahri, nu te supara, dar un moderator exact asa ceva NU trebuie sa faca.