Sunt interzise si tigatile si tot ce e nociv; se stie ca atat cafeaua cat si tigarile in canitati mai mari si consumate timp indelungat pot afecta organismul. In post e bine sa te abtii de la anumite mici placeri...

Dupa spusele tale,inteleg urmatorul aspect,tot ceea ce iti face placere este interzis in post,bunnnnnn.
Si daca eu vreau sa merg in parc,sa vad cum creste iarba,sau vreau sa-mi fac o portie de cartofi prajiti,asta ce inseamna ca postul meu este egal cu zero?
Mai bine luam somnifere in timpul postului, dormim ca sa nu avem placeri.
Cum poti spune ca tot ce ne face placere nu este recunoscut ca post?
TriRegnum,sa inteleg ca in afara postului,tigarile sunt permise si nu este fumatul considerat pacat?
Ca eu,pe fratele meu care este preot,nu l-am auzit niciodata sa spuna crestinilor ca, fumatul in afara postului nu este pacat.
Este pacat sau nu consumul de tutun?

Acest topic a fost editat de Office: 24 Feb 2004, 07:22 PM

Office, desi exista interdictii, postul nu poate acoperi absolut totul, fiind inainte de toate o stare.

Pe scurt, postul Pastelui e legat de patimile lui Hristos, si se presupune ca in aceasta perioada un crestin vibreaza pe aceeasi lungime de unda cu suferinta Mantuitorului. La fel cum ai o ruda apropiata bolnava si nu-ti prea iti vine sa razi, tot asa ar trebui sa fie si atitudinea ta fata de Hristos. Dar nu e obligatoriu, si nu e considerat un pacat. Nici nu are cum. Totul se regleaza in constiinta ta fata de Hristos.

Sigur ca poti manca cu pofta cartofi prajiti fara sa incalci postul, dar in felul acesta transformi postul INTR-O SIMPLA PRESCRIPTIE MEDICALA, fara nici o conotatie religioasa. Asa poti deveni vegetarian, si tii post toata viata.

Acest topic a fost editat de Figaro: 24 Feb 2004, 07:25 PM

Figaro,spune-mi si mie,cum definesti starea de placere,care incalca regula postului?
Faptul ca mananc cu pofta o portie de cartofi,elimina esenta postului,adica degeaba tin post,si e doar o prescriptie medicala?

Pai daca pui problema atat de tehnic e cam greu de dat un raspuns precis. Repet: postul este mai mult o stare.

Starea de placere e o problema strict personala. Dar ca sa-ti dau un raspuns si sa inteleg cu ce placere mananci cartofii prajiti.

Repet raspunsul: atitudinea ta fata de patimile hristice e persoanala. Probabil ca tu poti avea o atitudine de durere spirituala fata de supliciul Mantuitorului si fumand sau ascultand Shakira. Desi, din experienta, stie oricine ca atunci cand o persoana apropiata sufera e cam greu sa pui placerile inaintea durerii.

In concluzie, totul se regleaza dupa propriia constiinta. Acolo vezi daca ai pacatuit sau nu.

Acest topic a fost editat de Figaro: 24 Feb 2004, 07:42 PM

De constiinta e vorba aici! Preotul sau Dumnezeu nu are nici un amestec in constiinta mea,daca eu mananc cu pofta ceva,asta e problema mea,constiinta mea.
Si atunci de ce sunt puse aceste reguli,de catre cine,infranarea placerii,definirea placerii,si in final decizia finala a descrierii placerii?
Cine si unde spune ca,si da exemple de stare a placerii,ca pacat sau savarsirea unei anumite placeri este condamnabila de catre d-zeu,preot?

1. De unde vin luptele si certurile intre voi? Nu vin oare din poftele voastre, care se lupta in madularele voastre?
2. Voi poftiti, si nu aveti; ucideti, pizmuiti, si nu izbutiti sa capatati; va certati si va luptati, si nu aveti, pentru ca nu cereti.
3. Sau cereti si nu capatati, pentru ca cereti rau, cu gand sa risipiti in placerile voastre.
( Epistola catre Iacov, cap. 4)

14. Samanta care a cazut intre spini inchipuieste pe aceia care, dupa ce au auzit Cuvantul, isi vad de drum si-l lasa sa fie inabusit de grijile, bogatiile si placerile vietii acesteia, si n-aduc rod care sa ajunga la coacere.
(Evanghelia dupa Luca, cap. 8)


Intrebarea despre post.
33. Ei I-au zis: Ucenicii lui Ioan, ca si ai fariseilor, postesc des si fac rugaciuni, pe cand ai Tai mananca si beau.
34. El le-a raspuns: "Oare puteti face pe nuntasi sa posteasca in timpul cand mirele este cu ei?
35. Vor veni zile cand va fi luat mirele de la ei; atunci vor posti in acele zile."
(Evanghelia dupa Luca, cap 5)

###
tin minte cand preotul a zis ca nu e post de te scoli satul de la masa.

Si daca te scoli de la masa flamand sau nesatul,oare nu poftesti mai multa mancare,oare nu placerea de a fi satul te invadeaza,si iti faci mii de ganduri in legatura cu stomacul gol?
Eu ce observ la preoti,multi isi fac propriile traditii si reguli pentru enoriasi,vorba aceea "cate bordeie,atatea obiceie".
Probabil preotii iti si indica cum sa te rogi,in genunchi,mai aplecat,mai cu o fata suparata,mai cu niste lacrimi,poate, poate se uita d-zeu si te miluieste de pacate.
Nu conteaza in mod expres un anumit post,ca o fi postul pastelui,craciunului,Sf.Marii,Pentru si Pavel,conteaza fiecare minut,clipa,secunda sa traiesti in dumnezeire,in post spiritual,nu neaparat abstinenta de la carne,lapte,oua si altele.
Si la urma urmei,cine decide unde incepe placerea si se termina placerea care este interzisa in postul respectiv?

Acest topic a fost editat de Office: 24 Feb 2004, 09:24 PM

Nu oricine poate tine postul, de aceea se si spune ca este mai mare pacat sa te chinui (cand esti tentat si renunti, ramanand cu un regret ca nu faci ceva datorita postului) sa-l tii decat daca nu postesti.
Totusi, chiar daca nu se poate tine tot postul, se tin anumite zile, saptamani si in special Saptamana Mare.

Un ortodox se poate spovedi si impartasi nu numai in ultima saptamana.
Din cauza faptului ca stau intr-o parohie cu multi enoriasi, si pentru ca am lasat pe ultimul moment, acum trei ani, abia in a treia parohie am reusit sa pot sa ma spovedesc si impartasesc.

@Likurici: asta nu prea imi suna bine... nu cred ca e mai rau sa postesti gandindu-te la papa sau alte cele decat sa nu postesti deloc. Ce te face sa zici asta?

TriRegnum, ai zis ceva de post ca implica renuntarea la placeri...sa inteleg ca nu e voie sa se faca sex in perioada postitului?

Unii renunta si la sex in perioada postului... unii renunta la sex pentru toata viata. Fiecare cu alegerea lui, nu?

@YOYO: Asa mi-a spus un preot; decat sa regreti sau sa te chinui cand postesti, mai bine nu tii tot postul

[QUOTE] (RZA)
Din cate imi amintescs, postul crestin-ortodox este de mai multe feluri:
1. Postul obisnuit, cel pe care il stim cu totii (fara alimente de origine animala, fara vin, ulei, cafea, tigari, sex si orice alta deprindere fata de care suntem dependenti - ex. TV, jocuri pe calculator, injurat, barfit, mintit, maniat, vorbit de uratu' etc.)

Vezi FIGARO tot de aici am aflato.

Stiu foarte bine ce alimente dauneaza sanatatii si ce nu, si mai stiu ca tot ce e bun in cantitati mare e daunator. Pentru mine cafeaua nu este o placere, esete mei degraba o necesitate, nu, nu un drog, ma ajuta sa ma inviorez, deoarece dorm putin. Daca sa mergem pe dauna asupra sanatatii, atunci un ceai negru contine mult mai multa cofeina comparativ cu cafeaua naturala.

cee ce tine de fumat, el nu e bun nicicand. Cred ca nu postul este cel ce trebue sa interzica fumatul, ci insasi religia, dragostea fata de dumnezeu de la sine ti-o spune.

Acest topic a fost editat de flora: 25 Feb 2004, 11:18 AM

Nu este un pacat sa nu tii post. Postul este o metoda ascetica, recomandata pentru a deturna atentia de la trup spre aria spirituala.

Principiul e simplu: depinde de felul in care vede fiecare supliciul lui Hiristos.

Incerc sa dau un exemplu personal. Tatal unui bun prieten s-a imbolnavit, si, in cele din urma a decedat. Prietenul meu era distrus, si incercam sa-l sustin cat se poate. In acele zile nu am simtit nevoia sa mananc de placere, m-am lasat de fumat (asta a fost un punct bun) si in general nu ma puteam intoarce la placerile obisnuite. Mi se parea o lipsa de obraz sa ma bucur, sa beau sau sa mananc cu pofta, cand prietenul meu avea o asemenea problema.

Postul este pus la dispozitie ca ajutor, dar in sine nerespectarea lui nu este un pacat. Pacat e atitudinea fata de Hristos, veselia nejustificata in zilele rememorarii supliciului hristic.

Corect, Likurici! Si aici are dreptate si Office, dar nu e vorba de obligatie. Iata, si Likuriici arata ca nu vorba de obligatie, ci mai mult de o stare. Cat despre sex, ii raspund lui Nicodim: daca unul din parintii tai ar trai un calvar ti-ar mai arde de sex? Hm, cred ca nu! Oare Hristos nu merita un mic sacrificiu? Hai sa privim si din punctul acesta de vedere: cate sacrificii facem pentru Hristos, prinsi in grijile cotidiene? Poate ca nu tinem tot postul. Poate ca tinem doar o parte din el. Conteaza gandul cu care plecam la drum. Conteaza starea noastra sufleteasca din perioada supliciului.

Aici intervine notiunea de pacat.

Preotul ala e cul

Inspaimantator, nu-i asa?
Recapituland, in post trebuie sa renunti la ceea ce iti face placere... Intra aici si saruturile?

Ce se explica si ce se intelege...

Postul are legatura cu Hristos, in concluzie se tine pentru Hristos. Nu pentru altceva. Adica postul tinut de dragul postului nu are nici o valoare, si nici nu vad ce logica ar putea avea.

Da, cel francez
Intra tot ce poate duce la incalcarea curatiei, tot ce poate starni placerea sau pacatul.

Poate ca vad eu lucrurile diferit... dar postul nu e un scop in sine. Daca ai o anumita stare de spirit, adica te gandesti mai mult la "cele sfinte" , intelegi adevarata semnificatie a Pastelui, a jertfei Manuitorului, te apropii de semenii tai... nu prea iti mai poate zbura mintea la altele. Postul nu trebuie sa fie o "renuntare" ci o consecinta fireasca a starii de spirit. Nu mi se pare un sacrificiu... doar o schimbare a prioritatilor, sa zicem, macar pentru o perioada. Seamana cu starea pe care o au anumite persoane cand pasesc in biserica...trebuie sa-ti "reincarci bateriile credintei". Stiu, nu am ales cele mai potrivite cuvinte..

Poate fi scop, insa nu e o obligatie, sau nu ar trebui privit asa.
De aceea spuneam ca adevaratul post este foarte greu de tinut in totalitate.

Frumos spus, Denise. Ma bucur ca macar cineva intelege despre ce e vorba.

stomacul nu e gol, caci ai mancat.
iar daca mii de ganduri despre mancare te invadeaza aseaza-te si roaga-te sa primesti ajutorul de a posti, de a-ti infrana poftele stomacului si incepand de aici de a-ti infrana poftele trupului toate.

nu inteleg de ce esti atat de contrariat?! de ce s-ar mai numi post daca ti s-ar permite toate?!
de nu vrei sa postesti, nu posti. dar nu incerca sa aduci indoiala in sufletul celui care posteste. nu mai arunca intrebari ce nu isi au rostul.

Figaro incearca din greu, sau chiar cu pasiune, sa explice ceea ce e insa de neexplicat intr-un fel.

poate ar trebui sa ti-L imaginezi pe Dumnezeu rastignit...! si sa vezi ce simti in suflet atunci. te simti vinovat ca pacatele tale L-au biciut si I-au dat coronita de spini?! te simti neputincios de a plange langa El?!

raspunde-ti tie, si apoi vei stii ce inseamna postul. si mai ales, nevoia de post.

caci toate au un rost. si nu stam noi sa reinventam roata.

Dumnezeu sa fie cu voi si sa va intareasca in a trece prin aceasta perioada indoliata, spre a va putea darui apoi bucuria Invierii!

Secunda,

Eu daca intreb ceva,poate ca nu stiu,poate vreau sa gasesc niste raspunsuri si pentru altul care ma intreaba pe mine.
Ca de pilda,de ce tin post si elimin placerile care ma duc in pacat.
Atitudinea ta lasa de dorit,mai cu blandete,nu imi vorbi asa de raspicat si de la inaltime,ca nu esti tu dumnezeu sa ma tragi de urechi daca gresesc.
Iar lui Figaro ii multumesc de raspunsuri,el incearca sa se puna si in pozitia mea de nestiutor,explicandu-mi frumos,nu aratandu-ma cu degetul si spunandu-mi pentru ce mai postez intrebari.
Mersi Figaro!

Acest topic a fost editat de Office: 25 Feb 2004, 07:20 PM

de ce crezi ca am vorbit raspicat?
pe departe de a fi asta intentia mea!

edit: am crezut ca nu am retinut bine, am verificat; ai spus ca ai un frate preot, de ce nu cauti la el mai intai raspunsurile?! si nu pot sa cred ca esti atat de nestiutor in acest caz. ( cu preot in familie ).

dar in fine, imi pare rau de te-am deranjat cu ceva.


Acest topic a fost editat de secunda: 25 Feb 2004, 07:40 PM

Faza asta cu fratele meu e preot,ar trebui sa merg sa-l intreb pe el,e ca si cum tata e ministru,si eu trebuie sa stiu tot ce tine de meseria lui,probabil sa-l si urmez ca meserie.
Dar poate nu ti-a venit un gand ca eu nu sunt in tara,si nu am cum sa stau cu el la povesti si intrebari?
Si poate el are alta viziune despre post?
Ca daca stai sa te uiti la canoanele date de preoti,nici unul nu este la fel,pentru acelasi pacat.
De aceea intreb,ca eu stiu intr-un fel,altcineva spune altfel,si uite asa nu stii cum sa faci mai bine.

Dupa ce afli o multime de "reguli" fa cum te indeamna inima.

si faza cu raspicatul cum e? ca m-ai acuzat de ceva ce nu am facut.

Mai lasati si de la voi...doar e post.

Mai reciteste inca odata mesajul tau adresat catre mine,tu vezi acolo in cele scrise o atitudine demna de crestin si intelegere pentru cineva care poate chiar vrea sa stie,sau poate are indoieli?
Niciodata nu iti trece prin minte ca poate cineva te ispiteste,sau poate chiar d-zeu cu astfel de intrebari puse de mine sau alta persoana?
Acceptare,rabdare,iertare nu iti sunt cunoscute?
Eu intreb,daca esti bun sa-mi spui si parerea ta cu atat mai bine,dar nu ma judeca ca vreau sa sadesc indoiala in sufletele oamenilor.

Acest topic a fost editat de Office: 25 Feb 2004, 08:56 PM

fii sigur ca l-am recitit, nu trebuia sa dai paste intreg mesajul .

ok, spui ca te-am acuzat pe nedrept de faptul ca aduci indoiala. ei, dragule, asta e altceva si faza cu ma acuzi ca am vorbit raspicat e altceva....esti cam confuz, nu crezi?

asa incat, pe viitor, inainte sa lansezi acuzatii, formuleaza-ti-le mai bine. ca sa stii sa ti le argumentezi si astfel sa primesti explicatiile necesare.

atitudine demna de crestin si intelegere pentru cineva care poate chiar vrea sa stie,sau poate are indoieli? -> de ce esti atat de sigur ca eu sunt crestin si esti indoielnic -folosesti poate- cand te referi la tine?!

nu inteleg de ce esti atat de contrariat?! de ce s-ar mai numi post daca ti s-ar permite toate?!
de nu vrei sa postesti, nu posti. dar nu incerca sa aduci indoiala in sufletul celui care posteste. nu mai arunca intrebari ce nu isi au rostul. iar raspunsul tau contine poate si iar poate...deci nu mi-ai raspuns clar la intrebari dar esti sigur ca nu vrei sa aduci indoiala.

ok, am inteles eu gresit. iertare. sper sa gasesti pe viitor raspunsurile asteptate.

acum e randul tau sa iti ceri iertare.

Ce dragut esti!
Am sa-mi cer iertare inainte sa merg la spovedanie,ca asa stiu eu,si imi place ritualul de iertare.
Eu iti spun de trei ori Iarta-ma,iar tu imi spui Te Iert de trei ori.
Asa stii si tu ca se face inainte sa mergi la spovedanie?

Rugaciune pentru Postul Mare

CALEA SFINTEI CRUCI EUHARISTICĂ

RUGĂCIUNE DE PREGĂTIRE


Doamne Isuse Cristoase, tu ne-ai lăsat în taina sfintei Euharistii o amintire a pătimirii şi morţii tale; dorinţa ta de pe urmă a fost ca noi, cinstind această Taină, să ne amintim de moartea ta până la sfârşitul lumii. Împlinind cuvântul tău, voim să facem Calea Sfintei Cruci, aducându-ne aminte că aici, în sfânta Ostie, reînnoieşti în chip tainic suferinţele crucii şi că locuieşti aici cu aceeaşi dragoste şi smerenie ca şi pe sfânta cruce.
Iar tu, sfântă Fecioară Marie, care necontenit îl priveşti pe Fiul tău sub chipul pâinii, tot aşa ca odinioară pe cruce, ajută-ne să facem această Cale a Crucii cu evlavia cuvenită. Ne unim cu dorinţa ta, o, Isuse, precum şi cu a ta, o, Marie, şi voim să dobândim toate indulgenţele, pentru noi şi pentru sufletele din purgatoriu.
Sfinte înger păzitor al acestei Biserici, sfinţilor patroni şi voi toţi, sfinţilor ale căror moaşte se află aici, vă rugăm să ne veniţi în ajutor. Amin.

Staţiunea I
ISUS ESTE OSÂNDIT LA MOARTE


- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Isuse, preadrept Judecător al celor vii şi al celor morţi, deşi erai nevinovat, totuşi judecătorii nelegiuiţi ai poporului nerecunoscător te-au osândit la moarte crudă. Dacă ar fi ştiut ei că odată vei veni cu putere şi cu mărire ca să judeci lumea, ţi s-ar fi închinat cu frică şi cu teamă şi ar fi cerut îndurare. Tu, însă, ai tăcut şi ai primit osânda nedreaptă, pentru a şterge păcatele mele şi a mă scăpa de veşnica pierzare.
Dumnezeiescule Judecător, şi aici, sub chipul sfintei Ostii, tu îţi ascunzi maiestatea şi puterea. Mă închin cu cea mai adâncă smerenie înaintea măririi şi puterii tale. Ca să nu mă osândeşti, mi-ai dat în Taina cea sfântă comori nespuse de daruri; tu însuţi mi te dăruieşti cu trupul şi sângele tău drept zălog al vieţii veşnice. Îţi mulţumesc din adâncul sufletului meu. Isuse din Taina cea sfântă, ţie să-ţi fie cinste, mărire şi recunoştinţă în vecii vecilor.
- Tatăl nostru...
- Bucură-te, Marie...

Staţiunea a II-a
ISUS IA CRUCEA PE UMERI


- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Isuse preavrednic de iubirea cea mai mare, tu cunoşteai chinurile şi ocara ce le aveai de îndurat pe cruce. Cu toate acestea, tu o aşteptai şi ai îmbrăţişat-o cu dor, căci crucea era mijlocul ales de Tatăl spre a-i mântui pe oameni, iar dragostea ta pentru noi era mai mare decât moartea.
Dar pe lângă crucea de lemn, tu, Isuse, din dragoste către oameni, ţi-ai mai pregătit o altă cruce. Ştiai că în Taina cea sfântă vei primi nenumărate jigniri din partea oamenilor răi şi că şederea ta în sfânta Taină a iubirii va fi o nesfârşită Vinere Mare. Cu toate acestea, ai orânduit sfânta Euharistie, ca să porţi şi această cruce până la sfârşitul veacurilor.
Mă închin în faţa iubirii tale dumnezeieşti şi te rog să-mi dai harul de a te iubi tot mai mult în Taina euharistică.
- Tatăl nostru...
- Bucură-te, Marie...

Staţiunea a III-a
ISUS CADE ÎNTÂIA OARĂ SUB POVARA CRUCII


- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Isuse, Dumnezeu Atotputernic, cerurile şi pământul vestesc mărirea ta. Dar acum această mărire dumnezeiască îţi este umbrită.
Istovit de chinuri, tu cazi la pământ sub povara crucii, iar călăii nemiloşi te lovesc şi te calcă în picioare. În acest fel, ispăşeşti păcatele mele de mândrie şi de nesupunere.
Dumnezeule Mântuitor din Ostia sfântă, tu cârmuieşti cerul şi pământul şi orânduieşti soarta oamenilor. Dar şi aici te arăţi slab şi neputincios, căci te laşi în voia preoţilor tăi. Dar nu rareori eşti victimă a nelegiuiţilor care te primesc nevredniceşte sau cu furie diavolească, te necinstesc, te batjocoresc ori te calcă în picioare.
Isuse, victimă dumnezeiască, mă apropii de tine cu încredere şi te rog să mă ajuţi, ca să nu te mai jignesc niciodată în sfânta Taină, şi să mă înveţi adevărata smerenie, ca, urmându-te de aproape, să ajung a fi cu tine în veci.
- Tatăl nostru...
- Bucură-te, Marie...

Staţiunea a IV-a
ISUS O ÎNTÂLNEŞTE PE MAICA SA ÎNDURERATĂ


- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

O, Sfântă Marie, tu, cea mai frumoasă floare a pământului şi cununa făpturilor lui Dumnezeu, ca şi Fiul tău Isus, smerită şi modestă, ţi-ai ascuns cu grijă toate darurile şi toată măreţia, dar înjosirile şi durerile lui le-ai îndurat în văzul tuturor. L-ai urmat de aproape în drumul pătimirii sale şi, mai mult ca orice altă făptură, ai simţit în trupul şi în inima ta suferinţele fiului tău.
Maică minunată, după înălţarea lui Isus la cer ai continuat a preamări şi a compătimi dragostea întemniţată a lui Isus din sfânta Taină, şi astăzi încă îl adori şi îl întovărăşeşti cu nespusă iubire în sfântul său tabernacol. În faţa altarelor tale chemi mulţimea credincioşilor ca să adore şi să iubească iubirea cea veşnică a dumnezeiescului Prizonier şi îi îmbrăţişezi cu drag pe cei care vin să i se închine.
Dobândeşte-mi, deci, harul de a sta bucuros lângă Isus din tabernacol şi de a mă înflăcăra tot mai mult de dragostea lui.
- Tatăl nostru...
- Bucură-te, Marie...

Staţiunea a V-a
SIMON DIN CIRENE ÎL AJUTĂ PE ISUS SĂ-ŞI DUCĂ CRUCEA


- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

O, dumnezeiescule Osândit, plin de sânge şi de vânătăi, cu mădularele zdrobite, huiduit şi dispreţuit de oamenii cei răi, cu fiorii morţii în suflet, te clatini sub greutatea lemnului şi a păcatelor lumii întregi. Călăii îl silesc pe Simon din Cirene ca să te ajute. Îngerii ar fi alergat bucuroşi ca să te uşureze, dar tu, Fratele nostru, al oamenilor, ai preferat un ajutor omenesc.
O, Dumnezeule îndelung răbdător, dispreţuit de cei răi şi uitat pe sfintele altare! Cum de mai poţi răbda nerecunoştinţa oamenilor şi cum mai poţi prelungi umilirea surghiunului tău euharistic? E adevărat că în jurul altarului îngerii te adoră, dar tu pentru oameni te-ai închis în tabernacol şi pe oameni îi aştepţi să te cerceteze cu dragoste şi să te mângâie în închisoarea euharistică. Îmi pare rău de nepăsarea şi de răceala mea faţă de această taină. Îmi pare rău că de atâtea ori am dat uitării Dragostea nesfârşită din altar.
- Tatăl nostru...
- Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VI-a
VERONICA ŞTERGE FAŢA LUI ISUS CU O MARAMĂ


- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

O, frumuseţe nesfârşită, faţa ta dumnezeiască a fost pângărită de cei fărădelege. Te-au lovit fără de milă şi te-au scăldat în sânge. Te-au scuipat şi te-au mânjit cu noroi. Îngerii ar fi fericiţi să-ţi poarte faţa ta dumnezeiască, dar această onoare ai rezervat-o Veronicăi. Nelegiuirea omenească trebuie să o repare mila omenească.
Dumnezeiescule Mântuitor, chipul tău din sfânta Ostie este izvorul şi modelul oricărei frumuseţi create, icoană şi simbol al desăvârşirii veşnice. Cerul întreg te adoră cu profundă închinare, dar tu aştepţi adorare şi ispăşire din partea oamenilor. O altă Veronică, sfânta Margareta Maria, ascultând tânguirile inimii tale îndurerate, pentru necinstea ce ţi se aduce în taina sfântului altar, a văzut că ceri ispăşire din partea oamenilor şi reparaţie pentru insultele ce ţi se aduc. Isuse preaîndurerate, vreau să-ţi aduc îndestulare pentru nerecunoştinţa mea şi pentru răutatea şi răceala oamenilor, ca să mă fac vrednic de a te privi faţă în faţă în ceruri.
- Tatăl nostru...
- Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VII-a
ISUS CADE A DOUA OARĂ SUB POVARA CRUCII


- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Isuse cel dorit de toate neamurile, profeţii au grăit către tine: "Apleacă-ţi, Doamne, cerurile şi te coboară!" (Ps 143); şi îngerii au strigat: "Ridicaţi, principilor, porţile voastre, ca să intre Împăratul măririi" (Ps 25,7). Toţi regii pământului şi toate popoarele ar fi trebuit să te însoţească cu alai sărbătoresc pe muntele Sion. Dimpotrivă, eşti gonit din oraş cu alai de batjocură, ca un osândit ordinar, şi cu tâlc ascuns ai căzut sub cruce chiar la porţile cetăţii.
O, bunule Isus, ar fi trebuit ca toţi suveranii şi toate popoarele să te adore cu cel mai adânc respect în Taina altarului. Însă credincioşii te gonesc din mii de lăcaşuri sfinte, iar creştinii te lasă singur şi părăsit ca într-un pustiu, căci gândurile şi inimile lor sunt departe de tine. Isuse, îţi făgăduiesc că nu te voi mai lăsa singur, că voi apăra după puteri interesele casei tale şi ale preoţilor, că voi veni să te vizitez mai des în sacramentul dragostei tale.
- Tatăl nostru...
- Bucură-te, Marie...

Staţiunea a VIII-a
ISUS MÂNGÂIE FEMEILE CARE PLÂNG


- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Isuse prea milostive, dacă pe acele femei evlavioase, care te compătimeau, le-ai îndemnat să se căiască de păcatele lor, cât de mare căinţă nu ar trebui să avem noi, cei care suntem împovăraţi de nenumărate păcate şi care te-am jignit neîncetat de când mintea noastră a început să judece.
Sfinte Dumnezeule din Taina iubirii, ne căim din inimă de toate păcatele săvârşite de noi şi de alţi oameni împotriva sfintei tale Taine. Deplângem lipsa de respect şi vorbele nefolositoare în Biserică, lipsa de atenţie la sfânta Liturghie, răceala cu care trecem pe lângă Biserică, nepăsarea cu care facem semnul sfintei Cruci, îngenuncherea şi celelalte rugăciuni.
Am dori, o, Doamne, să putem repara toate insultele pe care ţi le fac oamenii cei răi. Isuse preamilostive, fie-ţi milă de noi şi ajută-ne să ne îndreptăm...
- Tatăl nostru...
- Bucură-te, Marie...

Staţiunea a IX-a
ISUS CADE A TREIA OARĂ SUB POVARA CRUCII


- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Isuse, va veni ziua când sub paşii tăi atotstăpânitori se vor pleca dealurile şi se vor netezi munţii. Acum, însă, tu cazi pentru a treia oară sub greutatea crucii. Călăii te lovesc cu cruzime, iar tu eşti atât de istovit încât aproape că nu te poţi ridica. Ai voit să înduri acest chin pentru ca şi omul cufundat în păcat să se poată ridica.
La sfârşitul veacurilor, când răutatea va năpădi lumea, când omul păcatului va apărea şi se va ridica împotriva a tot ceea ce este divin, ţi se va aduce, bunule Isuse, o necinstire atât de mare, cum nu a mai fost niciodată. Totuşi, şi în acele zile vei rămâne în preasfântul Sacrament spre mângâierea celor buni. Deoarece nu putem înlătura jignirile acelea, te rugăm să ne dai harul de a te iubi acum din toate puterile noastre.
- Tatăl nostru...
- Bucură-te, Marie...

Staţiunea a X-a
ISUS ESTE DESPUIAT DE HAINE


- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

O, Isuse Cristoase, tu cel de-a pururi îmbrăcat în slavă şi lumină! Tu, care ai îmbrăcat soarele în haina sa strălucitoare! Tu, care ai împodobit păsările cerului şi florile câmpului! Ţie, Doamne, ţi se cuvin cele mai preţioase daruri ale pământului. Iar acum ţi se smulg veşmintele şi rămâi descoperit; plin de sânge şi vânătăi, expus batjocurii călăilor.
În sfânta Ostie, Isuse, te lipseşti de maiestatea ta firească şi rămâi numai cu strălucirea pe care ţi-o pregătesc credincioşii tăi. Ar trebui ca toţi oamenii să adune în jurul sfântului tabernacol, toată bogăţia aurului şi frumuseţea artelor. Lumea, însă, îşi clădeşte palate, lăsându-i pe slujitorii tăi să cerşească banii din care să-ţi ridice un lăcaş sărăcăcios. Mai mult încă, lăcomia omenească nelegiuită mai răpeşte şi ceea ce cu trudă şi muncă s-a adunat pentru lăcaşurile tale, pentru întreţinerea slujitorilor tăi şi a fraţilor tăi săraci. Isuse, Împărat al slavei, noi vom iubi întotdeauna podoaba casei tale şi ne străduim ca să merităm a intra odată în lăcaşurile tale cereşti.
- Tatăl nostru...
- Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XI-a
ISUS ESTE RĂSTIGNIT PE CRUCE


- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Isuse, preot veşnic şi victimă nevinovată, acum te urci pe altarul crucii. Îţi întinzi mâinile peste întreg neamul omenesc şi te laşi pironit în cuie. Pentru toate păcatele trupului şi ale sufletului nostru se chinuiesc toate mădularele tale, şi sufletul tău îndură cele mai grozave suferinţe. Isuse, victimă dumnezeiască, aceeaşi jertfă a crucii o aduci zilnic pe mii de altare, la sfânta Liturghie.
Prin această jertfă nesângeroasă, aduci Tatălui ceresc mai multă mărire decât ar putea aduce toate făpturile laolaltă. La sfânta Jertfă cunoaştem piatra de încredere şi de hotărâre a iubirii tale atotputernice. Aici vedem nemărginita ta smerenie şi supunere, negrăita ta dragoste de Dumnezeu şi de oameni. La sfânta Liturghie, suntem aproape de tine ca şi apostolul Ioan.
O, dacă ar arde şi inima noastră de dragoste şi de virtuţile care îl însufleţeau pe sfântul tău apostol! Sfântă Marie, care ai pătimit sub crucea lui Isus, ajută-ne să înţelegem cât preţuieşte sfânta Liturghie; şi dacă nu zilnic, cel puţin în fiecare duminică şi sărbătoare de poruncă, să luăm parte la ea cu cea mai adâncă evlavie.
- Tatăl nostru...
- Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XII-a
ISUS MOARE PE CRUCE


- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Omul a săvârşit cea mai fioroasă nelegiuire, dar, în acelaşi timp, Dumnezeu a înfăptuit şi mântuirea omului. Lumea şi-a ucis Creatorul, iar tu, Isuse, cu iubirea nemărginită şi neînţeleasă de oameni, ai nimicit păcatul şi ai desăvârşit răscumpărarea omului. Toată omenirea plângând amar, ar trebui să se adune în jurul crucii sfinte şi să te adore cu credinţă şi recunoştinţă. Dar numai câteva persoane evlavioase, alături de mama ta, au luat parte la jertfa sângeroasă.
La sfânta Liturghie, reînnoieşti, o, Isuse, jertfa Calvarului. Toate popoarele ar trebui să se adune zilnic în jurul altarelor şi să-ţi strige cu evlavie adâncă: "Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluieşte-ne pe noi!" Dar oamenii te uită şi te părăsesc. Mulţi chiar te urăsc şi numai puţini te înconjoară în zilele de lucru.
O, preamare Dumnezeule, tu, care ai murit de iubire şi care ai cerut iubirea noastră, miluieşte-ne pe noi şi ajută-ne să te iubim mai mult. Sfântă Marie, care stai lângă Isus atât la jertfa sângeroasă, cât şi la cea nesângeroasă, fă-ne să preţuim cum se cuvine jertfa sfintei Liturghii şi să o ascultăm cât mai des.
- Tatăl nostru...
- Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XIII-a
ISUS ESTE COBORÂT DE PE CRUCE


- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Sfântă Marie, maică îndurerată, după ce ai suferit dureri nespuse şi ai simţit în inimă împunsătura suliţei, primeşti acum în braţe trupul sfânt şi sfâşiat al Fiului tău. Iată opera păcatelor noastre. Deci, stelele cad, firea se întunecă, morţii învie şi stâncile se despică la moartea Fiului tău. Cât de mare a trebuit să fie durerea ta. În aceste dureri ne-ai renăscut la viaţa cea veşnică. Maică sfântă, îţi jurăm că nu te vom uita, că te vom cinsti şi iubi cu înflăcărare până la moarte şi în veşnicie.
Sfântă Marie, care cu negrăită evlavie ai primit în braţe trupul rece al lui Isus, mângâie-l pe Isus şi strânge-l la piept şi pentru noi. Ajută-ne şi pe noi să putem primi cât mai des trupul lui Isus în sfânta Împărtăşanie, cu aceeaşi dragoste şi evlavie.
- Tatăl nostru...
- Bucură-te, Marie...

Staţiunea a XIV-a
ISUS ESTE ÎNMORMÂNTAT


- Ne închinăm ţie, Cristoase, şi te binecuvântăm,
- Căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea.

Isuse, stăpân al vieţii, trupul tău dumnezeiesc a rămas trei zile în mormântul în care te-aşezară ucenicii tăi; iar sufletul tău s-a coborât la cei din limb, spre a le duce mântuirea şi a-i pune în lanţuri pe duşmanii lui Dumnezeu. Zdrobit de durere, îngenunchez la intrarea în mormântul tău, sărut cu lacrimi piatra sfântă şi te ador cu credinţă şi recunoştinţă.
În taina cea nepătrunsă, Isuse, te ascunzi ca într-un mormânt, şi de aici aduci laudă Tatălui ceresc pentru noi şi lucrezi la mântuirea noastră. Doamne, ajută-ne să luptăm cu tine, căci dacă tu eşti cu noi, cine poate fi împotriva noastră? Vom înconjura mereu sfântul tău altar, căci aici stă ascuns izvorul puterii noastre. Voim, Doamne, să suferim şi să muncim cu tine, pentru ca împreună cu tine să putem şi învia.
Iar tu, o, preasfântă Marie a preasfântului Sacrament, care nu-ţi dezlipeai inima de la mormântul Fiului tău dumnezeiesc, dobândeşte-ne harul să trăim, să suferim, să muncim şi să murim pentru Isus din Taina cea preasfântă, căci el este începutul traiului, sfârşitul şi viaţa noastră cea de veci.
- Tatăl nostru...
- Bucură-te, Marie...

RUGĂCIUNE DE ÎNCHEIERE


O, Isuse, Mântuitorul şi Dumnezeul nostru, vrednic de închinarea îngerilor şi a noastră, tu, care de bunăvoie ai lăsat să fii legat, judecat, batjocorit şi osândit şi apoi dat morţii, ca prin moarte să-i răscumperi şi să-i mântuieşti pe oameni; tu, care din dragoste nespusă pentru fraţii tăi rătăciţi, te-ai închis într-un mormânt în sfânta Taină euharistică, ca să-i aduni şi să-i cucereşti cu dragostea ta; priveşte, te rugăm, la inima ta înflăcărată, care s-a jertfit pentru noi, şi la mila fără hotar pe care ne-ai arătat-o şi dăruieşte-ne iertarea păcatelor.
Spală-ne, Doamne, sufletul în sângele tău preasfânt şi încălzeşte-ne inima cu razele harurilor tale din Taina euharistică, pentru ca, dovedindu-ţi dragostea noastră prin paza poruncilor tale, să merităm a te iubi de-a pururi în patria cerească şi a preamări milostivirea ta în vecii vecilor.
Dumnezeule, care ne-ai lăsat în acest sacrament minunat amintirea pătimirilor tale, fă-ne, te rugăm, ca astfel să cinstim sfântul mister al trupului şi sângelui tău, încât să simţim necontenit roadele răscumpărării tale. Care vieţuieşti şi domneşti în vecii vecilor. Amin.

Postul este prezent si in Vechiul Testament, cu mult timp inainte de preotia lui Hristos. Postul reprezinta o experienta ascetica acumulata de-alungul timpului. Esti liber sa urmezi aceasta cale, dupa cum esti liber sa nu o urmezi. Poate ca tristetea ta se manifesta altfel. Totusi, judecand ca exista un fond uman si psihologic comun, pot avansa ideea ca o persona care tine un post in placerile obisnuite nu simte o tristete deosebita.

Incearca altfel: tine post din respect pentru patimile hristice. E ca si cum ai avea un bolnav in camera alaturata si tu ai asculta radioul la max, cu o sticla de Cola si o punga de cipsuri. Asta dovedeste ori ca ai o natura atat de deosebita incat poti experimenta durerea fara sa te abati de la placerile obisnuite, fie ca nu iti pasa de suferinta celui bolnav. Cea din urma varianta mi se pare mai plauzibila.

Acest topic a fost editat de Figaro: 27 Feb 2004, 04:24 PM

Canoanele de la spovada nu sunt ca retetele de la doctor. pacatul si canonul sau boala si reteta. Asta depinde in functie de cainta penitentului, de aprecierea duhovnicului (fiecare trebuie sa aiba un duhovnic la care sa se spovedeasca si acel duhovnic il va cunoaste mai bine).
Cum spune Figaro, sufletul tau e bolnav si trupul tau "asculta muzica", cauta sa-i alini suferinta pacatului prin post si rugaciune.