N-am avut pana acum parte de experiente inexplicabile. Oricum, daca mi s-ar intampla ceva aparent inexplicabil, nu m-as grabi sa trag concluzii pripite. Sunt destul de sceptic de fel, si stiu ca si mintea noastra ne poate insela adeseori. Omul cauta senzationalul, il intriga. Cei mai multi cred in paranormal pentru ca vor ca acesta sa existe. Misterul facineaza.

Daca nu ma insel, Einstein a spus : "Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească, este misterul"

alfa, se pare ca ai nevoie de un Jurnal
Succes!

Daca este vorba de experiente personale inexplicabile, trebuie sa povestesc aici viata mea, incepand cu nasterea subsemnatului, si daca ma gandesc mai bine, cu tot ce exista inainte de asta !

Astazi cind am plecat cu masina CD playerul nu vroia sa cante.Imi arata ca este un CD inauntru dar nu declansa prima melodie.L-am scos...radioul mergea...l-am pus din nou inauntru si...tot n-a cantat! Ma rog,l-am lasat in pace si am ascultat radioul.
La intoarcere am deschis usile cu telecomanda si m-am dus direct la portbagaj sa las ceva.Apoi dau sa urc si in masina cinta muzica...CDul adica! Cheile masinii erau in mina...de fapt nici nu ma urcasem inca darmite sa bag cheile in contact.
Nu stiu daca e o chestie de tehnico-pupu sau tine de paranormal dar pe mine experienta asta m-a marcat.Poate ma lamureste si pe mine careva!

Acest topic a fost editat de Michelle: 9 Jan 2006, 09:18 PM

Daca e Peugeot, nu e extrasenzoriala, e normala...

- paranormalul nu este inexplicabil, ci doar neinteles de cei care nu au anumite cunostinte sau nu vor sa le accepte pe cele oferite de cei care le cunosc/traiesc.

- multi vor probe/dovezi pt. a crede in paranormal. Paranormalul se traieste, nu se dovedeste.

- tocmai de aceea nu cu mintea se traieste/intelege "inexplicabilul", ci cu sufletul.

- paranormalul chiar exista. El este trait de unele fiinte si pt. ei nu mai este paranormal, ci f. firesc.

- asta in viziuea lui Einstein. Altii au alte trairi "cea mai profunda". Ca de ex. iubirea, sau extazul, sau orgasmul ..

Cu un pic de LSD

- da, cel prost si handicapat poate experimenta ceva "paranormalisme" cu ajutorul lsd. Cel ce se antreneaza si/sau primeste Harul Divin, traieste si manifesta diverse puteri paranormale.

Adica in lumea ta?

Fiintele astea sunt cazate la Noua, in Bucuresti?

- exista mai multe proverbe care prezinta niste adevaruri. Nu oricine poate accesa orice adevar, motiv pt care apare ideea "fiecare cu lumea lui", ezoteric vorbind, fiecare cu nivelul sau de constiinta si vibratie aurica.

"Lumea inteleptilor e comuna"
"Quod licet Iovis, non licet bovis" (Ce e permis zeului, nu e permis boului)
"Adesea ii judecam pe altii dupa propria perversitate"

- alege la intimplare unul dintre proverbele de mai sus si mediteaza asupra lui pina ii intelegi sensul ascuns (ocult). Pina vei reusi asta, cei ce pot/fac ... vor putea/face ... indiferent ce ar gindi altii ca pot/fac sau nu, ca exista sau nu. Succes !

Acest topic a fost editat de thunder: 11 Jan 2006, 01:43 PM

O astfel de afirmatie nu poate veni decat de la cineva care nu stie cum functioneaza mintea umana.

Extraordinary claims require extraordinary evidence.

Experientele personale inseama zero. La cat de abisala e mintea omului, numai in experiente personale nu poti sa te increzi. Cand vine vorba de experimente riguroase, sub stricta supraveghere, toti paranormalii dau din colt in colt.

SERVUS LA TOTI...hai sa povestesc acum si eu pe propria mea piele o experienta personala!pe fondul unui soc emotional am suferit niste probleme pe fond nervos,si pt ca nu doresc sa ajung pe masa vreunei sali de operatie,am ajuns printr o intamplare la doamna lidia fecioru,sora alexandrei mosneaga alta persoana cu puteri paranormale!vreau sa va zic ca doamna fecioru nu ma vazuse in viata ei si nu iam zis nimic decan am intrat pe usa la dansa si mi a inceput sa zica ce simt cum ma simt si de ce si cum am aceste probleme de am ramas cu gura masca!deci ma citit efectiv ca pe o carte de povesti!pur si simplu.deci nu mai ma indoiesc o clipa ca cei care sunt bioenergeticieni nu au si alte haruri cu care sunt inzestrati de dumnezeu!pot da orice detaliu sa intamplat in acea sedinta..daca e cineva curios dar pe un mesenger sau privat nu de alta dar sa nu lungim si sa plictisim cu acest topic altii care sunt necredicnciosi sau care iau in deradere unele lucruri care se petrec fara ca noi sa avem o explicatie

Servus. Dar aici la public dc nu ne oferi si noua citeva mici detalii ?

Merci, astept cu interes.

@mothman

Pai nu trebuie neaparat sa crezi. Ideea este sa "vezi", sa "simti", sa ai propria ta experienta vizavi de anumite fenomene paranormale. Experimente s'au facut destule, dar ce sa'i faci, fiecare are parte de adevarul pe care il poate duce.....

Si daca tot zici de mintea omului...Ideea asta cu "experimentele riguroase" are de multe ori in spate DORINTA DE PUTERE SI CONTROL. Nu degeaba multe experimente in domeniul paranormalului s'au facut de cei din armata....Am auzit ca pana si meditatia au folosit'o pe post de "calmant"....Ce stupid!

Nu degeaba se pretinde asta... doar asa e cel mai usor eviti raspunsul la urmatoarele intrebari: "care experimente? de care armata? cu ce rezultat?" spunand "e secret, iti dai seama ca astia nu mai zic la nimeni".

Si daca s-au facut, probabil multe au fost abandonate, rezultatele fiind complet neconcludente.....Dar , asa cum spune si Catalin, e mult folclor in acest domeniu....

- ohhh, da, slava Domnului ca unii stiu si ce e paranormalul si cum functioneaza mintea. Pt. ca sa faci afirmatia asta (a ta) e nevoie de o "extraordinara dovada". Spune-ne si noua (celor care inca nu stim cum functioneaza mintea), cum functioneaza si cum ai facut sa afli asta ?

- in asteptarea extraordinarelor dovezi si explicatii pe care sint convins ca ni le vei oferi din plin, pt. ca nu cumva sa te faci de ris ca faci afirmatii neacoperite, indraznesc sa fac si eu citeva presupuneri:

- daca am considera experientele traite de o majoritate de oameni ca fiind normale, atunci ceea ce depaseste cadrul acestora ar putea fi considerate "anormale" (diferit de normal), sau "paranormale" (peste/deasupra ceea ce este normal). Sa luam un ex. Avem un orb. Ii punem in mina un obiect incins. Va recunoaste el obiectul, va putea spune ceva despre el, care va fi trairea lui vis a vis de realitatea acelui obiect ? Ce va "spune" si (re)cunoaste mintea sa in acel moment ? Putem spune ca trairea difera TOTAL de ceea ce interpreteaza mintea a fi acea realitate cu care se confrunta omul in cauza (orbul) ? Altfel spus, mintea interpreteaza, catalogheaza, triaza, etc trairile si le da nume, forme, definitii, etc etc ... care de cele mai multe ori sint departe de esenta reala si completa a acelei realitati (traite/experimentate).

- cu alte cuvinte, orice experienta se traieste si verifica personal daca vrei ca ea sa capete "consistenta" in mintea si "zestrea" ta personala, capatind si amplificind odata cu asta si credinta. Altfel, nu esti decit cel mult un banal credul, sau un "gigi contra", pt. care nimic nu exista si totul trebuie negat.

- adevarat ? Cum ai facut sa ajungi sa traiesti cu toata fiinta ta aceasta afirmatie si sa nu te indoiesti nici macar o "firimitura"?

- asta ar trebui pusa la perle.

- si asta e buna de perle, dar e demn de remarcat ca ideea de "abisal" apartine doar celor care nu pot trece dincolo de "necunoscut" si il numesc in mod generic "abisal". Pt. o fiinta ce face afirmatii despre altii ca nu stiu cum functioneaza mintea, de unde se deduce ca el ar cunoaste-o, a spune ca "mintea omului e abisala" nu face decit sa-si dea cu firma in cap. Se intelege de ce pt. unii asa zisul "paranormal" este atit de "abisal" atit ca manifestare cit mai ales ca si intelegere.

- si evident, strugurii sint acri. De fapt cunoasterea ta e limitata si nu ai avut acces la acele informatii care aratau ca au existat astfel de experimente riguroase si ca adevaratii paranormali nu dau din colt in colt ... ci mintea scepticilor care chiar si in fata evidentelor, mintea lor nu poate cuprinde acel adevar si acea realitate.

PS. Datorita unei anume forme de cenzura manifestate aici, ma voi retrage din discutiile publice de pe acest forum. Le multumesc celor care au avut deschiderea si intelegerea de a ma "asculta" (citi), le cer scuze celor care s-au simtit agresati in mod real (adica agresiune reala nu ce si-au inchipuit ei cu mintea lor ca ar fi agresiune, ca tot am vorbit de minte si modul ei "abisal" de a interpreta realitatea), iar celor care au simtit in special cu sufletul ca au avut ceva de aflat, de inteles si de cunoscut prin intermediul cuvintelor si prezentei mele aici ii invit sa ma contacteze personal pe adresa de email strike.of.thunder@gmail.com pt. a le spune personal (nu vreau sa dau link direct intrucit nu stiu in ce masura gazdele acestui forum ar fi de acord cu o asemenea "reclama") unde voi continua sa ma manifest public ca si persoana si ca si idei personale pe tarimul spiritual, ocult, paranormal in masura puterii mele de intelegere si de traire/cunoastere directa si indirecta. Am ajuns la concluzia ca pt. orice forma de activitate trebuie sa existe si un mediu propice si cit mai potrivite acesteia. Hanul e un bun mediu de dezvoltare a discutiilor, insa nu si pt. mediul ocult-spiritual. Daca comunicarea e greoaie in lumea asa zis profana, in lumea spiritualului, a resorturilor sufletului si spiritului, comunicarea este mult mult mai dificila. Multumesc si gazdei hanului cit si moderatorilor care au avut rabdare si intelegere cu mine si modul meu de interactiune si comunicare cit mai ales celor care au inteles dincolo de cuvinte, printre ele. Oricum timpul meu s-a aglomerat si voi si mult mai pasiv pe net in general, cit si pe acest forum.

Succes tuturor cautatorilor sufletului cit si celor care mai mult sau mai putin rauvoitor se opun acestei cautari atit in ei insasi cit si la altii.

PS2. Repet totusi afirmatia, pt. ca ea vine din experienta proprie si personala, traita direct si personal: "Paranormalul se traieste, nu se dovedeste". Cine e pregatit sa-l traiasca, il va trai si nu are nevoie sa dovedeasca altora aceasta, ci cel mult lui insusi prin traire si experimentare personala.

Acest topic a fost editat de thunder: 22 Feb 2006, 11:59 PM

Sa fim seriosi,cine nu a primit chestii de genul?Fericiti sunt oamenii care primesc chestiile astea pe net,eu am primit si in posta scrisori...asta-i si mai infricosator sincer...mi se par niste stupiditati si imi pare rau ca lumea se preteaza la asa ceva

buna la toti!
hai sa incerc si eu cu experientele mele extra para sau cum s-or mai denumi . asaaa.
la 6 ani am avut 1-u' deja-vu stiu ca ma jucam, ma zbenguiam prin curte cu inca cativa copii iar la un moment dat am simtit ca se intampla ceva ciudat pe-acolo, joaca aia imi dadea un sentiment asa de invalmaseala, nu stiu, asa ca m-am trantit din iuresu' ala pe un perete si am stat asa si mi se parea prea si foarte familiar toata chestia aia. un sentiment de flow m-a cuprins -cum a spus cineva printre primele postari. o senzatie stranie. apoi m-a insotit mereu, in multe imprejurari, iar mai apoi am dat de termenul atribuit ei: deja-vu. de cativa ani, insa, nu prea mai am deja-vu-uri, doar rar si in niste circumstante mai deosebite. spre exemplu, anul trecut am fost in estonia. mergeam la 4 dimineata pe strazi si simteam la tot pasul ca stiam locurile alea; mergeam, practic, din deja-vu in deja-vu ! si iarasi deja-vu-urile mele erau insotite de o senzatie de flow. parca incercam sa ma dezmeticesc asa din invaluirea aia. dupa cum spuneam, insa, deja-vu-urile nu mai sunt atat de prezente in viata mea. am cateodata vise premonitorii. sper exemplu, odata am visat ca ma aflam langa o manastire, la poarta ei, mai exact si stateam langa un perete alb ce avea niste muscate suspendate. peretele asta alb venea in stanga mea si am observat muscatele pentru ca m-am uitat in sus. in fine, nu mai stiu ce mai era prin vis ca a fost mai demult. stiu ca dupa 3 luni de la acest vis, niste prieteni de familie au venit din provincie in bucuresti, la noi acasa, in vizita. eu nu eram acasa. am ajuns si tocmai se pregateau sa intre in masina si sa plece cand mi-au zis ca "hai cu noi si cu maica-ta sa facem o plimbare". m-am urcat in masina. nu stiam unde o sa mergem. dar ne-am oprit la o manastire de langa bucuresti -nu stiu care. stiu ca mama mea si cu prietena asta de familie s-au dus inauntru, dar eu am ramas afara, impreuna cu baiatul doamnei. si stateam asa si de-odata ma uit in stanga, sus si observ acel perete alb, acele muscate, aceeasi zi insorita de vara ca in visul meu, aceeasi pozitie, acelasi decor, tot tot tot ca in vis!!!
ma rog, eu iau chestiile astea ca pe ceva normal, tocmai de aceea am avut o nota ironica la inceputul postarii, cand am spus sa va impartasesc si eu din experientele mele para sau extra sau cum s-or mai numi.

Cred ca e ceva cu deja-vurile astea...Primele mele vise pe care mi le amintesc si cred ca pot sa le datez pe la 3 ani erau cu imagini de sub apa, din mare sau din ocean... caluti de mare, pesti colorati, bancuri de corali, desi nu vazusem niciodata asa ceva nici in realitate, nici la televizor pentru ca pe atunci nici nu exista televizor in casele oamenilor...si acum citiva ani cineva mi-a spus ca eu, intr-o viata anterioara as fi trait undeva intr-o tara exotica si as fi fost cautatoare de perle si asta fara sa povestesc nimic despre visele mele din frageda copilarie...

iata ca tu ai gasit o explicatie, cumva, flori: sa fie vorba de viata anterioara? cam asta se prefigureaza din ce ai spus. tu ce crezi? ai mai avut "semne" de-astea?

E bine ca inainte de a ne gandi la ceva paranormal, sa zci asa, sa eliminam si cea din urma explicatie logica. Din pacate, inca nu stim totul despre mintea umana, asa ca e cam greu sa eliminam toate explicatiile rationale. Eu am convingerea ca fenomenul de deja-vu are o explicatie destul de banala, chiar daca inca ne scapa. S-ar putea sa fie vorba de o "iluzie" pe care creierul ne-o serveste, din cauza asocierilor/conexiunilor ce se stabilesc intre diferitele elemente din minte ce corespund realitatii.

mothman, asta mi se parea ca se desprinde din postarea ei. cam spre concluzia asta ducea. nu inseamna ca eu cred sau nu in chestia asta. doar intreb ce parere are .

cat despre explicatiile rationale da, ele ne feresc de iluzii, de trait intr-o lume, de fapt, falsa. e bine sa le imbratisam, da. dar nu la modul absolut. misterul exista, totusi si exista ca isi are rostul lui, zic eu!

Da, era evident ca nu este idea ta. Eu am zis doar sa fac un mic comentariu la concluzia pe care parea s-o traga flori. Consider ca scepticismul este benefic. Intre anumite limite, fireste.

Cat despre mister, il consider pur si simplu fascinant. Daca n-ar mai exista nici un mister pe lumea asta, ar disparea cea mai mare parte a farmecului sau. Aproape ca nu e nimic mai fascinant ca misterul...trairea aceea adanca, intrebarile pe care le genereaza. Misterul ne inunda imaginatia, este cel ce ne pune de multe ori motorasul creativitatii in functiune. Desi stiintele incearca sa ridice voalul de pe multe aspecte ale realitatii, aspecte ce pot fi considerate la ora actuala misterioase, sunt de parere ca o doza de mister va exista tot timpul.

"Cea mai frumoasă şi mai profundă trăire omenească este misterul" - A. Einstein

da, e benefic scepticismu', am fost de acord si io.

eheeeiii, misterul... stii ce ma intreb eu? de ce oamenii de stiinta parca ar duce o lupta impotriva misterului! bine, descoperi ceva, dar de ce se vrea sa para ca si cum ar lua in deradere pe cei care nu stiau explicatia stiintifica. nu e pic de intelegere pentru cele umane -consider misterul foarte uman!

am citit un articol despre chimia iubirii. m-am ingrozit! pai stim cu totii ca hormonii isi au partea lor de vina, da' parca din toate partile esti bombardat numai cu cinism. si atunci du-te si cauta o oaza de mister, ce altceva sa mai faci?!


mothman, da' de misterul feminin ce zici?

Hmm..nu cred ca este chiar asa. Defapt, cred ca exista doua categorii. Pe de-o parte sunt oamenii de stiinta, cei care gasesc satisfactie in a descifra misterele naturii, in a lua voalul de pe ce este necunoscut. Si, de ce sa nu recunoastem, si astectul asta este fascinant. Pe de cealalta parte, sunt cei care doar se bucura de mister. Acestia sunt cei care prefera misterul in forma sa cea mai pura, si s-ar bucura daca nu s-ar gasi cineva care sa le arate explicatia. Multi oameni vor ca Yeti sa existe, multora le place sa creada ca cercurile din lanurile de grau nu sunt datorate doar omului, s.a.m.d. E in firea omului sa caute sa evadeze din real, din ce este comun, banal, firesc.

Da, este adevarat. Cand auzi ca iubirea, "fluturasii in stomac", s-ar reduce in mare parte doar la niste substante chimice, dopamina, serotonina, oxitocina, vasopresina si ce o mai fi p'acolo, parca dispare toata magia in care ne place s-o invaluim. E, asta e realitatea, ce sa-i faci. Daca stim ce si cum, nu inseamna ca nu ne mai putem bucura de ele.

Ce sa zic, femeia reprezinta in continuare o mare enigma

p.s. s-ar putea sa cam fim offtopic

Acest topic a fost editat de mothman: 12 Apr 2006, 05:20 PM

Am citit topicul in intregime si tin sa multumesc pentru informatiile pe care le-am gasit aici

rockera

Multumesc Flori

Bun regasit tuturor, celor vechi – cam putini parca – si mai ales celor noi. Nu intrati in panica, va rog; nu raman prea mult, desi mi-ar placea. Am sa spun cate ceva legat de o foarte recenta experienta personala! Nu sfatuiesc pe nimeni sa-mi urmeze exemplul si oricum, chiar daca cineva l-ar urma, asta nu inseamna ca i s-ar intampla ce mi se intampla mie.
Pentru cine nu stie, sunt in Londra de peste 6 ani. Sotia si copii sunt in tara si intentionez sa-i aduc intr-un timp foarte scurt aici intrucat am obtinut din aprilie dreptul de sedere definitiva. Cred despre mine ca sunt un om onest si am aparat intotdeauna ideea de familie. Am fost in tara de cate ori s-a putut, sau mi-am adus familia in vizita atunci cand au dorit. Spun asta pentru a scoate in evidenta o foarte buna relatie intre mine si sotie. Dar cum se intampla ca tiganul sa se innece la mal, am avut parte de curand de o intamplare ciudata. Tocmai dadusem un anunt pe internet cum ca aveam spre inchiriere o camera single. Pentru aceasta camera am fost atat de solicitat incat nu mi-ar fi ajuns nici 10 camere sa multumesc pe toata lumea. De obicei persoane feminine. Evident, camera s-a ocupat imediat, dar telefonul continua sa sune. Pentru o anumita voce, am tresarit. Simteam nevoia sa cunosc persoana. Si pentru ca cea care ocupase camera, disparuse dupa prima zi si nu mai dadea nici un semn de viata (desi achitase chiria si depozitul) i-am propus „vocii” sa vina totusi si sa-si faca o parere despre casa, in cazul in care cealalta va renunta, iar ea va dori sa-i ia locul. Era, poate un siretlic, fiindca eu chiar doream s-o cunosc. De cum am vazut-o, mi-am spus ca n-am cum sa-i dau ei camera aceea, chiar dac-as putea, fiindca la amandoi ni s-au aprins calcaiele, iar eu stiam ca trebuie sa-mi aduc familia!... In sfarsit, la vreo saptamana am avut o noapte superba. A doua zi, in jurul orei 11 a dorit s-o conduc acasa. Era intr-o luni, in ziua de bank-holyday cand toata lumea se odihneste sau e plecata din oras. Am lasat-o si m-am intors. Soseaua era libera, dar ploua torential. Aproape de casa mea, am semnalizat sa fac stanga, manevra pe care o fac uneori si de 10 ori pe zi. Si dintr-o data ma pomenesc izbit in plin din spate, asa incat am parcat in virtutea inertiei. Am iesit din masina (am un PASSAT TDI cu care am fost si in tara de Paste) si am ramas stupefiat cand am vazut masina care ma izbise facuta praf: faruri, radiator, capota… Imi era si teama sa ma uit la a mea! Si totusi, ciudat, doar cateva zgarieturi pe bara din spate, sub numar. Soferul, un tanar de culoare, era in stare de shoc pe trotuar. Am sunat la asigurare pentru orice eventualitate. Intr-un tarziu individul vine si ma intreaba ce pretentii am (bara costa in jur de £800 dar pentru cateva zgarieturi, mi-am zis ca nu se merita, mai ales ca ma simteam vinovat: nu de accident, ci de… altceva!!!)
Am meditat profund in acea zi si i-am zis si ei ca trebuie sa incetam fiindca Doamne-Doamne mi-a tras un sut in fund… Cu greu, dar am reusit sa fim de acord, desi parca ma mai lua cu calduri din cand in cand daca ma gandeam la ea. Duminica trecuta m-a rugat, daca merg la biserica, s-o iau si pe ea fiindca nu stie unde este. Desi aveam alt program, am spus ca la biserica niciodata nu merg de prea multe ori. La intoarcere, ne-am oprit un pic pe malul unui lac si parca ceva ne intarata sa continuam… Am convenit sa ne intalnim la mine in acea dupa amiaza… Doar ca, ajunsa acasa, nici ea nu stie cum, a alunecat pe scari si a ajuns pana jos sifonata destul de rau ca au luat-o cei ai casei pe brate si-au dus-o in camera ei.
Pentru mine, nici inainte si nici acum nu exista dubii ca trebuie sa incetam aceasta relatie. Ea insa sustine ca asta s-a intamplat fiindca a fost ea cascata nicidecum fiindca a vrut Dumnezeu sa ne zadarniceasca planul… Oricum, cu suferinta sau nu, am spus ca eu unul nu mai pot continua (ea nu e casatorita, dar situatia mea o cunoaste foarte bine!) si sper sa nu mi se mai intample nimic grav pana imi vine sotia aici.

Intr-adevar, paranormal sa fii lovit din spate intr-un moment cu vizibilitate scazuta si aderenta la fel de scazuta

Eu cred ca Omu' bun s-a referit la ansamblul de semne divine, nu neaparat la busitura care pe el nu l-a afectat prea tare.
Eu cred ca ai facut bine, Om bun, ca ai luat in considerare "suturile"

Care semne divine? Ca l-a bushit unul cu masina, seara (probabil), pe ploaie torentiala?

Saptamana trecuta si eu i-am indoit portiera lu' unu in Bucuresti, cand ieseam din parcare. Ce semn divin o fi asta? Masina era galbena, si scria "scoala" pe ea. O fi insemnand ca trebe sa mai iau lectii de soferie?

Probabil...