Motivatie:

Incep acest subiect deoarece simt nevoia de a impartasi din experienta proprie si... poate si voi ati experimentat asa ceva.

Acest topic a fost editat de Fargakos: 19 Feb 2004, 12:15 PM

Acum aproximativ o luna am primit un mail ca multe altele de genul celora care-ti indeplinesc o dorinta. Desi nu-mi plac deloc asemenea mailuri m-am conformat cerintei de a-l citi. Se spunea ca sunt cuvinte de-a lui Dalai Lama care aduc noroc. Erau lucruri frumoase si adevarate ceea ce citeam dar pentru mine ramaneau doar atat. La sfarsit eram rugat sa-mi pun o dorinta si sa trimit mailul mai departe la un numar de persoane. Cu o oarecare jena mi-am consultat agenda si am trimis mailul asa cum mi se cerea, dar, am adaugat o fraza la el de genul " nu prea cred eu in asa ceva, dar daca dorinta mi se va indeplini o sa va anunt ". Sunt student...era prin ianuarie la inceput, deci va cam dati seama ce mi-am dorit. Culmea a fost ca dupa cateva zile am dat un partial la care eram sortit esecului in proportie de 70%. Chiar ma gandeam la acest mail primit si ma vedeam deja scriind mesajele care infirmau implinirea dorintei mele. V-ati dat deja seama ca din moment ce va scriu, s-a terminat totul bine, inclusiv sesiunea. In toata aceasta perioada m-am rugat sa fie bine si uite ca a fost. Acum nu stiu ce sa mai zic doar ca a fost o experienta placuta.
Poate tu ai ceva mai fascinant de povestit, deci nu ezita sa ne spui.

la Han, Fargacos !
Am primit si eu cateva mail-uri asemanatoare, la unele le-am dat curs, la altele nu si n-am constatat nici o minune in viata mea. Sau cine stie, o fi fost minune ca m-o fi ferit Dumnezeu de cine stie ce rele.... Oricum, nu cred in efectele transmiterii acestora mai departe si nu preiau decat intelepciunea cuvintelor din mesaj, ceea ce, consider eu, este mai mult decat suficient pentru a-mi influenta destinul.
Spune drept, ai copiat la examen ?

Multumesc de urare Julia!
Ai drepate..minuni se intampla la fiecare pas caci viata insasi e o minune.
Si sa fi vrut ( ca dorinta exista) nu as fi putut copia

Acest topic a fost editat de Fargakos: 19 Feb 2004, 03:37 PM

acum intzeleg de ce se da delfinul tau cu capul de "mesje" ...

desi s-a vorbit mult pe tema deja-vu-urilor, pentru mine inca sunt inexplicabile. mi se intampla destul de des.
oricum cred ca singura faza inexplicabila a fost cand intr-o noapte am visat o secventa din viata mea. o secventa indeplinita peste 3 zile de la vis. nu era nimic fenomenal in secventa respectiva. eu, trecand pe langa un ochelarist mustacios in fata policlinicii. totusi, asta m-a facut sa ma gandesc daca e un fel de premonitie...daca da? la ce? la faptul ca mustaciosul ala face ceva anume candva. ma rog... aberez. si eu mai fost mici secvente "telepatice" - dialoguri in care anticipam atat eu cat si persona cu care vorbeam, intrebarile / raspunsurile celuilalt.

Fenomenele respective, chiar dacă de cele mai multe ori constituie simple "întâmplări", poti fi înţelese pe deplin şi chiar controlate. Visele premonitorii sau telepatia constituie doar efecte ale valorificării adevăratului potenţial al fiinţei. E drept, aceste cazuri nu sunt întâlnite foarte des...

sunt intru totul de acors. mi se pare ca oamenii nu sunt capabili sa-si exploateze in mod constient si controlat aceste daruri. pacat.

Problema majoră e că, dimpotrivă, oamenii sunt capabili să facă acest lucru. Însă preferă să trăiască o viaţă "comodă", pasivă, lăsându-se pradă aspectelor efemere ale existenţei...

Suntem capabili dar refuzam sa invatam CUM...
Ceva de genul asta am patit si eu intr-un vis aproximativ acum 2 ani. Se facea ca era noapte si ma plimbam aiurea prin oras. Nu stiam pe unde sunt dar am ajuns la un local ce semana mai degraba cu o mica cantina. Am batut la usa si dupa multe eforturi mi s-a deschis. Stiu ca am cerut ceva mancare si mi s-au oferit ceva resturi... Nu am dat prea mare importanta visului pana acum aproape un an cand veneam catre casa si m-am hotarat sa o iau pe un drum pe care nu-l mai strabatusem pana atunci dar stiam unde duce. Va dati seama ce socat am fost cand la un moment dat vis-a vis de locul unde ma aflam am vazut localul asa cum era la mine in vis..Chestia si mai interesanta e ca era inchis si probabil de mult abandonat...in asteptarea unor noi chiriasi...strange, nu?

Eram cu masina, conduceam, afara era frig(iarna).Drumul era uscat, aveam cam 60km/h.Mai sus putin, probabil de la o teava sparta s-a format o portiune destul de mare de gheata, era ca un patinoar.Nu am observat-o la timp.In fata mea erau deja 2 sau 3 masini care erau sa se loveasca, dar s-au evitat in ultimul moment, practic acum aveau o viteza foarte mica.Imi aduc aminte ca nu era loc sa treci printre ele, intrasem deja pe portiunea cu gheata, am frinat(fara ABS masina) si am inceput sa patinez intr-o parte indreptindu-ma spre masini.Am luat piciorul de pe frina si deja ma vedeam lovit(100% sanse).Acum in fractiunile alea de secunde ma gindeam cum ar fi mai bine sa o lovesc ca pagubele sa fie cit mai minore.Am tras de volan cum credeam eu mai bine si timp de 2,3 sec? nu am mai stiut de mine, adica am trecut de masini printre?(prin) ele fara sa lovesc pe nimeni.Nu imi aduc aminte sa fi vazut ca am trecut foarte aproape de ele si doar ca am ajuns in partea cealalta fara sa ating niciuna.
Mi-am continuat drumul ca si cum nu se intimplase nimic si ma gindeam cum s-a putut intimpla?Eram foarte aproape de masini si totusi nu am lovit niciuna.
Din spate vine unul care a vazut toata intimplarea(el a apucat sa frineze inainte de gheata)si se aseaza in stinga mea.Deschid geamul.El foarte mindru ca nu s-a pacalit cu gheata imi spune:
-Maaaare noroc ai avut, nici nu stiu cum ai trecut?...eu i-am raspuns sincer si impacat cu gindul:
-Dumnezeu.

Poate o sa spuneti ca masinile fiind in miscare s-a creat un loc exact pt. masina mea.
Eu nu pot sa spun acelasi lucru, am fost acolo si nu pot spune decit Dumnezeu.

Bubu ai primit ce meritai... deci cand pornim la drum cu masina zicem: :Cu Dumnezeu inainte"

Exact... de foarte multe ori mi se pare mult sa acord 10min din timpul meu pt. Dumnezeu.
In ziua aceea probabil am plecat cu alte griji de acasa(neimportante).
Dumnezeu m-a adus inapoi, mi-a deschis ochii, pentru a nu stiu cita oara.

(Cautam un topic despre intamplari ciudate si am data de tine Farga )

Ceea ce o sa va povestesc eu acuma mi s-a intamplat cu cativa ani in urma, intr-o noapte...
...Am adormit si eu de obicei visez mult, uneori chiar urat. De data asta insa in somn am simtit ceva, parca era o prezenta necunoscut undeva deasupra mea, fara sa fie un chip, si m-am speriat. Desi nu eram treaza, parca nu era nici vis, pt ca vedeam tavanul si intunericul din casa. Am inceput sa ma agit pt ca imi era frica si nu intelegeam ce e cu acea prezenta. In acel moment prietenul meu m-a trezit si m-a linistit. Am adormit fara alte evenimente. A doua zi el imi spune: "Stii, azi noapte cand te-am trezit a fost din cauza mea, iar m-am "dedublat" dar nu am vrut sa iti spun ca sa nu te sperii, si mie mi-e o frica de mor. Mi se intampla atunci cand sunt foarte obosit si dorm mai mult. Ma ridic deasupra si ma vad pe mine insumi, iar intr-o zi am ajuns la vecinii de sus." El imi spusese anterior de acest fenomen, dar ca o sa-l simt si eu nu m-am gandit. Cand am ajuns la facultate mi-am intrebat un coleg pasionat de paranormal ce explicatie da acestui fenomen si mi-a spus ca a mai auzi de astfel de cazuri si ca poate sa-si imbunatateasca "performantele" daca vrea. Prietenul meu nici nu a vrut sa auda, prefera sa nu vorbeasca de intamplarea asta si spera sa nu i se mai intample vreodata.
Eu nu stiu ce sa cred

Nico referitor la ce spui tu, imi aduc aminte de o amica care studia fenomenele astea la facultate, insa avea probleme cu sotul ei care n-o credea, n-o intelegea. Drept sa spun unele povestiri de-ale ei imi era greu sa le accept ptr ca nu le intelegeam. Erau cam...traznite . In fine, mi-a povestit deseori cu iesirea din trup si ce facea ptr asta si multe multe tehnici.
A facut ce-a facut si i-a transmis si sotului ei asta. Nu ma intreba despre astea ca nu stiu prea multe. Insa, tin minte ca el ne-a povestit uluit ca a venit de la servici, a tras un pui de somn si a iesit din trup, a mers pe hol, si a trecut prin camere pana a ajuns in bucatarie unde sotia lui spala vasele. A povestit totul cu lux de amanunte incat a uluit-o si pe ea...iar pe noi ne-a socat

Farga, cand gandesti bine, primesti bine . Am stat o saptamana in aceeasi camera cu o colega in timpul studentiei. Rar eu am vise urate. Rar de fapt gandesc ceva rau si cred ca de aici ne vin toate. Dimineata colega mea imi povestea cosmarele ei. Unele erau atat de groaznice, incat mi se facea pielea gaina. Incetul cu incetul am inceput si eu sa am cosmaruri. Mai simple la inceput si apoi mai dure .
Ea era o tipa foarte ambitioasa, inteligenta insa cu rezultate destul de mici in viata de zi cu zi. Imi placeau multe la ea, insa detestam ceva imens. Se folosea de toti din jur sa ajunga unde vrea.
Dupa toata intamplarea asta imi era si teama sa mai vorbesc cu ea. Am inceput sa o evit. Ea avea insa nevoie sa-si povesteasca cosmarurile. Intr-o zi i-am spus ca nu mai vreau sa ascult astea ptr ca am inceput si eu sa visez la fel. Mi-a raspuns rece ca e doar vina mea...ea nu facuse nimic.

Da, avea dreptate. Daca stam si ne gandim bine, noi singuri suntem responsabili de ceea ce retinem in mintea noastra si mai tarziu depozitam in subconstient prin repetare. Daca nu urmarim stirile de la TV, evitam o anumita frica ptr ceva anume etc. Sunt N exemple despre astea.
Nu cred in acele mesaje de care vorbeam si nu-mi place mesajul lor de la sfarsit cu trimiterea mai departe. Le sterge tot farmecul mesajul ala final. Insa este adevarat ca daca te gandesti puternic la ceva, indiferent de cat de greu ar parea sa fie de realizat...TI SE POATE INDEPLINI.

Vrei ferrari? Cat de intens iti doresti?

întradevar daca te gindesti la ceva .DE ex exista fenomene paranormale vei stisa le vezi !
Eu incercam cind eram mai mic ,dupa ce vzusem niste documentare pe tvr2 despre niste
rusi si experimente chinetice incercam sa misc obiecte da nimic.
in schimb am anumite senzatii uneori cum ca cineva ar fi in camera ma intorc ma uit
si nimic da eram sigur ca este .
Lasind pe mine lo parte tatal meu , cind era la criminalistica a avut un caz
de piroman care putea sa aprinda focul fara chibrituri sau altceva
Se ardea si el (pielea ) da se pare ca se vindeca mai repede !

Cam atit din partea mea astept mai mult de la voi dati-va drumu !

Paranormal....hmm. Eu cred totusi ca toate chestiile astea sunt lucruri normale, care ni se intampla fiecaruia, la unii mai mult la altii mai putin. Mie unul mi se intampla foarte des sa "simt" cand cineva se uita la mine. De multe ori, mergand pe strada, ceva ma face sa intorc capul si sa imi dau seama ca cineva tocmai se uita la mine, sau vad un cunoscut. Alteori visez locuri, in care nu am fost niciodata, dar pe care le voi vizita dupa un anumit timp... La chestia cu visele presupun insa ca e doar un fel de iluzie... Poate sa fie totusi adevarat... Oricum, eu unul nu dau o importanta deosebita la astfel de fenomene si le consider ca fiind ceva normal ce face parte din viata mea de zi cu zi.
Ah, uite acum cand ziceam ca sunt lucruri normale, mi-am adus aminte de o chestie care mi s-a itamplat cand eram in clasa a 6-a. Ma pregateam pentru olimpiada de limba romana. Erau o gramada de comentarii de invatat si eu tocmai imi imparteam munca la timpul disponibil, cand intr-o noapte visez ca la olimpiada a picat lectia "Ardealul". Visul era clar, fara dubii, asa ca ma apuc sa invat lectia respectiva. Din pacate, din anumite motive nu am mai ajuns la olimpiada si dupa cum banuiti.....lectia care a picat, a fost..."Ardealul".

Crisse mi-a placut povestea cu sotul amicei tale , saracu el nu avea nici o vina si s-a trezit ca se "dedubleaza".
Morfeus, nu crezi ca daca te gandesti prea mult la fenomene paranormale (vorbesc in general, nu de tine) ajungi sa gasesti tot felul de explicatii cand nu e cazul? Am o cunostinta care e foarte preocupata de tot felul de fenomene para si de ficare data cand ma intalnesc cu el ma amuz cu "descoperirile" lui. Nu cred tot ce mi se spune dar avand in vedere ca am trait pe pielea mea o astfel de experinta nu pot sa neg ca exista "ceva" ce depaseste granitele normalului.
( cand eram mica si eu am incercat sa misc obiecte cu puterea mintii )
Zorro, asta cu privirea am inteles ca tine de "energia" pe care o poate transmite cineva atunci cand priveste. Si eu mai simt cand se uita cineva la mine.

ok ma gîndeam cam mult mai ales cind eram mai mic , dar totusi nu se poate nege ceva ca Experimentul Filadelfia , ce incercau rusii , americanii in armata , germanii sa gaseasca cu trupele SS .
Asta mi-a placut la razboiul mondial ca trupele germane ,foarte ordonate , instruite, dotate au incercat si gasit relicve , studiat armele neconventionele.
Daca s-ar folosi ceea ce ei au gasit lumea ar fi evoluat cu cel putin 20 ani si s-ar fi schimbat radical , dar in schimb americanii,rusii, englezii au luat ce s-a putut folosi pt armata si incercarile lor de a rezolva misterele lumii au ramas pierdute .

Vehicula si pe la tvr un documentar cum ca ei au incercat dezvoltarea unor masini zburatoare gen OZN actuale ,desi si Messerschmidt,primele avioane cu reactie erau descrise ca fiind OZN.

Daca gastiti voi cevainteresant despre asta pls scrieti-mi !

Eu unul ma consider norocos la capitolul "lucruri (ne)explicabile". Am avut multe si o sa mai am. Le tin minte pe toate fara exceptie. In copilarie aveam jamais vu, de exemplu a doua zi cand am venit dintr-o tabara m-am uitat la imprejurimile casei mele si am avut senzatia ca nu le-am mai vazut niciodata. In adolescenta am inceput sa am deja vu. Cel mai tare deja vu pe care l-am avut a fost acum cativa ani cand l-am insotit pe un coleg sa cumpere o casa. Dupa vreo 2 minute am inceput sa am senzatia ca mai fusesem acolo cu toate ca eram constient ca nu calcasem in viata mea pe strada aia si nici in casa nu aveam cum a fi fost. Nici nu semana cu o casa pe care o cunosteam. Era senzatia ciudata de deja vu. Deja vu-ul s-a amplificat cand ne-am dus la subsol. Cand am iesit din casa senzatia a disparut si am zis tare "WOW, inca un deja vu".

In adolescenta am intrat prima data spontan in starea de flow profunda. Aveam de dat un gol in cateva secunde si daca nu-l dadeam era nasol. Am aruncat mingea de la un capat la altul al terenului, ceea ce ar fi fost al dracului de greu sa fac in conditii obisnuite si am inscris, spre uimirea tuturor. Din momentul in care am pus mana pe minge pana cand am auzit strigatele din public si ale colegilor nu am perceput nimic, doar ceva vizual in ceata. A urmat o stare de euforie in care as vrea sa raman mereu daca as putea. Flow este o stare in care perceptia timpului, si nu numai, dispare. Se secreta o mare cantitate de hormoni si poti obtine fara efort performante pe care nu le-ai mai atins niciodata in viata. La iesirea din flow apare un sentiment de euforie. In stari de flow mai superficiale intru des pentru ca am un job care-mi place. Cand ies din stare si ma uit la ceas imi dau seama ca au trecut de fapt 2 - 3 ore si eu am senzatia ca abia a trecut o juma de ora - o ora. La iesirea din flow am o senzatie foarte placuta si zambesc sau rad.

Daca pe cele de sus mi le explic si intra perfect in normalitate am avut si ceva la care nu am gasit explicatie inca. Am o masa acasa care poate fi intinsa. Intr-o zi a trebuit sa o intind. Pe canapea statea un prieten de al meu care se lovise la picior si il tinea intins. Cand am purces la extinderea mesei am avut intr-o fractiune de secunda o (pre)viziune foarte clara a ceea ce se va intampla. Mi s-a derula ca un film in cap: o bucata din masa va cadea exact pe piciorul intins al prietenului meu care va urla de durere. Mi-am zis: nu se poate ! Doar tin de atent de masa si nu s-a mai intamplat niciodata sa cada ceva. Dupa cateva miscari bucata de masa a cazut si oricine isi poate imagina ce s-a intamplat dupa aia. Dupa un timp i-am povestit prietenului meu ce mi se intamplase si ne-a minunat amandoi.

eu cateodata,dupa ce sting lumina sa ma culc vad luminitze care zboara prin camera si dupa aia ma duc si ma
culc cu mama si cu tata

Sa va povestesc si eu o intamplare petrecuta in urma cu vreo 4 ani. Eram la bunici intr-un sat asezat intr-o depresiune in jud. Cj. Fiind sambata seara convenesc impreuna cu un var si cu un bun amic din copilarie sa mergem la discoteca, dar ca sa fim noi mai smecheri mergem in satul vecin ca vezi doamne nu ne stiu femeile pe acolo si am fi avut mai multe sanse de reusita.
Ajungem acolo, timpul se scurge si trebuie sa o luam catre casa. O luam pe drum, dar ca sa mai scurtam din el am luat-o pe o carare care traversa frontal un deal. Cararea respectiva trecea si printr-o padure de brazi (li se spunea Brazii Manastirii, din cate am inteles acolo ar fi fost o manastire arsa de hoti in vremuri demult apuse). Pe drum spre casa ne pune dracu` sa vb-im de strigoi si de moroi si alte cacaouri din astea. Si incep astia sa imi povesteasca cate in luna si in stele, iar eu nu prea ii bagam in seama. Odata ce ne afundam mai tare in padure bezna era tot mai mare, si era un suierat printre brazii aia de iti venea sa te pisi pe tine de frica (nu stiu cati dintre voi ati fost intr-o padure de brazi, dar daca vate vantul putin mai tare se aude un suierat care iti da o senzatie din aia in care ai impresia ca mai e cineva acolo). Sa nu va spun ce ganduri imi treceau prin cap , dar la un moment dat ne oprim si auzim o zgomot de roti de car din lemn. Ne tot uitam noi, nimic, nici o lumina, nici o voce, nimic. Cu cat mergeam parca si carul se apropia tot mai tare de noi. Am luat-o toti la fuga si zgomotul parca de urmarea tot mai aproape. Intr-un final ajungem la o rascruce de drum unde era o cruce cum se pune pe la tara la rascruce de drumuri, si aici un lucru ciudat, cum am trecut de cruce brusc a disparut si carul. Am ajuns sleit de puteri si de frica acasa si ma tot gandeam ce naiba poate sa fie, ca de visat nu am visat, beat nu am fost, si nici de crezut nu nu cred in chestiile astea. Bunica mi-a zis ca se zice ca locul ala este blestemat si ca sa nu ma mai duc pe acolo.
Ciudat dar si acuma mai imi vine in minte episodul asta.
Nu a fost deloc placut credeti-ma.

si mie mi sau intamplat unele chestii...in special care tin de telepatie cu unele persoane...ma gandesc la cineva si ma suna sau vad persoana respectiva, cand suna telefonul stiu cine e si altele asemanatoare...sunt multe de spus la acest subiect, dar spunea cineva sunt multe lucruri care nu se pot explica si nu se stiu despre creier, despre subconstient si despre puterile care zac in noi...si sa stiti, majoritatea nici nusi bat capul cu asemenea chestii...e mai simplu sa zici:cum? eu nu cred in asa ceva si sa mergi mai departe...dar...vine un moment cand o persoana care nu crede in asa ceva pateste ceva, este salvat-ca persoana cu derapajul pe sosea-siatunci incepe sa se intrebe...dar daca totusi... exista niste lucruri mai presus de noi si de intelegerea noastra limitata?eu personal mam izbit foarte des de oameni refractari pur si simplu...care nu vor sa vada...sau gasesc explicatii rationale...unde nu e cazul...oricum poate ca am sa ma scriu aici...sper sa gasesc persoane cu deschiderea necesara sa se inteleaga ce spun...va salut cu multa prietenie si o sa revin cu prima ocazie...corina.

corina,

Ok...o sa va povestesc o intamplare 100% reala, la care chiar va rog sa gasiti o explicatie plauzibila. Nu e vorba de extraterestri si cred ca nu e vorba nici de fantome(la asta nu sunt sigur).Eu unul nu stiu cum sa-mi explic.Sa vedeti...
Eram intr-o dimineata de...cred ca Octombrie a anului trecut, si mergeam singur inspre scoala. Sunt sigur ca nu era nimeni pe o raza de ... hai sa spun 50 de metri (daca nu chiar mai mult) in jurul meu.Stiu ca ma uitasem dupa alti colegi de ai mei si nu era nici unul. Oricum, cat te uitai cu ochii nu se vedea nici tipenie de om. Ma indreptam spre Supermarketul "Diana", langa care e o parcare de taxiuri. Acolo e vesnic o baltoaca cu apa murdara din cauza unei denivelari a asfaltului. Pe jos era curat (si chiar m-am mirat de asta) si cand ma uitam in baltoaca, vad ca sare apa ca si cum ar fi trecut o pietricica pe acolo, saltand. De curiozitate m-am uitat in baltoaca si nu am gasit nici urma de pietricica(apa e murdara, in sensul de namoloasa,dar nu are pietre).Nu aveam cum sa dau din greseala cu piciorul in vreo piatra, pentru ca daca ar fi fost asa, unghiul din care as fi lovit-o ar fi fost cel putin foarte ciudat(aproape pe orizontala).Nici pana azi nu am reusit sa imi explic.
Ce spuneti?

Acuma stiu de ce-mi palce mie de the_kid.

Ma flatezi . Am fost off-topic, mea culpa.

Inexplicabil, nu! Este vorba de a VI-a chacra, adica "previziune", premonitie". Mi se intampla frecvent, atunci cand intalnesco persoana pentru prima data, sau cand presimt im inenta unui pericol.

o intamplare ciudata, pe care nu stiu in ce categorie "se incadreaza" mi s-a intamplat in urma cu ceva vreme. am plecat de acasa sa ma intalnesc cu o prietena, si exact dupa ce am iesit de pe aleea blocului sa intru pe strada principala, am mers 3-4 pasi si...m-am oprit. nu stiu sa spun de ce. pur si simplu m-am oprit, si la 3 pasi in fata mea a cazut de la un balcon un geam. m-am uitat in sus si erau niste muncitori (saracii de ei) care puneau geamuri la un balcon, si le-a cazut ala in afara.
am ramas...impietrita. ma gandesc si acum ce s-ar fi intamplat daca nu m-as fi oprit.
si ce m-a facut sa ma opresc? exista asa ceva, numit "inger pazitor"? si daca este, eu nu pot decat sa ii multumesc.
Voi ce ziceti?
G.

Da, exista Ingeri Pazitori. Sunt cea mai evidenta forma de manifestare a "celor nevazute".
Ingerul tau Pazitor te-a ajutat atunci cand "te-ai oprit pur si simplu". Uite, tu faci cum vrei, dar eu in locul tau as citi "Acatistul Ingerului Pazitor" in semn de multumire pentru el.

eu in general nu sunt o persoana credincioasa, adica nu in senul "bisericos". nu prea ma duc la biserica decat atunci cand simt nevoia, si atunci nu ma spovedesc sau mai stiu eu ce, ci pur si simplu ma rog.
dar din ziua aia am stat sa ma gandesc la multe alte situatii, din care am scapat...
acum cativa ani era sa ma inec la mare, eram la distanta destul de mare de mal (ma duceau valurile), eu nu stiam sa inot, iar toti prietenii mei, pt. ca era dupa amiaza, faceau plaja cu spatele la apa. norocul meu a fost ca domnul care statea pe patura langa ei le-a spus "vedeti ca prietena voastra s-a cam departat de mal". m-a salvat un prieten in ultimele secunde. cine stie, daca omul ala nu spunea...ce se putea intampla.
si acum mai am accese de teama cand ma gandesc....
poate ar trebui intr-adevar sa multumesc unui inger pazitor.
ca in reclama aia la Rai d Mulfatlar cand o incaseaza ingerul )
gluma gluma, dar cineva acolo sus, chiar ma iubeste.
G.

Si mai exista si "ingeri pazitori"

Noaptea trecuta am visat ca eram la spital si mi se facea o operatie.
Dimineata sotul meu imi spune ca a visat ca eram la spital si-mi curgea sange din cap si el a venit impreuna cu o prietena de-a mea si ma lua de la spital pt. ca nu aveam nimic de fapt.

... Eram bolnav, aveam febra mare... abia reuseam sa vorbesc. Ei, si vine seara si nu stiu cum imi da prin cap (incepusem sa am ceva cunoastere pe vremea aia) sa fac niste rugaciuni de iertare pentru o anumita persoana cu care avusesem o cearta. Anyway, imi fac rugaciunile, dupa care ma rog la Dumnezeu sa ma ierte si el si sa ma ajute sa ma vindec. Ma duc la culcare, intru intr-un somn extrem de ciudat, semiconstient as spune, in care visez ca cineva (una din persoanele cele mai elevate din cate cunosc) vine si se uita putin in ochii mei. Atat.
Dimineata, ma trezesc cu o stare generala de bine si imi iau temperatura: 35 cu 1. Seara avusesem aproape 40...