Am putea învia discuţia... tocmai am văzut un film despre asta şi mă întreb de ce trebuie amestecate ideile religioase cu problemele biologice.

nu are treaba religia cu asta ci urmatoarea chestia practica: un doftor, o asistenta decide cine are dreptul sa traiasca si cine nu.

hitler a practicat-o cu "succes" in cardasie cu cele mai competente cadre medicale ale germanicii din acea vreme si mii de oameni au murit, multi degeaba intrucat comisile hotarau aiurea cine era bolnav si cine nu

Nu decide nici doctorul si nici asistenta, ci chiar persoana in cauza.
ah da. mai ales daca persoana e senila.
Nu ai inteles, cred, ce inseamna eutanasie.
mmmm, ba da. cred ca tu nu ai inteles cum a fost programul de eutanisiere si cum medicii decideau pe banda rulanta si mii de oameni inclusiv copii au fost ucisi ca sa nu spun eutanasiati ca e eufemism.

turbo, ziceam de religie pentru că mulţi dintre cei care se opun aduc un argument considerat de ei suprem: doar Dumnezeu poate decide cine moare şi cine nu.
religia aia e o optiune sa spunem filozofica.
Nu văd legătura cu nazismul. E alt context, altă problematică.

Vorbim despre oameni care suferă f mult, despre unii aflaţi în faze terminale ale unor boli chinuitoare şi care nu mai suportă. De ce ţi se pare mai uman să îl priveşti cum se chinuie, în timp ce bagi în el zilnic o grămadă de chimicale, deşi nu îl mai ajută cu nimic, în loc să îl scuteşti de durere?

Cunosc un caz care m-a determinat sa devin un inamic convins al eutanasiei:
o cunostinta a fost declarat suferind de o boala incurabila, pentru ca in 1987 sa se gaseasca medicamentul care ii amelioreaza total suferinta. Daca s-ar fi sinucis pana in 1987, ar fi fost privat de dreptul la insanatosire.

nu am spus ca nu este uman ci ca permiterea acestui lucru, desi favorabil pacientului in cauza, este daunator societatii in ansamblu si duce la o multime de abuzuri.

De fapt, trebuie să aşteptăm nazismul pentru a vedea eutanasia pusă în practică într-o manieră organizată. E primul program politic de eliminare a unor vieţi considerate lipsite de valoare vitală. Motivele au fost de ordin utilitarist, rasist; trebuia suprimate gurile inutile şi trebuia redresată economia germana afectată de război. Potrivit documentelor tribunalului de la Nuremberg, între 1939 şi 1941, naziştii ar fi eliminat 70.000 de vieţi omeneşti.

De fapt, ce au făcut naziştii n-a fost o eutanasie propriu-zisă, ci o simplă exterminare. Eutanasia înseamnă “moarte dulce”; naziştii nu au avut nici o preocupare ca victimele din camerele de gazare să aibă parte de o moarte dulce. Primele încercări de legalizare a eutanasiei s-au înregistrat deja la începutul secolului al XX-lea in ţări industrializate: Anglia, Statele Unite şi Germania şi s-au creat asociaţii de luptă în acest sens. În anul 1903 circa o mie de medici din Asociaţia Medicală Americană cereau eutanasia pentru bolnavii de cancer, pentru tuberculoşii gravi şi pentru paralitici. În 1906 un proiect de lege pentru eutanasie era prezentat în Germania şi un altul în statele americane Ohio şi Jawa.

În 1922 sovieticii au decis să nu mai pedepsească delictul de eutanasie, dar şi-au retras îndată decizia. Deşi după anii ’30 s-au prezentat noi proiecte pentru legalizarea eutanasiei, nici unul n-a fost aprobat de parlamentele respective nici în Germania, nici în America, nici în Anglia.
Lupta s-a reluat după război. În anul 1946, 379 de pastori protestanţi şi rabini au adresat legislatorilor statului New York o petiţie în care invocau în favoarea eutanasiei “drepturile individului”. Dar nici aceste încercări nu au avut succes.

cat timp medicii sau statul vor fi factori decizionali in asta, se vor comite abuzuri

Ideea nu este sa decida medicii ori statul cine traieste si cine moare. Deci nu decide statul si nici medicul, decide cel in cauza.

din pacate situatia in care decide cel in cauza e doar pe hartie

Zau? Te intreb si eu cum il intreba Cocosila pe Moromete: pe ce te bazezi?

ma bazez pe doctor/comisie : factorul da dacizie care poate accepta sau refuza cererea "pacientului"

esential mi se pare, ca principiu, faptul ca un om adult, aflat in deplinatatea facultatilor mintale, este liber sa ia orice decizie in ceea ce il priveste