Pot sa raspund si eu la intrebarea Veronicai???
Ce m-a atras spre SF? Cred ca am considerat intotdeauna universurile din SF drept firesti, reale, la fel de apropiate ca si cele din restul literaturii. E "locul" in care se poate intampla orice, fara restrictii, fara ca cineva sa-ti spuna "asa ceva e imposibil, nu poti afirma asa ceva". Ba pot afirma orice! Oricine poate afirma orice si va fi crezut. Si daca "asa ceva e imposibil", poate deveni oricand posibil. Asta te face sa te simti liber. Si de fapt un personaj ET poate fi mai uman decat orice pamantean, nu?

Roxana, ma bucur ca esti aici cu noi toti! Discutiile sunt libere! va rog frumos sa vorbiti despre voi, despre munca voastra de scriitori, despre bucuriile si victoriile voastre, despre defecte, daca nu va e teama, despre neimpliniri, despre intreaga asrta a scrisului pentru A DARUI tinerilor sau impatimitilor de toate varstele o farama din frumosul vostru.
Astept cu sufletul la gura si alte sosiri de parca as fi pe un peron si tot topai asteptand Voiosul Tren al Literaturii SF din Romania sa se opreasca aici la Minunatul Han!

Spune-ne, Roxana, de ce imaginarul pare sa fie O Libertate atat de stranie?

O INTREBARE SIMPLA PENTRU TOTI SCRIITORII SF: de ce scrieti SF?


PS: Veronica si toti ceilalti, va rog frumos, in masura timpului vostru, sa onorati aceasta constructie daruita de Minunatii Omanei ai Hanului. Va multumesc, dragii mei tigri fictionali!

Probabil ca, atunci cand am spus ca "pot afirma orice", a aparut ca un fel de anarhism, un mod de a ma pune deasupra tuturor. Nu, dimpotriva: pot afirma orice pentru ca simt nevoia s-o fac, pt ca am ceva de spus si nu pot/nu stiu s-o fac altfel. Am spus undeva ca povestile mele sunt sentimente. Nu in sensul de inimioare si fundite roz - Doamne fereste!!! - si nici de killerirea cu sadism a unui personaj care seamana cu sefu - piei, ispita!!! E vorba de a crea personaje pe care NU le intalnesti pe strada, lumi in care nu traiesti zi de zi, dar care totusi iti sunt apropiate.
Apropo, ati incercat sa scrieti ceva inspirat dintr-un vis? Unul din alea ciudate, care par fara logica. Doar PAR...

Mai intai raspunsul pentru jurnalistul incepator: Povestile lui H.G.Wells m-au atras spre SF. Nu mai stiu cati ani aveam cand le-am citit - poate 12, poate 14... Cert este ca atunci am avut senzatia ca in fata mea s-au deschis portile unei lumi fascinante, ale unei lumi care m-a primit cu bratele deschise... pentru ca era lumea mea, pentru ca locul meu era acolo... Asa ca, ce as fi putut sa scriu? Nimic sau SF!
Si, scriind, lumea s-a multiplicat - in progresie geometrica. Au aparut lumile mele, coapte pe indelete, fiindca de incoltit au incoltit inca din imaginatia mea de copil crescut mai mult printre adulti, de copil care avea o gasca de prieteni imaginari si care, desi nu ducea lipsa de jucarii, prefera sa stea sub masa din sufragerie, preschimband tacamuri desperecheate (celelalte nu aveau nici un haz, nu puteau fi decat figuranti, nimic mai mult) in printi, zane, vrajitoare... (extraterestrii nu fusesera inca inclusi in scenarii!).
In plus, cred ca e mai usor sa scrii SF. Nu trebuie sa te documentezi (ceea ce se potriveste cu lenea mea innascuta), trebuie doar sa indraznesti sa-ti descatusezi imaginatia!
Cat despre pericole, mhm, vad unul singur, care ii paste pe toti scriitorii (a tras chiulul de la lectia despre trasarea haturilor intre genurile literare): metamorfozarea banalului homo sapiens, bine ancorat in mizeria cotidiana, intr-un... introvertit "cufundat in stele si in nori si-n ceruri nalte". Dar, daca ma gandesc mai bine, poate ca asta nici macar nu e un pericol!
In sfarsit, pentru a asezona tot setul de intrebari cu raspusuri (nu ingeresti, dar macar tangentiale), ajung la "valtorile semantice". Da, cred ca exista ceva de genul asta, e o valtoare, o betie, un miraj al cuvintelor, un ritm fara de care frazele sunt fade... Dincolo de orice logica, exista ceva care imi spune: mai pune un cuvant aici, nu simti ca fraza asta e schioapa? Si, fiindca e dincolo de logica, fiindca e o betie, mi se intampla sa ma pomenesc debitand ineptii care suna bine!

Am incercat, dar m-am lacomit, in sensul ca o povestire nu mi s-a parut de ajuns, am vrut sa fie un roman. Si, desi sunt ceva ani de atunci, inca nu l-am terminat. Chiar ma intreb cand - si daca - o sa termin eu un roman.
Partea ciudata e ca intotdeauna am visat sa scriu romane, ncidecum proza scurta!

Eu sunt intotdeauna in criza de timp. Asa ca, daca urmele trecerilor mele pe la han nu vor fi prea des vizibile, va rog sa nu mi-o luati in nume de rau!

De ce scriu SF ?

Probabil din cauza ca universurile paralele, lucrurile neexplicate nu trebuyie sa ramana asa. Pentru mine lucrurile "altfel" sunt firesti iar deschiderea spre imaginativ totala. Mi se pare absolut normal, de exemplu, sa cred ca intr-un viitor probabil oamenii vor coloniza sistemul solar si vor iesi pana la urma in Galaxie. Sunt sigur ca pana la urma vom depasi crizele actuale si omenirea va deveni un organism unic. In general, sunt optimist, chiar daca nu par si am incredere in omenire, in ansamblu....

"Descapatanarea si deflorarea sau despre Michael Haulica dand lovituri mortale lectorului ideal si punand la zid elitele somnambule


DESPRE SINGURATATE SI INGERI este o lovitura data elitelor somnambule printr-un travaliu insurgent iar nu un fictional pus in functiune de Michael Haulica prin editura Karmat Press in anul de gratie 2001. Daca ar fi doar un fictional ar fi in functiune ca artefact simbolizator, un exercitiu minutios, poate intreprindere textuala gata sa violenteze criticul desuet, sa-i piste orgoliul, sa-l violeze, sa-l impunga cu lancea biblica, sa-l porneasca la fapte..........."



Va invit sa cititi textul integral in:
http://www.atsf.ro/MAGAZIN/PAGINI/descap.htm


PS: Revista Lumi Virtuale, www.lumivirtuale.ro, editata de scriitorul SF Michael Haulica implineste 4 ani de existenta frumoasa, LA MULTI ANI!

"Fandomul românesc vrea altceva

Este clar. Criticul literar suferă de sindromul „clasificărilor“. Are loc o „dezosare“ a textului literar. Dacă în urma acestui lucru scheletul rămas este recognoscibil, atunci scriitorul este bun. Dacă este „prea“ recognoscibil, scriitorul nu este original şi, în fine, dacă scheletul rămas nu aparţine vreunui regn anume atunci ori este genial, ori a stricat hârtia degeaba.
La fel de clar este şi faptul că scriitorul român de science fiction refuză clasificările, fie din rebeliune, fie din demnitate. Rezultatul pentru el este oricum acelaşi: scriitura SF rămâne o enclavă literară atâta timp cât poartă sigla „SF“, cu toate că astăzi asperităţile dintre genurile literare au dispărut, s-au erodat. Cine mai scrie astăzi science fiction, în sensul strict al titulaturii genului? Frontierele literare s-au diluat până întracolo, încât autorul SF autohton chiar vrea cu ostentaţie să fie „altceva“. În această situaţie ne putem explica multe..."

Mircea CARBUNARU


Va invit sa cititi integral in:
http://proscris.web1000.com/Ps3-4/Carb.htm

Cristina LICUTA
DESPRE LUMILE PARALELE (scrise de talentatul Robert DAVID,nn):


"Robert David este un om tanar. Apoi este un indraznet. Apoi este un roman care vede ce se intampla in jurul lui si scrie pentru a dezvalui si celorlalti. Vrea sa fie ochiul care priveste realitatea si mana care schiteaza, "mucegaiurile", uneori, si "frumusetile" ei. In aceasta carte electronica vorbeste, cu rabdare, despre sine si despre "lumile paralele" ale Romaniei tuturor.

Razboiul lumilor paralele este, in primul rand, jurnalul unui roman, apoi al unui tanar refuzat constient de o societate si, in cele din urma, jurnalul unui om agresat de televizor, avid de informatie, dar care se confrunta cu incapacitatea/neputinta mass-mediei de a-l ajuta, de a-i prezenta realist insiruirea de evenimente.

Articolele selectate de Liternet in 2002 sunt grupate tematic in zece parti (Danemarca, Modele, Presa, Politice, Diverse, Interviuri neconventionale, Deasupra, stelele, Intre stiinta si credinta - o parabola care nu tine apa, Tehnologia si In loc de Post scriptum) si sunt ilustrate de sase lucrari ale pictorului suprarealist danez Otto Frello ( The Reading Girl , Two Women, The Old Town, Study of Water Holes, The Black House si The Blue Ball ), un om al artei "dincolo de Dali", descoperit in Muzeul Imaginii din Odense, "un oras al statuilor".

Toate paginile acestei carti sunt articole scrise si publicate in presa (tiparita sau virtuala) incepand cu anul 1994, deci puternic impregnate de opinii legate de intamplarile politice si sociale ale acelei perioade.

Articolele, unitar imbinate, pot fi citite ca un jurnal, ca o marturisire incadrabila temporal unor evenimente bulversante, dar si ca o prezentare a unei societati inca in delir revolutionar si propagandist sau in stare de soc.

Danemarca - prima parte - cuprinde ganduri (optimiste si subiective) despre o Romanie ce are inca "sansa unei renasteri". Randurile din aceasta parte au fost scrise dupa primul contact cu "lumea civilizata" si sunt o imbinare provocatoare de idei despre doua lumi care par a nu se sincroniza, dar care se accepta una pe cealalta.

In cea de-a doua parte a cartii - Modele - Robert David sustine ca modelele sunt necesare intr-o societate debusolata care ar avea nevoie stringenta de repere, dar si de o televiziune care sa le observe si sa le impuna, "pentru ca e in interesul ei sa [le] formeze".

Va invit sa cititi integral in:
http://www.sisif.ro/article132.html

"Revin si spun din nou - delimitarile nu sunt bune si nu aduc nici un beneficiu. Cei care incep sa scrie ar trebui sa se considere doar scriitori. Si daca scriiturile lor sunt bune, atunci vor fi citite si publicate. Iar daca unii sau altii vor dori sa-i inglobeze iuntr-un gen/subgen sau altul... "

Acelasi lucru il spuneam si eu in 6 februarie....

http://www.distantworlds.net/viewstory.asp?ID=152

Una din primele povestiri semnate de Marius Damian o puteti citi acum in Distant Worlds.

O dezbatere despre personajul feminin in SF in:
http://www.eva.ro/forum/viewforum.php?forum=1&3037

DEFINITII
Literatura SF este, inainte de toate, o invitatie deschisa adresata imaginatiei si, din aceasta cauza, e dificil de definit. De-a lungul anilor, criticii au incercat sa o analizeze si sa ii explice temele si ideile atat de diverse, insa incercarile lor s-au bazat, cel mai adesea, pe criterii de clasificare divergente, daca nu chiar contradictorii. In consecinta, conceptul de literatura SF continua sa fie folosit intr-un mod foarte relativ. Ce trebuie, totusi, sa stim despre ea, pentru a o putea defini in mod adecvat ?

In primul rand, faptul ca termenul de „Science Fiction" a fost folosit, pentru prima data, in anul 1851, in lucrarea lui William Watson „A Little Earnest Book Upon a Great Old Subject" si ca el a reaparut in 1888, in Jurnalul fratilor Goncourt, unde se refera la scrierile „stiintifico-fantastico-fono-literare" ale scriitorului francez J.H. Rosny-Aine. Publicul general nu l-a cunoscut insa decat incepand cu iunie 1929, cand a fost mentionat explicit in editorialul numarului inaugural al revistei lui Hugo Gernsback Science Wonder Stories. Pana in 1930, termenul intrase deja, cu o viteza surprinzatoare, in uzul general, fiind adoptat de majoritatea revistelor americane de gen. Cu toate acestea, trebuie, totusi, remarcat faptul ca in Europa el s-a impus cu o mare intarziere, abia dupa 1950.

In al doilea rand, este foarte semnificativ faptul ca exista surprinzator de multi termeni alternativi care au fost propusi in locul celui de science-fiction. Iata cateva exemple: „invention stories" (povestiri despre inventii), „different stories" (povestiri diferite), „impossible stories" (povestiri imposibile), „scientific fiction" (literatura stiintifica), „scientifiction" (denumire inventata de Hugo Gernsback), „voyages extraordinaires" (calatorii extraordinare - termen folosit in Franta pentru a denumi romanele lui Jules Verne), „scientific romances" (romane de aventuri stiintifice), „scientific fantasies" (fantezii stiintifice - termen folosit in Anglia pentru a denumi scrierile lui H.G. Wells), „roman d'hypothese" (romanul ipotezelor - termen propus de Maurice Renard), „naucinaia fantastika" si „naucino fantasticeskaia literatura" (termeni folositi in Rusia pentru a denumi fantasticul stiintific si, respectiv, literatura fantasticului stiintific), „fantascienza" (stiinta fantastica - termen introdus in Italia de Giorgio Monicelli, in 1952), „conjectura rationala" (Pierre Versins), „speculative fiction" (literatura speculativa - Robert Heinlein), „science creation" (creatie stiintifica - Robert Jungk), „social fiction" (fictiune sociala - Isaac Asimov), „fabril literature" (literatura axata pe ideile de urbanism, noutate, progres si creatie tehnologica, ca opusa literaturii pastorale - Tom Shippey), „visionary stories or parables" (povesti sau parabole vizionare - Carol McGuirk), „specular fiction" (Veronica Hollinger), „post-modern fantastic" (fantastic post-modern - Peter Malekin), „stories of what-is-not" (povestiri despre ceea ce nu exista), „stories of what if?" (povestiri despre cum ar fi sa fie daca?...), „folclor atomic" (Orson Wells), „rational supernatural" (supranatural rational), „scientific fabulation" (fabulatie stiintifica), „speculative fabulation" (fabulatie speculativa - Judith Merril), „planetary romance" (romane de aventuri planetare).

In Romania, printre termenii alternativi propusi pentru desemnarea literaturii SF se numara: „literatura stiintifico-fantastica" (termen general consacrat), „anticipatie tehnico-stiintifica", „roman viitorist" (termenul prin care G. Calinescu numea romanele lui Felix Aderca), „supra-fictiune" (Ovidiu Petcu), „roman stiintific si geografic" (termen propus in 1897 de E. Daianu, referitor la romanele lui Jules Verne), „roman stiintific" (termen propus in 1897 de Ilarie Chendi si preluat in 1898 de Victor Anestin), „roman matematic" (termen propus in 1913 de I. Ionescu), „roman astronomic" (H. Stahl), „poveste astronomica" (V. Anestin), „roman stiintific si fantastic".

Aceasta deconcertanta diversitate terminologica evidentiaza faptul ca notiunea generica de SF inglobeaza un material literar foarte divers, compus din povestiri, nuvele, romane, piese de teatru, eseuri si chiar poezii, din scrieri modeste si comerciale, dar si din opere valoroase, care nu poate fi reduse, cu adevarat, la un numitor comun.

Un al treilea aspect important e legat de istoria literaturii SF. Intr-adevar, care este momentul istoric din care putem considera ca ea exista si se manifesta ca atare? Acestei intrebari i s-au oferit, in principiu, trei tipuri de raspunsuri.

Unii cercetatori considera ca literatura SF are o „vechime arhetipala" si ca include mitologia, Epopeea lui Ghilgames, Odiseea lui Homer, dialogurile lui Platon care fac referiri la Atlantida (Kritias si Timaios), legendele Egiptului ptolemaic, Istoria adevarata a lui Lucian de Samosata, Biblia, scrierile Evului Mediu, Noua Atlantida (1629) de Francis Bacon, Somnium (1634) de Johanes Kepler, speculatiile cosmologice din Divina comedie de Dante Alighieri, Omul din Luna (1638) de Francis Godwin, Alte lumi (1657) de Cyrano de Bergerac, Paradisul pierdut (1667) de Milton, Calatoria pelerinului (1678) de Bunyan, Calatorie in lumea lui Cartesius (1692) de Gabriel Daniel, Calatoriile lui Gulliver (1726) de Jonathan Swift, Despre istoria evenimentelor care nu s-au intamplat (1800) de Isaac Israeli, Ahasverus (1833) de Edgar Quinet, „Conversatia lui Eiros si Charmion" (1838) de E.A. Poe, si multe alte scrieri pana la J. Verne si H.G. Wells, cand genul se afirma ca atare.

Altii il considera pe Hugo Gernsback (1884-1967) ca fiind parintele literaturii SF, intrucat el a editat, incepand cu aprilie 1926, Amazing Stories, prima revista specializata de SF din lume, si pentru ca a introdus in circulatie termenul de science fiction, in numarul din iunie 1929 al revistei Science Wonder Stories.

Curentul de opinie consacrat situeaza insa aparitia literaturii SF in cea de a doua jumatate a secolului al XIX-lea, perioada celor mai spectaculoase transformari stiintifice si tehnice pe care le-a cunoscut umanitatea pe parcursul intregii ei istorii. Acesta a fost momentul in care SF-ul si-a circumscris propriul obiect, si-a creat un sistem de reguli si conventii specifice si chiar si-a inventat o terminologie si un mediu propriu de existenta (revistele pulp americane), asociind fantezia si imaginarul cu realismul stiintei.

Intrucat nu exista un consens deplin asupra numelui, nasterii si istoriei literaturii SF, multi cercetatori considera ca ea este, prin insasi natura sa, un fenomen ambiguu, proteic si imposibil de definit. Bary M. Malzberg o compara cu „un artist dement, care canta, picteaza si exprima intr-o maniera in acelasi timp eleganta si neindemanatica, nesigura si imitativa, inovativa si repetitiva modul in care va fi viitorul"1. John Clute si Peter Nicholls considera ca ea este „o eticheta aplicata unei categorii publicistice care depinde de toanele editorilor"2, iar Norman Spinrad adauga succint: „SF-ul este orice se publica drept SF"3. Tom Shippey ii evidentiaza si el caracterul volatil: „Literatura SF e greu de definit pentru ca este literatura schimbarii si pentru ca se schimba chiar in momentul in care incercam sa o definim."4 Cat despre detractorii literaturii SF, acestia considera ca ideea imposibilitatii definirii ei este inacceptabila si ca, de fapt, ea este, prin definitie, neimportanta (de vreme ce nu poate fi definita). Ei si-au pus chiar intrebarea, foarte grava, daca se mai poate, in ultima instanta, afirma ceva in mod legitim despre literatura SF, fara a cadea in derizoriu. Raspunsurile pe care comunitatea SF le-a oferit acestei provocari creioneaza, de fapt, un istoric al definitiilor propuse literaturii SF.

In 1835, E.A. Poe considera ca scrierile de anticipatie sunt „mistificari care incearca sa para verosimile prin amanunte stiintifice"5.

Insa cel care, pentru prima data, a despartit apele de pamant, denumind textele literaturii SF prin termenul de „scientifiction", a fost Hugo Gernsback. „Prin scientifiction - scria el - inteleg tipul de proza asemanator celei a lui J. Verne, H.G. Wells si E.A. Poe: o aventura minunata, combinata cu elemente stiintifice si cu aspecte de viziune profetica. Aceste povestiri uimitoare nu sunt doar foarte captivante, ci si instructive. Ele vehiculeaza tehnica si stiinta intr-o forma foarte accesibila. Noile inventii descrise pot fi realizate intr-un viitor nu prea indepartat. Posteritatea va considera, cu siguranta, ca aceste scrieri au deschis noi drumuri glorioase, nu doar in ceea ce priveste literatura, ci si in ceea ce priveste progresul umanitatii."6

In anul 1940, John Campbell considera ca literatura SF este inrudita cu stiinta: „Metoda stiintifica, scria el, implica presupozitia ca o teorie stiintifica bine construita nu numai va explica fenomene cunoscute, dar va si descoperi fenomene noi si necunoscute. Literatura SF incearca sa faca la fel si prezinta, intr-o forma literara, rezultatele aplicarii acestor teorii stiintifice nu doar la masini, ci chiar la societatea umana."1

Sapte ani mai tarziu, in 1947, J.O. Bailey afirma ca „o opera de fictiune stiintifica este o proza bazata pe descoperiri fictive in domeniul stiintelor naturale si pe aventurile si experientele generate de aceste inovatii tehnologice"2.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial au aparut o serie de critici specializati in domeniul literaturii SF, cei mai importanti fiind James Blish, Damon Knight si Theodore Sturgeon. Acesta din urma scria, in 1951, ca „o opera SF este centrata in jurul fiintelor umane, a problemelor umane si a solutiilor umane care, totusi, nu s-ar fi ridicat daca nu ar fi avut si un continut stiintific"3.

Michael Butor considera, in 1953, ca „literatura SF exploreaza campul posibilului, asa cum ne permite stiinta sa-l intrezarim. Ea este de fapt un fantastic incadrat intr-un realism"4 si poate fi impartita in doua domenii, in functie de relatia pe care o are cu realitatea obiectiva si cu stiinta: „Opera lui Jules Verne reprezinta cel mai bun exemplu pentru un SF de gradul I, care se justifica prin rezultatele obtinute si care anticipa numai in legatura cu aplicatiile practice. Wells inaugureaza un SF de gradul II, mult mai indraznet, insa mai putin convingator, care anticipa in legatura cu insesi rezultatele."5

Tot in 1953, Reginald Bretnor considera ca in cadrul literaturii SF autorul este constient de importanta actiunilor stiintifice ale oamenilor, si ca el trebuie sa ia in considerare posibilele efecte pe care acestea le au asupra lor.

Sam Moskowitz sustine ca „SF-ul este specia literaturii fantastice care poate fi recunoscuta dupa faptul ca faciliteaza suspendarea constienta a neincrederii cititorilor, folosind o atmosfera de credibilitate stiintifica pentru speculatiile sale in domeniul stiintelor fizice, a spatiului si timpului, a stiintelor sociale si a filozofiei"1.

In 1959, Robert Heinlein definea literatura SF drept o specie a literaturii realiste. „SF-ul - spunea el - e mult mai realist decat multe fictiuni istorice sau contemporane si le este superior. El reprezinta cea mai dificila forma a prozei si este singura forma de fictiune capabila sa surprinda spiritul timpului nostru."2 Din aceasta cauza „literatura SF este o speculatie realista referitoare la evenimentele viitoare posibile, bazata pe o cunoastere adecvata a lumii reale, trecute si prezente, si pe o intelegere serioasa a metodei stiintifice"3.

Primele studii critice serioase ale literaturii SF, scrise de autori situati in afara domeniului SF, apartin lui Patrick Moore (in volumul Science and Fiction, 1957) si lui Kingsley Amis (in volumele New Maps of Hell, 1960 si Starting Points). Acesta din urma considera ca literatura SF este naratiunea in proza care trateaza o situatie care nu s-ar putea produce in lumea pe care o cunoastem, dar care este imaginata pe baza unei inovatii in domeniul stiintei si al tehnologiei, fie ea de origine umana sau extraterestra. Convingerea lui Amis este ca scriitorul de SF minimizeaza aspectele contradictorii ale lumii astfel imaginate, oferind drept plauzibile notiuni si situatii care sunt, de fapt, implauzibile.

Spiritul acestei idei se regaseste si in articolul dedicat literaturii SF in Reader's Encyclopedia of American Literature (1962), in care se afirma ca „SF-ul poate fi definit ca un domeniu al prozei scurte, in care ceea ce este aparent imposibil este prezentat ca posibil, prin citarea unor ipoteze pretins stiintifice si a descoperirii unor trucuri mecanice necunoscute pana in prezent. De cele mai multe ori, SF-ul este un vis despre viitor; uneori, el se indeplineste"4. O definitie asemanatoare ofera si Donald A. Wollhein, in 1971: „Literatura SF este specia literaturii fantastice care, desi nu este adevarata din punctul de vedere al cunostintelor actuale, devine plauzibila datorita presupozitiei pe care cititorii o au ca ea va fi posibila din punct de vedere stiintific intr-un anumit viitor sau ca a fost deja adevarata intr-o perioada trecuta nespecificata"1.

Anul 1970 marcheaza insa formularea unei definitii depreciative foarte dure - nici prima si, cu siguranta, nici ultima de acest fel - a literaturii SF. Ea apartine autorilor germani Michael Pehlke si Norbert Lingfeld, care considera ca „SF-ul este cazul ideal de literatura care tine seama de constiinta consumatorilor sai"2.

In 1971, Henri Baudin propune clasificarea si intelegerea literaturii SF in functie de relatia pe care ea o stabileste cu stiintele reale (stiintele naturii) si cu cele umaniste (psihologia, sociologia, filozofia): „Am asezat sub epitetul de «stiintific» un SF in care stiinta serveste de punct de plecare si, in orice caz, de justificare pentru zborul imaginarului. Epitetul de «filozofic» desemneaza un SF in care suportul si, in orice caz, justificarea sunt oferite de o teza ideologica, utopica, politica sau moralista."3

Tot in 1971, Vera Graaf scria ca „literatura SF e o forma speculativa a prozei in care, cu mijloace stiintifice sau pseudo-stiintifice, se confera imposibilului aparenta posibilului, intr-o imagine care exprima frica («anqstbilt») sau dorinta («Wunschbild»)"4. Ea distingea, de asemenea, trei tipuri de literatura SF: „pulp fiction", „gadget SF" si SF-ul axat pe problema lui „homo futurus". Pulp fiction-ul se bazeaza pe hiperactiune, pe senzationalismul aventurilor, pe o doza consistenta de elemente melodramatice si romantioase, pe un decor cosmic artificial si pe folosirea excesiva a „explicatiilor" de natura pseudo-stiintifica. Personajele caracteristice acestei categorii sunt eroul (Superman), monstrul (extraterestru) si printesa (cosmica). „Gadget-SF"-ul se bazeaza pe elemente de tehnica sofisticata, ale caror implicatii etice si morale le neglijeaza, si este mai degraba un joc intelectual bazat pe „logica tehnologica". Personajul caracteristic acestui tip de SF este, de aceea, tehnologia, si nu fiinta umana („ideea as hero"). Cel de-al treilea tip situeaza in centrul speculatiilor sale problema statutului pe care omul viitorului il va avea intr-o lume pe care stiinta si tehnica au metamorfozat-o radical, dincolo de capacitatea noastra de intelegere1.

O noua definitie depreciativa intalnim la Frank Rainer Scheck, care afirma ca „SF-ul este literatura de masa a unei «biruinte» mic burgheze a societatii imperialiste"2.

Desi nu propune efectiv o definitie, J.B. Priestly readuce disputa in perimetrul traditiei anglo-saxone, considerand si el ca principalele ingrediente ale literaturii SF sunt straniul, surpriza si imaginatia, dublate de o solida baza de cunostinte stiintifice si tehnologice.

In 1972, Darko Suvin definea literatura SF drept „un gen literar ale carui conditii necesare si suficiente sunt prezenta si interactiunea dintre instrainare («estrangement») si cunoastere («cognition») si care ofera un cadru imaginar alternativ mediului empiric al autorului"3. Prin cunoastere el se refera la intelegerea rationala a existentei, iar prin instrainare intelege defamiliarizarea ei. „SF-ul poate fi definit - scria el - ca o povestire de fictiune, determinata de un procedeu literar esential: prezenta unui timp, a unui loc si a unui personaj care sunt: 1) in mod radical sau cel putin in mod surprinzator diferite de timpurile, locurile sau personajele empirice ale fictiunii «mimetice» sau realiste; 2) care, totusi - in masura in care difera de alte genuri «fantastice», adica fara validitate empirica - sunt percepute in acelasi timp ca non-imposibile in cadrul normelor cognitive (cosmologice si antropologice) din epoca autorului. Ceea ce inseamna ca SF-ul este - in mod potential - locul unei puternice distantari, care este validata de prestigiul si patosul particulare sistemelor normative ale momentului nostru istoric."4

John Clute a obiectat prompt ca, dimpotriva, literatura SF incearca sa creeze sentimentul opus instrainarii, prezentand incredibilul drept plauzibil si familiar.

In 1973, Jaques van Herp incearca sa „matematizeze" explicarea literaturii SF si propune o definitie care, prin dificultatea formularii, se situeaza ea insasi in sfera SF-ului: „Fie O ansamblul operelor si H acela al ipotezelor, continand doua subansambluri: I, acela al ipotezelor irationale si R, acela al ipotezelor rationale. In acest caz: H = IUR si Vx O, h H (x, h) OXH si (x, h) este un roman de ipoteza. Daca (x, h) OXR avem un roman SF."1

O foarte incitanta definitie propune Bruce Sterling, care considera ca literatura SF este evocarea unui viitor credibil: „Daca preotii sunt legiuitorii neoficiali ai lumii, scriitorii de literatura SF sunt saltimbancii ei. Noi, scriitorii de SF, suntem «nebunii intelepti» care pot sari, pot murmura profetii si se pot juca folosind «marile idei» ale existentei, pentru simplul motiv ca parem inofensivi. Scriitorii de SF au insa influenta fara a avea si responsabilitate. Foarte putini oameni ne iau in serios si, totusi, ideile noastre permeaza cultura, invizibile, ca si radiatia de fond a Universului"2.

Peste timp, Judith Merril a reluat definitia lui J.W. Campbell Jr., combinand-o cu cea a lui R. Heinlein, care inlocuia termenul de „speculative-fiction" cu cel de fictiune speculativa. Ea considera ca „fictiunea speculativa este naratiunea in proza care exploreaza si descopera ceva nou despre natura universului, a omului si a realitatii prin procedeul imaginarii, al explorarii, al analogiei si al experimentarii. Ea foloseste metoda stiintifica traditionala (bazata pe observatie, ipoteza si experiment) pentru a examina o aproximare postulata a realitatii, prin introducerea unui set determinat de modificari in cadrul fundalului comun de lucruri si situatii cotidiene cunoscute, creand astfel un mediu in care perceptiile si raspunsurile personajelor vor prezenta ceva referitor fie la inovatiile in stiinta, fie la ele insele, fie la amandoua aceste lucruri impreuna"3.

Intr-un mod asemanator, un alt cercetator acreditat al genului, Barry M. Malzberg, considera si el ca literatura SF este „specia literaturii de fictiune care trateaza posibilele efecte ale unei tehnologii modificate, sau a unui sistem social diferit asupra umanitatii, intr-un viitor imaginar, intr-un prezent modificat, sau intr-un trecut alternativ"4.

Dictionar SF
www.nemira.ro
http://www.nemira.ro/dictionare/sf.asp?cau...=&categ=0&pg=19

Ce ramane in urma armelor, Roxana?

De ce cauti originalul, Bogdan? De ce mereu ne intoarcem la origin? Ce spui despre aceast eterna reintoarcere?
Multumesc.

Acest topic a fost editat de Ovidiu Bufnila: 20 Feb 2004, 10:18 AM

Care sunt caracteristicile acestei noi voci AVANGARDA?
Multumesc, Marius.

Vrei sa ne prezinti NUFIC?
Multumesc.

Nu te consideram asa, fii linistit. Esti insa un luptator de valoare pentru SF-ul romanesc.
Te admir si te respect!

PS: Cred ca scrisul nu este un hobby pentru tine ci un crez. Poti sa ne spui cate ceva despre CREZUL tau?

Veronica, de ce imaginarul tau de copil a simtit nevoia irepresibila de a inventa lumi?
Multumesc.

De-ale copiilor (cazuri disperate!!!): Auzisem eu ca oamenii au ajuns pe Luna. Stiam ca Luna e un corp ceresc, asa cam ca si Pamantul. Si am avut o mare nedumerire: aia de pe Luna de ce n-au venit la noi???
Si ca sa redevenim seriosi: Scrisul este si un hobby si un crez, SF-ul este un crez. Nu cred ca ma insel afirmand ca pentru toti care s-au apucat sa scrie asa-ceva, SF-ul este un crez. Creezi o lume asa cum o vezi in interiorul tau, conform cu credintele tale, nelimitata de nici un fel de lege. O transformi cum vrei. Cumva, simti ca trebuie sa faci asta, e ca o necesitate. Am avut perioade destul de lungi in care nu am scris, dar nici una in care sa nu ma fi gandit la asta. Imi place literatura sud-americana si filmele politiste, dar cand intru intr-o librarie sau deschid un program TV tot la SF imi fug ochii in primul rand!

Nu-mi amintesc toate detaliile legate de imaginarul meu de copil. Tot ce pot sa spun este ca ii placeau povestile. dar posesoarea imaginarului inca nu stia sa citeasca, iar adultii din jur (respectiv mama) ii citeau povesti doar seara. Cat despre televizor, pe vremea aia nu era in toate casele. Asa ca ce putea sa faca bietul imaginar? Trebuia sa inventeze, ca doar asta e meseria lui.
Cat despre imaginarul meu actual, cred ca simte nevoia sa inventeze lumi mai rele decat realitatea, pentru ca, prin comparatie, aceasta din urma sa i se para acceptabila. Si, in afara de asta, e placut sa creezi lumea ta, in care totul se desfasoara dupa legile tale, si ai carei locuitori sunt umilii tai supusi...
Si, ce sa mai spun, stiu eu, poate ca suntem toti - toti cei care scriem sau macar incercam sa o facem - victimele unui virus care ne-a slobozit imaginatia din frau...

Revin cu un raspuns la o intrebare.
De ce scriu SF?
Fiindca asta e punctul de echilibru din mintea mea.
Am scris proza politista pret de vreo doi ani pentru ziarul la care lucrez. Am scris un roman pentru tineret. Am avut un foileton in care incercam sa-mi exploatez umorul. Atita cit am... Abordez in fiecare zi aproape specia editorialului care are destul de multe legaturi cu literatura.
Daca ma lasi insa liber, precum o bila de ruleta care capata brusc personalitate, ajung la SF. De atitea ori mi s-a spus ca imi pierd vremea, de atitea ori mi s-au indicat alte cai, de atitea ori m-au intrebat ce gasesc la literatura asta si de ce nu merg pe calea cealalta, care m-ar fi facut membru al Uniunii inainte de 30 de ani, incit am incetat sa ma mai gindesc la asta.
Scriu SF si gata. Asa mi-a turnat Facatorul creierul! In matrita asta. Care oricum probabil era noua si de aia creierul meu a iesit plin de bavuri...
De ce scriu SF? Nu numai ca habar n-am dar tare as dori sa imi spuna altii.

Veronica,
uite un ultimatum de la Bufnila: te somez cu mare prietenie si perversitate fictionala sa incepi romanul ASTAZI sau sa-l continui pe cel INCEPUT! Vreau sa citesc aici un fragment din primul capitol pana la 15 MARTIE!

Bufnila Dictatorul de Sefisti

Roxana, esti sau nu scriitor?

Scrii SF, draga Dane pentru ca esti LIBER nu pentru ca te simti Liber.

EBE,
Am adus scriitorii. Unde esti?
Bombardeaza-i!

Dan_Marius Sabau e un talentat scriitor. Il puteti citi la:

htttp://ee2us.com/sf/sf_rom_ssf.php
www.atsf.ro/ARHIVE/default.htm (www.atsf.ro/SCIENCE/PAGINI/identitate.htm)
www.sfera.ev.ro/html/critica/c22.html
www.geocities.com/daca_maine/

Depinde de definitie...
Cand "ceva" te ajuta sa te exprimi ca persoana, sa-ti impartasesti gandurile, sa spui ceea ce te chinuie - esti acel "ceva"? Cand acel "ceva" este o existenta paralela a persoanei - esti acel "ceva"? Depinde de timpul fizic afectat acelui "ceva" sau de timpul/volumul pe care il ocupa in mintea si inima ta? De profiturile materiale obtinute de pe urma sa sau de cele spirituale? De vreun act oficial sau de existenta unor fani si/sau hulitori?
Sunt scriitor, sunt cititor, sunt inginer, sunt contabil, sunt femeie, sunt adolescent, sunt inger, sunt drac.

Roxana, ma bucur foarte mult ca dai atat prospetime acestei scoli! Eu te citesc uneori cu invidie si ma intreb cum oare as fi scris daca as fi fost femeie. Imi place mesajul tau. De fapt esti dracul dracilooooor!
Cu toata pretuirea!

Veronica, ti-ar fi placut sa fii Imparat? Imparatul unei lumi fictionale? Te intreb pentru ca as vrea sa ne spui ce fel de relatii stabilesti cu personajele tale!
Multumesc, ingerule fictional!

Revin la mesajul tau Dane pentru ca imi place hotarerea care musteste in el!
Te admir farar rezerve!
Imi plac scriitorii stapani pe arta lor dar si stapani pe imaginea lor!

Sper ca la fel!!!
Nu stiu cat de mult conteaza daca esti barbat sau femeie, tanar sau batran, etc. (Conteaza eventual daca esti fericit sau suparat...) Eu cred ca scriem cand avem ceva de spus, despre barbati, femei, tineri, batrani, albi, negri, oameni sau alieni si de fapt ideea e universala.

Roxana, ingere, esti un farmec de scriitor nu scriitor in carne si oaseeeeeeee!