De foarte multa vreme ma gandesc la blestem in general. Ascultam Maria Tanase: "Cine Iubeste Si Lasa" si mi se facea pielea de gaina. De multe ori blestemam chiar fara sa ne dam seama.

Dumnezeu ce zice despre asta? Vom fi pedepsiti pentru ca dorim raul altora si poate chiar il provocam prin niste cuvinte grele?

De cate ori vi s-a intamplat sa blestemati si blestemul sa ia fiinta? De cate ori v-ati simtit blestemati nu de soarta ci de gura cuiva?

13 blesteme... cat de grele sa fie?

Blestemul tine de superstitie si astfel incalca porunca intai care ne spune sa-i acordam cinste numai lui Dumnezeu. Prin blestem acordam puteri divine unor cuvinte sau poate fortelor raului.
Blestemul mai incalca si porunca "sa nu ucizi" deoarece un cuvant urat, dur raneste foarte mult, unii oameni fiind asa de raniti incat isi doresc sa moara (la fel si cu injuriile, si...depinde de blestemele adresate).

Sa blestemi pe cineva cand nu e de fata incalca porunca a doua de capetenie care spune sa ne iubim aproapele, noi blestemandu-l dam dovada de ura si astfel in suparam pe Dumnezeu.

Blestemul fiind pacat e normal sa lase o urma chiar daca se iarta (prin spovada), urma respectiva e pedeapsa vremelnica pe care o primim, aceasta pedeapsa e urmarea caderii in pacat.

Daca cineva ma blesteama, ii raspund cu iubire, insa eu nu vreau si nu pot sa blestem pe nimeni.

Referitor la blestem, cu mult timp in umra, fara sa vreau am adresat asemenea cuvinte si s-au adeverit, dar Dumnezeu a rezolvat totul, ca mi-am cerut iertare si m-am rugat pentru persoana respectiva; de atunci am cautat sa nu mai fac rau altor persoane prin asemenea mijloace necrestine(si nu numai blesteme) si prin nici un alt mijloc.

GANDUL CREEAZA REALITATE

Cand informatiei din "urarea" respectiva i se aloca un suport energetic suficient de mare (strigat, durere, repetare obsesiva, invocarea baietilor din "comitetul de sprijin" etc.), o banala injuratura de tipul "Dar-ar boala-n tine" il trimite la pat pe destinatar, asta si apropo de fanii Harry Potter pe care i-am gasit pe Han ...

Deci este adevarat, blestemele se adeveresc...

Se mai adeveresc, caci cel rau aude si le face cand i se permite.

Nu numai blestemele ci si vorbele aruncate aiurea la necaz, pot "cadea greu" in anumite conditii. Patima din sufletul respectiv pot crea un adevarat dezastru. Imi amintesc de o intamplare povestita de socrul meu, care toata viata lui a fost sofer, pana a iesit la pensie. Om binevoitor si milostiv, era saritor pentru fiecare dintre cei care-i cereau ajutorul, lasandu-si toate treburile lui balta, sau renuntand la lucruri care poate si lui urma sa-i trebuiasca in scurt timp. In aceasta situatie a fost pus, de aceasta data invers: el avea nevoie de ajutorul cuiva, pe care-l ajutase de nenumarate ori. Ramasese cu masina in pana prin zona Odorheiul Secuiesc, iar colegul lui a oprit, vazandu-l in pana! Socrul i-a cerut imprumut o curea, iar acesta s-a apucat sa se jure "N-am , nea Costica, sa orbesc!" Socru a ramas tot acolo, iar colegul si-a continuat drumul. Doar ca nici n-a apucat sa ajunga acasa, ca a facut pana de cauciuc, iar cand a incercat sa-l schimbe, a trebuit sa loveasca cu ciocanul in janta (sau levier, nu stiu exact) Atunci o schija din ciocan i-a sarit in ochi, lasandu-l orb pe jumatate! Socrul regreta si astazi ziua in care i-a cerut ajutorul acelui coleg si se simte vinovat de nenorocirea lui!... Pentru ca, cica ar fi spus in gand" Sa-ti dea Dumnezeu, dupa inima!"
Ceea ce ma inspaimanta intr-o oarecare masura, este faptul ca de multe ori se obisnuieste ca unii pagubasi carora li s-a furat un bun, sau o suma de bani, merg la biserica pentru aflarea adevarului. Din cate exemple stiu eu (si stiu o groaza!), toti acei vinovati au murit ei insisi sau cele mai dragi sufletelor lor (copii in general!) Cum agreeaza biserica acest gen de slujbe, cand rezultatul este de fiecare data anticipat? Ca doar si asta, tot un fel de blestem se numeste, din moment ce vinovatului i se aplica lovitura de gratie!?

Se mai intampla unele lucruri din acestea. Chiar un prieten preot mi-a povestit ca mai demult pe cand era capelan intr-un oras din Transilvania a mers cu parohul la Sf. Anton pentru a face rugaciunile de invocatiune si pentru a se ruga pentru problemele credinciosilor (care au platit rugaciunea respectiva, tin sa punctez ca de fapt nu e o plata, ci niste bani donati care intotdeauna se folosesc pentru ajutorarea saracilor - lege pentru rugaciunile la sfantul Anton), a venit si o femeie ortodoxa si a scris ceva de genul "pun sub blestem pe cel ce mi-a furat...", la care preotul se opreste si spune ca nu poate citi ceea ce e scris acolo, la care femeie dupa slujba spune merg la manastirile noastre, ca preotii nostrii citesc. Nu stiu in ce masura se practica, dar nu e aprobat de episcopi si de Biserica...mai stiu un caz cand matusa mea a mers la o biserica si a pus un astfel de acatist (nu stia despre ce e vorba) si cand a vazut ce blesteme spunea preotul s-a oprit si a spus sa nu mai citeasca asaceva.

Si Psalmii citii aiurea pot face sa cada blesteme, iar daca cel ce citeste nu e pregatit cad asupra lui...

Acele rugaciuni nu sunt cu siguranta ascultate de Dumnezeu, caci El e iubire si nu poate face asemenea rau, ci diavolul asculta si face lucruri rele pentru ca sa se practice in continuare.

Nu sfatuiesc pe nimeni sa mearga la acatist pentru a face rau cuiva, chiar rog pe cei ce au asemenea planuri sau vor avea sa se gandeasca la ce mult rau isi fac lor si aproapelui; Isus desi putea sa-i distruga printr-un simplu gand pe ei ce-l loveau, n-a facut-o, deci sa urmam exemplul sau.

Acest topic a fost editat de TriRegnum: 3 Feb 2004, 12:29 AM

Titlul discutiei-Sa nu blestemi!- spune totul,asa ca aveti dreptate,e foarte periculos sa te joci cu focul.Mai ales cel care vrea sa se curateasca trebuie sa se pazeasca de rau sub toate formele si sa practice doar binele.Mai e un aspect legat de blestem,e ca si la vraji,nu e precis nici macar ca un glont,care si el mai rateaza tinta si loveste un nevinovat:la fel necazul poate cadea pe altcineva,de pilda pe copilul celui vizat si asta e foarte rau.Putini au "forta" sa blesteme sau chiar sa deoache,dar se mai gasesc si nu le scrie pe frunte,dar se vede cat de aprigi sunt la manie,iar cu exercitiu in orice directie se poate progresa.Exista si cazuri speciale,cel mai cunoscut fiind cel al lui Balaam,un om cu dar de blestem:mai si binecuvanta el da nu avea acelas rezultat;regula era sa-i blesteme pe cei care meritau spre nimicirea lor,da el a calcat legea si de lacomie a blestemat pe cei buni,dar cum ziceam,focul...Si inca mai e ceva:blestemul rostit asupra cuiva de un om cu mare credinta,cum ar fi cam unu la o generatie in zona Balcanica de pilda,nu are scop distructiv sau razbunator,ci e o rugaciune adresata Celui Care trebuie ca sa-l despoaie pe respectivul de puterile lui malefice,cam ce a facut Pavel cu femeia ce ghicea.Sper ca sirul asta al discutiilor sa se incheie asa cum a inceput:Sa nu blestemi,ci sa te rogi!

De cate ori blestem pe cineva, fie si in gand, se transforma in realitate Chestia e ca o spun la nervi, si nu vreau cu adevarat sa se intample...Dar se intampla si apoi imi pare f rau.

Willie,te rog da niste exemple despre ceea ce spui,sa zicem trei.

Un prieten mi-a aratat mergand in masina un stalp de care se lovise o masina cu ceva timp in urma. Era al 13-lea stalp. Nu stiam despre cine era vorba, nici unul dintre noi.

Peste cateva luni un tip mi-a aratat acelasi stalp. "Aici eram cu B. Se tragea cu unu` si ala l-a facut. Si B a zis: <Facea-te-ai praf!>" In cateva secunde cel blestemat a pierdut controlul masinii si s-a oprit in al 13 lea stalp. Nu a murit. B a ramas stupefiat si a regretat ca a blestemat.

Coincidenta... si ca am aflat mai tarziu, si ca era al 13-lea stalp, si ca s-a facut praf?

Nu te cred.
Demonstreaza.

Chestia asta este o mare prostie daca se permite acest cuvant. Am fost blestemata in cateva randuri si nimic rau nu s-a intamplat. Poate ca nu au fost zise din suflet si de aceea.

Eu unul nu cred in blestem.Eu nu cred ca o fiinta omeneasca ar putea "comanda" un lucru ca se se intimple, chiar fara voia lui, doar spunind niste cuvinte la nervi sau cu voia lui.Dumnezeu vegheaza si El stie cel mai bine ce are de facut, eu nu cred ca spunind niste vorbe, Dumnezeu isi va schimba planul lui, sau ii va permite celui rau sa isi faca de cap dupa voia omului.
Ce ni se intimpla asta ne este dat, nu poata sa intervina un om printr-un cuvint magic.
Daca e sa imi dau cu presupusul, pot spune ca eventual diavolul pune in gura noastra aceste cuvinte("blestemate") inainte de a se intimpla ceea ce el stie din timp ca se va intimpla.
Pentru mine un om blestemat inseamna ca acel om va avea mult de suferit de pe urma pacatelor sale.

Da, bubu, Dumnezeu vegheaza, dar tot El poate permite celui rau sa-si faca de cap ! Totul, dar absolut totul se intampla cu voia Lui !
Am blestemat o singura data in viata mea, s-a indeplinit, apoi am regretat si mi-am promis ca nu voi mai blestema vreodata ! Nu cred ca realizezi ce putere pot avea cuvintele, mai ales spuse cu ura sau naduf ! Avem niste puteri nebanuite, de care nu suntem constienti inca. Cateodata e bine asa, cateodata nu. Depinde...

Bubu, si daca Dumnezeu vede si nu poate sau nu vrea sa intervina? A cui mana e? Asa cum exista Bine, exista si Rau, asa cu exista Dumnezeu, exista si partea cealalta. Indrumarile sunt diferite.

El este atotputernic.
Raul nu poate sa infringa binele.
Se poate ca tu sa ai alta parere si atunci normal sa crezi in blestem...

Raul nu-L poate infrange, dar Il poate concura. Nu castiga un razboi dar castiga o batalie. Raul exista si prin el exista si blestemul.

Daca Raul nu poate invinge Binele de ce mai exista lupta? daca noi, atat de limitati, ne dam seama de inutilitatea luptei, in mod sigur si Satan si ingerii si-ar da seama.

Pai tocmai asta-i problema lor: ca nu-si dau seama. Sunt atat de convinsi ca vor reusi, incat isi urmeaza calea. Ai vazut vreodata un om beat care vrea sa sara peste un sant? Tu poti sa-i spui de o mie de ori ca va ajunge in sant, el tot va sari.

Iar obiectivul lor este independenta totala de Dumnezeu, egalitatea cu Dumnezeu, dar si ramanerea in viata. Ceea ce, naspa, nu se poate....

La tema asta a luptei raului contra binelui si a zadarniciei ei,trebuie sa stiti ca cel rau nu chiar toate le "vede",de pilda amintiti-va de femeia cu duhul de ghicire ce l-a provocat intr-atat pe Pavel de pana la urma s-a intors si l-a alungat din ea - deci daca chiar stia ce-l asteapta duhul isi vedea de treaba cu altii si-si pastra locul "cald";apoi sa nu ignorati ca intre alb si negru e intotdeauna o zona (incapatoare) de gri,un "teren de vanatoare" pe care sezonul "la gugustuci" e permanent deschis pentru cei rai,asta fiindu-le prada si nicidecum cei din lumina!
Straduti-va mai degraba sa cunoasteti binele decat sa descifrati motivatiile raului!Eventual!

Superb spus!

Catalin:

1,618033:

Sa inteleg ca si ingerii sunt niste micuti betivi ? Eu asta inteleg, deoarece ai vorbit la plural, deci nu te-ai referit doar la Satan. Daca e asa, abia astept sa intru in rai (desi ma indoiesc ca exista sau ca, daca ar exista, m-ar primi aia pe acolo)

Am mai spus-o: diavolul este un tolerat nu un concurent al binelui. De ce este tolerat diavolul? Pentru ca ii ajuta pe oameni sa se sfinteasca.

Noi asa e,din punctul de vedere al celor care vor sa se sfinteasca si nu sa blesteme;pe ansamblu insa e ingaduit pentru ca e restrictionat la "locul lui",nu poate sa faca raul care ar putea sa-l faca,e "inofensiv" ca un ucigas in puscarie,adica primejdia nu-i pentru cei liberi ci pentru cei legati,cei care eventual leaga cate un blestem din cand in cand.

Dar cine a zis ca in mod cert va invinge Binele? Am spus ca este o concurenta, exista o lupta. Nici una din forte probabil ca nu stie daca va invinge/pierde. Asta nu inseamna ca batalia se va opri, chiar daca s-ar cunoaste dinainte rezultatul final.

Revenind on-topic, intreb: exista blestemele, sau este un pacat si numai sa crezi in ele?

Dumnezeu. Eu unul inclin sa-L cred...

Cred ca ambele "echipe" stiu rezultatul. Ma rog, FC "Sectia Rotisoare" face tot posibilul sa-l schimbe in ultimul minut de joc, da' stii de ce nu va reusi? Pentru ca Arbitrul tine cu noi. Pana si demonii pe care i-a exorcizat Iisus acum 2.000 si ceva de ani stiau scorul final: "Ce avem noi cu tine, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu? Ai venit sa ne chinui inainte de vreme"?

Asa e, in plus terenul pe care se da aceasta lupta ii apartine in mod clar lui miki si apropiatilor lui.

Cum sa fie un pacat sa stii mai mult? Cunoasterea ajuta intotdeauna. In schimb e un mare pacat sa te folosesti de cunoastere pentru a face rau celor din jur.
Faptul ca blestemele, vrajile etc chiar au efect iti va fi confirmat de scrierile diversilor Parinti ai Bisericii si nu intamplator Sfantul Ciprian - care inainte de a se dedica slujirii lui Dumnezeu s-a ocupat cu magia neagra - este invocat in slujbele de desfacere a vrajilor si blestemelor. "Troparul Sfintilor Ciprian si Iustina, dezlegatori de farmece" este una din cele mai puternice si eficiente rugaciuni care se spun pentru cei care sufera de pe urma unor blesteme.

Strabunicul meu, care a fost preot, spunea ca blestemele fara fundament real se intorc asupra celui care le rosteste. Asadar fiti calmi si linistiti. Daca nu ati gresit, sau daca ati gresit din intamplare si fara vina, oricat de rau ar fi blestemul nu va va ajunge.

Daca ati gresit, cel mai bine este sa marturisiti greseala la spovedanie, sa incercati sa o reparati si sa cereti iertare celui in cauza.

Ce credeti despre blestemul parintesc? Am auzit o data o formulare (spusa la manie)
de genul ' Sa dea Dumnezeu sa ti se usuce mana!". Are el un efect mai puternic decat
celelalte?

Cuvantul Domnului spune sa nu blestemi, ci sa binecuvintezi si pe cel ce te blesteama.

Mogaldeata, blestemul parintesc n-ar trebui sa existe, un copil nu poate fi mai frumos sau mai destept, pentru ca atat i-ai dat ca parinte. Un copil ar trebui binecuvantat indiferent de asteptarile noastre, pentru ca este asa cum l-am facut, nimic mai mult, nimic mai putin, iubit neconditionat. De blestem n-ar trebui sa fie vorba in viata de crestini, si cu frica de Dumnezeu.

Si cum spunea Geri, pe undeva, urmariti binele , nu raul.

In fiecare seara, dupa rugaciunea impreuna cu copilul meu, il binecuvintez sarutandu-l pe frunte, dupa care el zice :" si eu pe tine !". E ceva miscator in atitudinea lui, in nevinovatia lui. Copiilor trebuie sa le aratam dragoste, intelegere, ajutor, nu irascibilitate, chiar daca suntem la capatul puterilor, ei vor crede, ca sunt responsabili pentru supararea ta. De ce sa-i pui copilului tau o piatra de moara pe inima ?

Ceea ce intrebi tu , are alta conotatie, daca se "implinesc" blestemele parintilor, banuiesc. Nu putem sti cu exactitate, insa duhurile rele lucreaza si ele fara incetare, si fac tot ce pot.

Da ma refeream si la aspectul asta. Mie mi se pare inacceptabil ca un parinte sa-si
blesteme copilul. Exista o serie de modalitati de a-l pedepsi, educa, etc dar sa doresti
raul copilului tau...
In momentul in care parintele arunca blestemul asupra copilului el se desparte de acesta
in mod iremediabil, chiar daca ulterior incearca sa "dreaga busuiocul'. Nu cred ca vorbele
spuse la manie is total negandite cum se spune. Ele reprezinta suma reprosurilor, nemultumirilor
adunate in timp.
Asa este, copiilor nu trebuie sa li se induca ideea ca sunt vinovati pentru probeleme adultilor. Dar aici
intram in alta problema, aceea a responsabilitatii parintilor fata de copii.

Blestemele familiei raman peste generatii?

Sunt blesteme care influenteaza negativ (evident...) o persoana, un cuplu, o familie, o natiune etc. timp indelungat, actionand deci si peste generatii, dar si asupra acelorasi indivizi de la o intrupare la alta, in functie de mai multi factori, dintre care cativa ar fi:
- puterea spirituala a celui care a facut blestemul
- cunoasterea cu care a fost facut blestemul
- complexitatea informatiilor puse in blestem
- eventualele "ajutoare" invocate
- eventualul sacrificiu care a insotit blestemul propriu-zis

Blestemul in sine este o existenta individuala, un suport energetic (poate fi chiar material) impregnat cu informatii mai simple sau mai complexe. S-ar putea spune ca aceasta existenta are propriul ei IQ (dat de complexitatea informatiilor implementate) si propriul ei program/destin in functie de care isi desfasoara activitatea de a face rau "tintei". Programul repectiv se poate implementa inclusiv in egregorul fiintei agresate, in cel al unei familii, al unei natiuni etc. si poate fi anihilat prin slujbele specifice de dezlegare de farmece/blesteme/vraji facute de Biserica sau prin alte tehnici.

Cat despre cei care se ocupa cu astfel de indeletniciri, chiar inconstient, intotdeauna raul facut se va intoarce impotriva lor si niciodata nu vor obtine nici un fel de avantaj sau de solutionare a unei probleme/conflict/crize existentiale prin incalcarea poruncii "sa nu blestemi". Nu exista rau in Univers sa nu i se opuna un BINE mai mare, mai complex si mai puternic.

Cum ma feresc de blesteme?

[Auzi, daca ai vreun feeling ca ceva e in neregula, spune... ]

De blesteme, farmece, vraji si in general de orice agresiune suntem protejati daca (in ordinea descrescatoare a importantei):

- facem fapte bune. Vibratia inalta a acestora (si apoi - tot in ordine descrescatoare - a vorbelor, gandurilor si sentimentelor noastre) atrage langa noi Ingeri de Lumina. Rangul si implicit puterea acestora va fi direct proportionala cu vibratia actiunilor noastre si cu importanta acestor actiuni in Arhistrategia Sf. Treimi. Similar, vibratia joasa a actiunilor noastre rele va atrage langa noi Ingeri Pazitori ai Karmei care vor avea grija sa culegem roadele a ceea ce am semanat si vor incerca sa amplifice cat mai mult efectele abaterilor noastre de la Legile Divine astfel incat consecintele acestora sa afecteze cat mai multi oameni, cu implicatii directe asupra scaderii vitezei de indumnezeire a speciei.

- "ne rugam neincetat". Cea mai la indemana forma de antrenament spiritual in crestinism este rugaciunea. Practicata cum trebuie si insotita de post, respectarea practicilor stabilite de Biserica, parcurgerea tuturor celor 7 Sfinte Taine si ducerea unei vieti echilibrate si armonioase, rugaciunea (de fapt practica spirituala in general) determina configurarea accelerata a structurilor superioare, cresterea vitezei de activare a chakrelor, cresterea dimensiunilor biocampurilor etc., toate acestea fiind arme naturale ale oamenilor in fata agresiunilor. De asemenea, rugaciunile atrag Ingerii de Lumina si determina sporirea Duhului Sfant din om, adica a partii de Dumnezeu in fata careia nimic intunecat nu poate exista.

- evitam sa intram in rezonanta cu orice emisie negativa

- daca totusi am incasat-o, raspundem la rau cu bine, la agresiune cu iertare, la ura cu iubire. Aici ar fi mai multe de discutat, in sensul ca in primul rand nu am fi putut fi agresati daca nu am fi avut o carenta spirituala pe subiectul la care am fost prinsi cu garda jos, si in al doilea rand ca, chiar in eventualitatea ca am luat-o pe coaja, daca raspundem cu iubire si iertare dovedim ca ne-am invatat lectia si am trecut un examen important. Adevarul este ca exact atunci cand suntem fizic sau mental la pamant dar ramanem cu sufletul sus am castigat o runda. Daca raspundem cu aceeasi moneda, am pierdut-o si vom avea de infruntat in viitor aceeasi situatie, iar si iar, pana cand vom face ce trebuie

- se roaga altii pentru noi. Rugaciunea dedicata altora - si intotdeauna ar trebui sa ne rugam pentru altii si sa ne limitam la multumiri cand ne rugam pentru noi - constituie un dar de iubire facut lor si ii ajuta efectiv sa fie mai puternici, mai sanatosi, mai aparati etc.

- respectam Legile Divine (si implicit pe cele pamantesti). Nepacatuind (ceea ce omeneste vorbind e o competitie pe care pana acum doar Unul a castigat-o) nu exista motive sa fim pedepsiti si nici o agresiune nu ne poate atinge

- daca totusi pacatuim, trebuie sa constientizam cat mai repede ca am comis-o si sa facem cele de cuviinta (cererea iertarii, dezdaunarea pagubitilor cand aceasta e posibila, facerea faptelor bune inverse pacatelor savarsite, Spovedanie, canon, Impartasanie. Din momentul savarsirii unui pacat, Sf. Treime acorda o perioada de gratie in care pacatosul are sansa de a face cele de mai sus, perioada in care energiile malefice ale actiunii lui si cei pe care aceste energii ii atrag incep sa-i afecteze, de "sus" in "jos", structurile nemuritoare, ajungand in final la cele temporare - ratiunea si trupul. Cand energiile pacatului si consecintele acestora au ajuns la trup, perioada de gratie de care am amintit a expirat si pacatosul intra in suferinta, proportional cu gravitatea pacatului savarsit. In marea majoritate a cazurilor, aceasta suferinta se manifesta prin afectarea trupului (boala), in general in zona/organul corespunzator spatial/functional emisiei negative initiale.
___________________________________________________________________

Pentru ca am vazut ca mai sus s-a discutat despre blestemele parintilor asupra copiilor, un topic interesant (de pe Ecclesia parca) a tratat exact subiectul responsabilitatii parintilor fata de copii si a copiilor fata de parinti. Btw, copiii, cand accepta iubirea parintilor, accepta sa plateasca impreuna cu ei pentru pacatele acestora. Dragutii de parinti care-si blestema copiii, daca ar sti ca le-au programat viitoarele suferinte cu mult inainte de a-i concepe, poate s-ar mai linisti. Sau poate nu...