Nu... nu te-ai prea facut inteles... Cum adica sa confunzi religia cu filozofia? Nu prea exista motive pentru a le pune impreuna. Poti cel mult filozofa pe teme religioase... Alfel de corelatii nu exista.

@octavi :

Si ? Personal (si nu numai, desigur) resping o concluzie a disjunctiei intre cele doua.

Tot ce-i posibil ca pe anumite paliere sa existe un "vs." Numai ca n-ar trebui extrapolat cu usurinta.

In primul rand as zice ca imi pare rau ca nu mai pot sa-mi editez mesajele, pentru a le comasa: desi logat, mi se ofera doar "quote".

Ca nu ai inventat-o tu, asta nu o face neaparat o afirmatie stiintifica. In psihologie exista o gramada de studii si ipoteze cu pretentii de afirmatii stiintifice, care totusi nu sunt asa. De aceea am spus ce am spus.

Si din ce ti-ai dat seama de asta? Cum sustii afirmatia asta?

Cum si cine a demonstrat acest fapt?Iata ce spun enciclopediile:
Goleman's reception in the psychological community has not been totally ecstatic. H.J. Eysenck ((2000)), for example comments that he "exemplifies more clearly than most the fundamental absurdity of the tendency to class almost any type of behaviour as an 'intelligence'."
"If these five 'abilities' define 'emotional intelligence', we would expect some evidence that they are highly correlated; Goleman admits that they might be quite uncorrelated, and in any case if we cannot measure them, how do we know they are related? So the whole theory is built on quicksand; there is no sound scientific basis.
One significant criticism is that emotional intelligence has no "benchmark" to set itself against. While IQ tests are designed to correlate as closely as possible with school grades, emotional intelligence seems to have no similar objective quantity it can be based on. A study by Roberts et.al. (2001), warns that EQ may actually be measuring conformity. However, Mayer et.al. (2001), provide further theoretical basis for their theories.

Putem discuta si asta. Insa cand vorbesti despre “inteligenta emotionala”, deja pretinzi ca ai decelat o catgeorie a inteligentei, si astfel ai pretins ca ai intrat in stiinta.

Tinant cont de faptul ca filozofia azi are orizonturi largi tocmai pentru ca stiinta a facut progresele imense datorita impunerii metodei ei, filozofia este si ea o stiinta, orice subiect ar aborda, in masura in care este practicata cu decenta, adica tinand cont exact de nivelul stiintei actuale. Disputa universaliilor, de ex., azi nu ar mai fi posibila, exact din acest motiv.

Acest topic a fost editat de Octavi: 5 Jan 2006, 12:07 PM

Asa ceva se poate spune despre orice, in masura in care e practicat cu decenta si rafinament, si gatitul este o stiinta. . Care e de fapt obiectul filosofiei? Si cum faci masuratori stiintifice aici?
Nu o sa insist cu argumente pt. a justifica acceptarea inteligentei emotionale. Prima carte a lui Goleman o face cu destul succes. Intelegerea IE pare a avea nevoie de o altfel de stiinta, in care aparatul de masura dar si obiectul este omul, mai putin exacta, bazata pe statistici cind e vorba de analiza tipologiilor si generalizari. Cind se indica exact care sunt zonele active din creierul celor care sunt mai abili sa faca anumite lucruri ce tin de relatii umane sau autoanaliza, este stiinta cit se poate de exacta.
Este un lucru relativ dificil este ca unii semeni sa ii inteleaga pe altii daca ei obisnuiesc sa lucreze preponderent cu alte zone ale creierului. Asa se explica ca si in stiinta exacta exista mai multe teorii care explica un lucru, unele sunt mai larg acceptate, altele mai putin.

Acest topic a fost editat de IoanV: 5 Jan 2006, 09:46 PM

Masuratorile le fac stiintele specializate; filozofia este acea disciplina care trateaza probleme de morala si epistemologice, de logica si duce o munca de conceptualizare (generalizare) in lumina a ceea ce stiintele afirma datorita experimentelor.

Cartea sa este un obiect de comert, in masura in care ipoteza lui nu este demonstrata sau in masura in care colegii lui i-au facut o primire rece. Intrebarea este deci: a publicat el in reviste de specialitate aceste idei?

Recursul la statistica este justificat uneori. Problema este totusi ca nu poate fi stiintifica o ipopteza care din start respinge ideea de experiment obiectiv (aparatul de masura este exact unealta care da, pe cat posibil, o nota de obiectivitate demersului cognitiv al omului de stiinta, ori daca tu o respingi din start, ti-ai declasat singur ipoteza . . . ).

Nu e asa simplu, desi ar fi de dorit sa fie . . . cercetarea creierului uman este la inceput, iar a indica ca o arie cerebrala sau alta delimitata fizic este activa in anume context, este extrem de putin, si asta subrezeste pozitia nu numai ipotezei tale, ci a intregii neuropsihologii. Doar intrarea in detaliul materiei si a intimitatii proceselor biochimice, pot reprezenta dovada absoluta a oricarei afirmatii in domeniul asta. Cel mai “tare” scanner de volum cu raze X, are o rezolutie de un micron cub. Astfel de aparate sunt extrem de rare, instalatiile de gasit in spitale sau centre de cercetare banale avand o rezolutie de 1 mm cub!!
Un neuron, facand abstractie de stuful dendritic este cu un ordin de marime mai mare decat rezolutia celui mai bun tomograf (sau scintigraf), si cu 2 mai mic decat acela al apartelor conventionale. In plus, a vedea nu inseamna totul atunci cand e vorba despre fenomene chimice si electrice, ale caror mecanisme cer rezolutii mult mai mari decat acel micron cub!!! Dupa parerea mea, daca se va face un avans in intelegerea creierului, acesta nu va veni din partea celor care uzeaza de scanner, ci a biochimistilor (ca si biofizicienilor care se concentreaza ce se intampla la nivel de celula (neuron)).

Trebuie sa te anunt ca zonele cerebrale nu au functii unice, cum pari a crede . . .

N-as zice ca asta e explicatia!

Ma bucur ca in sfirsit morala a devenit o stiinta. Cu existentialismul, etc, de fapt in mare parte filosofia secolului trecut ce facem? E sau nu stiintifica? Mie imi place cum pune problema Wittgenstein, cam cit de stiintifica e opera lui?
Probabil stii totusi cum anume se identifica zonele activate din creier in timpul activitatilor desfasurate de acestea. Zonele active sunt "tradate" de activitatea electrica in acea zona, care se poate masura usor.
Exista numeroase cercetari publicate in reviste de specialitate pe care se bazeaza introducerea acestei notiuni. Doar un indiciu: Antonio Damasio a aratat ca in lipsa conexiunii intre "creierul emotional" si cel "rational" oamenii isi pierd capacitatea de a sesiza semnificatiile si au mari probleme in luarea deciziilor.
Sper ca nu astepti sa iti citez eu din carte toate argumentele. Chiar nu am urmarit in revistele de specialitate, dar m-as mira sa nu fie prezentata si acolo ipoteza. Ca nu sunt toti de acord, nu ma mir, si nici nu ma deranjeaza.

Si eu ma bucur.

Filozofia lui Wittgenstein contine tot atata caracter stiintific, pe cat a putut incorpora autorul in ea; de ex., comparatia cu masinutele din lemn vopsit din sala de judecata si cuvintele ca elemente aranjabile de limbaj, este sa zicem, puerila. Asta nu inseamna insa ca tot ce s-a dezvoltat peste ea, nu are nici o noima.
Filozofiile de azi sau din trecut sunt stiinte in masura in care incorporeaza stiinte (cunostinte stiintifice). Am mai spus asta, parca dand un exemplu (cred).

Nu contestam asta, ci relevanta si importanta exagerata acordata acestei observatii, care doar “zgarie” suprafata fenomenelor cerebrale. Astfel de studii nu ne vor ajuta sa intelegem niciodata modul de functionare al creierului si nici nu va scula paraliticii din scaune. Chimia vietii si studii pe alte planuri, vor face totusi posibile aceste lucruri.

Nu te supara, dar inainte de a vorbi de 2 creiere, care coreleaza sau decoreleaza, trebuie sa dovedim existenta lor, in speta a creierului emotional; cum parca iti aratam in mesajul trecut, enciclopediile citeaza psihologi care vad in ceea ce unii numesc inteligenta emotionala doar niste manifestari ale inteligentei pur si simplu.
De 3 ori bravo citatului tau pentru realizari, insa ca si in problema lui Dumnezeu, trebuie pornit un pic mai de la “radacina”: sa dovedim existenta, inainte sa avansam spre comentarii asupra naturii ei.

Nu contest ca tot ce spui poate avea candva succes si ca astfel de studii si idei pot avea valoare. Insa ptr. mine e mai important sa fiu sigur pe ceea ce accept, decat orice altceva.

N-am auzit de Antonio Damasino si de studiile sale. Posibil sa fie adevarat, daca prin "creierul emotional" te referi la sistemul limbic si prin cel "rational", la lobul frontal si prefrontal, care sunt implicati in decizie.

Din cate stiu eu, exista si o specializare a semisferelor cerebrale, in sensul ca cea stanga, dominanta (la dreptaci) este cea responsabila in general cu logica, cu ratiunea, sau cu limbajul (aici se afla aria lui Broca - implicata in limbaj). Cealalta, emisfera dreapta, ar fi axata pe intuitie, creativitate, emotii. Studii asupra creierului divizat, unde corpul calos (manunchiul de fibre ce leaga emisferele) este sectionat, au fost facute de Roger W. Sperry, cel ce a reusit si sa ia un premiul nobel pentru cercetarile sale (1981). Ideea e ca chiar si cu aceasta separatie a emisferelor, omul este perfect normal, si daca nu se fac niste teste speciale, n-ai cum sa-ti dai seama ca respectivul a suferit acea interventie chirurgicala.

Am dat cautare dupa "emotional brain" si am ajuns la cartea lui LeDoux prezentata sumar aici si peste un referat de prezentare a ei: in American Journal of Pshychiatry. Cu siguranta ca sunt si altele. Eu cind am spus 2 creiere am pus intre ghilimele pt. ca nu trebuie sa intelegem ca personalitatea este fragmentata, ci isi pastreaza caracterul unitar, numai ca asa cum se mentioneaza in prezentare, "Most of the process of producing emotion occurs without the participation of consciousness. The way the amygdala is wired with other brain areas explains why it is possible to react to danger even before one is conscious of exactly what is happening." Constienta apare dupa ce deja am reactionat, iar identificarea emotiilor, sentimentelor, care se sustrag unei priviri rationale superficiale, si adincirea legaturilor intre aceasta si acest "creier emotional" este ceea ce se propune prin dezvoltarea inteligentei emotionale.
@ mothman
Prezentarea lui Damasio este aici iar un scurt articol despre (cred) ultima carte a lui este aici. Se mai gasesc multe materiale pe net, pe firul de discutii despre asemanarea dintre calculator si minte cred ca am dat o legaura spre un numar special al Scientific American despre mintea umana, in care e un articol mai vast. Nu e vorba atit despre specializarea emisferelor cerebrale, cit mai ales despre functionarea diferitelor sisteme ale creierului. Vad ca este aparuta o carte si in limba română aici este publicata.

Acest topic a fost editat de IoanV: 6 Jan 2006, 07:34 PM

IoanV, pare interesanta cartea dansului. O s-o caut si eu zilele astea.

filozofia si religia se bazeaza pe credinta, dar ambele sunt defecte, adica tocmai de aceea

OK.
O singura nelamurire as avea, datorata poate ignorantei mele in aceasta chestiune, anume cum poti sa stapanesti astfel de fenomene preconstiente, in masura in care ele sunt preconstiente?

Acest topic a fost editat de Octavi: 7 Jan 2006, 04:27 AM

Există posibilitatea de a ne cunoşte şi stăpîni emoţiile. Pentru o explicaţie corectă dau 2 citate din cartea „Inteligenta emoţională, cheia succesului în viaţă” D. G.
[I]„Modelul de baza al creierului este conceput pe un simplu antagonism:anumiţi neuroni iniţiază o acţiune, alţii o inhibă. Madelarea fin orchestrată a acestor tendinţe care se contrabalansează defineşte o manifestare dozată... Cind oamenii sunt excesiv de impulsivi, perturbarea pare să provină mai curând dintr-o difuncţionalitate a circuitului inhibitor prefrontal, şi mai puţin de la nucleul amigdalian, asemenea inşi, aparent puşin dispuşi să acţioneze, sunt de fapt incapabili de a se opri o dată porniţi.
Deoarece nucl

Acest topic a fost editat de IoanV: 7 Jan 2006, 11:38 AM