@Cociuba:
Nici nu stii, baiete, cat ai crescut in ochii mei...(De parca ar conta)...Dar ma rog...Probabil ca te-am inteles gresit si ne-am "certat" degeaba.Trebuie si un pic de polemica, nu-i asa ? Ai foarte multa dreptate, brusc...dar totusi nu aia este formula matematica a fericirii...Sunt inca convins ca nu alea sunt singurele lucruri care fac oamenii fericiti...Oricum, bravo.

off:Ia posteaza, Cociuba , ceva pe "Who am I".Sunt curios cum raspunzi tu la intrebarea asta...

Errr, bine am venit. Adica, rectific.
Bine am revenit.
Fericirea e in natura omului... Adica nu depinde de nimic, trebuie doar sa fii treaz. Eu stiu ca dorm, dar sunt oarecum fericit in somnul meu... si imi e si mie greu sa imi explic.


Oricum, incercati sa tineti subiectul viu... e misto :)

Bine ai revenit, incputule...sa ne traiesti...
Si la mai multe post-uri...

despre fericire?
M-am gandit de multe ori la formula finala a basmelor: "...si au trait fericiti pana la adanci batraneti...."
Cum poti sa fii fericit o viata? Fericirea este cand gasesti bani pentru ultima carte [pe care nu ti-ai permis-o, cand, intamplator, mergi prin magazine si vezi bluza aceea care, cu siguranta, a fost facuta pentru tine, cand mergi de mana cu cineva iubit, cand infloresc pomii sau se scutura frunzele, cand ploua si tu ai umbrela, cand este gheata afara si tu ai ghete antiderapante, cand ai luat zece la mate sau ultimul examen cu nota mare...
Formula fericirii ar fi sa reusesti sa te bucuri pentru fiecare lucru pe care-l intalnesti in drumul tau. Si nu cred ca este o reteta universal valabila. Fiecare are reteta sa. Unii sunt fericiti daca au mancare, bautura si sex, altii daca au.... autre chose

De fapt, indubitabil, tu zici ceva de genul cum ca fericirea nu are cum sa fie durabila in timp (pana la adanci batraneti) ci tine doar putin , atunci cand surprizele existentei te prind pregatit...cam asta am inteles eu...Sper sa nu ma insel...
Sau poate ca vrei sa spui ca fericirea este intotdeauna la prezent...?

Fericirea este ca un sticla sparta. Fericire totala, numai fericire, pana la adanci batraneti, a fost candva, poate ca atunci un exista OMUL, unicul, sfera. Se spune ca atunci ar fi fost respectivul intr-o permanenta fericire. Si poate, atunci cand sfera s-a spart in doua, fericirea a cazut si ea si s-a spart in mii de farame. Fericirea e in cioburi. Nimeni nu are parte de vasul intreg

Fericirea, cu cit o sa cautam mai mult ,cu atit o sa fim mai nefericiti, pt. ca o propunem ca pe un tel dar cind ajungem la ea ne dam seama ca nu sintem destul de fericiti si atunci apare alt tel. O posibila definitie a fericirii ar fi o stare de bine , de beatitudine de eliberare. Dar asta nu poate fi o stare materiala ci o stare spirituala, caci daca am avea toate bogatiile din lume si am fi singuri pe acest pamint oare am fi fericiti? Sau daca am fi posesorii tuturor bunurilor si am fi inconjurati de oameni in suferinta am putea fi fericiti? Sau daca am avea totul si ne-ar lipsi sentimentele am putea fi fericiti?
Parerea mea e ca fericirea fiecaruia este in el insusi trebuie numai sa invatam sa o constientizam. Cred ca trebuie sa invatam sa ne iubim si sa ne respectam pe noi insine si pe cei din jurul nostru, ca pe noi insine. Cred ca FERICIREA = DRAGOSTE. Trebuie sa invatam ce inseamna DRAGOSTE.Cred ca DRAGOSTE inseamna ceea ce simti (in cele mai multe cazuri) pentru tine insuti , deci intreaba-te: Ai putea sa iubesti , sa intelegi , sa ierti, sa suporti pe ceilalti ca pe tine insuti? Ai avea puterea sa uiti de tine si de nevoile tale si sa inceci sa-i vezi pe cei de linga tine ,sa-i asculti, sa-i intelegi sa-i ajuti? Daca nu incearca macar o data experienta asta si vezi rezultatul .Poate vei primi zimbete si multumiri si vei fi fericit,dar s-ar putea sa primesti si injuraturi ,in cazul asta incearca sa-ti zimbesti singur si nu raspunde cu aceiasi moneda ,considera ca acel om este infirm si nefericit iar daca tu l-ai ajutat si lui ii este mai bine ,inearca sa fii multumit cu faptul ca tu ai realizat asta deci esti superior lui, si sigur vei fi fericit !Fericirea este in noi si depinde de felul nostru de a gindi! Nu putem fi fericiti intr-o lume nefericita! Desigur ca lumea e mare si noi nu putem sa o schimbam, dar daca fiecare ar incerca sa-i faca pe cei din jurul lui fericiti pentru propria lui fericire?

Acest topic a fost editat de flori: 18 Nov 2004, 03:20 PM

Flori, mesajul tau m-a umplut de bucurie... bravo, mai...Si in plus formularea mesajului imi aduce aminte de cineva...bravo...mai vrem mesaje de astea...

Bai, pai ce se intampla aici, mai? Veniti ca la piata, va uitati la preturi si plecati ?!
Mai ziceti si voi cate ceva !
Yo lipsesc o saptamana si cand vin din nou pe Han, vad ca nimeni nu a mai postat nimica? Ia puneti mana si scrieti ceva frumos, ca sa ma dati gata...

Poti fi fericit si cand bei o ceasca de ceai intr-o dimineata frumoasa de sambata si te legeni cu balansoarul ascultand linistea diminetii!

Am scris!
Acuma tu!

Cand o sa se inventeze perpetuum mobile, atunci, fiti siguri ca vom gasi si formula fericirii ! A aleia marete, dupa care alearga toti !

Poate exista fericire fara dragoste?

Eu cred ca da. Cand am fost singur nu pot spune ca eram nefericit. Uneori eram foarte fericit. Depinde in cele din urma de foarte multi factori: unii oameni nu sunt fericiti indiferent daca gasesc omul vietii lor sau nu. Sunt unii oameni carora le place sa sufere si sa fie tot timpul abatuti si nefericiti... Mi se pare ca nu e destul sa gasesti iubirea adevarata pentru ca sa fii fericit. Mai ai nevoie de ceva. De ce oare?

Dupa mine NU. Cineva trebuie sa te iubeasca. Ori parintii, ori partenerul de viata, ori comunitatea in care traiesti sau lucrezi. Actiunile tale trebuie sa fie apreciate de cineva, ca sa prinzi puteri sa mergi mai departe.

Am prostul obicei sa citesc topicurile de la ultima postare catre prima,in dorinta (desarta) de a incerca o rasturnare speculativa a ideilor tastate.Intotdeauna am cautat drumurile ascunse in umbra ochilor mei infometati de cunoastere.Motiv pentru care voi incerca o rasturnare (rastalmacire) a discursului generat de acest topic.Medicina moderna demonstreaza intr-un mod mai simplu motivul fericirii - endomorfina este numele substantei care contribuie decisiv la crearea starii de fericire.Aceasta este eliberata de organism in anumite momente de bine(prezenta iubitei/iubitului,o realizare emotionala indiferent de natura acesteia,siguranta unui loc ce echilibreaza temerile noastre de peste zi,etc) si se comporta asemeni unui drog,detensioneaza organismul si psihicul inducand o stare de calm,placere,frumusete,echilibru....

Bravo, vad ca ati fost activi.
Acuma

Da, asa e...poti fi fericit asa, atat timp cat facand ceea ce ai zis, nu mai astepti nimic altceva.Asta e.

Aaa...pai Crisse, eu cred ca da...Dar mai cred, de asemenea, ca nu.Si am sa si explic.
Nu, pentru ca...(de fapt nu prea inteleg ...dragoste din partea cui...a ta sau a celuilalt...sau dragoste in general...)Hai sa zicem ca in general. Atunci, daca e vorba de fericire prin dragoste, se poate doar cand nu mai simti altceva decat dragoste.Dragostea sa fie fericirea ta.Dar se poate si fericire fara sa stii ca iubesti.
De fapt, e ceva diferit intre iubire si dragoste. Poate ca ar fi fost mai nimerit sa spui fara iubire.Dragostea este inclusa, dupa parerea mea, in iubire.De fapt, cred ca nu poate exista fericire fara iubire.Fara dragoste , poate exista.Nu am fost foarte cursiv in discursul meu asa ca daca ai, Crisse, nelamuriri, cere amanunte.Ma mai enerveaza si tastatura...

Yoyoman, you are the man.Ai dreptate si ai raspuns, in mare parte, intrebarii lui Crisse. Incearca poate sa mai lansezi si tu un subiect de discutie....suntem curiosi.

Draga Zorro, nu pot fi intru totul de acord cu tine. Eu cred ca puterea de a merge mai departe trebuie sa depinda intru totul de noi. Ea trebuie sa vina dinlauntrul nostru. Si ca Noi nu trebuie sa depindem de nimeni si de nimic. In asta consta fericirea. Pentru ca daca atunci cand faci ceva si astepti sa fii apreciat, si esti dezamagit din punctul asta de vedere, devii trist. Asa ca atata timp cat nu depinzi de nimeni si nu astepti nimic de la nimeni, nu ai de ce sa fii dezamagit. Si atunci cand vei fii laudat va fi mult mai frumos, pentru ca este ca si cum nu te-ai fi asteptat.Parerea mea. Daca nu esti de acord, just say it.

Sunt deosebit de onorat ca domnul Dinica a binevoit sa lase un mesaj pe ast topic.Crezi ca esti diabolic... ei bine, eu cred ca fericirea este ceva mai mult decat o simpla substanta in trupul nostru. Fericirea nu se va numi NICIODATA endomorfina. Dealtfel, abia astept sa cumpar, in viitor, o sticluta de fericire... Pana atunci, o sa iti arat ca sunt fericit fara prezenta vreunei iubite, fara realizari emotionale deosebite, si ca nu am temeri carora sa nu le pot face fata. Asta e...si nu te mint...Asa ca sper sa ma crezi.Daca ti s-a parut cumva ca am un ton ironic, nu e asa. Sunt foarte serios si astept sa imi contesti parerea.
Asa ca mai vorbim, domnule Dinica.

Predatorule - esti meserias. Iti raspund pe larg cand prind un petec de timp liber si lansez un topic nou ca-mi dadusi o idee.

Domnule 'Predator',io nu sunt decat un biet vanat ce alearga cu teama prin padure.Constitutia mea firava nu-mi permite o infruntare directa cu vanatorii de vant,asea ca ma ascund in umbra unei opinii cu iz obiectiv stiintific.Fericirea este un subiect vast asupra caruia filosofii ultimilor 2000 de ani nu au reusit sa se puna de acord.Discursuri si concepte asezate pe mii de tomuri nu au reusit sa depaseasca momentul initial.Poate il depasim noi acum si am sa te intreb:potrivit principiului reactiunii,fericirea este raspunsul unei actiuni,ce motiveaza actiunea?Mama mea are o vorba 'sunt fericita in fiecare dimineata,cand ma trezesc si descopar mirajul zilei ce urmeaza'.Nimic mai frumos si adevarat,dar in spatele acestui discurs oare nu se afla mesajul inconstientului:respir deci exist,vad deci experimentez,ma misc deci ma asteapta o noua provocare dinamica.Concluzia sunt un animal ganditor fericit.

Cred ca modul in care obtinem fericirea depinde de proportia sentimente/ratiune. Pentru cei dominati de sentimente Freud a dat explicatia: actiunile noastre au ca scop impresionarea sexului opus. Insa pentru cei care au reusit sa-si domine sentimentele nu stiu daca se mai aplica (as fi tare curios!) si cred ca ei obtin fericirea asa cum zici tu Predatore. S-ar putea insa foarte bine ca si ei sa aiba acelasi scop subconstient de impresionare a sexului opus. Huuh, e o intreaga filosofie tema asta...

Inca de la Wittgenstein s-a tras concluzia ca fericirea nu este exclusiv produsul unor evenimente exterioare si ca trebuie privita in legatura cu mintea si trupul fiecaruia. Nu vad de ce oameni indragostiti de sloganul "Eu raman ce-am fost, romantic" trebuie sa se simta jigniti de cei care au o atitudine mai pragmatica - abordarile au invatat de mult sa coexiste, iar varietatea lor este benefica. Emotiile au fost multa vreme privite ca evaluari (mai precis autoevaluari subiective) ale planurilor individului, iar fericirea ca un indicator de succes al acestor planuri. Fericirea poate fi intr-adevar declansata de o confirmare a bunastarii sau sigurantei individuale; este dificil insa de generalizat ce anume inseamna siguranta, bunastare, succes pentru fiecare - depinde de la individ la individ si exista variatii chiar si in cadrul "structurii" aceluiasi individ (determinate de acumularea de informatie, experienta etc). O formula generala pentru fericire are mari sanse sa se dovedeasca mai putin generala decat pretinde - omul este o structura greu modelabila. Insa un model exista si nu trebuie sa fim nemultumiti pentru ca una din explicatii este aparitia - cat se poate de naturala - a endomorfinei. La fel cum trebuie sa acceptam influentarea creierului de catre diverse alimente, de exercitiul fizic, de alcool sau de droguri - si acestea apte sa induca starea de fericire. Dincolo de toate astea, cauzele pentru fericire se afla in individ si adesea sunt mai usor de identificat/inteles empiric decat de prins intr-o definitie sau generalizare. Poate ca cea mai buna formula pentru fericire este una tautologica .

Acest topic a fost editat de colectionara: 2 Dec 2004, 12:30 PM

(@Zorro - mi-a luat-o colectionara inainte )
Ce pacat ca Freud nu si-a argumentat stiintific explicatia (explicatiile)... Explicatia lui e la fel de buna ca a mea cand as spune ca toate actiunile oamenilor sunt motivate de dorinta subconstienta de a cunoaste adevarul. Sau poate ca nu
Cred, e destul de evident de fapt, ca impresionarea sexului opus si sexualitatea in general influenteaza multe dintre actiunile noastre si ea, sexualitatea, poate fi generatoare de fericire... Este interesant totusi ca fericirea este de obicei asociata cu sexualitatea directionata si de multi ori, daca pot spune asa, de directie in sine, uitand complet de sexualitate. Cred deci ca in formula fericirii intra mai mult decat instinctele sexuale, indiferent de proportia sentimente/ratiune a "subiectului".

@gheorge dinica
Toate fenomenele psihice actioneaza asupra organismului prin declansarea unor reactii chimice. Asta nu inseamna ca daca am descoperit reactia am inteles fenomenul...

P.S.
Daca veti avea curiozitatea sa numarati de cate ori apare "sex" in mesajul meu s-ar putea sa ii dati dreptate lui Freud.

Acest topic a fost editat de icarus: 2 Dec 2004, 12:38 PM

@colectionara
Binenteles ca este imposibil de generalizat! Ce ziceam eu (si cred ca si ceilalti la fel) sunt doar parerile noastre.

@icarus

M-am uitat pe linkul ce mi l-ai dat dar sunt sceptic la scepticismul lor. Intr-adevar functionarea creierul uman este departe de a fi cunoscuta, dar sunt o gramada de chestii care pur si simplu se intampla si nu au nici o explicatie stiintifica.

Ai mai dinica... evident ca nu incearca predatorul sa gaseasca adevarul absolut la problema asta... insa omul isi da cu presupusul ca noi toti de altfel

Si acuma Predatore: atat timp cat nu mai astepti nimic? Normal ca nu mai astepti nimic. Adica in acele clipe cand esti fericit ideal e sa nu mai astepti nimic. Daca mai astepti ceva, daca mai exista o conditie adicatelea, ai toate sansele sa stirbesti acel moment de fericire. Fericirea e un bun in sine ca sa spun asa. Nu trebuie sa il legi de nimic altceva - el e superb in sine - fara artificii. De aceea se spune, poate, ca, de exemplu, cand iubesti iubeste total, fara oprelisti, dezinteresat sau cum mai vrei tu... in momentul in care sentimentul e conditionat acesta e automat alterat.

Freud a argumentat stiintific teoriile psihanalitice asta in masura in care psihanaliza este o stiinta.Sa nu uitam ca intreaga lui opera este argumentata de experienta lui in tratarea 'sufletului' uman.Psihanaliza este o stiinta a observatiei diagnosticate in primul rand si mai apoi o stiinta ce defineste cu exactitate matematica un fenomen.Daca la baza unui fenomen psihic gasim intotdeauna un declansator chimic,care este rostul intrebarii.Se tem oamenii atat de mult de natura lor animala incat refuza sa creada ca sunt 'posedati' de instincte,sau poate mirajul constiintei ne impiedica sa vedem un adevar aflat in fata noastra.Destinul omului este asemanator ca al lui Icar,va construi in permanenta structuri ideatice in forma de aripi solare in speranta ca isi va depasi conditia.Intrebarea este,ce motiveaza aceasta sete de a depasi barierele?Sunt oare aceste bariere o forma de oprimare a constiintei in forma ei primordiala sau omul asemeni unui cocon trece printr-o metamorfoza la care inca nu gaseste un raspuns.Starea de cocon,cu siguranta nu este o certitudine pentru cel ce se intreaba.Viitorul poate imbraca o multitudine de forme si culori;fluturi albi,albastri,galbe-verzi-rosii,etc.

Ma da ce iti place tie sa iti incadrezi postarile... iti place in draci as zice

Ce parere aveti, procesul invers exista? Adica un fenomen psihic poate declansa cresterea sau scaderea (cantitativa) a unui hormon?
Eu cred ca se poate. Un exemplu este acela in care te sperii si intri in panica.

"Respir deci exist"
Parafrazand o replica din ''Cel mai iubit dintre pamanteni'' : si ce ma , daca scaunul asta nu respira nu exista ?
Asta se poate aplica si la "gandesc deci exist".


Fericirea , zic eu , este atunci cand te simti bine cu tine , cand esti impacat cu propria-ti persoana.
Acum fiecare intelege diferit fericirea asta , in functie de prioritati.

Hohohohooo...Copiii tatei, ce activi au fost ei noaptea asta...Eu lansez provocare pe WhoAmI si ma trezesc cu o pagina plina de mesaje misto argumentate pe Formula Fericirii...Bravos, mai...si la mai mare...

@Yoyoman: Mai omule, am sa te rog sa ii mai controlezi si tu pe oamenii astia activi, astfel incat sa nu ramana nici un mesaj necomentat .Nu vreau sa se simta neglijati... Si zic asta la modul cel mai serios.Vad ca tu vii mai des.

Diabolic ca intotdeauna, domnul dinica sa ascunde in spatele unei aparente firave.
Bine, mai...bine spus...imi place ideea...Recunosc ca exista o legatura intre chimie, biologie si fericire (indubitabil). Dar nu asta inseamna fericirea pentru mine.
Acum nu mai am timp...comentam mai tarziu restul.


Multumesc tuturor pentru activitate.

Da Predatoare - vin mai des - da' nu stiu daca e o idee buna sa comentam posturile - ca se enerveaza oamenii pe noi...

"fericirea nu exista..dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata..."

si se pare ca marea majoritate aproape o ating doar cand sunt indragostiti (sau foarte beti ).

Ei bine nu! Cu asta nu sunt de acord! Cum sa nu existe fericirea? Ea exista. Poti face presupuneri pe marginea ideii de fericire deplina. Asta da. Dar aproape toti avem clipe de fercire, avem momente fericite. Nu poti spune ca nu exista fericire. Asta ar insemna ca nimeni sa nu rada, sa nu zambeasca - toata lumea sa fie sobra si posaca - precum robotii din "Galshiava di pi shier" (Razboiul stelelor - pentru necunoscatori ) Oameni pe deplin fericiti e mai greu sa intalnesti, dar or fi existand si din aceia...

"fericirea nu exista..dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata..."

E un citat sau e ideea ta?

si se pare ca marea majoritate aproape o ating doar cand sunt indragostiti (sau foarte beti ).

Pai in cazul asta prima afirmatie nu mai este valabila! daca majoritatea o atinge inseamna ca exista!

Vama Veche - Calul din Malboro

A uitat sa precizeze!

Editat: si de fapt e "fericirea e ceva care nu se atinge niciodata... dar in cautarea ei merita sa alergi toata viata".

Acest topic a fost editat de Catalin: 4 Dec 2004, 04:47 PM

Am spus ca aproape o ating ... ... deci nu m-am contrazis.

Merci Catalin pentru completare, am uitat sa specific autorul dar am pus ghilimelele de rigoare .

Fericirea este un concept utopic, nu exista in prezent, nu poti spune cu sinceritate: "Acum sunt fericit". In dex definitia la fericire este "stare de multumire sufleteasca deplina" iar eu n-am vazut om care sa nu-si doreasca in orice moment ceva oricate ar avea. Este in natura umana. In acelasi timp fericirea este un absolut spre care tindem. Tot ce infaptuim in viata asta are ca unic scop atingerea acestei stari de multumire deplina. Alegem mereu variantele care, credem noi, ne vor aduce mai multa multumire.

Si sunt anumite stari de beatitudine in care aproape esti fericit. Din pacate sunt atat de scurte incat nu poti spune sincer decat: "Acum o fractiune de secunda am fost fericit". Sunt momente care transced constientul. Poate de aici expresia "fericiti cei saraci cu duhul" .