Este vorba cred poate si de citeva principii de conducere a razboiului. In nici o ordine stricta si fara pretentia de a epuiza raspunsul, ma gindesc la doua "economia de forte" si cunoasterea foarte buna a adversarului (de la Sun Tzu "cel ce isi cunoaste bine adversarul va cistiga o mie de batalii"). Prima ma indeamna sa cred ca a fi razboinic inseamna a fi tot timpul _gata_de_lupta_. Mai mult, a o initia subtil daca vede nevoia, dar in nici un caz in mod agresiv. Lupta poate insemna tacerea atunci cind adversarul asteapta (si impune prin repetitie) un raspuns. Si acesta e un alt principiu de conducere a razboiului, anume "utilizarea elementului surpriza". Agresivitatea atrage agresivitate. Aceasta distruge imagini si direct dar mai ales indirect, prin pierderea controlului situatiei de catre consilier. Nu ma pot abtine sa nu aduc in discutie problema "lucrurilor facute incet, cu 'viteze apropiate de reversibilitate'". Acestea au mai mari sanse de succes. Poate de aceea a fi razboinic nu inseamna a fi agresiv. Era vorba parca de un razboi de uzura...

Deci, sa re-structurez:

1. economia de forte -> razboi in continua defensiva, e mai economic, dar gata de atacuri subtile (si economice) atunci cind sint percepute ca necesare.

Atacurile nu le percep ca adresate unui anumit inamic (decit daca unul s-a auto-identificat--dar intr-o atare situatie se schimba lucrurile; teoretic ea nu ar trebui sa se iveasca, pentru ca daca s-a ivit fatis am gresit deja), ci mai degraba ca elemente strategico-tactice periodice (sau nu) de re-modelare a imaginii in perceptia "audientei"

2. cunoaste-ti inamicul -> aceasta conduce la alegerea armelor potrivite, a timpului si conditiilor potrivite pentru actiune (sau inactiune, dupa caz)

"Inamicul" insusi se schimba. El poate fi intr-o masura si mediul (cel putin cita vreme sau daca nu a fost inca modelat pe placul consilierului, si atunci cind scapa temporar "de sub modelare"). Deci cunoasterea trebuie sa fie aproximativ continua.

3. elementul surpriza -> ca razboinic alegi conditiile "luptei", preiei si mentii permanent controlul ei. A fi un bun razboinic poate inseamna si sa refuzi lupta (fatisa cel putin) uneori, cind aceasta iti ofera un avantaj

Desigur in media se foloseste "sa controlam noi ciclul acesta de stiri" (noi=nu corpul jurnalistilor). Adica problema e definita cind si cum vrem "noi", decit sa lasam corpul jurnalistilor sa aleaga ei armele primii. Utilizarea scurgerilor controlate aici e doar un mijloc de luat in calcul.

Dar revenind la intrebare--nimic nu e in mod necesar agresiv... ci dimpotriva, naturaletea invinge: "Ieri la ora h cele 2 elicoptere pe care le aveam in Iran au fost atacate. Erau trimise acolo ca sa salveze..." adevarul gol golutz... Numai mult mai tirziu stim si care era problema... multi presedinti au supravietuit insa "afacerii"...--natural, apelul la interesul national, la simpatia fata de cei pierduti etc.; a incepe cu "presa a adus in discutie posibilitatea ca in ce priveste actiunea din Iran eliberarea ostatecilor sa fie legata de..." te pune de la sine in defensiva tocmai _prin_ agresivitate, prin deschiderea fatisa a unui conflict cu presa... Confruntat cu: "exista o legatura?" raspunsul poate ramine mult timp "am considerat ca trebuiau salvati ostatecii..." ceea ce este corect... astfel in parte se transfera imaginea de agresivitate presei... si de aici un nou cistig, presa devine aliatul tau involuntar prin faptul ca lucreaza in favoarea ta, o parte din populatie va spune "desigur ca trebuiau salvati ostatecii, ce e in capul astora din presa cu continuele lor supozitii de comploturi universale..."

***

Acum, cu avantajul mai multor lectii ulterioare citite, cred insa ca razboinicul initial al lui Ovidiu avea o tenta general filosofica, de atitudine. Adica un fel de "esti gata sa fii cu ochii deschisi 24/7 la orice potential atac si sa-l previi si contracarezi inainte de a se intimpla?" Un fel de "nu mai poti merge pe strada cu iubita de mina _numai_ admirind trandafirii fara sa ai in spatele mintii un ochi deschis si o ureche ascultind la bombanelile co-drumetilor cind trece masina principalului tau cu girofaruri, si nu e interpretat de co-drumeti cu mare pasiune..." Desigur, ai noroc daca ajungi vreodata sa fii cu vreo iubita de mina admirind trandafirii in the first place... (scuze Mihai, sper ca e voie din cind in cind).

Deci calitatea de razboinic nu cred ca e agresivitate, ci mai degraba o stare de spirit, fata de principali, fata de mediu si fata de tine insuti...

Acest topic a fost editat de a2p: 1 Feb 2004, 11:12 PM

@Ovidiu

Cu firma de detergenti in primele 3 luni as face in principal numai asta, as crea imagine. Nu parte din piata, nu profit, doar imagine.

Exista situatii in care resursele necesare pot fi (sau trebuie) considerate nelimitate (desigur numai relativ si aproximativ) fata de importanta scopului de obtinut. Si ma gindesc ca aceasta e o asemenea situatie...

Deci as testa sau m-as informa care sint lucrurile la care oamenii tin... Sa presupunem ca determin ca in majoritate romanii indiferent de sex si virsta (in anumita masura--aici ma astept la complicatii) sau chiar de venit tin la reducerea saraciei extreme in Romania. Sa mai presupunem ca o majoritate a romanilor au o oarece dis-satisfactie cu guvernarea in general (sau in particular, dar asta nu conteaza). Stim ca romanilor le place fotbalul si sa bea bere, si mai stim ca romanul nu prea pune mina sa spele lasind totul in seama romancei...

Deci iau frumos multe camione si ma duc si distribui gratuit detergent in paturile cele mai sarace ale populatiei. Filmez.

Organizez tirguri, sponsorizez actiuni sportive (aici invit oameni de rind--familii(!!), si intervievez pe romani despre cit de des merg la meci, cit de des isi iau sotia la meci, cit de des ajuta la spalat, daca stiu ce detergent folosesc sotiile lor etc.)... Desigur, filmez.

Din montaj si cu redactori buni de publicitate construiesc citeva spot-uri publicitare "Ati vazut?" in ideea "noua ne pasa" fata de guvernare in general si cum se raporteaza la saracie (secundele cu guvernanti includ pe toata lumea la gramada--noi vrem sa cream imaginea noastra a firmei, nu sa exprimam optiuni politice!"), sau "se poate si asa" [e atit de usor ca o pot face si barbatii, si chiar le place...] fata de barbatii neatenti (aici spre echilibrare sotia poate intreba sotul daca nu vrea sa iasa la o bere cu prietenii dupa ce acesta a spalat el rufele... ), si tot asa...

Intre timp nimeni nicaieri nu gaseste detergentul meu... Creez deci o imagine dar si o asteptare... aceasta duce la amplificarea dorintei de a vedea minunea... apoi anunt si organizez o mare data fatidica anuntind cu surle si trimbite la ore de maxima audienta etc. si iata minunea "noi cei carora le pasa cum traiti!"--ah, producem detergenti, ma rog... ce mai conteaza...

Ma gindesc ca desigur apoi imaginea trebuie intretinuta. Deci apoi vom pastra in (mult?) mai mica masura donatiile... dar asta e o alta tema...

Nu stiu, nu prea ma pricep... am incercat numai sa "fur" din sugestiile lui Ovidiu cu sociologia, dar mi se pare diabolic sa gindim asa cum am creionat mai sus... si totusi asa gindesc multi cu noi la celalalt capat al ecuatiei (ca subiecti ai "manipularii")

Acest topic a fost editat de a2p: 2 Feb 2004, 12:00 AM

Un consilier de imagine devine un spirit insurgent, adica foarte bun, in clipa in care hotaraste sa lupte. Nu vreau sa fac un inventar dar sunt consilieri mercantili, mercenari sau vizionari. Depinde ce vrei sa fii. Nu e obligatoriu sa ramai toata viata un vizionar si sa aluneci in penibil. Poti fi un profesionist in artele imaginii si sa lucrezi pentru lumea afacerilor, in industria vedetelor, in lumea politicii. Poti lucra asupra ta, fiindu-ti propriul consilier de imagine. Poti foarte bine sa ramai doar un executant toata viata si sa ai talentul de a face miliarde din aceasta frumoasa, misterioasa si nebuna profesiune de consilier de imagine. Poti sa te ridici la un moment dat deasupra realului si sa incerci sa salvezi fiinte, sa instructionezi evenimente istorice, sa actionezi bizar, masterios si tainic prin inductie sau influenta.

Am deschis complexa problematica a Imaginii in foarte multe digitale pentru ca Lumea care vine va fi din ce in ce mai complexa iar Imaginile vor deveni cuvantul de ordine. Nu numai tehnologia forteaza aceasta devenire ci si felul in care descoperim ca ne-am inselat asupra unor mari adevaruri stiintifice sau filozofice.

Cei foarte tineri vor trebui sa devina NAVIGATORI intr-o lume a inselatorului, a schimbarii la secunda, a armoniei sau dizarmoniei imaginative, a unei devastatoare entropii informationale, a desecretizarilor si intrarii in Top Secret, a caderii Marilor Curente Filozofice, a Unei Dinamici A Imaginarului cum nu a mai fost pana acum in Istoria Umana.

Veti fi multi dintre voi Navigatori de exceptie. Va veti infiora sau va veti pierde in acest Ocean De Imagini. Sunt solidar cu aventura voastra pentru ca am gandit-o cu foarte mult timp in urma, pentru ca am intuit axele de imagine si am scris cu multi ani in urma despre aceasta noua lume. Tendintele sunt atat de fermecatoare si atat de periculoase!

Am mai spus-o, multi dintre voi veti fi chemati intr-un fel sau altul sa faceti Istorie Mare. Nu suna bombastic ce spun ci mai degraba plin de gravitate, de savoare si de pasiune. Nu ne-a invatat nimeni ceea ce va spun acum dar poate ca va insemna ceva pentru voi ceea ce incerc sa va comunic exact in clipa aceasta: e straniu si fermecator si riscant sa intelegi chemarile Istoriei. E extraordinar sa nu ramai arestat intr-o existenta minora si sa incerci sa facei lucruri de exceptie. E extraordinar sa dai lumina in juc, sa dezvolti alti lideri, sa incerci sa iesi din mocirla unor prejudecati insuportabile, a unei lentori si lancezeli istorice. E extraordinar sa fii PROASPAT in gandire. E extraordinar sa AI CURAJ de a schimba perceptiile despre Univers si sa dai VALOARE.
Un bun consilier de imagine e bun daca aduce VALOARE actelor CELOR din jurul sau. Asa isi indeplineste menirea. Dincolo de afacerile lui, de jocurile lui strategice, dincolo de viata reala.


In alta ordine de idei, daca acceptati meatfora bufniliana care spune ca acest straniu Consilier de Imagine POATE fi SPIRITUL NAVIGATOR al fiintei, atunci poate ca veti dezvolta propriile voastre strategii si idei ingeresti in aceasta directie. As vedea aceasta ca pe o dezvoltare fara precedent in Istoria Romaniei a propriului vostru SPIRIT NAVIGATOR. Cum l-as defini? Cred ca voi ar trebui sa-l definiti. Liberate de gandire, libertate de actiune, salvarea VIETII, modernizarea Gandirii inchistate in cadre desuete, o Cruciada a Spiritului Navigator.

Daca sunt accente patetice mi le asum. Nu mergeti in directia pateticului. Fiti pragmatici si insurgenti.

Sa nu termin cu un imperativ. Eu nu sunt imperativul vostru.
Voi sunteti IMPERATIVUL.
Voi sunteti Fortele de Crestere.

Sunt de acord cu tot ceea ce spui. Ramai cu noi si adu si alti tineri sa lucreze asupra acestei scolo non-liniare. Voi sunteti Noul Spirit Navigator. Voi sunteti Noul Consilier de Imagine. Voi veti instructiona Razboaiele de Imagine din viitor. Nu eu trebuie insa sa te apreciez pentru ca am nimeri intr-un paternalism idiot. Nu de asta aveti nevoie. Intrevoi trebuie sa schimbati Noile Idei. Impreuna trebuie sa puneti la cale echipele de imagine informale sau formale. Voi sunteti Noua Lume. Nu aveti nevoie de tatici semantici, nici pe departe. La naiba cu desuetul complex al lui Oedip. La naiba cu toata prostiile despre socologie si despre filozofie si despre psihologie! Aristotel nu mai este valabil si nici Platon! Voi trebuie sa descoperiti alte intelesuri pe masura noilor provocari. Cum sa explice simpaticul Aristotel dinamica Imaginii ca proces? Sa ne intelegem, Aristotel nu putea sa faca acest lucru nu pentru ca nu avea la indemana tehnologia ci pentru ca VIZIUNEA lui este gresita. la fel si Platon. Voi insa puteti construi o noua VIZIUNE. Nu suntem obiecte rigide in univers. Iar timpul nu este continuu asa cum nici spatiul nu este continuu. In aceste conditii, fiinta umana trebuie sa se eleibere de multe mituri gresite daca vrea sa inaintezi intr-o noua directie. Practic, la nivelul vietii cotidiene, ACTIUNEA poate deveni cuvantul magic ce poate preschimba destine. Lenea intelectuala, mediocritatea in gandire si BURTA Intelectuala sunt cele mai sigure iesiri din istorie. Bine ai venit. Ramai aici si construieste scoala aceasta pe masura ta. Cheama si alti tineri si construiti o altfel de scoala. Voi sunteti Consilierii de Imagine atat metaforici cat si reali.

Bun venit la Han, a2p !

De acord, in general, cu modul in care ai completat ideea mea despre "strategia descoperirii Autoritatilor in diferite domenii".

In special cu pasajele subliniate mai sus. Nu numai unui consilier de imagine i se aplica, ci fiecarui "insetat de cunoastere". Propria viziune trebuie mai intai verificata (stabilita), si continuu reverificata (adaptata). "Cunoaste-te pe tine insuti ..."

Acest topic a fost editat de calfa: 2 Feb 2004, 11:07 AM

Bun gasit. Insusindu-mi critica vag conturata voi intra si eu in subiectul forumului.
De ce trebuie sa privim Imaginea ca pe un produs al unei oarecari agresivitati? De ce trebuie sa acceptam ideea de razboi/razboinic?
M-am tot intrebat... Raspunsul e unul singur: Imaginea nu-i tot una cu Iluzia! Asa se face ca Piata a devenit un camp de lupta.Pe deoparte Imaginea,atribut a "ceea ce pot,ceea ce stiu,ceea ce am",pe cealalta parte,Iluzia-"ceea ce as putea,ceea ce as sti, ceea ce as avea".Diferenta de nuanta, a-ti putea spune...
Imaginea e un tot composit.Ea are nevoie de Fond, de Refexie si, nu in ultimul rand de Tinta.
Iluzia? N-are nevoie de nimic altceva decat de Tinta. Iata diferenta.
Concret:
Fabrica de detergent are nevoie de Fond.Deci un detergent trebuie sa existe.La fel si instrumentele financiare.
Fabrica de detergent are nevoie de Reflexie.Un Om/Departament de marketing.(voi reveni)
Fabrica de detergent are nevoie de Tinta.Un anume Client....fiindca detergentul nu poate fi vandut cautatorului de Iluzii (sic)
Iata mobilul luptei: Tinta, fiindca nu pe clientii decisi e batalia... ci pe cei indecisi, pe Cautatorii de Iluzii care se pot croniciza sau pot deveni consumatori de detergent.
Cat de bun e detergentul? Cat de aproape e el de Imaginea creata? Lucruri foarte importante fara de care Detergentul nu este decat o alta dez-Iluzie...
Prea des se confunda aceste doua lucruri (Imagine/Iluzie) si asa, prin ingrosarea Cutatorilor de iluzii scade numarul Clientilor.
Un Consilier de Imagine asta trebuie sa faca, dupa parerea mea, sa reduca cat mai mult distanta dintre Fond si Tinta.
Daca un C.d.I nu este un om de Marketing atunci cu siguranta este unul de Calitate.
Sa fiti iubiti!
Pe curand

Excelent, Vortex, Jazzmeene, A2P, si toti ceilalti! Voi veti construi scoala aceasta non-liniara! Chemati si alti tineri interesati si interesanti! Calfa, Mihai, toti administratorii, va iubesc.

Calfa, care ar fi axele lui Napoleon, deci?
Multumesc.

Excelent! Extrem de interesant. Spune-mi, te-ar interesa sa dai o mana de ajutor creatorilor de benzi desenate din Romania? Au nevoie de tineri cu idei de exceptie pentru o campanie de imagine sustinuta. Cred ca ar fi o experienta interesanta si pasionanta pentru tine.

Salutare la toata lumea, inclusiv penibilului dom profesor, atat de incurcat in itzele proprilor sale viziuni
Nu stiu cat de mult ati avut de-a face in viata cu impostura. Personal, I had plenty of it. Ei bine, eu sunt una dintre acele persoane care a avut ocazia sa observe tot felul de bufnili, unii mai experti ca altii, explicandu-le tinerilor cu ce se mananca niste materii in care erau inaintati pina la genunchiul broastei.
Cumva, am descoperit cu aceasta ocazie ca vanarea si expunerea acestor persoane este un hobby cel putin la fel de interesant ca filatelia . Cu domnul bufnila si cu habarnamismul lui delirant m-am intilnit pe forumul www.tufaciviitorul.ro.
A fost dragoste la prima vedere, trust me

So I had to pay you a visit,

Ne auzim zilele astea,

Corin

P.S. Salutari autointitulatului Prim Scriitor de SF al Romaniei, Primului Mare Filozof Bufnilian, Consilierului de Imagine Preocupat de Perversitatea IMAGINILOR (musai cu Caps) Subtile si Mult Prea Putin Intelesului Aparat de Pus Intrebari Fara Sens, acest 7 intr-unul al digitalelor (cum ii place dumnealui sa numeasca in terminologie bufniliana locurile pe care noi astia mai putin subtili le numim forumuri). Missed me ?

Apropo de scoala asta, poate vreo unul dintre voi sa spuna cu mana pe inima ca a invatat ceva pana acum ?

@corin , ceea ce faci tu acum e atac la persoana si este rautacios .
Asa putem sa spunem si noi ca faci reclama mascata la un forum .
Este necesara rautatea ?!

Cu toate acestea

Trrrrrossssk! Se crapa de ziua, bag sama...
Si numai ce voiam sa pun o intrebare de om obosit... E forumul asta o agentie de plasare a fortei de munca?
Eu chiar o luasem in serios cu Imaginea... dar si benzile desenate sunt imagini, nu? hehe!
Ehhh... cinstiti boieri, Calatorului ii sade bine cu drumul.Imi incalt opincile imi iau toiagul si...spre Roma (sau aiurea).
Voi mai trece pe la voi sa va intreb de sanatate (dea Domnul)
Ramaneti cu bine,
Sa fiti iubiti.

PS Corin are tolba plina de sageti, se pare... deci, atentie vanat,adapatoarea nu mai e sigura...

Bun venit la Han, corin !

In orice scoala care se respecta vor exista rebeli. Prin urmare locul tau e printre noi. Orice profesor nu isi va putea impaca toti elevii in acelasi timp. Tu esti aici pentru a ne demonstra asta.

Banuiesc ca ai fost la scoala, poate chiar esti acum. Ce parere ai tu, care e rolul profesorului ? Ar trebui el sa vare cu o palnie virtuala informatii in mintea elevilor ? Un profesor trebuie sa lamureasca, dar si sa incite. Sa ofere informatii noi, dar si locul unde trebuie cautate alte si alte informatii. Un profesor poate preda mai ales explicand, un altul mai ales intreband. Cand descoperi in sau pe langa tine adevarul ramai cu mai mult decat atunci cand ti se da de-a gata.

Si ce inseamna oare o "scoala virtuala a consilierilor de imagine" ? Ar trebui ea sa fie la fel ca una non-virtuala ? Ca una de ingineri, pedagogi, literati sau arhitecti ? In plus, Ovidiu vorbeste despre o scoala "non-liniara".

Acum sa nu ma intelegi gresit. Nu sunt intru totul de acord cu stilul lui Ovidiu ca profesor, si in general cu parte din modul lui de comunicare, si am spus-o atat pe acest topic cat si pe "Imaginea, Arma mortala ...".

Apoi, eu l-am intrebat pe Ovidiu daca a mai fost profesor si a recunoscut ca nu (prelegerile nu se pun !). E oare atat de grav sa incerce sa fie acum initiatorul unei "scoli", careia, conform spuselor lui, nu ii este profesor ?

Cui ajuta incercarea de a-i desfiinta discursul, initiativele, ... ?

Observi ca Ovidiu a renuntat la a mai adauga la sfarsitul mesajelor "titlurile" sale ? Cum e, a invatat cineva ceva din aceasta scoala ?

Ei, ar fi multe intrebari, dar ma tem ca devin prea off topic. Totusi, pentru ca au fost luate in discutie scoala (care e obiectul acestui topic) si initiatorul ei, dar si pentru ca tot ce discutam noi se poate subsuma ideii de Imagine, nu ar trebui sa fie considerata o discutie in afara subiectului.

Acest topic a fost editat de calfa: 3 Feb 2004, 05:38 PM

offtopic
calfa, ai abilitati de profesor de scoala liniara
Oricum, tehnica aplanarii conflictului o stapanesti.

Apropo de reclama mascata facuta unui forum, este un link pe tufaciviitorul.ro catre topicul asta, postat de Marele Initiator in Arte Secrete...

cat despre atacul la persoana, am trecut de mult prin faza in care incercam sa ma concentrez asupra putinelor urme de sens din monologurile Unicului Filozof Bufnilian, ce fac eu aici nu e atac la persoana, absolut oricare dintre atributele asociate mai sus Celui mai Mare Scriitor de SF sunt foarte usor demonstrabile

daca vrei, o sa iti demonstrez asta in timp real ...

Sosirea lui Corin e binevenita.
El instituie un joc nou in scoala. Va rog sa nu-mi luati apararea, sa nu fiti de partea mea in nici un fel. Nu aveti de ce. Construiti-va pe voi, independenti si liberi.
Scenariul CORIN ar putea avea diverse desfasurari:

1. Agent de influenta platit.
2. Aspirant la glorie publica prin distrugerea structurilor semantice construite de mine pe riscul meu in Internet.
3. Un profesionist pornit sa distruga orcie impostura din lume.
4. Un om care uraste pur si simplu si care vrea sa distruga de dragul distrugerii.
5. Un om integru care doreste stabilirea Adevarurilor.
6. Salvatorul tinerilor din ghearele Impostorului.
7. O femeie cu probleme in travesti.
8. Un scriitor SF invidios pe Marele Bufnila.
9. Un luptator platit.
10. Un cetatean onest.
11. Un extraterestru din Consipiratia Extraterestra impotriva Marelui Magician Bufnila.


In razboaiele de imagine, desfasurate si in Internet, se intampla multe. Invatati de la Corin. Voi veti alege ce veti invata de la el. Nu va spun eu. Invatati din jur, de la ceilalti, tot ceea ce credeti ca v-ar putea ajuta sa fiti liberi, sa fiti luptatori.


Celor care ma dispretuiesc si vor fi de partea lui Corin le spun sa accentueze la maximum dispretul pentru a se elibera.
Celor care ma pretuiesc intr-un fel sau altul le spun sa nu lupte sub flamura bufniliana. Daca Bufnila greseste? Avand in vedere aceasta posibilitate, e bine sa va construiti pe voi insiva, liberi de bufnila.

Celor care se tem, din simpatie, pentru imaginea mea, le spun cu prietenie, ca n-au de ce sa se teama.
Sunt intr-adevar foarte bun.


Oricum ar sta lucrurile, nu distrugeti scoala pentru ca voi ati construit-o. Daca hotarati ca eu am sfarsit ce era de sfarsit aici, atunci va trebui sa aveti puterea sa-mi cereti sa plec.
E o chestiune de alegere.
Trebuie sa aveti puterea sa alegeti in viata.


Va pretuiesc.

Presupunand ca in acest moment tocmai asistati la mingea 1 ghemul 1 al unui joc oarecare, nu vi se pare usor suspecta nevoia unuia dintre jucatori de a stabili el regulile de desfasurare ale acestuia (vezi punctele 1… 11), modul in care trebuie sa reactioneze publicul (Celor care ma dispretuiesc si vor fi de partea lui Corin le spun sa accentueze la maximum dispretul pentru a se elibera, Celor care ma pretuiesc intr-un fel sau altul le spun sa nu lupte sub flamura bufniliana. ).
In ciuda falselor condescente de la inceputul postului sau, domnul bufnila, devotat trucurilor sale ieftine, nu uita sa se pozitioneze ca obiect al interesului general, ridiculizand opozitia (cineva incearca sa ii faca rau, sa ii submineze autoritatea, acel cineva are o problema cu Bufnila , e o femeie frustrata, un extraterestru, etc.). El e jucatorul arbitru, in timp ce opozitia e un scenariu, un nou joc, care ia valori din multimea discreta dictat de Bufnila.

Cam asta e bufnila.

E jucatorul care castiga trasand el regulile. Pai cum se poate altfel, el face jocul.

E jucatorul care va face din numele sau o parte a terenului de joc. (punctul 8, punctul 11)

Este genul de jucator care isi va scrie de n ori numele intr-un post, doar pentru a ajuta subliminal publicul sa aleaga.

E jucatorul care nu va deveni jucator daca nu va deveni in acelasi timp si arbitru, explicand doctoral care e treaba cu oponentul, cu sportul asta, ce trebuie sa faca publicul, cand si cum trebuie sa aplaude, etc (vezi tot postul acestuia).
E genul de jucator care castigand intr-un oarecare fel notorietate publica, va incerca sa isi foloseasca aceasta notorietate pentru a demonstra ca e foarte bun intr-un domeniu doar pentru ca poarta un nume cunoscut.

O persoana dispusa sa lupte corect, ar propune un teren neutru. Cred ca acest gen de trucuri ieftine folosite mai sus demonstreaza caracterul oponentului meu. Va spun sincer, am ajuns sa le colectionez

Un om cu niste intentii atat de nobile ca stimabilul, care tine sa educe, sa invete, sa puna umarul la cladirea unei noi generatii, manipuleaza ieftin.

Daca asta e modelul pe care vreti sa il urmati, go ahead. Simt ca intentiile sale sunt pe masura mijloacelor pe care le foloseste. Un profesionist adevarat nu manipuleaza. Un profesionist adevarat convinge, folosindu-si persuasiunea si calitatile argumentative.

In plus, un profesionist adevarat face ceea ce spune. Cand nu se intimpla asa, el inceteaza sa fie un profesionist al imaginii. Va voi da un astfel de exemplu:

“ Voi veti alege ce veti invata de la el. Nu va spun eu [ce sa invatati de la Corin, n.a.].

“Celor care ma dispretuiesc si vor fi de partea lui Corin le spun sa accentueze la maximum dispretul pentru a se elibera.”

Cei care vor considera ca oponentul are dreptate, fac asta doar pentru ca il dispretuiesc pe acelasi, etern personaj. Normal, asta au sansa sa invete de la mine.Chestia asta se cheama proces de intentie, si face parte din acelasi set de reguli bufnilian.

Gata, ne-a pus pe hartie.

Chiar daca exemple precum cele de mai sus abunda in discursurile publice ale stimabilului, el tot profesor va ramane. Si va va include de fiecare data ca pioni in jocul lui marunt, construit in camera obscura a intentiilor sale niciodata clare.

Exista o alta cale, aceea a profesionistului corect. Personajul asta invata mult, practica mult, incearca sa vorbeasca cat mai putin despre sine si cat mai mult despre meseria lui, nu foloseste trucuri ieftine si ii educa pe cei din jur atunci cand are ocazia.

Asta e tot ce am vrut sa va spun voua, celor din jur.

va vorbeam de colectii de greseli de discurs public...iata cateva, pe care le stransesem in perioada in care aveam senzatia ca stimabilul pur si simplu nu stie, dar are intentii bune... ce vedeti mai jos este rezultatul unui lung sir de replici care m-au convins ca vorbeste despre lucruri pe care nu le cunoaste, in cunostinta de cauza:

"
Probleme generale de argumentare ale discursului tau (nu ale tale. Spre deosebire de tine, nu ma intereseaza persoana cu care discut ci doar argumentele ei)

Unul dintre principiile argumentarii corecte este acela ca nu conteaza persoana care emite ideea, conceptul, argumentele, ci conteaza argumentele.

Daca m-as numi Andrei Plesu sau Liiceanu crezi ca argumentele mele ar avea mai putina valoare ?

Dintre noi doi, tu folosesti identitatea celui cu care discuti pentru a-ti construi apelul la autoritate pe modelul "tu esti un nimeni, eu sunt autoritatea", bineinteles, intr-un mod gresit de doua ori:

1. pentru ca tu te prezinti pe tine ca autoritate (chestie care oricum invalideaza demersul).

2. pentru ca in lipsa argumentarii unui concept, apelul la autoritate este intr-adevar o carja, si inca una pe care ai obosit folosind-o in posturile tale.

Cum incerci sa faci asta?

- pozitionarea ta ca "initiator" al topicului, in consecinta "expert"...

- dominarea "cantitativa" a unui topic atat ca dimensiune a mailurilor cat si ca densitate a lor.

- pozitionarea ta ca "expert", tonul de "dati-mi voie sa va explic cum se face" din mailurile adresate Lidiei.

- bombardarea publicului cu intrebari care sugereaza ca ai cunoaste domeniul, si nu cu raspunsuri care ar demonstra concret nivelul de cunostinte (alea le-am vazut in recomandari)

- folosirea jargonului, ca semn de expertiza...(eventual scris cu CAPS). Forma avansata este "reconstruirea" terminologiei, astfel incat cel ce o reconstruieste sa fie singurul initiat, "expertul"...

sa iti ofer cateva mostre ?

Exemple de folosire a intrebarilor pentru a sugera expertiza
"Cum folosesc aceasta in-lume?
Ce e de fapt Magia IMAGINII?
Ce este Imaginea?
Pot atinge fundamentul de imagine sau nu?
Pot guverna IMAGINEA?
IMAGINEA e un comunicat?"

Exemple de construire a imaginii prin denigrarea oponentului

"Stii de ce iti spun asta? Pentru ca esti un nimeni."

"Esti o biata insiruire de propozitii"

"NU imi pasa de anonimatul tau"

Exemple de pozitionare ca judecator/arbitru/expert

"Nu e rau. Imi place. Numai ca nu mai fa din referentialitate o carja. In rest pare sa fie OK."

"Daca vrei sa fii bun, intr-adevar foarte bun, incearca sa ..."


Exemple de pozitionare ca initiator
"In jocurile strategice de comunicare, asa cum sunt cele pe care le-am initiat in internet..."

Exemple de pozitionare directa
"Ovidiu Bufnila... consilier de imagine"

"Numai ca eu vorbesc aici despre cu totul altceva. Vorbesc despre Artele Manipularii si Artele Imaginarului si Artele Secretului. Despre toate aceste lucruri scriu de peste un sfert de veac. Am facut numeroase predictii bazate pe experiment stiintific de la filozofie la cosmologie. Am scris eseuri despre Artele Complexitatii. Am publicat in India, Brazilia si USA si Franta, etc. EU COMUNIC O EXPERIENTA INITIATICA."

Nu am nimic cu chestia asta, atat timp cat demonstrezi ca si stii despre ce vorbesti, argumentand, nu doar pozitionandu-te si incercand trucuri ieftine de imagine, pe care de altfel le si recomanzi userilor, deci le folosesti in mod constient.

Exemplul cel mai bun sunt recomandarile catre titan:

daca vrei sa intri intr-un domeniu, deschide o publicatie despre acel domeniu...

nu e nici o diferenta intre ce faci tu aici si ce ii recomandai lui titan... el trebuia sa fie un initiator, apoi prin specializarea revistei sa sugereze ca e un "expert" in domeniu, altfel spus sa isi construiasca o imagine in lipsa unui fond. Doar ca el isi recunostea lipsa de calificare

In plus hai sa aruncam o privire asupra ideii de autoritate in domeniu:

Una dintre greselile cele mai frecvente atunci cand se face apel la autoritate este folosirea unui nume cunoscut, care nu are totusi relevanta pentru domeniul abordat:

Din cate stiu eu, tu esti un scriitor (bun rau, nu intereseaza) si nu vad relevanta numelui tau in contextul "gandire critica".

Ca iti scrii sub nume titlul de "consilier de imagine" si ca vorbesti mult (si fara sens) despre domeniul in cauza, hell, asta nu e un argument. Astfel toti pustii care se uita la Marca Inregistrata s-ar transforma in copywriteri, cu conditia sa scrie chestia asta pe cartea de vizita.

Mai mult decat atat, nu ai demonstrat nici in interventiile tale, nici prin atitudinea ta practica in domeniu, care apropo, are un cod deontologic care nu permite adevaratilor experti sa faca multe din lucrurile pe care le faci tu pe aici. Acesta e singura religie a consilierului de imagine ...

Vrei sa iti dau un exemplu despre cum reusesti sa iti dai singur peste degete, in interiorul aceluiasi post ?

"Mai mult, fii atent la actele manipulatorii"

"Lasa-te in bratele moi ale manipularii pentru a cunoaste FEMEIA"

Totusi, m-am prezentat intr-un mail anterior. Numele meu real este cel folosit aici: Corin.

Nu am nevoie de genul tau de publicitate ieftina, pentru mine vorbesc lucrurile pe care le fac. Din punct de vedere profesional, am respectul colegilor mei de breasla si este singurul de care am nevoie.

Fiind o profesie foarte recenta in Romania, este inerenta aparitia a tot felul de "meseriasi", ca tine. Ce pacat ca oglinda acestui jocul secund in loc sa fie lasata sa devina mai pura, e traversata de tot felul de persoane care tin sa demonstreze ce sus sar stropii cand dau ele cu bata-n balta...

Acest topic a fost editat de corin: 4 Feb 2004, 06:53 PM

"Plăcerea gurmandului, nărăvit şi insuficient, maestru declarat al referinţei, pare să fie doar execuţia în piaţa publică a scriitorului care, chipurile, ar trebui să îndeplinească un ritual al scrisului.
Scriitorul trebuie să facă orice numai să încapă în meschinele canoane şi regulamente instituite de augusta oficială, oricare ar fi ea, sau în molatecele sau vulgarele texte, chipurile critice, vânzolite prin Puerto Pico, Lamona, Cutumbe şi Mauna Lao.
Scriitorul este o trompetă inspirată a vremurilor ce vin, este salvatorul şi învăţătorul. Malagambiştii literari din Kawala consideră chiar că scriitorul e conductor de tren gata, gata să tragă semnalul de alarmă spre vestirea apocalipticilor evenimente.
Gurmandul arogant se hrăneşte din vechile canoane critice împărţind cu mânie sau dispreţ bonuri valorice de glorie sau de prosperitate literară.
Spiritul critic e mort şi îngropat în timp ce mulţimile din Azego Bazego, Qiatotocoatl şi Kumure sunt guvernate de mituri desuete şi nefuncţionale.
Mulţimile trăiesc moartea propriului lor imaginar dănţuind fantomatic, îngurgitând evenimentul, neştiind că sistemele liniare sunt defuncte şi că secretul este de fapt o complexitate.
Fandomul din Adamville, din Beauburg, din Cretona, Mastrokas şi Marsila Molé este văduvit de ani de zile de un spirit critic viguros şi eficace. În schimb, noul val de scriitori este etichetat, încondeiat sau tratat paternalist de criticii desueţi pentru care istoria s-a oprit de mult din mersul ei maiestuos şi tragic.
Spiritul critic e mort şi îngropat dar criticii desueţi se întrec în catalogări gomoase şi sentinţe arogante. Fandomul are nevoie de nerv. Fandomul are nevoie de forţele de creştere care se află sub semnul disoluţiei nu prin lipsă de asociere vremelnică ci prin lipsa unui discurs viril şi devastator.
De ani de zile penibilele bârfoteci insulare sau cenacliere din Galeea, din Tulule şi din Kyo Sao, în marginea infantilismului, ţin loc, anecdotic, spiritului polemic cuceritor, sănătos.
Nişte nimenea se bat cu palma pe burdihan pleznind cu metafore şi acreală nodurile informaţionale.
E libertate dar nu e spirit critic revoluţionar.
E libertate dar nu e curaj.
E momentul istoric al individualităţilor puternice, obsesii mortale pentru spiritul colectivist.
Neaveniţii şi impostorii s-au aciuat la sânul fandomului gâdilându-l şi tembelizându-l prin act aşa-zis critic paternalist, prin construcţii hilare, prin structuri narative vulgare. Să te umfli de râs cum mai chinuie nişte nimenea referenţialitatea de parcă adevăraţii războinici ai imaginarului ar fi nişte sugari.
Dar aceşti critici prăfuiţi pun, chipurile, talpa-n gât, vrând să-i înveţe pe noii veniţi cam ce va să zică scriitura. Forţele de creştere au poate o ultimă şansă de a revoluţiona spiritul critic. Forţele de creştere au o ultimă şansă de a porni noua cruciadă a imaginarului spre deruta serviciilor secrete inamice.
Stă în savoarea scriiturii lor, în libertatea lor de expresie, în superbia fiinţării lor să înceapă revoluţia imaginarului. Altfel, toţi aceşti minunaţi tineri, se vor bucura de o scurtă notă în pagina istoriei fandomiale.
Fervoarea lor, prospeţimea şi curajul de a sparge falşii idoli şi de a arde falsul spirit critic care-i guvernează penibil sau gomos, în prefaţa cărţilor sau în nodurile informaţionale, sunt atât de preţioase în această minunată cruciadă.
Li se vor opune unii, prin diverse mijloace, prin spirit de gaşcă sau prin act arogant, paternalist şi leşinat în pieţele publice din Guaribo, Adamville şi Takla Makan şi Mauna Lao.
Ei şi?
Cântecele de sirenă, perverse şi înşelătoare, ideologiile prăfuite şi tămâierea ar putea fi oare pericole pentru forţele de creştere?
Fervoarea cruciadei le va arde căci organizarea superioară a enciclopediilor se face prin fracturi şi bifurcaţii în timp ce sentimentalismul şi dulceaţa criticului desuet sunt ale evoluţiei şi ale deşertăciunii care duc sublimul şi spiritul critic în pustiu."

fragment din romanul CAMPURI MAGNETICE
www.liternet.ro
Ovidiu Bufnila
Premiul pentru literatura 2002, revista CLOUDS, New York

"A cere argument este ca şi cum ai desfăşura fiinţa pe traiectele ei de miraculos nevăzînd splendoarea miracolului dar invocînd iluzoriul autoritar. A cere argument asupra întemeierii lucrului nou e ca şi cum a-i nega fiinţa constrângând-o într-un corp lipsit de entropie. Astfel că strădania de a argumenta evidenţa produce spectacole groteşti sau burleşti în care participă piruetând desueţii plini de gomoşenie, copii autorităţii în toată perversitatea ei. A clasifica variile fiinţării, înţelegând formele ei, după natura lucrurilor spuse şi întemeiate drept acte sau fapte sau înlesniri, e risipire de sens.

Fiinţele străbat întemeierea lucrului cel nou în toate direcţiile organizându-se sau, dimpotrivă, trăind dezlânat şi după modele întâmplătoare.

A cuantifica sub regim identitar individul sau a reorganiza masele după iluzorii organizări prin impozit şi plăceri efemere e de-a dreptul ridicol dar dă bine împământenirii aporiei despre limită.

Totul dă semn despre rătăcirea invocatorului, despre propria sa lipsire de orizont asupra istoriei şi fiinţei, sortând-o pe acesta după criterii funciare sau după impozitul pe salariu sau după deşertăciunea instrucţiunii.

A privi lucrul cel nou de sub pânzele unduitoare ale putinţei sau neputinţei e curată nebunie sau uitare de sine de vreme ce lucrul cel nou nu este un exteriorizant al fiinţei, un exterior, fiinţa fiind argumentul rescrierii structurilor narative. E nou pe potriva vicisitudinilor sale aşa cum, ca eveniment mare, este al simultaneităţii prin fractură, nefiind aceasta limita dintre lumi alăturate printr-un regim euclidian constrângător.

Evenimentul mare nu este o cheie a modernităţii şi nici lipsirea de proprietăţi a fiinţelor întrupate în lucrul cel nou care ar putea fi situaţia cea nouă. Şi nici ruptură în real nu poate să fie de vreme ce desfăşurările structurilor narative nu se asemănă unele cu altele nefiind nici în legătură nici chiar prin forţarea de metaforă sau de parabolă. Metamorfoza nu este nici pe departe o metamorfoză de sorginte clasică aşa cum nici modernitatea nu este modernitate ea neexistînd ca atare, inchiziţia de exemplu, fiind în dreptul ei legitim de a se revendica a fi drept modernă în corpul istoriei sale, morala sau etica neavând cu nimic de-a face cu instrucţiunile enciclopedice care consumă istoria într-o manieră apocaliptică."

fragment din eseul ASUPRA LUCRULUI CEL NOU
revista de filozofie ELECTRA
http://electra.ifrance.com/electra/bufnila.htm
Ovidiu Bufnila
Premiul III, Concursul International De Decriptare 2003, Marea Britanie

[1]

The Ubiquitous Man seems to be the man of all times shaped into the body of contemporary Time. If this is not true, then I may be wrong when reporting myself to reality, and I have no other choice but accepting the generalized and the generalizing fiction according to which I don't even exist and, thus, I cannot witness myself. This means that, as I am only contents, I couldn't possibly build my exteriority from where to fully spy myself while plunging into the pleasure of the principle of multiple of one.

The Ubiquitous Man seems to be caught between the history jaws, on the verge of being smashed by his own sins, by his own fictions, or by the crowds waving like a roaring ocean, or by revolutions and wars or by impersonal administrative acts or by nature hardships – which is not a proper nature anymore.

fragment din eseul "Ubiquitous Man"
Bohème Magazine Online
Franta
Ovidiu Bufnila
Premiul pentru cel mai bun roman SF romanesc, Conventia Nationala SF, 1993

Urmaresc cu interes sporit dezbaterile "Scolii consilierilor de imagine". Nu pentru ca as fi sau as vrea sa fiu "consilier de imagine", am mai spus-o. Corin a imprimat un suflu nou. Argumentatie bazata pe "teoria argumentarii". Cautarea inconsistentelor in discurs. Interesant. Asta da scoala !

Inca o observatie. Ovidiu a repetat ca el e initiatorul si nu profesorul acestei scoli, si ca toti cei ce vor pot contribui, fiecare in felul lui. Ma bucur ca modul tau de abordare s-a modificat, Corin. Sigur, oricand e loc de mai bine.
Aici e totusi un forum al celor ce sunt interesati de arta conversatie, fie ca o stapanesc, fie ca nu. Sunt de principiul ca atunci cand esti oaspete, e frumos sa respecti in primul rand gazda, si ma bucur cand vad ca si altii aplica acelasi principiu.

Buna seara tuturor, haiduci si talibani, buna seara Ovidiu. Remarc schimbarea ta recenta, nu stiu daca e numai un nou mod de abordare sau consideri ca ai putut trece la faza urmatoare. Imi place sa cred ca e vorba de varianta a doua, chiar daca masa critica este inca departe.

M-am intrebat insa de ce mai toata lumea care isi face simtita prezenta incepe prin a sublinia ca 'nu doresc sa devin consilier de imagine'. Undeva _este_ o greseala in prima prezentare a acestei 'specializari', mi se pare ca cine este cu adevarat curios nu isi doreste sa creeze campanii publicitare. Cred ca nici tu nu doresti asta ca un scop principal, de aceea apreciez ce se intampla aici.

Bun venit la Han, Soterro !

Obositor, tern, banal,jenant...
Boieri,dumneavoastra...norodul asteapta lumina.Nu uitati ca fulgerele nu lumineaza ci orbesc.
Cand eram tanar imi inchipuiam ca ar fi interesanta ideea unui labirint de oglinzi.Azi... hmmm...ma gandesc ca ar fi ceva diabolic.
Daca preainvatatii boieri Bufnila si Corin vor continua disputa personala in felul asta, curand locul acesta va deveni astfel de labirint.
Inchin o carafa in cinstea tuturor.
Sa fiti iubiti!

Bine ai venit Sottero.
Lesne de inteles ca tot ce fac in Internet nu este reclama personala.
Faima pe care o am, buna, rea, mica, mare si bestiala o am de peste un sfert de veac.
Structurile narative si descriptive bufniliene sunt asumate indiferent de splendoarea sau mizeria lor.
Am declarat in 1977 si apoi in 1985, o declar si acum: nu cer nimanui sa ma urmeze in ceea ce fac.
Bine ai venit.
Forumistii scolii au nevoie de cat mai multe opinii, de cat mai multe adevaruri.
Ma bucur ca ai venit.
Te rog sa adaugi adevarul tau, Soterro, la aceasta constructie non-liniara, fie spre fascinatia, fie spre mizeria noastra.
Iti multumesc, luptatorule.

Draga Vortex, ce te oboseste?
Vezi tu undeva vreo disputa?
Cred ca te inseli prietene.
Un Maestru nu intra in disputa. Eu sunt un Maestru. De ce?
Pentru ca sunt un Maestru.
Suna arogant? Suna idiot? Suna penibil si suficient?
Dar are si un sunet plin de farmec. Numai ca trebuie sa-l auzi.
Un Maestru nu se bate ca e sub valoarea lui.
Am postat fragmentele si link-urile nu spre a raspunde unui nimeni ci spre a oferi forumistilor o cale spre a discerne, a critica, a darama, a distruge, a pune in lumina proasta sau, dimpotriva, pentru dibui cumva impostura daca e impostura, pentru a interpreta daca e ceva de interpretat, pentr a descoperi erorile, pentru a ocoli adevarurile mele daca nu se potrivesc cu ale lor.
Ar trebui sa facem efortul de a intelege lucrurile si in alt mod.
Sper ca nu crezi ca-mi pierd vremea in Hanul Ancutei sau in alta parte. Sper ca nu crezi ca imi fac reclama ieftina sau caut prozeliti. Sper ca nu crezi ca.
Mie nu trebuie sa-mi dovedesti nimic.
Dar va trebui sa alegi.
Alegerile sunt intr-adevar complicate.
Eu sunt Maestru din multe puncte de vedere. Mi-am asumat aceasta iluzorie titulatura si o fac asumandu-mi riscurile de rigoare. Ma cred Maestru, ma dau Maestru, ma revendic Maestru, imi imaginez ca sunt Maestru. In numele meu trecator si nu spre dauna sau amagirea altora.
Despre individul care se tine de coada mea voi spune doar ca nu exista. Este o inexistenta. De ce? Cum ar putea oare cineva sa-si ia aceasta sarcina riscanta: sa judece un alt om.
Dar ce INSTANTA este sau reprezinta acest inexistent care isi imagineaza ca si-a gasit marea lui lupta impotriva Impostorului Ideal?
Eu sunt un om ca toti oamenii, cu defecte si calitati. Eu imi asum aceasta existenta a mea cu toate minusurile si plusurile ei.
Dar nu cred ca vei face eroarea de a-ti imagina ca intru in disputa cu orice naiv care crede ca, in sfarsit, va elibera lumea de Marele si Inegalabilul Bufnila.
Cred ca trebuie sa fim mai realisti.
Augmentarile folosite de mine au iz anecdotic. E o autoironie. Intreaga mea literatura este autoironica.
Sper ca nu vei crede ca am de gand sa dau explicatii oricarui naiv care se trezeste urland in coasta mea.
SA URLE!
Cat poate de tare.
Trebuie sa invatam un lucru dur: sa ne asumam constiinta propriei valori.
Eu mi-o asum de multi ani. Nu mi-e frica, nu mi-e rusine, nu mi-e scarba si nici nu-mi fac titlu de glorie afirmandu-mi valoarea. Nu dau socoteala nimanui despre felul in care-mi afirm valoarea.
NU O FAC IN RAPORT cu altcineva ci numai in raport cu mine insumi. Vreau sa fiu mai bun decat Bufnila de ieri, Bufnila de acum treizeci de ani, decat Bufnila de acum.


Ai ales sa fii arbitru la o disputa inexistenta. Esti amuzant.
Asta nu e o jignire ci o inlesnire catre Adevarul tau.
Vino si pune Adevarul Fiintei tale aici. Vino si vorbeste despre valorile tale.
Daca adevarul lui bufnila nu e bun pentru tine spune-o raspicat.

Iata cateva mici descoperiri despre consilierul de imagine cu mentiunea ca s-ar putea sa fie doar erorile mele de interpretare asupra unor realitati sau metafizici:

1. Consilierul de imagine poate fi un profesionist real, cu studii in domeniu, etc.
2. Consilierul de imagine ar putea fi o structura stranie, mirifica sau deplorabila care ma ghideaza in lume si in lumea abstracta.
3. Consilierul de imagine poate fi orice alta structura a viului care imi poate prezenta o serie de SEMNE valabile din punctul meu de vedere, care sa-mi serveasca scopurilor imediate sau de lunga durata.
4. Consilierul de imagine ar putea fi un Maestru care, prin diverse mijloace, prin inductie sau influenta sau, de ce nu, prin pase magnetice si miraculoase, raspandeste fiorul unei schimbari ideatice.
5. Consilierul de imagine poate fi orice alta structura fizica sau non-fizica avand fie un regim de functionare fie un regim de fiintare.
6. Consilierul de imagine poate fi un CONCEPT instructionat intr-o ENCICLOPEDIE anume, cu gramatici specifice misiunii sale.
7. Consilierul de imagine poate fi chiar IMAGINEA, conceptual sau vulgar si banal.


Aici ne despartim.

"A cere argument asupra întemeierii lucrului nou e ca şi cum a-i nega fiinţa constrângând-o într-un corp lipsit de entropie"

Eu daca as fi scriitor as incerca sa fiu mai atent cu gramatica.... Nu de alta da faptul ca ai incercat sa folosesti cratima demonstreaza ca nu esti anticalofil, iar greselile de clasa a treia dau prost la imagine, mai ales cand esti scriitor ...

Exemplul de mai sus e paradigmatic pentru tine. Esti scriitor, dar gramatica ta da rateuri. Te autoproclami „un foarte bun consilier de imagine”, dar nu esti in stare sa aplici niste reguli simple, de baza din domeniul asta si asta in cazul imaginii proprii.

Am stat si m-am gandit care este sensul acestor 3 posturi de mai sus, in contextul discutiei despre imagine. Practic ele sunt exemple excelente pentru „buna practica” in domeniul imaginii publice care te caracterizeaza. Fals apel la autoritate, din nou.

Am mai pus aceasta intrebare, repet:

care este relevanta faptului ca esti un scriitor cunoscut in contextul discutiei noastre despre imagine?

Am si eu cateva premii, unul la un concurs de strungari al scolii profesionale din Buhusi in 1994, unde am reusit sa fac dintr-o bucata de otel un surub cu cap hexagonal perfect.

Ma face asta mai priceput sau mai nepriceput in domeniul imaginii publice ?

Suruburile mele cel putin vor fi mereu la fel. Afirmatiile tale (pentru ca asta sunt, afirmatii) din textele de mai sus se schimba in functie de nevoi.

Daca intr un eseu mai sus afirmi ca

"A cere argument asupra întemeierii lucrului nou e ca şi cum a-i nega fiinţa constrângând-o într-un corp lipsit de entropie"

prin forumuri, in schimb spui chestii de genul

„Cand poti deveni un luptator?
In aceasta clipa. Lasa prejudecatile deoparte. Elibereaza-te. Primul
pas: ce fel de spirit critic ai?
Ascute-ti spiritul critic!”


Un om integru, plin de caracter, care vrea sa comunice o imagine coerenta va fi consistent in declaratii. Cameleonismul e o trasatura a diletantilor, in domeniul asta. Neaga ideea de identitate, conditie esentiala si obligatorie a existentei unei imagini corecte.

De aia lumea nu apreciaza politicienii care schimba partidele.

Dar aici e o alta chestiune de fond asupra careia noi nu am fost niciodata de acord, chiar daca nu am discutat-o direct.

Incercarea de a manipula auditoriul pare la tine parte integranta a mijloacelor prin care tu intelegi sa iti construiesti imaginea. O folosesti, o recomanzi cu caldura, esti fericit ca functioneaza.

Ei bine, opinia mea despre acest subiect este ca acest gen de comunicare trebuie sa fie in primul rand corecta, sincera. Apeland la acest gen de trucuri, risti intotdeauna sa fii prins. Iar publicul sanctioneaza acest gen de inconsistente.

Presupunand ca ai avea un client politic, ai avea curajul sa ii recomanzi genul de inconsistenta in declaratii pe care chiar tu o practici mai sus ?

Profesionalismul in materie de imagine, e un pic altceva. iar primul client al consilierului de imagine este chiar propria persoana. In acest moment, nu iti meriti onorariul.

o bere ajunge pentru consultatia asta. Cred ca din postul meu publicul a avut de invatat ceva practic. Din cele 3 posturi autoadulatorii ale tale, mai putin. Parerea mea.

Va spuneam ca eu, acel nimeni despre care va povestea Maestrul, am trecut prin faza in care am incercat sa il inteleg. vazandu-l ca foloseste un termenul "gindire critica", l-am intrebat despre ce e vorba. Am descoperit cu stupoare definitia termenului, in viziune bufniliana...

----
...
Ti-am cerut o definitie si mi-ai dat urmatoarele:

“ Ati ascuti spiritul critic inseamna sa pui sub semnul intrebarii toate asa-zisele tabuuri, precepte, dogme si prejudecati.” (greseala gramaticala este din nou, opera Maestrului...pastrata pentru conformitatea citatului)

Well definitia asta are niste mari probleme…

Problema 1

Ofera drept domeniu de definitie al instrumentului gandire critica o multime discreta de valori: “tabuuri, precepte, dogme si prejudecati”, incluzandu-le in definitie…

Dincolo de faptul ca acest domeniu este mult mai larg, e o metoda stupida de a construi o definitie: Mecanismul prin care se ajunge de la A la B exista independent de multimea valorilor care intra in domeniul de definitie A. E ca si cum ai sustine ca ciocanul nu poate fi folosit decat daca bati cu el cuie cu floare de 5 , de 3 si de 6, cu sectiunea patrata…

Problema 2

Definitia ta nu surprinde intregul mecanism de analiza… Gindirea critica nu se rezuma la a pune sub semnul intrebarii concepte …. E un proces de analiza argumentativa, argumentare, contraargumentare si reconstructie. Un proces ceva mai tehnic decat pare la simpla vedere. Daca ce ai facut tu in mailul de mai sus (tonele de intrebari pur si simplu) si in general pe topicul asta se numeste in opinia ta ascutire a gandirii critice, da-mi voie sa iti spun ca te inseli…

Problema 3

Definitia ta nu surprinde atitudinea corecta a invetigatorului, “moodul” celui care foloseste gandirea critica, care chiar ca trebuie sa fie parte integranta a acesteia…Si pentru a te lamuri despre ce vorbesc, iata o descriere a conceptului de gandire critic ce surprinde destul de bine “starile” asociate etapelor “gandirii critice”…

Iata ce spunea despre asta Francis Bacon, in 1605:

“ For myself, I found that I was fitted for nothing so well as for the study of Truth; as having a mind nimble and versatile enough to catch the resemblances of things … and at the same time steady enough to fix and distinguish their subtler differences; as being gifted by nature with desire to seek, patience to doubt, fondness to meditate, slowness to assert, readiness to consider, carefulness to dispose and set in order; and as being a man that neither affects what is new nor admires what is old, and that hates every kind of imposture.”

“ Si fiind un om care nici nu se lasa usor impresionat de nou nici nu admira ce e vechi, si care uraste impostura de orice fel… “ ajung la …

Problema 4

Scopul, motivul existentei acestui instrument este unul identificat doar partial, daca nu gresit de-a binelea, construind fiind in acord cu acel domeniu de definitie limitativ pe care l-ai oferit…

Scopul tau este sa pui sub semnul intrebarii DOAR ordinea existenta, nu TOTUL, inclusive propriile tale teorii si concepte…

Acest instrument tu il vezi a fi folosit doar pentru a pune sub semnul intrebarii “gindirea veche”, establishment-ul, pentru a face loc noului, pentru ca tabu urile, preceptele, dogmele si prejudecatile sunt apanajul unei majoritati care le-a impus…

Definitia te este aplicabila doar intr-un singur sens, asta invalidand-o ca definitie corecta:

De ce establishmentul, majoritatea nu ar avea voie sa foloseasca gandirea critica in sens invers, pentru a analiza “noua teorie”, “challenger-ul” ?

De ce nu si introspectiv, in analiza propriilor teorii ?

Mai mult decat atat, eu folosesc gandirea critica nu doar in situatii “critice” pentru a ma “elibera”, ci in situatii mult mai mundane si in scopuri mult mai practice: de exemplu pentru a observa cat de aproape este definitia propusa de tine de realitate, sau pentru a scrie un eseu argumentativ…

Cam astea sunt problemele pe care definitia oferita de tine le cam are…

Sunt sigur ca poti sa imi demonstrez ca ma insel, folosind bineinteles argumente, si ca definitia pe care ai construit-o este una care descrie functia discutata mai sus mult mai bine…

De ce as alege definitia ta, care pare ca are destule scapari din punctul meu de vedere si nu urmatoarea definitie, mult mai completa si in consecinta ceva mai corecta:


“ We understand critical thinking to be purposeful, self-regulatory judgment that results in interpretation, analysis, evaluation, and inference, as well as explanation of the evidential, conceptual, methodological, criteriological, or contextual considerations upon which that judgment is based.”



American Philosophical Association
-------------

Acest topic a fost editat de corin: 5 Feb 2004, 03:03 PM

Care este relevanta intregii palavrageli despre o anumita persoana in contextul acestei discutii 'ale noastre' la care inca nu ai participat? Poti initia un nou fir (thread) de discutii, despre Ion Barbu, Arthur Clarke sau Ovidiu Bufnila, si chiar despre filosofia argumentatiei, la care destui vor participa cu multa placere. E adevarat ca aceste teme au legatura cu scoala, cam in masura in care si legea circulatiei are legatura cu scoala fiindca ne vin copiii dimineata cu autobuzul.
Pana atunci da-mi voie sa revin si da-ne voie sa revenim, aici, la subiectul de aici. Multumesc.


Ca sa mai dreg busuiocul acestei interventii, o sa astern in mare graba ce astept eu de la aceasta tema. Imi cer iertare dinainte pentru repezeala cu care scriu, de data asta. Citesc forumul de cand am aflat de el, si pana acum n-am considerat necesar sa intervin. Au fost altii care au spus cam ceea ce as fi spus eu, fiecare in felul sau. De fapt asta mi-a placut, ca e lume care SPUNE. Cred ca acesta ii este intreg rostul, lume care sa vorbeasca si sa gandeasca. Lume care sa aduca, care sa exploreze, haiduci, nu lume care sa recite, care sa darame, talibani. Prea des vad, pana la scarbire, minti care se reduc la rolul unei interogari intr-o baza de date. Ce folos ca am citit mii de carti, ca am urmat sute de cursuri si am zeci de diplome daca nu sunt in stare sa le adun in ceva mai mare decat suma partilor sale?
Cautarea mea m-a adus astazi aici. Recunosc ca am ajuns pe urmele lui Ovidiu, caci am remarcat cum unde ajunge el imediat se ridica vartejuri de praf, se aude nechezat de cai si zanganit de fiare. Iar mie imi place invalmaseala intotdeauna poti invata multe din ea, plus ca acolo unde lumea isi deschide sufletul te alegi si cu prieteni.
Bine v-am gasit.

S

In cazul acestei discutii "ale voastre", la care nu am participat, se discuta despre imagine, un subiect la care ma pricep intr-o oarecare masura. Nu prea inteleg cum sunt aceste discutii "ale voastre", Soterro cand chiar tu recunosti ca nu ai intervenit de loc pe forum, dar asta e alta treaba.

Apropo de rostul palavragitului despre persoane in topicul asta, de ce l-as alege pe Napoleon (cum sugera Maestrul) si nu pe Bufnila ? Napoleon nu era Maestru in imagine. El folosea poate doar accidental si la un nivel de baza imaginea publica. Nu stapanea Arte Secrete si nu era atat de tare in domeniul asta ca domnul scriitor premiant la concursul de decriptare.

Intreaba-l pe el de ce palavragim despre diverse persoane pe topicul asta, eu nu am facut decat sa ofer un exemplu in viata, accesibil interogarii directe, chestiune salutara din punct de vedere pedagogic.

Eu gasesc ca din perspectiva temei, e mult mai OK sa nu ma intreb de ce fuma Churchill trabuc si sa imi dau cu presupusul (apropo ce treaba are pravalageala asta despre Churchill cu topicul ?) , ci sa prefer sa discut despre Ovidiu Bufnila si sa il rog frumos sa imi explice de ce nu poate da o definitie ca lumea la o chestie pe care a spus-o intr-un context legat de topicul de mai sus...

As discuta bucuros despre ce inseamna imagine & PR profesionist, da de cate ori am abordat tema asta Maestrul tau incepe sa vorbeasca despre sine si despre IMAGINE, CONSTRUCTII, Noul Adevar, NAVIGATORI etc.

Avand aceleasi drepturi ca si alti useri de pe forumul asta, imi permit sa intervin acolo unde cred eu ca trebuie, inclusiv aici, in felul in care cred eu de cuviinta.

In masura in care nu ai observat inca Ovidiu Bufnila palavrageste despre propria sa persoana cam prin toate topicurile prin care trece, chestie care scoate din sarite destul de multa lume (Un Maestru nu intra in disputa. Eu sunt un Maestru. De ce?
Pentru ca sunt un Maestru. blabla).

Despre asta se discuta aici. Wake up. daca il intrebi ce e ala un consilier de imagine va incepe prin a-ti spune ca nu e nimic din ce ai crede tu. Daca el e singurul care cunoaste si practica meseria de consilier de imagine iar asta e scoala consilierilor de imagine, despre cine ai vrea sa discut, despre Adrian Nastase ?

Daca el isi publica opera in foileton aici si nu e off topic, da-mi voie sa chestionez si eu pe autorul acesteia despre meseria de consilier de imagine

Ei bine, e dreptul tau sa confunzi chestia asta cu un masaj terapeutic facut direct pe cortex. E dreptul meu sa iau chestia asta drept autopromovare de prost gust si sa nu accept ca genul asta de voce si de comportament sa devina in ochii altor useri neavizati calea corecta spre meseria denumita in topic.

Eu, oarecum mai politicos decat altii care pur si simplu il injura, nu fac decat sa ii raspund analizandu-l din perspectiva topicului acestei discutii. Exemplul lui e la fel de relevant ca oricare altul (napoleon sau churchill...auzi ? Trabuc. Am spus trabuc ).

Argumentarea, in cazul meu, nu este decat un instrument de analiza.

Cata legatura are ea cu scoala asta... ei bine, avand in vedere corpul didactic, chiar nu are nici o legatura in momentul asta Poate doar la nivel declarativ ("...O imagine puternica nu se poate construi fara un spirit critic puternic. Iar spiritul critic inseamna responsabilitate..."), ca in practica se vede cu ochiul liber..

Cu mana pe inima, ce ati invatat voi pana acum despre imaginea proprie direct de la acest personaj ?

Cred ca se ajunge acusi in a 11 pagina de posturi de cand sunteti dusi prin transee, aruncati in sus in scopuri neclare, intrebati si chestionati, pusi sa numarati pana la n, sa luptati cu inamicul, dar nimeni nu se intreaba... De ce ? What's the point ? Care e metodologia acestui demers educational ? Ce intelegeti voi cand propozitiile urmatoare apar in cadrul aceluiasi discurs:

"Eu sunt Maestru din multe puncte de vedere. Mi-am asumat aceasta iluzorie titulatura si o fac asumandu-mi riscurile de rigoare. Ma cred Maestru, ma dau Maestru, ma revendic Maestru, imi imaginez ca sunt Maestru.[...] Eu sunt un om ca toti oamenii, cu defecte si calitati.[...] Cred ca trebuie sa fim mai realisti"

Suna asta a declaratie responsabila ? sau macar coerenta ?

Ce ai invatat tu Soterro despre imagine de la Ovidiu, din comunicarea cu el ? Chiar sunt curios

Acest topic a fost editat de corin: 5 Feb 2004, 09:30 PM

> Bun gasit. Insusindu-mi critica vag conturata voi intra si eu in subiectul forumului. De ce trebuie sa privim Imaginea ca pe un produs al unei oarecari agresivitati? De ce trebuie sa acceptam ideea de razboi/razboinic?

Intrebarea ta devine obsesiva, de aecea ma vad nevoit sa incerc sa te iluminez, cat imi va sta mie in putere.

De ce "razboinic" ?
Nici nu stiu de unde sa incep. Motivele sunt atat de multe incat imi vine greu sa aleg.
In primul rand, istoria se scrie prin sange. Ia-o ca o metafora, ia-o ca pe un fapt concret. Ia-o cum vrei, dar ia-o ca pe UN adevar!
Mai apoi, orice imagine nou creata este menita sa intre in mintea cuiva, in constientul sau subconstientul lui. In principiu, orice noua forma generata, in plan fizic sau ideatic, invadeaza terotorialitatea cuiva sau a ceva. Ca sa invadezi territorialitatea unei persoane sau unei alt fel de "entitati" autonome trebuie fie sa fi un bun negociator si diplomat, fie sa ai in tine ceva curaj. Tupeu. Vitejie. Ceva de razboinic.
Cand "armele" vorbesc, muzele tac. Dar si reciproc.
Mai apoi, orice consilier de imagine se va confrunta la un moment dat cu limite. In general limitele din mintile oamenilor, vointa lor slaba si reticienta in fata NOILOR limite si valori pe care consilierul de imagine doreste sa le impuna, sa le atace sau sa le foloseasca. El trebuie sa doboare limite, sau sa se incadreze in ele. El intodeauna e aproape de o granita pe care nu o poti vedea si pe a carei delimitare nu poti pasi fara sa aiba curaj.
Consilierul de imagine poate fi un Rege, un Dumnezeu, un Mare Arhitect. Consilierul de imagine poate fi un bun macelar. Deseori el trebuie sa loveasca pentru a trezi. Consilierul de imagine are putere si o foloseste.
Toate acestea sunt generalitati. Alege tu contextul, si vezi ca se aplica.

Ex: Detergent.
Esti lider de piata. AI o afacere, vinzi detergent de calitate la pret bun. Iti faci o reclama normala. Vine concurenta, isi face o reclama aparte, eventual agresiva, poate chiar mincinoasa. Tu find lider, vor incerca sa-ti atace produsul la nivel subliminal. La un moment dat vei fi fata in fata cu "inamicul". Hai sa zicem ca, cineva chiar filmeaza "intalnirea". Ce vei face? Ti se va spune ca vanzarile tale scad. E detergentul mai prost? Calitatea scade? E cumva din cauza ca ti-au migrat angajatii al concurenta? E detergentul LOR mai bun?
- Poate va trebui chiar sa ignori concurentza. Sa-i areti ca defapt NU EXISTA. Asta e ok daca statisticile spun ca, intr-adevar, ei NU EXISTA. Deci, intrebarile ar fi lipsite de baza, si la intimidari trebuie sa raspunzi cu intimidari. Trebuie sa zambesti, sa razi, sa tai direct elanul reorterului sau inamicului cu NU-uri hotarate, cu "NU ESTE ADEVARAT! De unde ati scos o asemenea prostie?", sa alternezi intre stari de amuzament idiot (cand vorbesti de acuzatii sau de concurenta) cu stari de seriozitate si hotarare ferma cand vorbesti de tine, de firma ta si propriile produse). E un joc ticalos. Trebuie sa sti sa lupti!

- Poate va trebui sa-i demasti jocul. Degeaba strigi la el si zici ca e mincinos. Lumea va rade. Va trebui sa aduci dovezi clare. Daca ai, le prezinti cu seriozitate.
Poate va trebui sa ataci, sau sa stai pe pozitii. (IN NICI UN CAZ SA TE APERI in acest context. I-ai crea lui o imagine mai buna raportandu-te in pozitie defensiva la un inamic poate nedemn. Un rege nu trebuie sa se justifice in palatul lui!).
Cert este ca pentru a ataca, trebuie sa fi razboinic. Ca sa ramai pe pozitii, trebuie sa sti ce simte ce gandste si ce planuieste adversarul tau. Nu poti sa sti asta, decat daca esti un razboinic.

In fine, e mult prea mult de scris, de zis, de explicat.
Dar ar trebui sa intelegi.
Cert este ca "razboiul" este o parte integranta a universului, lumii si a individului. Este pretutindeni. E facil sa inchidem ochii si sa zicem ca e pace!

Eu cred ca tu ai reticienta fata de ideea de razboinic, si nu de cea din topic - consilier de imagine -> razboinic. S-ar putea sa ma insel. Dar rareori mi se intampla.


> M-am tot intrebat... Raspunsul e unul singur: Imaginea nu-i tot una cu Iluzia! Asa se face ca Piata a devenit un camp de lupta.Pe deoparte Imaginea,atribut a "ceea ce pot,ceea ce stiu,ceea ce am",pe cealalta parte,Iluzia-"ceea ce as putea,ceea ce as sti, ceea ce as avea".Diferenta de nuanta, a-ti putea spune...
Imaginea e un tot composit.Ea are nevoie de Fond, de Refexie si, nu in ultimul rand de Tinta.
Iluzia? N-are nevoie de nimic altceva decat de Tinta. Iata diferenta.

Gandurile modeleaza materia. Materia e modelata de gandurile.
O iluzie creata cu un oarecare talent, are sanse foarte mari sa-si faca simtita prezenta in planul fizic. Ce gandesti tu acum? Ceea ce esti TU, sau ceea ce ai fost invatat/educat sa fi? Care e adevarul? Care e iluzia?
Cristos, Democratie, Buddha, Allah, Monogamie, porumbelul pacii... toate astea pot fi niste iluzii in care am ales sa credem. Si credem. SI sunt iluzii si in acelasi timp realitati. Gladiatori, perversiune, crima, genocid, sange, minciuna, manipulare, dominatie, imperialism, control, ego supradimensional... si acestea sunt iluzii si totodata realitati. TOtul oscileaza, totul e in jurul nostru. Daca nu ar fi moarte, nu am crede in viata, si viata nu poate definita decat raportand-o la moarte.

Ce conteaza ?
Conteaza sa definim ce e iluzie si ce nu? Totul e realitate, si poate fi realitate din moment ce e in mintea noastra.
Important e sa alegi sa creezi ceva.
Si sa reusesti.

> Concret:
Fabrica de detergent are nevoie de Fond.Deci un detergent trebuie sa existe.La fel si instrumentele financiare.
Fabrica de detergent are nevoie de Reflexie.Un Om/Departament de marketing.(voi reveni)
Fabrica de detergent are nevoie de Tinta.Un anume Client....fiindca detergentul nu poate fi vandut cautatorului de Iluzii (sic)

Bine. Atunci de ce se mai face publicitate? De ce CONTEAZA IMAGINEA, iluzia ei? Suntem oare toti tampiti? Facem publicitate doar ca sa aruncam un ban in plus, cand defapt am putea investi banul ala in cercetare sau pur si simplu sa-i investim in orgii?

> Cat de bun e detergentul? Cat de aproape e el de Imaginea creata? Lucruri foarte importante fara de care Detergentul nu este decat o alta dez-Iluzie...

Un simplu exemplu. Coca Cola mi se pare oribila, toxica si nejustificat de scumpa fatz de alte produse. Totusi, cateodata o cumparam. Suntem sclavii propriilor noastre iluzii, si altii le controleaza.
Asta e regula.
Joci dupa ea, bine.
Nu joci dupa ea... ei bine... atunci o sa vezi tu ce se va intampla.

Invatza sa TE BATI.
Invata sa crezi in violentza, lupta si agresivitate.
Tu nu crezi in ea, dar ea crede in tine!

Cam atat despre ideea de RAZBOI. (in contextul discutat)

Lucian

Bun venit la Han, demigod !

@corin: Eu consider interventiile tale in acest topic, ca pe o contributie la dezbaterile scolii (virtuale) consilierilor de imagine (concept poate nu inca foarte clar, probabil pentru ca e foarte complex). Asadar, eu nu te consider complet off topic.

Rugamintea mea, ca oaspete al Hanului, si participant la acest topic, este sa incerci sa te detasezi putin de o tinta unica, si anume Ovidiu. Nu am timp (si dispozitie) sa dezvolt mai pe larg, dar si contra-exemplele sunt elemente utile. Pe de alta parte, putem noi sa fim siguri ca Ovidiu nu provoaca, pentru a scoate "mai mult" din noi ? Multe alte ipoteze pot fi formulate, nu e locul si momentul.

Cat despre inconsistente, tu Corin, care vad ca te pricepi la domeniu, crezi ca e posibil ca o fiinta umana (si chiar teoriile produse de fiintele umane) sa evite complet inconsistentele ? Noi toti suntem in continua schimbare. Prin urmare, noi cei de ieri si noi cei de azi nu putem fi complet consistenti. La fel cu noi cei de maine. Gresesc oare ? Poate ar trebui creat un topic nou pe tema asta.

Incerc sa evit sfaturile, sugestiile, etc., pentru ca eu cred ca fiecare trebuie sa isi spuna parerile pentru binele cunoasterii. In cazul tau Corin, o persoana cu potential, imi exprim insa speranta ca vei avea o contributie mai constructiva, banuind ca ma vei intelege. Suntem oaspeti ai unui Han virtual care promoveaza Arta Conversatiei.