Havaska, despre simplitatea definita ca insusire de a fi simplu,lipsit de artificialitate,de afectare, de prefacatorie ! Si nu de ..simplism=modul superficial de a privi sau a intelege lucrurile. Si nici de simplu =lipsit de cultura .
Bun venit !

@Moira: Legat de premisa 3, o sa merg pe un caz concret. Eu afirm "exista oameni cu ochii verzi". Dupa care, pentru a demonstra afirmatia mea, iti dau un exemplu, aratandu-ti ca eu am ochii verzi. Nu accepti demonstratia asta?...

Afirmatia legata de simplitate nu se presupune a fi demonstrabila. Printr-o demonstratie ne-am complica. Or, din cate ai spus si tu, noi cautam ceva simplu. Mentalul constient este principalul instrument folosit de Ego in "complicarea" existentei noastre. iar afirmatia respectiva e o transpunere in cuvinte a unui aspect al existentei care trece dincolo de planul mental. Daca ajungem sa reducem intreaga existenta la perceptia pe care Ratiunea ne-o da, nu ajungem la un rezultat satisfacator... Trebuie sa trecem dincolo de Ratiune...

Tudy, ai dreptate, exista afirmatii in care premisa 3 merge. Dar ele sunt, cum ai spus si tu, la modul "exista".

Aici vorbim de "oricare ar fi x, el are prop ca invatza greu simplitatea", sau asa ceva. Nu merge demo a ta.

Despre Ratiune: eu cred ca pt a intelege un sistem el trebuie descompus in subcomponente simple si usor de inteles. Iata poate un mod de a intelege si acel sistem numit "simplitate". ESte o idee ca oricare alta, nu?
Hai sa fim paradisiaci si reci, hai sa ne jucam cu creierasele noastre. Cine stie? Poate mai si demonstram cate ceva:)

Pentru a intelege ceva trebuie sa transcenzi acel ceva.

Tudy, tu deja cred ca ai trecut ..dincolo Noi, astia de sub linie, mai avem pana s-ajungem la...ratiune !! Si apoi , 'om mai vedea ! Da' una peste alta,vin si te intreb ...esti prefacut ?Tu cum te cosideri ?

Explica-mi te rog care este diferenta intre descoperirea sinelui si conturarea egoului. Eu sunt de parere ca nu exista diferenta intre cele doua si asta fiindca egoul nostru se contureaza pe tot parcursul vietii, nu doar in pubertate. Anii aceia sunt insa cei in care ne constientizam.

Ca tot se cer definitii ale simplitatii, am dat deja una cu vreo doua pagini in urma.

Cat despre cei din mediul rural, intr-adevar nu am formulat bine. Vroiam sa spun ca nu li se insufla valori complicate si elitiste, ca in mediul urban. Ei au valori simple si conservatoare, sau sa spunem maidegraba traditii, decat valoare. Asta nu inseamna ca nu ii respect enorm de mult exact pentru simplitate - subiectul nostru fierbinte.

@fiatlux: Nu, nu sunt "prefacut". Ego-ul meu nu e de fapt decat simplul efect al manifestarii Divinitatii in si prin mine in Lume. Trecand acum la afirmatia ta cum ca eu as fi trecut sau nu dincolo, nu pot nici sa confirm, nici sa infirm in vreun fel acest lucru. Legat de asta, mi-a venit in minte acum o scurta istorioara... La o conferinta, un intelept vorbea despre o anumita tema. Intr-un anumit moment, cinvea din sala se ridica si ii spune: "Toate bune si frumoase, dar mie vreau sa-mi spui precis, ai atins starea de iluminare sau nu? Dar clar si precis." La care, respectivul intelept a spus: "Daca as spune <<Da, am atins>>, jumatate din oamenii din sala s-ar ridica scarbiti si ar pleca, spunand <<Ce laudaros!>>. Daca as spune <<Nu am atins>>, cealalta jumatate s-ar ridica si ar pleca, spunand <<Cine-i ala sa ne tina noua lectii?>>"...


@Aminda: In legatura cu diferenta intre descoperirea sinelui si conturarea egoului: le gasesti explicate clar in thread-ul despre Cunoasterea de Sine si Ego. Thread-ul e destul de lung, dar merita citit!

Mda, e clar, nu se face filosofie, ci doar analize filosofice!...
De altfel este simplu sa intelegem simplitatea, in masura in care noi ne recunoastem a fi persoane simple. Dar probabil ca ceva, undeva ne scapa, fiecaruia dintre noi, fiindca ne consideram persoane simple, dar complicam explicatiile cu fiecare dialog in parte. Am vazut idei contradictorii exprimate in acelasi post. Cu toate astea, s-au ales din postul respectiv citatele sublime, ignorandu-se total contradictia aparuta in punctul imediat urmator...
Evident, simplitatea nu prea se cere a fi explicata. Cred ca a fi simplu, este similar cu a fi Om. Nu urasti, nu dispretuiesti, nu te consideri superiorul nimanui fiindca detii o mica parte din Adevar si stii sa te feresti de tot ce-i este nociv Omului.
A demonstra simplitatea, mi se pare o gluma sinistra. Ce sa demonstram? Ca suntem buni la suflet, lipsiti de egoism, de arivism, ca suntem transparenti cand toti in jurul nostru poarta niste masti care-i fac caraghiosi uneori?...
A fi simplu inseamna a nu fi complicat. Iar aici, pe alocuri stralucesc complicatiile!... Cred c-am mai spus-o pe un alt topic cu multe luni in urma: cand sfarsitul zilei nu-ti apasa constiinta pentru vreuna dintre deciziile luate, si chiar daca poate n-ai reusit sa faci un bine, dar macar n-ai facut pe nimeni sa sufere, atunci cred ca te poti numi un om simplu care-ai inteles rostul tau pe lume. Vei sti sa alegi drumul tau. Iar drumul tau nu va trece peste cadavre, peste slabiciuni lumesti, peste suferinte si desertaciuni. Drumul omului simplu, oricat de sinuos, nu va fi napadit de balarii, fiindca este pavat cu multe dintre "caramizile Adevarului".

Acest topic a fost editat de OMU'BUN: 12 Jan 2004, 01:46 AM

Marturisesc ca nu am facut decat sa rasfoiesc subiectul, mai mult pentru ca ma simt legata de el (el fiind inspirat din semnatura mea). Mi-a sarit in ochi acest citat din Camil Petrescu si am simtit nevoia sa il combat. Luciditatea nu este dusmanul simplitatii. Luciditatea care duce la drama (in sensul lui Camil) s-ar cere mai degraba inlocuita cu notiunea de "capacitate analitica". Un om "complicat", sustinut de o logica puternica, va fi predispus la a intretese o drama elaborata. Luciditatea pe de alta parte implica o anumita capacitate de detasare, detasarea duce la capatarea unei perspective - in care dramele palesc.

In masura in care intereseaza pe cineva.. , o sa spun si cu ce gand mi-am ales eu aceasta semnatura. De cele mai multe ori ma simt cumva inghesuita de lumea din jur, obligata sa traiesc intr-un ritm care nu imi apartine. Universul este plin de solicitari iar eu, sustinand un examen cronometrat, trebuie sa le raspund de multe ori inainte de a imi gasi raspunsul "autentic". De multe ori simt ca raspunsurile mele nu sunt cu adevarat ale mele, cat o combinatie de influente, o "complicatie" de influente. Pauzele imi sunt uneori impuse de cate un esec, un esec suficient de "socant" incat sa imi scoata brusc in lumina cate un adevar, sau sa imi arate ca uitasem care imi era locul. In asemenea momente "invat" cate o bucatica de simplitate. In asemenea momente, daca si universul imi da acest ragaz, ma asez si imi castig calmul si stabilitatea, in spiritul simplitatii. Apoi universul isi reporneste invazia iar eu de fiecare data uit mult din ce am invatat, sub asaltul complicatiilor. Mi-am ales aceasta semnatura observand ca, primind lectii repetate, imi invat cu greu simplitatea.

Ok, putin cam nestiintific, dar sper ca imi veti permite, daca tot v-am inspirat putin ...

Felicitarile mele. Pana acum e cea mai buna modalitate practica explicata aici pt a accede la Omul din noi, la sufletul nostru.
Pt ca pana la urma asta e scopul subiectului, sa reinvatam sa fim simpli atunci cand uitam, sa ne reamintim de bunul simt ce isi are salasul in sufletul nostru nemuritor.

Acest topic a fost editat de gio19ro: 12 Jan 2004, 01:52 AM

Bravo colectionarei! In sfarsit cineva a reusit sa explice simplitatea in termeni suficient de simpli si la un mod suficient de simplu incat aproape oricine poate intelege in sfarsit despre ce e vorba de fapt...

As vrea sa accentuez un aspect, mentionat de colectionara, care ar putea sa scape unei anumite parti a cititorilor: importanta ritmului, sesizata de denise_d. Ritmul determina o frecventa, frecventa care intra in rezonanta cu aspectele macrocosmice care au aceeasi frecventa de vibratie. De exemplu: ritmul impus de societate este alert, eu il accept si in sinea mea devin astfel agitata, totul pare mai dificil decat este, mai complicat decat este. Aici eu nu pledez pentru o lentoare in actiuni, ci pentru o adaptare la un ritm optim, specific fiecarei persoane in parte, un ritm independent de timpul fizic, care sa permita la o percepere corecta a realitatii, care este simpla in Sine.

Acest topic a fost editat de adriana: 14 Jan 2004, 12:05 PM

Momentan nu cred ca simplitatea se poate invata. Simplitatea e un mod de manifestare si cred ca ea e inscrisa sau nu in noi. Fiecare cu masura lui de care nu se poate lepada si, cu atat mai putin, o poate educa.

Bine ai venit la Han, adriana!

Nu sunt de acord. Simplitatea se refera la esenta, si o esenta se afla in oricare din noi (este "inscrisa"), problema este ca ajunge sa se piarda in multime. Nimeni nu se naste complicat, ci cu o aptitudine sau predispozitie mai mica sau mai mare spre a complica. Si o predispozitie (sau o aptitudine) este educabila, insa adesea greu. Omul este capabil sa invete si, desi de multe ori ii este greu sa se schimbe, o poate face - daca nu din intelepciune si vointa, atunci macar ca adaptare. Omul nu este atat de rigid incat sa nu se adapteze atunci cand e nevoie. Si chiar daca nu ai "inscrisa" in tine tendinta spre simplitate, atunci cand complicatiile te agreseaza "suficient", vei invata sa recurgi la propria simplitate, macar in defensiva, macar ca adaptare.

Ce inseamna "momentan"?

Complexitatea unui om e data in mare masura de inteligenta lui (nu numai). Dar modul sau de manifestare nu e obligatoriu sa fie complex, ba chiar as putea sa spun ca simplitatea e apanajul celor isteti. Dar, bineinteles, nu ca rezultat al acestui lucru ci mai mult ca satisfactie a rezultatului.
Eu m-am nascut complicat, iar momentan inseamna acum. Adica am scris ce mi-a trecut prin minte fara o analiza speciala.
Si inca ceva: e foarte bine ca nu esti de acord cu mine... pentru ca asa putem comunica in continuare.

Am senzatia ca de fapt nu ne contrazicem ci.. avem ontologii diferite.

In ziua de azi, complexitatea este la loc de cinste, o calitate extrem de dezirabila si asociata cu inteligenta, profunzimea, capacitatea de a simti etc. Acestei complexitati nu ii mai opunem de mult simplitatea, ci mediocritatea. Subiectul nostru nu vorbeste insa despre mediocritate si opusii sai. Simplitatea la care ma gandeam eu este acel strat de bun simt si de autenticitate in jurul caruia ne-am "dezvoltat" in timp, datorita propriilor predispozitii si datorita influentelor din jur. Si de care, distrasi de viata, ne-am indepartat suficient incat sa ne fie greu sa il regasim.

Din acest punct de vedere, mi se pare esentiala revenirea la propria simplitate ca un gest de stabilizare si de regasire de sine, in conditiile in care asaltul complicatiilor are resurse nelimitate si, oricat de inteligenti (si "nu numai") am fi, nu vom reusi sa facem fata unui asalt nelimitat.

Din acest punct de vedere, poti sa mai sustii ca te-ai nascut complicat?

P.S. O observatie care m-a distrat si simt nevoia sa o impartasesc:

Pentru un om care afirma ca s-a nascut complicat, urmeaza doua afirmatii delicios de simple .

Ai inteles mai mult decat am vrut eu sa spun . S-ar putea ca uneori acest lucru sa fie un defect, dar poate manuit cu pricepere sa devina o arma . E foarte important pentru un om sa spuna ce-i trece prin minte intr-o clipa si mai ales acest lucru sa fie inregistrat. Incercarea de apropiere perfect rationala de orice idee ne forteaza sa apelam la "complexitatea" noastra si sa ne indepartam de noi. Ar fi trist sa nu ne contrazicem, macar aici... .

Uf, din nou nu ne contrazicem! Eu am fost consistenta, mereu in tabara simplitatii, prin urmare sunt de acord cu afirmatiile de mai sus. De altfel am apreciat (pe bune ) spusele tale "delicios de simple". Partea pe care am combatut-o se referea la "eu m-am nascut complicat", si vad ca nu m-ai mai contrazis pe partea asta, ba dimpotriva, mi te-ai alaturat in pledoaria pentru simplitate.

Mi-a fost teama sa nu ma contrazic singura, oferind explicatii atat de complicate intr-un subiect care se doreste dedicat simplitatii. Dar am mai citit o data ce am scris si mi se pare simplu .

PS (editat): Incerci sa ma impingi in paradoxul de a imi argumenta dreptatea fara sa folosesc latura rationala (insinuand ca insasi folosirea sa mi-ar nega punctul de vedere - deci mi-ar nega dreptatea). O "arma" buna, insa numai daca accept ca ratiunea este dusmanul simplitatii. Ori ea nu este, ci numai folosirea ei cu ostentatie si exagerare. Simplitatea nu se dezice de ratiune, altfel sper ca ai fi de acord sa iti argumentez ca "simt ca am dreptate, deci am dreptate" .

Acest topic a fost editat de colectionara: 19 Jan 2004, 04:48 PM

Hm, urmarind discutiile, pare complexa si grea problema simplitatii.

Are legatura cu armonia, cu esentialul, cu bunul simt, cu multe ...

... iar eu cred ca o parte din simplitate exista inaintea formarii personalitatii (partea asta e, mai mica sau mai mare, in fiecare), o alta parte apare in momentul formarii (deci tine de invatare, dar la varste la care e greu de constientizat conceptul de simplitate), si doar o mica parte se mai poate invata apoi ... cu mari eforturi.

Ai combatut singura propozitie fara un inteles "ascuns" (ai inteles mai mult decat am spus). Era o simpla gluma. M-am nascut complicat la propriu . Cred ca, pana la urma, adoptand o cale de mijloc, Calfa are dreptate, chiar daca pare ca incearca sa ne "impace". Mai pastrez o mica indoiala fata de acea mica parte careia i se aloca eforturi mari. PS: Daca si tie iti pare rau ca nu ne contrazicem e un pas inainte...

La draq cu simplitatea...eu chiar mi-ar place sa am o viata mai complicata si mai agitata, sa simt ca traiesc la cote maxime...

Si cine te opreste?

...n-am bani cati as vrea...nu locuiesc exact acolo unde as vrea...am si unele constrangeri profesionale...si pe deasupra sunt si lenes si comod asa ca uneori mi-e lene sau n-am energia sa ma complic...si zac in pat si ma hodin si ascult muzica...

Tu deja ai tendinta sa complici simplitatea !
Simplitatea este de fapt o forma de manifestare ...exterioara, a relatiei tale cu mediul in care te-nvarti, cu oamenii, cu societatea in care traiesti si care depinde in mare masura de echilibrul tau interior care presupune atenuarea orgoliului, a preaplinului de tine si care sa-ti permita contactul cu cel de langa tine, de pe pozitii cvaziegale. Pentru asta nu ai nevoie decat de un dram (macar) de bun simt si de buna ..simtire, de un dram de intelepciune, de un dram de iubire ! E simplu, nu ?

a, in sensu' asta pe zi ce trece devin tot mai simplu...Ambitia si orgoliul de altadata s-au cam dus pe apa Sambetei...ceea ce e bine in viata privata, dar e rau dpdv profesional...

Nu te grabi , Nicodim ! La varsta ta ..." jocul si intelepciunea ...e iubirea " , stiu eu !! Mai ai timp sa te-asezi in simplitate !!

Acest topic a fost editat de fiatlux: 20 Jan 2004, 01:21 AM

bine, atunci aman pe cand ies la pensie...

Adica toate celelalte propozitii de aici au un inteles ascuns?
Eu am imaginatie, dar pe alocuri intelesul ascuns pe care l-am putut gasi era chiar tras de par. Te rog explica-mi! Punctual, daca se poate .

Complicatule!

Cred ca e primul nostru "contact" pe Han, vermeer, incantat de cunostinta.

Stii care e adevarul ? Am prezentat ironic paradoxul simplitatii, pe care il stiam de ceva timp, independent de pozitiile participantilor la discutie. Si mi-am spus parerea (cale de mijloc poate), desigur in contextul discutiilor (adica un fel de concluzie partiala). Nu am "certitudini" in privinta celor spuse de mine. Dar intuitiv, cele trei parti "trebuie" sa existe.

Subscriu la ceea ce a spus calfa. Cele trei parti exista, intr-adevar... Si toate sunt la fel de importante...

Mama mea, ma zapacirati de cap!
Stau si ma intreb: de ce oare se simt atatia oameni datori sa spuna ceva?? E asa greu sa taci?
Am intrat pe tema asta de discutie in ideea ca o sa gasesc niste oameni simpli, de la care sa pot fura si eu simplitate...Nu am nimerit'o!
Pentru mine simplitatea apare atunci cand simti ca nimic nu mai poate fi adaugat sau eliminat. Si este echivalenta cu frumusetea. Poate lua forma unui cuvant, a unui sunet, a unei melodii, poate sa fie o pisica, un trandafir, un cer albastru....si chiar un om in carne si oase.
Depinde de fiecare in parte.

Sincer, nu cred ca Tacerea ar fi o atitudine potrivita pentru cazul de fata (suntem totusi pe un forum de discutii). Acea atitudine se vrea a fi "practicata" de fiecare in parte, la momentul potrivit...

Oricum, calfa se referea de fapt la simplitatea Ego-ului... Sau mai exact, la modul in care simplitatea se reflecta in Ego.

gypsyhart are dreptatea lui !

In sensul ca "simplitatea apare atunci cand simti ca nimic nu mai poate fi adaugat sau eliminat" e o buna idee.

Tudy, nu cred ca gypsyhart a vrut sa sugereze ca tacerea era singurul raspuns, mai degraba ca atunci cand vorbesti de simplitate e bine sa o faci cat mai simplu, mai apropiat de ... tacere. E insa doar un punct de vedere. Ca si al meu.

Eliminat inteleg.. dar adaugat? De ce?

Afirmatia mea nu s-a vrut a fi un repros. Ideea era ca nu putem sa "dezbatem" eficient un subiect cum e simplitatea, folosind ca suport un forum de discutii, spre exemplu. Asta deoarece in cazul de fata apar inevitabilele "complicatii"...